Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-01-28 / nr. 10
Nr. 10 ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarcie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 28 Ianuarie (9 Februarie) 1886. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. IMn cansa sântei serba lori a sfințiilor trei ierarchi Vasilie, Grigorie și Ioan, minenul proesim va apărea Sâmbătă în 1/lîi Februariu. Sibiiu, 27 Ianuariu 1886. Oglinda cea adevărată a prosperărei unei țări este instrucțiunea publică în estensiunea ei, și spiritul în care se face instrucțiunea și educațiunea. De 4 zile se desbate în parlamentul Ungariei budgetul cerut de ministrul nostru de culte pentru fericirea patriei. Parlamentul Ungariei îmbracă haine de sărbătoare de câte ori se preseată raportul ministeriului de culte despre starea școalelor. Partidele se întrunesc toate la masă familiară și glorifică pre bărbatul, care unic în feliul său între toți bărbații Ungariei — sau cu „Pesti Napló“ vorbind, singur întrunesce în sine cerc de vederi europene, dar de fapte și puterea voinței — glorifică pre bărbatul, care conduce destinele învățământului din patrie. Ziaristica cântă psalmi și laude și comisiunea financiară regretă din inimă, că ministrul nu cere mai multe milioane pentru resortul seu. De 13 ani stă domnul Trefort la cultele și instrucțiunea din Ungaria, a sperat pentru scoale milioane anume, a propus fel de fel de legi, prin care a măgulit vanitatea ungurilor, dar a ruinat instrucțiunea în scoalele naționalităților, și dacă a fost întrebat asupra secretului permanenței sale la acest însemnat post, răspunsul a fost: „M’am acomodat“. Secretul astăzi nu mai e secret pentru unguri, el însă înaintea noastră n’a fost secret niciodată ministrul de culte al Ungariei de la moartea fericitului fost ministru Baron Eötvös n’a mai stat pe picioare proprii, ci a mers condus, ca să nu ducem răpit de curentul înscenat de Ziaristica jidănită și de câțiva renegați lipsiți de pânea de toată ziua, cari în zelul lor de a trece de mari patrioți, duceau rola conducătoare. Din incidentul desbaterei, de care vorbim și-a luat însă de a vorbit și ministrul de culte. Pe noi vorbirea ne interesează numai întru cât ea pledează pentru cele raese de noi, că dela moartea regretatului Baron Eötvös, ministrul de culte n’a mai stat în picioare, ci a fost răpit de curent. Nu mai poate fi trasă la îndoială amărăciunea ce domnește dela o margine a țărei pănă la cealaltă în privința școalelor, atât cele comunale, cât mai vârtos în privința celor confesionale. S’a întrodus o incursițiune formală prin școalele noastre și după cum am venit din un cercalariu nu de mult publicat, s’au instituit agenți secreți la spatele școalelor și a bisericilor, abstracție făcând deja întreaga ceată a amploiaților dela administrațiune, care își face virtute din cel mai voinic amestec în afacerile interne ale școalelor noastre. Școala și biserica. Două afiluri sânte, de la cari mai așteptăm mântuirea noastră. Școala, ca ea se ne lumineze ochii minței, școala chiemată a ne pune în vedere gradul de desvoltare al lumei civilisate, a ne spune ce am fost, ce suntem și ce trebue să fim, școala chiemată a face din noi cetățeni inspirați de sânta libertate, de egalitate și frățietate, pentru cari sute de ani a curs sângele șiroaie, și biserica, care în veci ne predică răbdați pănă în sfârșit, aceste două sânte altare ale noastre sunt ținta activității poate în viitoriu a ministrului de la culte. Căci, se arată deja îngrijitoarele semne ale dissoluției în statul maghiar — a scris actualul ministru de culte cătră alegătorii sei din Pojon. Da, semnele dissoluției se apropie, căci nefericita politică de aefi stăpânesce întreagă