Telegraful Roman, 1896 (Anul 44, nr. 1-146)

1896-11-28 / nr. 133

530 grecesci şi a ajuns episcop grec la Och­i­­­da. Din aceasta înăltă posiţie — poate sub presiunea susţiitorilor săi — s’a arătat potrivnic mişcării române din Macedonia. Aceasta a făcut impre­­presiune neplăcută asupra bărbaţilor, ce stau în fruntea mişcării române, şi din acest motiv delegaţii macedo­­nieni s’au opus înainte cu 3 ani in­­sistinţei apostolului Mărgărit de a’l primi de cap religios. Acum însă se susţine, că de câţi­va ani a revenit la bune sentimente pentru armâni. Sentimentele plantate în sufletul lui de mamă română, se vor fi des­­ceptat în sufletul lui, aducându şi aminte de focul ei, cu care lucra pentru păstrarea datinelor latine. Este cunoscut zelul naţional al macedo­­nenelor. Neguţătorii români, aşa nu­miţii N i c u­­­c e n­i, vorbesc în pu­blic grecesce, dar în familiile lor sunt nevoiţi a vorbi limba originală, căci femeile lor nu vor să înveţe limba grecească, nu vor să o vorbescă. Ele au o însemnată ură contra coreligio­narilor greci, cari prin biserică au tins să desnaţionaliseze pe armâni. Notabilii români, cari au ales pe noul metropolit, îl vor fi cunoscut de­sigur mai de-aproape şi vor fi fost con­duşi de speranţa de-a vedea înflorind neamul lor, când pe Antim l-au ridi­cat la locul greu, dar onorific de prim metropolit a unui popor, căruia îi su­­ride viitoriul. Noi îi dorim succes în spino sa cale. Să ia crucea în mână şi se in­vite pe pleiada învăţătorilor, crescuţi în şcole din România, ca să­­ urmeze. Consciinţa de-a fi cei întâiu redeş­­teptători ai unui popor inteligent, har­nic, isteţ şi vital să le fie isvorul, din care să scota abnegaţiune, îndemn şi curaj într­u învingerea tuturor pede­­cilor, ce li­ se vor pune în calea spre mântuire. Puţinii dascăli aplicaţi până acuma pe terenul şcofelor macedonene au dat clasice dovedi de apostolică răbdare şi abnegaţiune. Fie ca numărul acestora gigantic să se mărască, se aducă cât mai cu­­rând pe toţi copăciarii* *) la con­sciinţa originei lor şi cu toţii împreună să curme cât mai curend suspinele fe­­cioarei armâne din Milia **), carea of­tând să plânge încă ,­rcă în ţara ei cea bună „Şi ’n biserica străbună „ Limbi străine-acum rusună. (Bolintineanu “Macedone“) Deca. *) Aşa se numesc armânii greci saţi, renegaţi. **) O localitate română în Macedonia. Evenimentele Zilei. Ziarul „Româ­nul“ scrie: Evenimentele ce s’au petrecut sunt pentru noi dureroase, căci ne-au dovedit, că neînţelegerile ce existau în partidul libe­ral l’au împins la greşeli ale căror consecinţe le sufere aţii.­­ Din prima zi am considerat detronarea Mitropolitului ca una din acele mari greşeli prevăzând agitația la care va da naștere. Guvernul liberal a stăruit în ideea sa și aprobând toate actele revoltătore ale Sino­dului, s’a făcut solidar cu el. Era de prevedut, că M. S. Regele, care n’a iscălit decretul de detronare, nu va aproba pănă în cele din urmă, pe guvernul său. Excesele din­­filele din urmă au contri­buit şi ele, de­sigur, la hotârîrea Regelui de a provoca o criză ministerială. După cât se afirmă, M. S. ar fi spus în mod categoric, că a consimţit la executa­rea hotărîrei Sinodul, cu condiţie, ca guver­nul să o aducă la o îndeplinire, fără a pro­voca scandal şi fără a fi nevoit a recurge la forţa armată. „Aţi depăşit acele instrucţiuni, afis­a Suveranul primului ministru, nu mai pot deci sé vé las a merge înainte“. D. Stătescu, ministrul justiţiei, înţelegând, că acesta este um­blam