Telegraful Roman, 1896 (Anul 44, nr. 1-146)

1896-11-28 / nr. 133

Nr. 133. Anul XLIV. Sibiiu, Marţi, 26 Novembre (8 Decembre) 1896. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni fl fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmondt și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Metropolie ortodoxă română în Turcia. Abia este națiune, carea să fie politicesce așa împărțită, adecă să aparţină la atâţia domnitori, ca şi poporul românesc. Cele 12 milioane de români fac parte din supuşii alor opt domnitori europeni: împăraţi, regi şi principi. Dintre aceştia mai puţine date avem cu deosebire despre românii din imperiul turcesc. Călătorii români, cari au făcut scrutări etnografice asupra lor, au ajuns la resultatul, că în Tesalia, Epir şi Macedonia s’ar afla la 800.000 — un milion de români* Dar a constata cifre sigure este în imperiul padişăhului Abdul Hamid anevoios, căci oficianţii imperiali indică totdeauna un număr mai mic al populaţiunii, spre a putea astfel mai uşor vărsa darea încassată dela cei esistenţi dar neînsinuaţi in propriile lor casete, adeseori fără fund. Afară de aceea mulţi nu au curajul a se mărturisi români, fiindcă nu se bucurau de egale drepturi cu aderenţii Islamului ori a şireţilor Elini; ba la etnografi, ca Bianconi (1877), aflăm la enumerarea popoarelor din Turcia posiţii ca urmatoarea: 70.000 greci (?) de origine română -apare că au copiat pe statisticii noştri). Aceşti români reslăţiţi prin romanticele văi ale Balcanilor au format multă vreme o turmă risipită fără nici un centru, spre care să graviteze şi fără conducător, pe care iubindu-l să-l urmeze. Singur numai geniul neamului şi farmecul idilicei lor vieţi i-a susţinut ca români, făcând să răsune romanticele ţinuturi balcanice de accentele aceleeaşi limbi, — ca a nostru — şi de melodiile aceloraşi doine, horite pe fluerul lui Pan. Emigranţi politici ai principatelor dunărene au dat de ei, au recunoscut în ei pe fraţii noştrii şi bărbaţi aleşi, cari i-au cercetat, ca Bolintineanu, au stârnit prin scrierile lor în toţi connaţionalii un interes mai viu şi un dor de-ai cunosce mai aproape. In urmarea acestora regatul român a început să împrăştie pe pământul macedonian mai intâiu sămânţa redeşteptării naţionale, înfiinţând prin diferite ţinuturi şcolle românesci, cari să susţin din visteria statului român şi stau sub inspecţiunea Apostolului Mărgărit şi a eforiei şcolare nu de mult înfiinţate. Ea s’a format şi o reuniune culturală spre a creşte învăţători-apostoli pentru fraţii îndepărtaţi şi în general în scopul ajutorării tendinţelor de redeşteptare. Aceste şcolle conduse de învăţători zeloşi au şi trezit în o mare părte din românii macedoneni consciinţa limbei şi naţionalităţii, ceea ce a făcut să nu se mai indaritifice cu grecii, ce li s’au impus, să nu se mai simtă bine în scălele şi bisericile greceşti, ci să se inchiege în un corp român şi să-şi pretindă recunoascerea individualităţii sale şi pe basa aceasta se dobândesca egale drepturi cetăţeneşti. Mulţumită intrevenirii guvernului român Sultanul a făcut de mult promisiunea a da credincioşilor săi supuşi români episcopi naţionali. Mult timp a rămas lucrul baltă, împlinirea promisiunilor s’a amânat aproape un deceniu ; ba foile din România aduceau mai astă tomna veşti îngrijitore, cari slăbiau speranţa de a vedea aspiraţiunile românilor macedonieni realisate. îngrijirea devenia cu atât mai mare, cu cât bulgarii obţinură deja dreptul de a înfiinţa episcopii în mai multe centre turceşti. Astăzi însă suntem în plăcuta poziţie de a putea anunţa, că românii macedonieni îşi au deja pe primul lor metropolit în persoana archiereului Antim. Scirea este autentică. Deputatul din camera României Delavrancea interpelăză în şedinţa dela 4 Decembre. pe ministrul afacerilor străine C. Stoicescu în afacerea situaţiunii românilor din Turcia. Acesta