desvoltarea culturală a statului nostru și tocmai unde ar trebui ca să aflăm punctele de nedumeriri în cele naționale, tocmai la instrucțiune aflăm pedeea cea mai însemnată pentru o eventuală concordia și unire a forțelor noastre sufleteșci. în cuvântarea de Joia trecută, dl ministru al cultelor revine asupra gravelor cuvinte adresate în epistola sa alegătorilor din Pojon, și se silesce a le da explicare. Semnele dissoluției sunt a se căuta în greșelile din trecut ale legislațiunei. Aceste greșeli sunt mari, pun în cumpănă esistența Ungariei, deci delăturate trebuie ele să fie, dacă e vorba se nu se surpe edificiul statului și parlamentul trebue se le delăture. Și fără comentariu înțelegem unde loveșce ministrul nostru de culte prin indignarea la greșelile legislațiunei. Cu toate acesteae sunt prețioase autenticele comentarii asupra enunciațiunilor ministeriale, și acestea le aflăm în presa ungurească „Pesti Napló“ organul de frunte al oposiției, de la care așteaptă mântuire așa numitele ziare naționale liberale, în numărul de Vinerea trecută ne spune, că aceste greșeli ale legislațiunei din trecut sunt legea pentru naționalități și autonomia garantată a bisericelor orientale. Conglăsuiesce deci cu ministrul în ceea ce privesce vindecarea acestor greșeli. Dacă se susținea, că disoluția a produs tocmai neesecutarea legei de naționalitate, cu care se face atâta paradă în lumea mare și aceasta apoi se și putea proba cu fapte împlinite, dacă se afirma, că se introduce disoluție prin aplicarea legei din 1879 în ce privește limba maghiară pentru scoalele poporale, dacă se cita ca factor al dissoluțiunei cui ieromonahului German Bogdan, fost, iar acum la cererea proprie dimisionar spiritual și inspector seminarial, denumeșce inspector pre Simeon Popescu, cleric absolut și rentors de la studiile academice făcute la universitatea din Lipsca în Germania. După îndrumarea consistorială tot dela 25 August 1877 Nr. 2122 plen., cu începerea anului scol. 1877/8 se face începutul cu succesiva punere în lucrare a planului de învățământ stabilit prin regulamentul seminarial. 1—6. Tot deodată prin acest ordin consistorial se regulează și cercul de activitate al tuturor acelor profesori, cari mai nainte purtau și alte oficii sistemizate și beneficiare, amăsurat legii de incompatibilitate, votată de sinodul archidiecesan în ședința dela 13/25 Aprilie 1877 și în consonanță cu prescrierea regulamentului seminarial §§. 55 și 56. Pre lângă biblioteca seminarială, ale cărei prime base s’au pus îndată după înființarea internatului seminarial la 1864/5 prin donațiuni din diverse părți și dela deosebiți binefăcători și prin procurări din propriile mijloace ale seminariului, care bibliotecă era menită mai mult folosirea elevilor institutului, formați în o societate de lectură; îndată cu începerea anului scolastic 1877/8 amăsurat regulamentului seminarial §r. 7—15 din mijloace acolo indigi-crâncena agitațiune a curentului de aeji, agitațiune, pusă acuma și pe terenul social, în aceasta am fi văzut și noi un semn al înțelepciunei, și am avea cel puțin o mică rasă de speranță, că răul se va îndrepta. Acuma însă, când prin rostul ministrului de culte și instrucțiune publică ni se pune în vedere calsarea legei de naționalitate, care și altcum numai pe hârtie mai există în cele mai principale ale sale puncte, când ni se pune în vedere cassarea autonomiei bisericesci și prin ea a scoalelor noastre destul de strâmtorate: întrebăm ce ne mai rămâne nouă ca cetățeni liberi ai acestui stat? Paralel cu ministrul de culte, cel de la interne ca șef al cabinetului se bate cu pumnul în pept, că libertate ca la noi nu este pe fața pământului. Cine mai are credință în statornicia lucrurilor dela noi, și în planul bine chibsuit, care conduce instrucțiunea publică la noi, acela poate să-și sfarme capul cu deslegarea de asemenea dileme. Noi constatăm, că din rău tot în mai mare rău dăm, și aceasta nu ne poate insufla credință în consolidarea statului. Suntem necessitați a da cuvântul ministrului de culte în ce priveșce dissoluția în statul nostru. Revista politică. FOIȚA. 