direct ce i s’a adre­sat, d-sa, ca ministru de justiţie, jucând un mare rol în afacerea mitropolitului, a fost cel d’întru care a depus demisia sa. Acesta a înţeles-o cu atât mai mult, că Regele îi ceruse în trecut să sesizeze curtea de casaţie spre a revizui procesul Mitropoli­tului. Crisa, în urma acestor declarații ale Regelui, devenise deci inevitabilă. Nu mai putea fi decât două soluțiuni. Revenirea asupra măsurilor luate, d’cu­ retragerea cabinetului. In primul cas s’ar fi părut, ca guvernul capituleaza, ceea ce l’ar fi slăbit, și s’ar fi impus chiar demisia d-lui Poni, aruncându-se asupra sa t6tă respunderea. D-nii Sturdza şi Stătescu, n’au voit acesta, declarând, că sunt solidari cu ministrul cultelor Au adoptat deci soluţia retragerei lăsând să se formeze un cabinet liberal, cu persoane cari nu sunt angajate în cestiunea Mitro­politului. Aceştia vor putea să recurgă la soluţia pe care o dă d. G. Vernescu şi amicii săi, soluţie care a fost propusă în întrunirea de la ministerul de interne de d-nii E. Costi­­nescu, V. Lascar, Em. Porumbaru, aceea d’a se reforma legea sinodului şi d’a se cere no­ului sinod revizuirea a procesului mitropoli­tului. E probabil, că ast­fel sa va pune capăt şi agitaţiei de stradă care a grăbit crisa, fie chiar numai prin aceea, că a servit de pretext. E indiscutabil, că pentru acesta şi pen­tru ca guvernul cel nou să poată avea o sta­­bilitate se cere, ca d-nii D. Sturdza, E. Stă­tescu şi alţi membrii din cabinetul actual, să dea sprijinul lor nouei formaţiuni. După cât ştim, acel concurs îi este asi­gurat, acum depinde de la înţelepciunea ma­­jorităţei parlamentare ca noue desbinări şi noue­­ obstacole să nu se ivească şi să facă impo­sibilă opera întreprinsă de guvernul cel nou. Liberalii trebue să înţeagă, că numai prin unirea lor vor împedica ca Regele să fie nevoit a face apel la conservatori. V. R. Căderea frundelor, de Armand de Soubissan. Se chema Lisette. Abia avu 15 ani, şi spăla rufele în rîuleţul ce curge sub ca­tedrala din Cahors. Iarna-vera spăla necontenit. Iarna îi crepau mânile de frigul aspru, vera de ra­dele ferbinți ale soarelui i­ se înegreau. Cu toate aceste Lisette a rămas chipeșă și rotunjoara. Era fragedă, ca strugurul înrourat, cu­rată ca zăpada, pe lângă aceste iute și atră­­gătoare ca vinurile de Medoc. Spăla neîntrerupt lângă biserică, unde mulţi au venjut-o, admirându-i ochii învă­păiaţi, făptură de gazelă, lăudându-i modestia şi hărnicia. ’ Şi Lizette spăla într’una, cântându-şi cântecul predilect: „Când cunună şi­ împletesce Fetiţa nevinovată.“ Sărmana Lisette cea frumoasă n’avea ni­mic afară de cele două braţe lucrâtoare şi acea cununiţă, pe care atât de des o amin­tesc cântecele. Bunul seu unchiu Pierre, care a crescut pe Lisette,­­ a­r fi­ adesea: — Nu te teme nepoită! Fii numai harnică, rămăi nevinovată şi împlinesce sfa­turile şi învăţăturile părintelui capelan. O, el e un adevărat sânt. Cu sufletul e la dumnezeire, gândurile lui nici nu ating pă­mântul nostru prăvos. — Binecuvântarea Domnului va fi cu tine, Lisette, ascultă nu­mai de părintele tău sufletesc, care te va învăţa, cum trebue să umbli pe calea virtuţii. Și în adevăr, — tinărul abate de Pont­­briant, descendentul unei familii străvechi din Calzados, îngrijea credincios de sufletul Lizettei. Abatele, care abia avea douăzeci și patru de ani, era un june de-o frumseţă rară. Ochii îi erau învăpăiaţi ca ai Lisettei. — Sub pielea lui de creol, sângele i­ circula cu vehemenţă, în creeri i­ se