Telegraful Roman, 1886 (Anul 34, nr. 1-137)
1886-07-24 / nr. 79
Nr. 79 ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Joi 24 Iulie (5 August) 1886. Apare Marița, Joia și Sâmbătă. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 30. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXXIV. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de done ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rendul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Sibiiu, în 23 Iuliu, 1 î mare au avut șoviniștii Ungariei la sântul Ilie, pi mare și memorabilă, asupra isprăvilor căreia datorința pressei este a-și da samă. S’a ținut adecă la Budapesta o adunare poporală, la care după foile guvernamentale au participat 6—8000, după cele Kossutiste 20—25,000 de oameni. Diferința între aceste cifre deși este foarte mare, ea nu ne va importa. Vorba e, că au participat mulți, foarte mulți oameni la acest meeting. Și de ce s’a ținut meetingul? Ca se desaproape un act al tronului, un act, care nu numai că nu cade în competința judecății poporului, dar nici chiar în aceea a guvernului, nici a primului ministru. S’a pensionat baronul Edelsheim - Gyulai, s’a avansat lanski. O afacere pur militară, care depinde „per absolutum“ dela voința și bună chibzuiala monarhului, căci nici o lege positivă nu există, care se desc vr’unui ministru dreptul a’și formula vr’un prerogativ de amestec la denumirea sau pensionarea personalului militariu, și nici n’a fost cas, ca vr’un ministru fie austriac, fie ungar, să’și fi arogat acest drept, esclusiv al coroanei. Vrem să se scie acest lucru și se fie îndeosebi accentuat. Căci numai astfel su pusă cestiunea, adunarea poporală de Duminecă, ținuta și posiția ei, se pot judeca în mod hotărît. Evident este, că adunarea poporală a fost un protest aspru, nu în contra guvernului, nu în contra lui Tisza, — căci aceștia nu au nici o vină, și nici că s’a pomenit numele lor de nici un orator al meetingului în mod desaprobătoriu, — ci în contra tronului. Zadarnic oratorii aminteau cu reverință de regele ungar, zadarnici au urat împreună cu mulțimea Șile îndelungate, căci ascuțișul meetingului a fost îndreptat în contra persoanei sacro-sancte a Maiestății Sale Noi cu situația aceasta am fost de la început în curat; doream numai să se om oare dulceața domniei și vânătoarea după popularitate atât de remarcabilă a guvernului actual și a aderenților lui, mergevor așa de departe, ca să nu cuteze a desaproba cele puse la cale de kossutiști, și să participe la adunările demonstrative. Deși la conferențele pregătitoare ale comitetelor arangiatoare au participat și guvernamentali și oposiționali moderați, deși au chiar subscris resoluțiunea, prin care s’a decretat necesitatea de a se da o espresiune sentimentului public ofensat prin adunări poporale, cu toate aceste partidul guvernamental și moderat nu a luat parte la meeting. Kossuthiștii au pus la cale, ei l-au inspirat, ei au condus, ei au preamărit, ei l-au esploatat pentru interesele partidului lor, care are lipsă de sprijin la nouele alegeri dietale pe periodul de 5 ani. Dar nu urmează de aci, că sentimentul public maghiar n’ar fi de acord cu cele făcute. Cu un trup și suflet aproabă maghiarii cele întâmplate la Pesta și le vor și imita într’alte părți Deosebirea este numai, că unii dintre ei nu află de consult a se declara, și ei ne spun și motivele. Nu este consult, oiic ei, să se accentueze o disonanță acum între cele 2 părți ale monarhiei, nu este consult a se presenta ca slăbită poziția armatei în ochii străinătății, căci tocmai pe forța ei se basează alianța noastră cu Germania. Dar noi naționalitățile și românii în special desaprobăm fără de