7 Seminariul teologic și pedagogic „Andreian“ al archidiecesei ortodocse române din Transilvania. (Inchieiere.) Cele mai însemnate și mai essențiale schimbări respect, prefaceri, întregiri, ameliorări în ordine chronologică ar fi următoarele: în decursul anului scolastic 1876/77 institutul a avut o perdere simțită. Profesorul Ioan Candrea, după un serviciu abia de trei ani, în urma unui morb de piept, a încetat din viață în Iunie 1877. Spre repararea acestei daune și spre îndeplinirea postului profesoral devenit vacant, consistoriul archidiecesan prin decretul dela 25 August 1877 Nr. 2120 plen., denumeșce profesor pe Dr. Nicolau Maier catehet și profesor la gimnasiul din Năsăud, carele cu începutul anului scol. 1877/8 se introduse de directorul seminarial în oficiu. Pentru immediata supraveghiere a ordinei și menținerei disciplinei în internat, Consistoriul archidiecesan d dia 25 August 1877 Nr. 2123 plen. în 1aRepresentanții Sârbiei, Bulgariei și a Turciei s’au întrunit de Jos la Bucuresci, pentru de a stipula punctele de pace, pe baza cărora se ajunge apoi la o finală resolvare cestiunea sârbobulgară. După rapoartele cari ne stau la disposiție, se vede că desbaterile delegaților îndată la început au avut să întimpine niște greutăți, cari i-au făcut să-și amâne ședințele, pănă la primirea de informațiuni nouă de la guvernele lor. A fost vorba de programul discusiunilor, și înțelegerea nu s-a putut face, deoarece Serbia stăruie, ca și cestiunea Rumeliei orientale se se iie în acest program, în vreme ce delegatul Porții a protestat în modul cel mai energic. Iată ce scrie in materia aceasta „Telegraful“ din Bucuresci: „Astăzi, în saloanele ministeriului de finance, încep negocierile pentru închieierea păcii între doi vecini, cari își împart egal simpatiile noastre, între sârbi și bulgari; după șaptezeci și patru de ani, capitala noastră e din nou loc de împăcăciuire și poate în împrejurări așa de grave cum n’a mai fost. Căci aici abea în chip oficial, începe a se deslega crisa balcanică, cea mai acută din câte a pomenit veacul nostru. tate, precum și din donațiuni de la generoși binefăcători, s’au pus bazele înființării unei bibliotece în folosul corpului profesoral, precum și a unei colecțiuni de obiecte istorico-naturale, aparate fisicale și instrumente și modele agronomice. Profesorul Dr. Ilariu Pușcariu prin sinodul archidiecesan din 1878 ales fiind asesor consistorial salarisat și prin aceasta încetând activitatea lui profesorală cu finitul anului scolastic 1877/8, consistoriul archidiecesan prin decretul dela 30 August 1878, Nr. 1937, a denumit profesor pre Simeon Popescu ierodiacon și inspector seminarial, carele la 8 Septembre 1878 s’a întrodus în oficiu. Seminariul prevă Jut fiind dela înființarea lui cu un anumit medic remunerat din fondurile archidiecesane în persoana domnului doctor în medicină Vasiliu Szabó, după depărtarea acestuia cu locuința din Sibiiu, consistoriul archidiecesan prin hotărirea dela 21 Septembre 1878 Nr. 2782 plen. denumeșce în calitatea aceasta pre Dr. Ioan Moga medic practic în loc. A măsurat disposițiunei Consistoriului archidiecesan dela 24 Maiu 1879 Nr. 1352, cu începutul anului scol. 1879/80 cursul pedagogic dela doi, se urcă la trei ani. în urmarea acestei disposițiuni planul de învățământ stabilit prin regulamentul serai-