Telegraful Roman, 1885 (Anul 33, nr. 1-137)

1885-06-11 / nr. 62

Nr. 62. Sibiiu, Marți 11/23 luniin 1885. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr pentru fie­care publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Iulie - Septemvre al anului 1885, cu pre­țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pe lângă asignațiuni poștale (Posta utalvány — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se poată ceti. Se atrage atențiunea ca­ domni abonați, al căror abonament se sfârșește cu ultima Martie 1885, a-și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espectarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițione se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Sibiiu, 10 Iuniu, 1885 După multe sbuciumări și și mai multe recriminări asupra bărbaților cari conduc astăzi destinele sta­tului și cele ale bisericei sârbe, în Septembre se va întruni congresul bisericesc al șerbilor. Biserica noastră ortodocsă din Ungaria multă vreme a fost pusă sub epitropia bisericei surori sârbe, în această vreme îndelungată și bogată în suferințe biserica noastră a jucat rolă foarte tristă și caritatea creștină a trebuit să facă loc zelului prea mare al naționaliștilor sârbi. Sunt posomorite și mohorite aceste timpuri de robie sufletească ale bisericei noastre, și umbra lor și astăzi opresce bi­nefăcătoarele raze ale egalității și dreptății, care­­ umblă cel puțin în biserica sorb­ă sârbă n’ar fi putut avea îndreptățire. Despărțirea ierarh­ică s’a făcut pe timpuri mai fericite și pentru noi, dar și pentru sârbii din Un­garia. Se credea că frații sârbi se vor fi mulțămit cu avantagiele de p­este trei pătrare de secol, și din iubire cătră adevăr și dreptate, ne vor da ceea ce după adevăr și dreptate este al nostru. Speram că cu despărțirea ierarh­ică vor înceta animositățile cele vechi, și cu puteri unite vom lucra pentru con­solidarea bisericei orientale în Ungaria. Durere, ne-a înșelat speranța, și astăzi în cele mai multe comune mestecate sârbii persistă în a ținea la sine averea bisericească, așa că despre o soluțiune pacinică a cestiuiei nici chiar cei mai optimiști dintre noi nu mai au speranță. Din apăsătorii de odinioară au devenit astăzi apăsați și sârbii, și biserica lor geme sub greutatea măsurilor celor mai escepționale. Noi aruncăm vălul uitărei preste cele trecute, punem la o parte suferințele noastre, și cu adevă­rată sinceritate compătimim pre șerbi pentru escep­­ționala stare în care se află și ei. Ne este încă în vie memorie anormala stare de lucruri ce domnia în biserica sărbească după răposa­­rea fostului fericitului arhhiepiscop și metropolit al nostru, mai pre urmă patriarh­ sârbesc Ivack­ovici. Sub administratura actualului patriarh­ se pune la cale alegerea de patriarh­, biserica de două ori se pronunță contra administratorului patriarh­al A­n­­ghelici, și după două voturi ale bisericei, el e de­numit de patriarh­ al șerbilor. Fu mare pe atunci amărăciunea printre șerbi și eram îngrigiați noi, cari ținem strins la observa­rea canoanelor în biserica orientală N’am putut și nu putem se avem nimica contra actualului patriarh­ sârbesc, ne-a suflat însă serioase îngrijiri călcarea con­­stituțiunei bisericesci din motive politice. Și aceasta nu fără cuvânt.. Dacă politica de azi poate trece pre­ste constituțiunea bisericească, și încă politica de par­tidă, mâne venind la putere o altă partidă politică ușor poate schimba personalul demnitarilor bisericesci, după cum adecă îi convine sau nu persoana care e pusă în fruntea clerului de regimul căzut. Aceasta cu mult mai ușor se poate în stat pongloz ca al nostru­ național. Exemple avem destule chiar și în stat pur dovadă actualii capi bisericesci din tână­rul regat sârbesc, care nu poate fi bănuit că nu representă interese sârbesci. Era să uităm aonormitatea din biserica sârbea­scă