îngrâmădea gândurile, în inimă sentimentele. în toată săptămâna o spoveda pe tinăra spălătoriţă apoi îi dedea canaane, dar când fe­tiţa îl privea, abatele punea capul în pământ, se înroşea şi simţia cum inima i se strînge, ca și când ar fi comis un păcat mare îm­potriva fetei. Măcar, Doamne, încă nu păcătuise, nu­mai cugeta la păcat, a băgat numai de seamn, că nu sufletul Lisettei, ci trupul ei e atră­gător pentru el. Mica Lisette spăla mai departe. Dar dup’un timp vioiciunea i-a perit, răspundea trist dacă o agrăia cineva, măcar mai nainte atât de bucuros fiecare, ca rândunica sub strașină. Ochii nu-i mai selipeau atât de îmvă­­păiați, ci de multe ori i­ se umpleau de lacrimi, atunci mai ales, când domnul abate plim­­bându-se sub urabella aurită conducea proce­siunea la sânțirea holdelor. Făptura încă i­ deveni mai plină ceva. Nu cu mult, numai cu un fir de păr. Nici n’a cântat mai mult. Măcar e atât de frumos şi de drăguţ cântecul acela, înainte atât de mult iubit de Lisette: „Când cunună şi­ împletesce Fetiţa nevinovată.“ * * * O înmormântare trece pe stradele în­guste din Cahors. Sărmana Lisette e, pe care o duc în cimiter. Nimeni nu petrece sicriul, numai bătrânul unchiu Pierre, crâsnicul şi tânărul şi palidul abate, care adânc tresaltat şi plân­gând a rostit de­asupra mormântului: „Requiem aeternam dona ei domine“ Bătrânul Pierre încă plângea şi se câia către preot: — O, domnule abate! Era atât de bună şi cu frica lui D-­ieu. Şi totuşi ’şi-a legat pâtră de gât şi aşa s’a înecat în râu. Şi abatele Pontbriant a devenit şi mai palid şi fără să grăescă un cuvânt a întrat în locuinţa sa. * * * în Ziua următore o nouă veste de sin­ucidere îi înspăimântă pe locuitorii oraşului Cahors. Abatele de Pontbriant, conte de Trudiac, şi baron de Mazon, viitorul episcop şi cardinal s’a împuşcat! Şi insigniul falnic al conţilor de Tru­diac fu întors de­asupra criptei familiare. Sărmani copii! Şi eu plâng. E atât de întristatoare căderea frunzelor. Rinaldo. TELEGRAFUL ROMAN. Din parlamentul magiar. Şedinţa de la 3 Decembre 1896. După comunicarea publicării mai multor legi în „Országos Törvénytár“ din partea preşedintelui, miniştrii Perczel şi Daniel pre­­senteaza mai multe rapoarte, şi Hegedus ra­portul comisiunei financiare, asupra proiec­tului de lege despre îndemnisare. Toate ace­stea se vor tipări şi se vor distribui între deputaţi spre studiare. în urmă, după alegerea unei cormisiuni de 21 pentru compunerea adresei la mesagiul de tron, se verifică trei deputaţi şi preşedin­tele anunţând proxima şedinţă pe Luni, 7­­. e. n., acesta se încheie. Noutăți. Metropolitul primat al României. Noul guvern va resolva afacerea metropoli­­tului Ghenadie — se zace — în mod satis­făcător pentru toate partidele. Prin revizuirea judecătoriei, P. S. S. Ghenadie va fi re­stituit în scaunul metropolitan al Bucurescilor, din care apoi va abdice de bună voie. * * * Rescoala în contra unui profesor. La universitatea din Pesta s-a întâmplat Sâmbătă o rescoală. Ascultătorii şi rigoresanţii în me­dicină amăriţi la culme de purtarea despo­tică a profesorului lor de chirurgie Dr Ko­vács József, au înscenat o demonstraţie monstruoasă în contra lui. Asociânduli-se o mulţime mare de tineri ascultători ai altor facultăţi, cu toţii cam la 350 inşi rupând uşa de la coridor au pătruns în sala unde propunea Kovács şi au început aici să vo­cifereze, pânâ când Kovács îngrozit a pă­răsit sala. Pănă la 1 oră după pronet, mul­ţimea nu s’a împrăştiat, când Dr Kovács şi a