Telegraful Roman, 1898 (Anul 46, nr. 1-144)

1898-12-08 / nr. 135

Nr. 135 Sibiiu, Marţi, 8/20 Decembre, 1898. Anul XL­II TELEGRAFUL ROMAN. Apfire Marita, Joia şi Sâmbăta ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Pentru abonamente şi inserţiuni a se adresa la Administraţiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 45. Corespondenţele sunt a se adresa la Redacţiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 45. Epistolele nefrancate se refusă. — Articulii nepublicaţi nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de doue ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Cifrele vorbesc. (££) Datele statistice pe anul 1897, privitoare la viața bisericeasca a diferi­telor confesiuni din patria noastra, des­coperite din partea directorului oficiu­lui statistic central din Budapesta, dl Jékelfalussy. în şedinţa secţiunei a doua a Academiei maghiare la 6 De­cembre nou a. c., nu sunt deloc mă­­gulitoare, precum pentru toate bisericile, aşa în special şi pentru credincioşii or­todocşi şi în urmare pentru poporul român, care — în parte — aparţine religiunei ortodoxe. Am semnalat în general acele date în Nr 130 al farului nostru; dar în­grijirea, ce ni-o insuflă, ne îndemna a reveni asupra acestei chestiuni, care merită atenţiunea tuturor. îngrijirea noastră — ce-i drept — se împuţineză prin împ­regi­urarea, că deoparte nu avem încredere absolută în corectitatea datelor, de altă parte nu este specificat lucrul şi după na­ţionalităţi, ca astfel să putem face com­­binaţiuni definitive asupra împregiu­­rării, dacă noi Românii, sau coreligio­narii noştri Serbi, sunt causa, care pro­duce nefavorabilitatea datelor privitoare la biserica ortodoxă? In special în patru puncte vor­besc amintitele date în defavorul bise­­ricei orientale. a) La căsătoriile, cari au rămas fără binecuvântarea bisericei. Biserica ortodoxă arată aici o cifră de 10% din numărul total al căsătoriilor, cari s’au mulţumit numai cu căsătoria civilă. Numai evreii stau îndărăptul nos­tru, cu 34,9%, ceea­ ce oficiul statistic justifică cu incorecţi­tatea matriculelor şi cu iregularitatea purtării lor. b) La treceri­l­e confesionale. Aici se indică cea mai mare perdere pentru biserica orientală, şi anume un minus de 2658. Câştigul este în cea mai mare parte în favorul bise­ricei greco-catolice, care a câştigat 2230 suflete, şi a celei romano-catolice, cu un plus de 1565 suflete. c) Al treilea punct nefavorabil este cu privire la reversaliile date pentru religiunea copiilor din căsăto­riile mixte. Aici nu suntem la locul ultim, dar numărul caşurilor în cari a per­­dut biserica orientală, este 207. Un număr mai mare arată numai confesiu­nea reformată, și anume 1098. d) Cât priveste neconfesio­­nalitat­ea în anii 1896 şi 1897, au părăsit legăturile cu biserica 8925 de inşi, dintre cari cei mai mulţi foşti re­formaţi şi greco-orientali, mai ales ţerani ! Am grupat şi specificat anume aceste date, ca să atragem cuvenita atenţiune a clerului asupra lor, căci înainte de toată lui îi incumbă datoria a priveghi­a asupra tuturor momen­telor stricăcioase, cari ameninţă turma ce i­ s’a încredinţat, căutând mijloacele necesare pentru paralisarea efectului dăunătoriu. Acesta este datoria a o face cu atât mai vârtos, cu cât preoţii sunt păzitorii moralităţii, şi eşirea din legăturile cu biserica nu poate însemna altceva, decât slăbirea sentimentelor morale. Deşi o considerare mai aproape a datelor de mai sus ne duce la deduc­­ţiuni, cari vorbesc mai mult în defa­vorul bisericei sârbeşci, decât în defa­vorul bisericei noastre, totuşi trebue să le dăm atenţiunea cuvenită, mai ales că o înrăutăţire a situaţiunii şi la noi este dovedită. Că mulţi napturienţi români s’au mulţumit numai cu contractul civil, este evident din datele espuse în ră­păitele cătră sinodele noastre eparehiale. In archidiecesă au fost în anul 1896 din 4739 cununi 127 casuri de căsă­­torii numai civile;în 1897 din 4623,83 numai civile. In diecesa Aradului — conform protocolului sinodal — au încheiat în 1897 numai contractul ci­vil din 2557 părechi 45 și aceste nu­mai din 5 protopresbiterate, dintre cari al Halmagi­ului singur cuprinde 18 cașuri. Pe teritorul consistorului din Ora­dea mare obvin din 1005 căsătorii 169 numai civile în anul 1897. (în 1896 au fost 127.) Raportul senatului bisericesc al consistorului din