mici o reservă ținerea de meetinguri îndreptate în contra tronului. Nu consimțim nici în taină, nici în public, nu aflăm de consult nici acum, nici mâne, nici poimâne a se slăbi tăria monarhiei, desaprobăm aeji și totdeauna uneltirile Kossutiste. Asta e deosebirea dintre noi și maghiari. Asta voim să se scie. VIf. FOITA. D escursiune în Bran. — Suveniri și impresiuni. — (închieiere). A doua cri dimineața ne urcarăm pe un deal din apropiere, din vârful căruia se poate vede tot Branul — de aci posițiunea înaltă a satului Fundata. Ear cătră 2 oare după ameneji plecarăm în muntele Stănicioaie. Merserăm o bucată bunicică de drum suiș și coborîș și ajungem în Rudări ta. Astfel nu se numeșce o apă pe pământul României, ce curge în cataracte, unde oamenii au croit mai multe ferestrae pentru facerea scândurilor. Elaminarăm nițel construcțiunea simplă, dar bună a 2—3 firestrae, odihnirăm și car la pas. O promenadă de brașii înalți te făcea să’ți uiți de tine însuți. Aerul curat și mirosul plăcut pare că’ți da viață. Mergeam cântând „frunză verde“ de a românului încet, încet la suiș și coborîș. Era cam cătră 6 oare când începurăm a ne apropia de stână. Stâna era așezată în mijlocul unei lunci piezișe cu iarbă multă și frumoasă. Când eram de douăzeci de pași departe, cânii anunțară șefului stânii, că vin streini. Ne întimpinară vrășmaș, și eu fiindcă se dau La adunarea poporală de Duminecă, după raportul cjiarelor din capitală a luat parte o mulțime de 6—8 — 20—25,000 de capete. Despre decursul acestei adunări dăm următoriul raport detașat: Punct la 4 care mulțimea era deja adunată în număr complet la locul designat, înainte de a se procede la ordinea clirei, tinerii și cu dânșii și ceilalți intoară imnul național maghiar, după terminarea căruia, lua cuvântul presidents comitetului pregătitoriu, Géza Polónyi. Declarând adunarea poporală de deschisă, roagă pe cei adunați să -și aleagă un president și se constitue biroul. Se aleg prin aclamațiune: de preșident Géza Polonyi, car de notari: Emil Ábrányi și Ladislau Seffer. Se cetesce o telegramă de felicitare a publicului orășenesc din Paris, Géza Polónyi: Mulțămindu-ne pentru încrederea aședată în mine, promit, că conform puterilor mele me voi năsui a corespunde acelei datorințe ce este la mine, me apăram ridicând bâta, ce o aveam în mână. Ei însă tot mai aproape veneau................... astfeliu trebuia să fac mișcări în toate părțile, însoțit de vr’o 3 câni țapeni la dinți.. Cu elea cu celea ajunsei în stână. Apoi îmi zise superiorul meu: — Nu sei să te aperi de câni; bâta trebue ținută jos și să nu te aveți că ți-i frică de ei. O luai spre sciință pentru viitoriu. Stâna ca toate stânile era cu 3 despărțeminte: cum întri în mijloc — locul de muls, la stânga magazinul, unde se ține brânza și la dreapta lucrătoarea. Prin vre-o câteva crepături de pe coperișul ei de șindilă soarele ne arăta, că n’a apus încă. Odihnirăm nițel, mâncarăm un buls spravon și ne căutarăm de culcuș. Acesta era pe nesce mușchi moi verzi la câțiva pași departe de stână sub scutul unui cort din brăducei făcut anume de ciobani, înaintea cortului un foc spravon ne insufla curagiul, că de frica lui ursul nu se va apropia, în cântecile duioase a cavalului ațipirăm învăliți în mantalele ce le luaserăm noi. Eu însă nu putui dormi de loc, era frig și focul stângânduse ’mi era teamă, că va veni ursul, căci așa ’mi povesteau bătrânii, când eram mai mic. Toată noaptea aruncai brăducei pe foc și la lumina palidă a lunei me gândiam la atotputernicia lui Dejeu. Des de dimineață eu me dusei în strungă și ajutai ciobănașilor se mâne oile la muls. Adunarea poporală din Budapesta, împreunată cu oficiul de president. Stimați