Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)
1898-01-15 / nr. 6
că ’și va fi aflând leac și pentru Slabulaie cum îi die oltenii. * Reformă în examenele de maturitate. In sensul unei noue ordinațiuni, ce va elabora în curând ministnul ungurec de culte şi instrucție publică, la examenele scripturistice de maturitate, studenții nu vor avea traduce din limba ungureasca în cea latină. In chipul acesta studenţii vor scăpa de o chinuire fără reson, şi timpul câştigat se va întrebuinţa pentru cetirea mai temeinică a clasicilor. * * * Avis. Deoarece cu 1 Ianuariu 1898 s’a făcut schimbare în personalul Librăriei archidiecesane, toţi acei P. T. Domni, cari voesc a comanda ceva sau poate au afaceri cu librăria, sunt rugaţi în interesul propriu a nu se adresa cătră nici o persoana, ci nimai la adresa subsemnată: Librăria tipografiei archidiecesane. * Balul aranjat de „Reuniunea femeilor române din Sibiiu“ se va ţine la 5 Februariu st. n. 1898 în sala ce mare a casei societății (Gesellschaftshaus). Începutul la 8 ore seara. Biletele de întrare se vând în clita balului în camera Nr. 3 de la Hotelul „împăratul Romanilor“ între orele 10—12 a. m. și 3—5 p. m. — de personă cu fl. 1.50 cr. — și seara la cassă cu fl. 2. Prețul unei lege r. I. fl. 8, — r. II. fl. 6, — pe galeriă fl 4. Ofertele marinimoase și suprasolvirile se vor curta pe caleaJ'ar'stica. * * * •X * * * Procesul minerilor din Anina. In 24 i. c. s’a început la tribunalul din Biserica albă procesul minerilor din Anina, caii în anul trecut s’au resculat în potriva societăţii căilor ferate din Austria din pricina nouelor dispoziţii din regulamentul de pensionare, în virtutea cărora muncitorii au să împlinescă 40 de ani de slujbă până a-şi dobândi dreptul la pensie, nu ca înainte, când erau proscrişi 30 de ani. Pentru potolirea răscolei a fost ordonată atunci jandarmeria, care a dat foc în mulţime, stingând 20 de vieţi. A întrevenit mai târţiu şi miliţia pentru restabilirea ordinei, şi mulţi inşi au fost încuiaţi. 28 inşi sunt pe banca acusaţilor. ■X * XAfacerea Dreyfus agită tot mai vehement opinia publică franceză. S’au format două tabere puternice, una pentru, alta în potriva revizuirii procesului. Ambele luptă la desperare pe stradă, în sr.*are bagh'ar şi în palatul legislaţiunii. Sâmbătă o bătaie scandaloasa s’a născut în parlament din pricina afacerii din chestie. Şedinţa s-a deschis prin interpelaţia deputatului Cavaignac, care a cerut ca guvernul prin arătarea stării faptice a lucrului, se restabileasca liniştea ţării; guvernul nu descopere tot, ce ar trebui, pentru lămurirea chestiei. Ministrul president Meline a răspuns, că nu poate publica raportul căpitanului Lebrun Renauld despre mărturisirea lui Dreyfus din înalte resene de stat. Revizuirea ilegală a procesului cerută de Zola nu se va ordona. Manifestaţiile de stradă se vor înăduşi. Articolii socialiştilor predică revoluţie. Cavaignac îşi retrage interpelaţia. Deodată însă socialistul Jaurés se ridică declarând într’un ton zbierător, că susţine el interpelaţia lui Cavaignac. Jaurés în sgomotul aprobător al socialiştilor declară că ministerul e laş şi mizerabil, când persecută pe Zola. Atitudinea ministerului e echivocă, mincinoasa şi laşă. Contele Bernis: Eşti advocat plătit al sindicatului Dreyfuss. Jaurés: Conte Bernis, eşti un mizerabil şi un laş! Se face un zgomot infernal. Bernis se răpede la Jaurés, dar este reţinut. Presidentul părăsesce fotoliul presidiar. Bernis, scăpând din mânile deţinătorilor săi se răpede la Jaurés şi i-aplică nişte pumni peste cap, de doboră la pământ. Socialiştii se năpustesc asupra contelui Bernis şi -l îmblătesc fără milă. Se naşte o vălmăşală teribilă; pe galerie se iau omenii la păruială. Tumultul