anunţă între aplause generale, că Maiestatea Sa Sultanul a comis o iradee imperială (ordin), pe basa căreia s’a recunoscut poporului român macedonian individualitatea sa proprie şi s’a pus în drepturi egale cu cel otoman. In special au obţinut dreptul a înfiinţa o metropolie ortodoxă română cu reşedinţa în Bitolia, carea la timpul său îşi va institui necesarii episcopi sufragani. La 6/18 Novembre a şi fost îndeplinit noul scaun metropolitan prin Eminenţia Sa archiereul Antim, ales din partea notabililor români din Macedonia. Primul metropolit al Armânilor din imperiul otoman a sânţit joi diminaţa capela românăscă din Pera (un suburbii al Constantinopolului) oficiând totodată în limba română şi sânta liturghie pentru Maiestatea Sa Sultanul. Aşteptarea mult dorită s’a realizat prân acest ordin, dar — după-cum afirmă ministrul român — din propria iniţiativă a Sultanului, şi bisericei ortodoxe române ’i s’a dat posibilitatea de-a pune basele unei desvoltări naţionale a credincioşilor sei, doritori de înaintare. S’a creat în Bitolia un centru românesc, care — întărindu-se — va avea să î’ăspândască în totă ţara în actele ortodoxismului român, chemat a forma din elementele acum risipite uri corp consoiu de sine, care în nobilă emulaţiune cu fraţii din alte state să cultive individualitatea sa romanică, glorificând numele urmaşilor Romei. Libertatea este dată, calea e deschisă, ţinta e sublimă şi atragetoare; totul atârnă numai de la zelul apostolic a celor ce vor fi chemaţi a brăzda ogorul înţelenit. Greutatea începutului este încâtva uşurată prin bunăvoinţa domnitorului, care doresce progresul cr’edincioşilor sei români şi ofere şi el ajutoriul posibil. Acăstă bunăvoinţă s’a manifestat mai ales înjilele ultime, când a decorat pe conducătoilul mişcării culturale române din Turcia — pe apostolul Mărgărit — cu marea stea a Medgidiei. Afară de acesta Sultanul, în dragostea-i pentru armâni, cari au fost cei mai credincioşi supuşi ai imperiului otoman, a mai acordat 6 burse anuale din caseta sa particulară pentru tineri români, cari vor să-şi desăvârşască studiile superior’e. Lăudabilul pas de înţelaptă guvernare l’a făcut cu gândul de-a aplica pe tinerii români în funcţiunile statului. Acest înalt favor imperial s’a comunicat ministrului instrucţiunei publice pentru a fi pus îndată în aplicare, precum şi delegaţilor poporului român, ce se aflau la Constantinopol. Asemenea scrii servesc spre generala bucurie a Românilor, mai ales, că ele ne sosesc din imperiul turcesc, la a cărui guvernare nedreptă şi despotică eram obicinuiţi a ne provoca. O singură nedumerire conturbă bucuria noastra şi ne umbresce luminoasa icoaná, ce ne-o presintă ochii sufletesci despre viitoriul neamului armân. Aceasta nedumerire ne-o insuflă greutatea de-a afla bărbaţi zeloşi, plini de dar apostolic şi înzestraţi cu firme caractere, cari să nu pregete a da pept cu toate nevoile începutului şi mai ales cu intrigile indiscriptibile, ce le vor întimpina românii în inştiinţele lor spre progres, mai ales din partea grecilor, cari cu fanariotă viclenie li s’au furişat în toate sanctuariile proprii şi din cari numai cu forţa voesc a eşi, în anii trecuţi chiar şi episcopi greceşci au preferit a fi scoşi de barbă din biserici românesci, decât a ceda justelor pretensiuni române şi unei înţelegeri pacinice. Acesta situaţiune dificilă reclamă în fruntea bisericei şi a intereselor armâne un bărbat probat, un naţionalist înfocat, care nu numai să scie fi el la culmea chemării, ci să aibă tactul şi priceperea cuvenită de a-şi citea o pleiadă de tineri însufleţiţi de viitoriul nemului lor, cari să-l ajute în greaua-i misiune şi să devie tot atâţia redeşteptători şi dascăli ai poporului din care fac parte. Până acuma ne lipsesc date mai amănunţite asupra persoanei P. S. Sale Antim, de aceea nu ne putem forma despre el o convingere