Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)
1898-12-08 / nr. 135
Nr. 135 Sibiiu, Marţi, 8/20 Decembre, 1898. Anul XLII TELEGRAFUL ROMAN. Apfire Marita, Joia şi Sâmbăta ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de doue ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Cifrele vorbesc. (££) Datele statistice pe anul 1897, privitoare la viața bisericeasca a diferitelor confesiuni din patria noastra, descoperite din partea directorului oficiului statistic central din Budapesta, dl Jékelfalussy. în şedinţa secţiunei a doua a Academiei maghiare la 6 Decembre nou a. c., nu sunt deloc măgulitoare, precum pentru toate bisericile, aşa în special şi pentru credincioşii ortodocşi şi în urmare pentru poporul român, care — în parte — aparţine religiunei ortodoxe. Am semnalat în general acele date în Nr 130 al farului nostru; dar îngrijirea, ce ni-o insuflă, ne îndemna a reveni asupra acestei chestiuni, care merită atenţiunea tuturor. îngrijirea noastră — ce-i drept — se împuţineză prin împregiurarea, că deoparte nu avem încredere absolută în corectitatea datelor, de altă parte nu este specificat lucrul şi după naţionalităţi, ca astfel să putem face combinaţiuni definitive asupra împregiurării, dacă noi Românii, sau coreligionarii noştri Serbi, sunt causa, care produce nefavorabilitatea datelor privitoare la biserica ortodoxă? In special în patru puncte vorbesc amintitele date în defavorul bisericei orientale. a) La căsătoriile, cari au rămas fără binecuvântarea bisericei. Biserica ortodoxă arată aici o cifră de 10% din numărul total al căsătoriilor, cari s’au mulţumit numai cu căsătoria civilă. Numai evreii stau îndărăptul nostru, cu 34,9%, ceea ce oficiul statistic justifică cu incorecţitatea matriculelor şi cu iregularitatea purtării lor. b) La trecerile confesionale. Aici se indică cea mai mare perdere pentru biserica orientală, şi anume un minus de 2658. Câştigul este în cea mai mare parte în favorul bisericei greco-catolice, care a câştigat 2230 suflete, şi a celei romano-catolice, cu un plus de 1565 suflete. c) Al treilea punct nefavorabil este cu privire la reversaliile date pentru religiunea copiilor din căsătoriile mixte. Aici nu suntem la locul ultim, dar numărul caşurilor în cari a perdut biserica orientală, este 207. Un număr mai mare arată numai confesiunea reformată, și anume 1098. d) Cât priveste neconfesionalitatea în anii 1896 şi 1897, au părăsit legăturile cu biserica 8925 de inşi, dintre cari cei mai mulţi foşti reformaţi şi greco-orientali, mai ales ţerani ! Am grupat şi specificat anume aceste date, ca să atragem cuvenita atenţiune a clerului asupra lor, căci înainte de toată lui îi incumbă datoria a priveghia asupra tuturor momentelor stricăcioase, cari ameninţă turma ce i s’a încredinţat, căutând mijloacele necesare pentru paralisarea efectului dăunătoriu. Acesta este datoria a o face cu atât mai vârtos, cu cât preoţii sunt păzitorii moralităţii, şi eşirea din legăturile cu biserica nu poate însemna altceva, decât slăbirea sentimentelor morale. Deşi o considerare mai aproape a datelor de mai sus ne duce la deducţiuni, cari vorbesc mai mult în defavorul bisericei sârbeşci, decât în defavorul bisericei noastre, totuşi trebue să le dăm atenţiunea cuvenită, mai ales că o înrăutăţire a situaţiunii şi la noi este dovedită. Că mulţi napturienţi români s’au mulţumit numai cu contractul civil, este evident din datele espuse în răpăitele cătră sinodele noastre eparehiale. In archidiecesă au fost în anul 1896 din 4739 cununi 127 casuri de căsătorii numai civile;în 1897 din 4623,83 numai civile. In diecesa Aradului — conform protocolului sinodal — au încheiat în 1897 numai contractul civil din 2557 părechi 45 și aceste numai din 5 protopresbiterate, dintre cari al Halmagiului singur cuprinde 18 cașuri. Pe teritorul consistorului din Oradea mare obvin din 1005 căsătorii 169 numai civile în anul 1897. (în 1896 au fost 127.) Raportul senatului