se tot măreşte; presidentul dispune evacuarea galeriei. Miliţia sosesce în culoare. Deputaţii protesteaza impotriva acultării ostaşilor. Presidentul e nevoit a ridica şedinţa. In şedinţa de luni deputatul socialist Jaurés ’şi-a continuat vorbirea în afacerea Dreyfus, aducând în potriva guvernului şi justiţiei învinuiri grave. Jaurés a adresat apoi ministrului president întrebarea: E adevărat că tribunalului militar prim i s’au substernat documente secrete, despre cari nici acusatul, nici apărătorul lui n’au avut cunoscință? Da, scu ba? Prim ministrul: Asta n’o putem discuta de pe tribună. Acasă mai departe Jaurés guvernul, că lega de afacerea Dreyfus afacere de rassă şi religie. In Franţa voesee a se introduce cercetare secretă, pe când în Germania se judecă cu uşile deschise procese, în cari e amestecat însuși împăratul. Arată că sub desbaterea procesului contra Esterhazy s’au comis nelegiuiri, guvernul a umblat pe căi ascunse, echivoce, de multe ori nepermise. Republica decade, și aeji a ajuns în mânile bancherilor, — s’a născut chestia semită. Deputatului Goblet, care spunea, că guvernul avea datoria să declare categoric că Dreyfus e vinovat cr Esterhazi nu, însă guvernul n’a avut acest curagiu, — prim ministrul a răspuns că în afacerea Dreifus n’a putut comunică nimic, fără de a comite cea mai mare ilegalitate. Apelează le cei ce iubesc Franța. — S’a trecut apoi la ordinea ijilei. In Paris şi în provincie agitaţia continuă, se constituesc societăţi semite şi antisemite cari se resboiesc între sine cumplit. Afacerea se vede a fi luat caracter de rasă şi religie. In Algir sute de antisemiţi s’au întrunit în o societate şi şi-au prefipt de ţintă eschiderea jidovilor dela apropiatele alegeri, între jidovi şi antisemiţi s’a întâmplat încăerare teribilă. Jidovii au fost bătuţi, prăvăliile lor sparte şi jefuite. Ministrul de externe german Bilow a declarat înaintea comitetului dietei imperiale că nici un funcţionar german nici când n'a avut vre-un contact sau legătură cu Dreyfus ca deţinut pe insula dracului. Numele de Picquart şi W. Esterhazy — dice Biilow — înainte cu trei septămâni le-am audit prima dată în viaţă. Afacerea Dreyfus n’a alterat de loc relaţia pacinică dintre Franţa şi Germania. * * * Hoţul die tablouri, Dr. Lenkei Béla, medic, personă din societatea cultă a capitalei unguresci a figurat ca acusat înaintea tribunalului din Budapesta în 178. e. n. Dr. Lenkei a furat din mai multe galerii, tablouri de preţuri mari. Tribunalul l-a osândit, la un an puşcărie şi perderea drepturilor pe trei ani. E obligat acusatul a restitui şi paguba de 384 fl. causată pinacotecei regii. Pomenitul osândit, o drazlă a societăţii culte unguresci, a fost osândit anul trecut din partea tribunalului vienez, tot pentru hoţii de aceeaşi natură, la 2 ani temniţă. * „Familia“ din 11/23 ianuarie 1898 are următorul cuprins: Tudor cav. de Flondor. — Repriviri (poste) de V. B. Muntenescu. — Schiţe din Italia (urmare) de T. Bule. — Cântecul gelosului (după un cântec normandez) de Alin. — Cuntări de Carmen Sylva. — Proposiţia vieţei (scrisoarea lui Simin) de Emilian. — Lydei de Norian. — Mirosul florilor. — Când s’a născut — Pleine? de N. Chendi — Ilustraţiile noastre. — Literatură şi arte. — Ce e nou? — Abonament pe 1889. — Avis abonenţilor noştri. — Poşta redacţiei. — Călit,darul săptămânei. — Păziţi-vă sănătatea. — Ilustraţiuni . Tudor cav. de Flondor. Partida de sac. Cântăreţi de stradă. Deci amicul Dr. A. Bunea nu punea ca provocatori ai acestor tulburări şi neînţelegeri espre3 pe cei 2 ortodocşi, călugărul Sofroniu şi popa Tunsul, eu nu diceam nici un cuvânt. Şi acuma puţine de încheiere. Eu enciclopedia română este locul, unde avem să vârâm neadevăruri