luat inima în dinţi şi printre mulţimea enormă de studenţi, urmat de strigăte teri­bile de pereat! se merga în pensie J­abzug! a eşit din curtea universităţii. După pront, tinerii au ţinut o conferenţă (peste 300 par­ticipanţi) unde au pregătit un memorand către corpul profesoral, în care cer ca acesta să întrevină cu propunere la ministru, pentru amovarea de la catedră a profeso­rului Kovács, din pricină, că acesta trântesce ascultătorii din capriciul său și nu după răspunsurile lor (80°/o dintre riguro­­sanți cad la Dr. Kovács). Pun mare pond în memorandul lor și pe împregiurarea, că Kovács e bătrân, bolnăvicios și prin urmare incapabil pentru catedra de chirurgie. # * Colectă pentru biserică. Parochien­i gr.-orientali români din comuna Viera de Mureş se rugă de Onoratul public mărinimos drept credincios să se indure a le tinde şi lor o mână de ajutor pentru edificarea unei bise­rici şi pentru ornarea ei. Daruri în acest scop se primesc şi la redacţiunea feiei noastre şi se vor administra la timpul său la locul competent pe lângă secelă publică. * * # Denumirea lui Wekerle. La propu­nerea guvernului, Majestatea Sa a denumit pe fostul prim ministru al Ungariei Dr. W­e­­kerle Sándor, de preşedinte al judecăto­riei supreme de administraţie publică. * * * * Eternisarea serbărilor şcolare mi­lenare. Comisiunea de instrucţie publică sprijinesce cu căldură propunerea membrului său Zboray Béla, ca serbările şcolare millenare să se repeteza în fiecare an, şi recomandă ziua de 8 Iuniu pentru ţinerea acestei sărbători. * * * ■. Nou fispan al comitatului Pesta în urma abdicerei din aceasta demnitate a lui Berzeviczky Ferencz, fi va denumit din­ partea guvernului contele Kegle­vi­ch Gábor. * * * Jókai membru al casei magnaților. După relatarea semi-oficiosului „Bud. Tud“, guvernul are de gând se denumeasca de membru al casei magnaţilor pe romancierul Jókai Mór. Cestia aceasta însă numai în anul viitoriu se va putea tranşa. * * # Constituirea Societăţii academice „Junimea“ din Cernăuţi. Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă că în şedinţa gene­rală ordinară ţinută în 15 Novembre a. c. s’a constituit comitetul pe anul administrativ 1896/7 in urmatoriul mod: Presedinte: stud. fii. I. cav. de Cuparencu ;­ Vicepres : stud. jur. A. cav. de Onciul; Secreter I: stud. fii. V. Burduhos; Secretar II: stud. jur.­ I. cav. de Matioschi; Cassar: stud. jur. A. Sesan; Controlor: stud. jur. A. cav. de Zotta; Bibli­otecar : stud. jur. E. Halip; Econom: stud. teol. V. Vesalon. înștiințându-vă despre aceasta vă asigurăm de stima şi considerațiunea noas­­tră: Președinte: I. Cuparencu. Secretariu : V. Burduhos. * # # Episcopat catolic în Belgrad. Unele foi din Serbia pretind a­tei, că drept urmare a visitei, pe care regele Alexandru a­ fâcut’o­­filele acestea la Papa, are să se înființeze în, curând un episcopat catolic în capitala serba. Se rfice totodată, că Sârbii nu prea întimpină cu bucurie scriea despre aceasta inovațiune şi despre propaganda catolică proiectată a se face între ei. # * # Dinamit aruncat în foc. O mare nenorocire s’a întâmplat­­filele trecute la co­lonia de mine Herrengrund din comitatul Zolyom. Băieșul Supk­a a aruncat pe vatra cu foc o cutie cu dinamită veche, în credința, că și-o fi perdut puterea esplosivă. Dinamita însă în curând a esplodat săvârșind stricăci­uni înfioratoare : ambele picioare ale lui Zsupka le-a rupt, doi băieși au fost răniți de moarte, mai mulți au fost mutilați în diferite chipuri. #

Next