bisericesc al consistorului din Caransebeș cătră sinodul din anul acesti 1011 specifică căsătoriile numai la formatciv, dar presupunem că din 2143 cununii vor fi şi acolo unele numai civile. Cu totul resultă pentru anul 1897 o cifră de 297, fără Caransebeş. Adevărat, că dintre aceste caşuri multe n’au primit şi binecuvântarea bisericei, nu dură din o decadenţă a stării lor morale, ci în urma ivirei unor greutăţi canonice sau de altă natură. Aceste greutăţi le provocă în mare parte neconsonanţa legii civile cu disposiţiunile dreptului canonic, ori apoi uşurătatea cu care organele civile, trec preste impedimentele căsătoriei, cuprinse şi’n legea civilă. Noi am avut o pasiune a vedea pe un ţăran, care încheiase la oficiul stărei civile contract de căsătorie cu o verişoră bună a sa (gradul al IV de sânge) — rugându-se de autoritatea bisericeasca cu lacrimi în ochi, ca să fie admis la cununie şi în biserică. Toată impresiunea feţei lui trăda neliniştea sufletească internă. Spunea că are noaptea visiuni, etc, provenite din mustrarea conşciinţei, adecă tocmai din un adânc simţ de religiositate. Alte conflicte analoage între biserică şi stat obvin, unde mirele văduv vrea să fee în căsătorie pe sora nevestei sale acum repausate, care după legea civilă nu-i impediment. In asemenea caşuri biserica este fireşte datore, ca prin negarea pe un timp a binecuvântării sale, să creeze esemple locale, cari se desmânte pe ceilalţi dela urmarea unui astfel de pas, pe care canoanele nu fără motive juste îl opresc. Cu toate acestea, între caşurile indicate vor fi multe şi de acele, cari au de motiv o înrăutăţire morală a părţilor. Mai ales aici se ivesce datorinţa pastorală a preotului de a lucra cu toate armele morale pentru îndreptarea răului şi întoarcerea celor greşiţi la calea adevărului, ferindu-se din toate puterile de-a deveni însuşi isvorul şi causa răului, ceea ce, deşi cu regret o accentuăm , pbvine. Cei ce au cetit rapoarte amănunţite asupra meetingului regnicolar, ţinut în Budapesta înainte de votarea în Parlament a căsătoriei civile, aceia îşi vor aduce aminte de mărturisirile dureroase ale unor ţărani români din Bănat, cari au declarat, că în mare parte şi purtarea preoţilor lor este căuşa, care a îndemnat să margă la Pesta şi să ţie parte căsătoriei civile! Cât priveste cifrele trecerilor confesionale, acele nu pot privi biserica română, căci datele statistice ale bisericei noastre arată un câştig în aceasta privinţă. In archidiecesă, în anul 1897 au trecut cu 371 inşi mai mulţi la biserica noastra, ca dela noi la alte biserici La noi au trecut 599 suflete, cr dela noi 228 (în 1896 la noi 788, dela noi 184.) Tot aşa sunt datele dela Arad şi Caransebeş. In diecesa Aradului au fost în anul 1897 treceri la biserica nóastra 388 suflete, or dela a noastra la alte 313. In 1896 proporţia e mai nefavorabilă, întru cât dela noi au trecut 932 până când la noi au venit numai 55. In Caransebeş se presentă cifrele astfel: La noi au trecut în 1897 — 210 inşi, dela noi 116, deciarăşi un câştig de 94 suflete. Numai pe teritoriul consistoriului din Oradea-mare se indică o perdere, întrucât în 1897 au părăsit biserica noastra 87 inşi, (în 1896—171) şi dela altele au trecut la noi numai 74 inşi (in 1896 — 26), deci perdere evidentă. In celelalte eparchii însă am câştigat, şi sumând trecerile din întreaga metropolie, resultă pentru noi un plus de 527 suflete. (Trecem la noi 1271 şi dela noi 744.) Cu toate aceste chiar şi un singur caş de perdere dintre credincioşii avuţi mai nainte, nu ne poate lăsa indiferenţi. Din contra, urmând exemplul Mântuitoriului, trebue să facem tot posibilul, ca să recâştigăm tocmai ora cea perdută. Acela este păstor brav, care în timpuri mai critice, causate de spiritul materialistic al timpului, sdeferi turma sa de influenţe streine şi periculose, conducându-o la păşune necoruptă şi neinfectată de ierburi veninoase. Considerând că la treceri a câştigat în special biserica gr.