concetățeni! Să trecem acum la obiectul conferinței noastre de azi! Au trecut 37 de ani de la evenimentele glorioase ale luptei noastre de independență. Un veac de om, o generațiune a dispărut de atunci de pe arena activității. Acelui period, în care luptătorii națiunei maghiare, ai libertății, au depus armele lor înaintea armatei rusești, i-a urmat o epocă jalnică, epoca amară a îndelungei răbdări. După un trecut îndelung răbdătoriu, la anul 1867, când s’au întrunit multe nobile năsuințe, pentru ca se împace națiunea cu regele ei încoronat, i-a succes majorității națiunei în articularea în lege a arangjamentului constituțional. Acestui period i a urmat acel trecut istoric, cunoscut de noi de toți, când Ungaria și regele său constituțional au devenit obiectul jolusiei lumei întregi, deoarece a devenit exemplariu, că regele ungar este cel mai fericit dintre toți domnitorii, căci alipirea sinceră și adevărată a poporului seu îl încungiură (Adevărat! Așa este!) Acea națiune, acea națiune maghiară, care în decursul veacurilor de atâte ori a dat semn despre fidelitatea sa cătră domnitoriul constituțional, s’a nutrit cu acea convingere, că domnitoriul seu constituțional nu este numai gata să apere legile, dar că respectează și tradițiunile noastre naționale. Majoritatea națiunei s’a insuit și în legislațiunea comite tot față cu armata, pentru ca se crese espresiune deamnă, că sinceritatea împăciuirii din partea sa nu se poate trage la îndoială. Majorității însă, orice jertfă i s-a părut prea neînsemnată, jertfă, pe care a adus-o chiar cu prețul a amarnicelor lipse, pe cari le-a îndurat pentru susținerea armatei comune. Se vede că a început să ațîpe acea vechie antipatie, care a existat între instituțiunea armatei comune și între națiunea maghiară. Partida independentă a comis toate, pentru ca să țînă treaz sentimentul public al națiunei, dreptul ei vecinic asupra justelor ei pretensiuni, ca să -și formeze o armată independentă; și cu toate că au fost și de aceia mai lesne credători, cari au început nu numai a crede, dar chiar a ave speranțe în armata comună, — evenimentele zilelor recente au adus perioda desamăgirii asupra națiunei maghiare. 21 Maiu 1886 poate se fie ori epodială în istoria națiunei maghiare, dacă în iubirea de patriă vom consimți cu toții. El punând în scurte cuvinte starea lucrului în afacerea Janski — Hentzi — Edelsheim, — și fiind la rostirea numelor celor doi dintâi întrerupt cu ștri-Cu un băț în mână împlineam oficiul celui mai neespert băiat de la stână. Apoi dejunarăm lapte cald și plecarăm la preumblare prin pădure. Mergând tot înainte trecurăm granița, fiindcă eram aproape tocmaie la „bequetul“ grănicerilor. (Bequet e casa, unde petrec grănicerii ce păzesc granița.) Ajunși aci, ne cerurăm voie de la ei să ne lase să ne suim pe un vârf de deal, ce se vedea înaintea noastră. în mână aveam cornul de vânătoriu și un toporaș. Grănicerii înainte de a ne slobozi, ne întrebară, că ce e aia ce avem in mână, îi răspunserăm că e un corn în care sufli și se aude. — Bine, duceți ve <tise unul dintre ei. Dar abia eram la 50 de pași și furăm chiemați înapoi. — Nu ve duceți —jise unul mai oacheș la privire — că vreți să luați planaretul locului. Ăla nu e corn că e ochean.“ Ce sor fi sfătuit ce nu, destul, că n’au mai vrut să ne lase, și era peste putință să-i capacitezi ca nu e ochean, ci corn de vânătoriu. Ne mai având încătrău, ne-am întors înapoi. Ce circumspecție dela un grăniceriu simplu! Asta ne a uimit și am șchs, deși e simplu dar totuș scie și el, ca paza bună păzesce primejdia rea. Fără de a ne pute ajunge scopul, mergeam încet pe drum spre Rudărița. Aci poposirăm și înainte spre Fundata.