dacă acuma în fața congresului nu venia ziarul oposițional „Pesti Napló“ cu teorii nouă și de tot periculoase pentru biserica orientală. Este lucru bine sciut că politica de zi este cu­rentul cel puternic care a bântuit mersul canonic al lucrurilor în biserica sârbească din Ungaria era puternică și amărită agitațiunea îndreptată pe atunci contra sârbilor. Bărbații lor politici jucau însemnată rolă în parlamentul Ungariei. Miletici era pus la umbră, însă Polit­eu ai sei susținea lupta cu energie. S’a crezut că cerbicia șerbilor se va frânge prin biserică. S’au întâmplat, cele ce erau să se în­tâmple. Nu căutăm întru­cât biserica în doi trei ani a pus în frâu cerbicia sârbilor. Destul că cultul „Pe­sti Napló“ laudă mult tactul și ținuta politică a sâr­bilor din timpul din urmă, și aceasta tocmai în un arti­col la locul prim datat la 8/20 Iunie, când juriul din Pesta a dec­larat pre un colaborator de la „Zastava“ de vinovat pentru agitațiune contra statului, în urma cărui verdict tribunalul a condamnat pe acuzat la închisoare de un an și la spesele procesului în suma de 75 fl. Nu căutăm în ce stă tactul politic al sârbilor. Regretăm numai că la noi sunt împinse bisericele în mod fatal de a face politică de rassă care nu e în interesul lor nici în cel al statului. Regretăm că diarele din Pesta fără reservă spun lumei că la noi politica are a da bisericei directivă în administrarea ei și întocmirea afacerilor interne. Regretăm că Siare cu oare­care trecere, Șiare serioase cum este de pildă „Pesti Napló“ susțin, că între patriarh­ul Anghelici și congresul național sârbesc nu poate să fie nici o legătură. Spre a-și susținea teoria de absolutism în bi­serică, Siariul provocat învoacă autoritatea patri­­arh­ului, care susține că în biserica sârbească nu va fi pace, nu se va putea guberna, cât timp se va susținea congresul. Ni se pune deci în vedere absolutismul și de jure, căci de facto el este introdus deja denumirea patriarh­ului. Noi vom urmări cu atențiune desvoltarea lucru­rilor în biserica sârbă. Aceasta pentru legătura ce există între noi, și pentru influența ce pot avea lu­crurile de acolo și asupra instituțiunilor noastre. Se va întoarce era reacțiunei, atunci biserica nu va înflori, sau cu „Pesti Napló“ vorbind, vor veni la putere interese ierar­ice, și acestea nici­odată n’au fost în interesul libertăței. Glosse la cestiunea ajutoriului de stat. Nu ne este permis a trage la îndoială că pressa maghiară este fidela interpretare a vieței publice din Ungaria. Mai puțin ne vom îndoi despre ace­sta cu privire la diarele din Cluj, cari au bune în­­formațiuni, așa zic ele, și totodată și simt mai tare greutatea situațiunei ce ni se crează noue românilor ortodocși din Transilvania. Reproducem deci fără pic de comentariu arti­colul publicat de ziarul „Koloszvári Közlöny“ la locul prim în numărul seu de Marța trecută. Păcatele națiunei noastre, căci ele păcate sunt în ochii fraților dela Cluj, păcatele națiunei noastre pentru noi sunt virtuți. în ținuta sa politică, nați­­nea noastră nici­odată n’a trecut marginile loiali­tății sau ale respectului cătră legi. Dovadă ne sunt procurorii de stat din Ungaria. Și dacă apărarea noastră națională se consideră de păcat, și pentru acest păcat pedeapsa are a o purta biserica noastră greco orientală, noi cu inima liniștită și cu o mân­drie oare­care primim această pedeapsă. Voim însă se se scie cum și pentru ce suntem pedepsiți, și pentru ce ne fălim noi cu această pedeapsă. Iată păcatele bisericei noastre înșirate în „Ko­lozsvári Közlöny.“ Astăzi se deschide sesiunea actuală extraordinariă a greco-orientalilor în Sibiiu, și precum se poate prevedea el va fi terenul espectorațiunilor celor mai înfocate. Precum se vede din cele comunicate în numărul nostru de ori, jalba este, cu ajutoriul de stat de 25000 fl. pe care Maiestatea încă la 1861 din propriul indemn l’a dat bisericei gr. or. și care în timpurile din urmă s’a primit și în budgetul con­stituțional, pentru ce nu se lasă la disposiția bisericei și pen­tru ce Maiestatea și parlamentul a relegat dreptul de îm­părțire la ministrul reg.