-catolică, şi că între Sârbi nu prea obvin asemenea treceri, trebue să presupunem, că perderea a suferit-o biserica noastră română. Statistica bisericei însă nu constată acesta, deci trebue să deducem, că sau unele, sau altele din datele statistice, nu sunt reale. Atragem deci şi la locul acesta atenţiunea clerului nostru, ca mai ales în asemenea caşuri să fie cu deosebită atenţiune, pentru că nimic mai mult, ca şi statistica corectă, nu ne poate respunde mai fidel şi mai bine la întrebarea : „ Cum stăm ?“ Şi cu starea noastră datori suntem a fi în clar în tot momentul. La punctul al treilea, cu reversalii pentru religiunea copiilor din căsătorii micste, la noi vin în considerare mai mult căsătorii cu credincioşi gr. catolici, căci căsătorii cu persoane de alt neam sunt foarte rare. In caşurile de asemenea căsătorii mixte încă trebue să fim cu ochii ’n patru, pentru că confraţii noştri gr. cat., urmând disposiţiunilor din enciclicele dela Roma, — caută să câştige suflete şi pe acesta cale. ziarul nostru a avut o pasiune a semnala caşuri de asemenea purcedere. Cunoscem astfel de caşuri, în cari preoţii gr.-cat. au dus partea ortodocsă la notariul public, ca acolo se facă declaraţiune şi să dee revers în favorul bisericei unite ! Acăstă chestie s’a ventilat şi în sesiunea ultimă a congresului nostru naţional bisericesc. Ba cunoscem un alt cas mai nostim, unde parochului gr. cat. al miresei, carele înainte de începerea actului de cununie, cu provocare la cuvintele papei, voia să storce dela mirele ortodocs învoirea de-a se boteza copiii în confesiunea unită, — acesta i-a respuns: „Dacă altcum nu se poate, atunci ţine-ţi părinte miresa!“ Intr-’o astfel de situaţiune aflândix-ne, avend datorinţa a priveghia asupra fiecărui suflet, căci între cele 207 caşuri de perdere cu reversalii, pot se fie şi căsătorii cu nupturienţi ortodocşi români. Neconfesionalitatea asemenea ne atinge şi pe noi, mai ales întru cât se scie, că în eparchiile subalterne, unii credincioşi de-ai noştri trec la secta religionară a aşanumiţilor nazaricuşî. Consistoriile eparehiale au discutat asupra acestei apariţiuni îngrijitoare, şi credem, că vor şi căuta remediile necesare de-a paraliza acest pericol. Datorinţa generală ni se impune tuturor de-a întări legătura între popor şi biserică, care l’a susţinut până acum, căci în măsura în care acea legătură slăbesce, în aceea n măsură vor începe a se clătina şi înseşi temeliile viitorului nostru. Alegerea metropolitului. Fota „Aradi Közlöny“ de la 13 Decembre cuprinde o notiţă privitoare la alegerea metropolitului bisericei noastre, în care după ce anunţă terminul convocării congresului, face unele observări maliţiose la adresa ambilor Preasânţiţilor noştri episcopi, pe cari probabil nu-i vede bucuros a fi candidaţi la înalta posiţie. Asta nu ne surprinde. Dar ne surprinde afirmaţiunea, că în cercurile competente ar fi mare „crisă“, care îngreună mult îndeplinirea alegerii pe cale legală. Acestă crisă ar proveni din împrejurarea, că cei competenţi nu ştiu pe cine să alegă, căci persoanele, cam afară de episcopi, ar putea fi trase în combinaţiune, sunt toate „figuri necunoscute“. Apoi termină cu aserţiunea, că e mare nemulţumirea între gr.-or., pentru că cercurile conducătoare n’au purces corect şi conscienţios la alegerea membrilor congresului. In faţa acestor neadevăruri ţinem se constatăm, că în cercurile bis, nici vorbă nu-i de vre-o crisă. Din contră, cu seriositatea şi liniştea cuvenită importantului act, aşteptă membrii congresului alegerea apropiată, încât privesce alegerile pentru congres, se iee cei dela „A. K.“ la cunoscinţă, că s’au făcut numai alegeri de membri estraordinari, şi acele au decurs cu demnitate şi în conformitate cu prescriptele legale. Nemulţumirile, pe cari le generalisăză, se reduc la o singură personă, care n’a reuşit în cercul Braşovului. Asta însă nu motivăză generalisarea nici chiar pentru respectivul cerc.