istorice, cari provoca amărăciuni, şi preste cari a trece cu vederea ar însemna a discredita aceasta întreprindere. Amicul Dr. A. Bunea să fie încredinţat, că nu numai eu am privit o apostrofarea adevărului istoric în articliie sale din Enciclopedie. Mulţi, mulţi suntem, cari am primit asemenea împresiune. Cei mai mulţi au fost de credinţa, să tăcem, şi să restabilim adevărul tot în Enciclopedie, când vom scrie noi despre unire, tractând istoria bisericei ortodocse. Eu nu am fost de aceasta părere. Am scris deci sub numele meu spre a salva reputaţiunea Enciclopediei. Şi când scriu sub numele meu propriu, atunci eu cumpănesc tot cuvântul, ca pre nime să nu supăr. Amicul Dr. A. Bunea de încheiere mă rogă, să nu-l ocărăsc, să nul însult nici pe el nici pre biserica de care se ţine, ci săarăt greşala, pre care o va recunoste N’aş avea liniştea sufletesca, déci eu aş fi ocărit pre amicul Dr. A. Bunea l’aş fi insultat pre dânsul, şi pre biserica de care se ţine. Am mai recetit odată cele scrise de mine, şi în adevăr nu stiu cari cuvinte au putut fi luate ca ocară sau ca insultă. Stim gata să cer scuse ori şi când, dacă mi se va arăta, că în adevăr am ocărit şi am insultat. Până atunci încheiu cu cuvintele amicului Dr. A. Bunea, rugându-l:” să nu cetească ceea ce nu este scris, să nu caute tendenţe, cari nu se află în scrierile noastre, căci noi încă numai adevărul căutăm, şi şi noi cu multă trudă căutăm şi scrutăm actele publicate precum şi cele nepublicate. Sibiiu, 14/26. Ianuariu, 1898. Mateiu Voileanu. TELEGRAFUL ROMAN. Bibliografie. Societatea geografică română a pus sub tipar „Marele Dicţionar Geografic al României“, alcătuit şi prelucrat după cele 32 dicţionare parţiale de judeţe. El va forma cinci volume de câte 100 cele fiecare volum, în formatul Documentelor Hurmuzaki, tipărit pe trei coloane. Primul volum va apare în cursul lunei Februarie 1898, cr celelalte volume succesiv din şase în şase luni, astfel ca până la 1 Februarie 1900 toata lucrarea să fie terminată. Preţul acestor cinci volume s’a fixat pentru cei ce vor subscrie acum la 100 lei, plătibili în patru rânduri, din 3 în 3 luni, cu începerea dela 15 Februarie 1898. Preţul dicţionarului pentru cei neabonaţi va fi de 150 lei. Doritorii de a subsemna sunt rugaţi a se adresa la secretarul general al Societăţii. Mulţămita publică. Darnicul, stimatul şi mult iubitul creştin adeverat domnul Aviron Macaveiu, mare proprietariu de mine din Bucium-şasa, din îndemnul iubirei casei lui Dcjeu, a dăruit bisericei noastre o frumoasă cădelniţă, ţinătore de tămâie cu linguriţă de argint china, în preţiul de 16 fl. v. a. Şr neînfrântul probat naţionalist, adevăratul părinte povăţuitor a poporului serii,an şi asuprit, bunul creştin dl. Simeon Dandea, contabilul cassei „Detunata“ a dăruit patru prea frumoase „Candele" argint china în preţ de 22 fl. v. a. Aceste prea frumoase daruri, cu ziua naşceri dlui, se vor pune în folosinţă, vor înpodobi casa sf. a lui D-leu „scutul şi mângăerea strămoşilor“. Fie deci primite la jertfelnicul cel fără prihană, a Tatălui ceresc, ca o jertfă curată cu bun miros întru bună miresma, ca darurile aduse micului mântuitor Isus, de cei 3 magi de la răsărit, şi resplătite cu mii de daruri bogate din visteria înbelşugată şi nesecată a Proniei cereşti. Primiţi Sf. din dăruitor şi pe calea aceasta mulţămita mea ferbinte, asigurându- se că numele Voastre, vor fi însemnate şi pomenite în rândul binefăcătorilor bisericei noastre. La însărcinarea com. sinod. par. gr.-ort. Trompoele, 21 Dec. 1887. Nicolae Motora, preot gr.-ort. şi pres. com. par. 23 De-ale înveţătorilor noştri.