­ing. Contra îndreptățirei formale a acestei cestiuni nici cei mai estremi autonomiști nu­­pot avea obiecțiuni temeinice. Maiestatea n’a dat la început acest ajutoriu la propunerea ministrului constituțional, nu la propunerea lui a hotărît de la sine modalitatea împărțirei; acea Maiestate ca rege aposto­lic ung, încoronat, pe baza jurământului de încoronare, la propunerea ministrului său responsabil și cu conlucrarea parlamentului unguresc, care dispune independent asupra i­articulărei în lege a budgetului anual, a dispus altă mo­dalitate la împărțire, — și e lucru preste toată îndoieala, că Maiestatea tot cu acelaș drept putea dispune de tragerea acelui ajutoriu, sau putea pune alte condițiuni la împărțire. Precând dară cu privire la cestiunea primei donațiuni din punct de vedere al dreptului constituțional unguresc putea să fie vorbă, pe atunci starea actuală și modul de precedere actual din punct de vedere public, stă preste toată critica. Pe teritorul coroanei Sântului Ștefan regele maghiar și dieta maghiară este domnul legal, și aici ei dispun inde­pendent. Punct. Dacă abstragem de la îndreptățirea formală, o altă ce­­stiune apoi dacă se poate pune în concordanță cu ecuitatea și cu dreptatea procedura escepțională, observată de orga­nele absolut îndreptățite la aplicarea practică a dreptului lor legal ? Căci — e drept, că legea asigură autonomia confesiuni­lor din patrie, și această lege tuturor confessiunilor le­gale le dă dreptul, ca ele — cu intacta observare a dreptului de suprainspecțiune al Maiestâiei , să-și întoc­mească de la sine afacerile lor interne confessionale, ș­i n­u­m­a­i încape îndoială că împărțirea ajutor­­ul­ui nu numai teoretice este afacere internă a confes­siunilor, ci ca pentru exemplu la confessiunile protestante de atare și este recunoscută de c­ă­­tră coroană și dietă. Pentru­ ce totuși se face deosebirea aceasta între cele­lalte confesiuni și între cea a greco-orientalilor? Căci, deși in lege nu este inarticulată, totuși teoretice este recunoscută și în practică pretutindenea este realisată, și se manifestă egala îndreptățire a confessiunilor­­ din patrie, și se respec­­tează autonomia. Răspuns, pentru aceea, căci celelalte confessiuni nu nu­mai cu cuvântul, ci și în faptă sunt credincioase, cu sinceri­tate recunosc și spriginesc constituționala Ungarie organi­­zați legal, nu însă și greco-orientalii. Aceștia și astăzi recunosc pre împăratul lor în regele apostolic maghiar. Aceștia voesc să recâștige autonomia marelui prin­cipat al Transilvaniei față cu legea sancționată a uniunei. Aceștia voesc să facă din Ungaria unitară un stat na­țional confederal. Aceștia se vestesc lumei de proprietarii în­dreptățiți ai acestui pământ, și pre ceialalți locuitori ai Un­gariei îi numesc venetici, răpitori, hoți, cai s­pre ei i-au scos interimar din patrimoniul lor. Aceștia vorbesc de ro­mânismul de dincolo și de dincolo de Car­păți ceea ce învoaduă resturnarea vitregității teritoriale a Un­gariei. Aceștia conspiră cu cetățenii țărilor streine, stau cu ei în corespondență, primesc de la ei ajutoare, ca ca acesta să și facă propagandă printre Bine și generațiunea cea tânără pentru aspirațiunile lor destructoare. Aceștia față cu ordi­nea constituțională de drept sdvențele conventiculului din era absolutistică se presentează ca legi ale dietei unguresci și pe calea tuturor canalelor politicei lor de sobor prin­ te­rorism și prețul sângelui se silesc a-și forța oamenii, ca ei, să privească legile unguresci sancționate de încoronatul rege unguresc ca tot a âtea sdrențe de bârt­e făcute în mod in-

Next