basată. Ceea ce stim până acuma despre el, este puţin. Eminenţia Sa metropolitul Antim este de origine albanez, dar muma lui era cuţo-vlahă. A crescut în şcole FOITA. Documente pentru limbă și istorie. (Urmare.) Intratseja gloata intrarmata’ mai tare interitindusze ku kutzite, si redikind armele szale amelintzind si osztenelele csele inpatsuitóre in számé ne begindule, ketre 6 csaszuri dupe ameazezi Fispanul debine afi au szokotit a deklara, bamnke si pe omenie sza a fegeduit kumke pe militari nu ja bega in szat, fere numai dinszul va merge inszat si militari ia asezat pe rit linge szat, da gloata tulburata’ si atseszt mai de pe urme szemn de milosztenie a Fispanului ku o inderevnitsie ketre persoanalui au impinszo inderept pintreszudelmi zikind: kumke mai gate szint totzi d’ amuri, dekit pe Fispanul, szau alt Tiszt, pe szekui szau oritse feliu dekatane alesza in szat — Dupe asztfel de alkezuiri dela 10 csaszuri de dimineatza pine la 6 dupe ameazezi ezinute, ka de 10 15 pasi szau apropiat gloata turbata’ ketre militari szekui kari tot in lakul szeu au remasz, si dupe tse Fispanul si Majonil ku ovoje arfi hoterite, ka katanele ku bajoneturile eziiute innainte intset sze pesaszke innainte, ka asa szpeigindusi drum pintre gloata szesze poate aseza peszte noapte, fiind ke a sze reintoartse era ku neputintze, si sze pute intimpla ka militari intorkindusze din derept szesze Zdrobenszke, Majorul de a sztinga companii difl tij Kapitanul Szilágyi in mizslokul jei jár Hadnozsul Antos de a dreapta companii din tij sztind, militari ku bajoneturile innainte tzinute au pornit, — de abea au fakut 6—7 pasi kind din szekara cse innalte delinge drum deszpre partea gloati szau intimplat o pusketura,’ intruakeruje urmare militariul Móricz Samuel karé in rindul csel dintiju intre Kapitanul Szilágyi si Hadnagiul Antos szta, inpuskat fiind vndate au kezut, tocma intraatseja klipita’ pe Majorul si kapitanul Szilágyi ku o tejeture do koasze aszupra capetelor tzintita’ ku pilmezsdia vretzi jau nevelit, pe kai’i intraatseja un keprariu si doi militari de rind ezipind pustile innaintea loviturilor, nu numai de moarte jau mintuit, dar peatsei doi nevelitori kain avea propusz de omor ku kite o inpusketure de pemint jau asternut, si kind toata’ zioa rebdind foame si szete, si tot felul de amelintzeri, interituri, si bazsokuri kutsemai mare patientie, militari szekui arvedea pe ortakul szeu Moritz Samu si pedea tiszturi ale szale ingura mortzi, prin szilnika năvălire fiind szilitzi asze apera, si deodate’ ku zsuremint fiind indatoratzi spre aperarea tiszturilor szale indate intru oarkiteva klipite, fere de nitse o porunké au fakut oarkiteva in pusketuri intru akerora urmare pane akum au murit doiszprezetse, si noa’ szint renitzi, depertindusze kufuga gloata d’ akolo parkitzva militari nekezsitzi fiind, au pesit afare din rind szpre aperarea Tiszturilor si a inpuskatului seu ortak dare prin zdravina purtarea Tiszturilor au fost szilitzi a szta inlokti, si fieste kare a merzse in compania sza intruakerora urmare pira atsoja kumke doi ce ar fi alungat pe oameni, kari fugea, nueszte adeverata’. In urmarea merturisziri merturiilor, adukind innainte toate atsele ce szau intimplat, — toate atsele punkturi cse szau adusz in privintza intimplerilor din Mihaltz szint ne adeverate, fiindke ku militari szekui nitse in zioa din 1. luni atseja, nitse a doa zi Guarda nationale ketre Mihaltz nitse szau apropijat, nitse szau vezut, makar ke Mihaltzeni nu demineatza la 10 tsaszuri, csi pine in zice la trei mii ku azsutoriul lor pe militari szekui kare vinea la executzie innaintea szatului sau asteptat; in numele lui Dumnezeu si a Imperatului nimene natt protestat, atseja kumke un tiszt de varmegyie arfi zisze, kumke noi szintem datori in toata’ intimplarea a intra in szat fiinde oameni nisz ne insuxatzi si avem lipsze de fete. (Va urma).