*) Gura rîului, în 1 Ianuarie 1898. E un adevăr netăgăduit, că reuşita celebrărei serviciului divin în bisericile noastre atârnă nu numai dela preotul care serveşte la sfântul altar, ci în mare parte şi dela destoinicia cântăreţilor ce-i are biserica. Poporul nostru o înţelege acesta, de aceea de câte ori se escriu concurse şi se fac alegeri de învăţători, în cele mai multe caşuri vedem, că dorinţa generală este, ca învăţătorul să fie „cântăreţ bun“, ia din contră concurentul cutare şi cutare ,,’şi poate pune pofta’n cuiu“. Poate el fi în ale pedagogiei cât de iscusit, deci nu e şi „bun cântăreţ“ în astfel de caşuri ce fac omenii ? Aleg pe un „bun cântăreţ“, care însă de multe ori nu are cualificaţiunea, ce póte o are un altul ne-cântâreţ. Şi me întreb apoi mai departe, ore într’un atare caş ales’au omenit învăţător, sau cantor. La tot caşul aş fi aplicat a crede, că au ales un cantor, care după credinţa poporului, are să conducă şcola cum va f’putea, or după lege are să porte totâ responsabilitatea şi datorinţele ce se impun unui învăţătoriu! Ferice de acela, care e în posiţia de a putea satisface timp îndelungat acestor două datorinţe luate asupra sa. Involuntar se naşte însă întrebarea, că are până când acel învăţător va putea mulţumi pe oamenii, cari l’au ales mai mult ca să le fie cantor, cât şi pe organele superioare şcolare, legea, care îl consideră înainte de toate de învăţător? Să nu ne grăbim cu răspunsul! Acela, care nu a gustat sarcina unui cantor cu greu îşi va putea face o judecată dreaptă despre greutatea aceleia numai din auijite! S’ar putea însă convinge încâtva, participând la serviciul divin dela început până la fine și băgând bine de seama la vocea întâi clară a unui „bun cântăreț“ și apoi treptat, treptat tot mai închisă și câtră fine aproape răguşită a aceluiași cântăreț. Veijind aceasta, ușor venim la convingerea, că cantoratul singur ar putea fi unui om destulă sarcină. — Ce se va alege din sănătatea acelui om însă, care înainte de toate e învăţător şi pe lângă sarcina aceasta i se mai impune, pe drept, pe nedrept şi sarcina de cantor? Sunt sigur, că mulţi dintre onorabilii cetitori vor găsi uşor răspunsul, fiecare însă va răspunde, mânecând din al mău punct de vedere, învăţătorii vor clătina numai din capete, dând se înţelegi, că e greu a servi la doi domni deopotrivă; preoţii arăşi vor răspunde poate: „să nu se fi făcut învăţător dacă se simte prea debil“. Alţii era şi, considerând că de sartea unui astfel de învăţător puţin le pasă, er pe de altă parte cu preotul şi cu oamenii din comitetul parochial, cari de regulă nu au altă părere decât aceea a preotului, nu ar vrea să se strice, *— caută mai bine a tăcea Fiecare om e dedat a crede, că sarcina sa e mai grea decât a altuia, şi deci tocmai din acest punct de vedere mânecând, nu este bine să ascultăm prea mult la plângerile unuia sau altuia, ci pentru a ne putea convinge, să cercăm a căuta ce urmări poate avea asupra corpului omenesc fiecare ocupaţiune cu carea trebue să se ocupe; şi numai după ce ne-am convins despre mai mult sau mai puţin stricăciosele urmări, să ne formăm judecata dreptă şi nepartinitoare !Ore cine este mai espus tuturor feliurilor de îmbolnăviri? Invăţătoriul, pentru că în şcolă se adună copii din diferite case şi părţi ale comunei. Cine are mai puţină putere de resistenţă contra feliuritelor morburi ? Invăţătoriul, pentru că petrecerea continuă în aerul stricat din scóla şi inhalarea prafului ce se ridică în scóla în tota bună vremea, râde atât de mult plămânile învăţătoriului încât să nu ne mirăm, că conform datelor statistice regnicolare, la caşurile de moarte urmate în urma morbului „hectică“, învățătorii dau contingentul cel mai mare! (Va urma). *) Publicăm aceasta corespondență cu scopul I — dorit altcum și de intere să să discute asupra celor cuprinse aici.