Caransebeș cătră si­nodul din anul acesti 1011 specifică că­sătoriile numai la formatciv­­, dar pre­supunem că din 2143 cununii vor fi şi acolo unele numai civile. Cu totul resultă pentru anul 1897 o cifră de 297, fără Caransebeş. Adevărat, că dintre aceste caşuri multe n’au primit şi binecuvântarea bisericei, nu dură din o decadenţă a stării lor morale, ci în urma ivirei unor greutăţi canonice sau de altă natură. Aceste greutăţi le provocă în mare parte neconsonanţa legii civile cu disposiţiunile dreptului canonic, ori apoi uşurătatea cu care organele civile, trec preste impedimentele căsătoriei, cu­prinse şi’n legea civilă. Noi am avut o pasiune a vedea pe un ţăran, care încheiase la oficiul stărei civile contract de căsătorie cu o verişoră bună a sa (gradul al IV de sânge) — rugându-se de autoritatea bi­sericeasca cu lacrimi în ochi, ca să fie admis la cununie şi în biserică. Toată impresiunea feţei lui trăda neliniştea sufletească internă. Spunea că are noaptea visiuni, etc, provenite din mustrarea con­­şciinţei, adecă tocmai din un adânc simţ de religiositate. Alte conflicte ana­loage între biserică şi stat obvin, unde mirele văduv vrea să fee în căsătorie pe sora nevestei sale acum repausate, care după legea civilă nu-­i impediment. In asemenea caşuri biserica este fireşte datore, ca prin negarea pe un timp a binecuvântării sale, să creeze esemple locale, cari se desmânte pe ceilalţi dela urmarea unui astfel de pas, pe care canoanele nu fără motive juste îl opresc. Cu toate acestea, între caşurile in­dicate vor fi multe şi de acele, cari au de motiv o înrăutăţire morală a părţilor. Mai ales aici se ivesce dato­­rinţa pastorală a preotului de a lucra cu toate armele morale pentru îndrep­tarea răului şi întoarcerea celor greşiţi la calea adevărului, ferindu-se din toate puterile de-a deveni însuşi isvorul şi causa răului, ceea­ ce, deşi cu regret o accentuăm , pbvine. Cei­ ce au cetit rapoarte amănunţite asupra meetingului regnicolar, ţinut în Budapesta înainte de votarea în Parlament a căsătoriei civile, aceia îşi vor aduce aminte de mărturisirile dureroase ale unor ţărani români din Bănat, cari au declarat, că în mare parte şi purtarea preoţilor lor este căuşa, care­­ a îndemnat să margă la Pesta şi să ţie parte căsăto­riei civile! Cât priveste cifrele trecerilor con­fesionale, acele nu pot privi biserica română, căci datele statistice ale bise­ricei noastre arată un câştig în aceasta privinţă. In archidiecesă, în anul 1897 au trecut cu 371 inşi mai mulţi la bise­rica noastra, ca dela noi la alte bise­rici La noi au trecut 599 suflete, cr dela noi 228 (în 1896 la noi 788, dela noi 184.) Tot aşa sunt datele dela Arad şi Caransebeş. In diecesa Aradului au fost în anul 1897 treceri la biserica nóastra 388 suflete, or dela a noastra la alte 313. In 1896 proporţia e mai nefavo­rabilă, întru cât dela noi au trecut 932 până când la noi au venit numai 55. In Caransebeş se presentă cifrele astfel: La noi au trecut în 1897 — 210 inşi, dela noi 116, deci­arăşi un câştig de 94 suflete. Numai pe teritoriul consistoriului din Oradea-mare se indică o perdere, întrucât în 18­97 au părăsit biserica noastra 87 inşi, (în 1896­­—171) şi dela altele au trecut la noi numai 74 inşi (in 1896 — 26), deci perdere evidentă. In celelalte eparchii însă am câş­tigat, şi sumând trecerile din întreaga metropolie, resultă pentru noi un plus de 527 suflete. (Trecem­ la noi 1271 şi dela noi 744.) Cu toate aceste chiar şi un singur caş de perdere dintre credincioşii avuţi mai nainte, nu ne poate lăsa indife­renţi. Din contra, urmând exemplul Mântuitoriului, trebue să facem tot po­sibilul, ca să recâştigăm tocmai ora cea perdută. Acela este păstor brav, care în timpuri mai critice, causate de spiritul materialistic al timpului, sd­e­feri turma sa de influenţe streine şi periculose, conducându-o la păşune necoruptă şi neinfectată de ierburi ve­­ninoase. Considerând că la treceri a câş­tigat în special biserica gr.-catolică, şi că între Sârbi nu prea obvin aseme­nea treceri, trebue să presupunem, că perderea a suferit-o biserica noastră ro­mână. Statistica bisericei însă nu cons­tată acesta, deci trebue să deducem, că sau unele, sau altele din datele sta­tistice, nu sunt reale. Atragem deci şi la locul acesta atenţiunea clerului nos­tru, ca mai ales în asemenea caşuri să fie cu deosebită atenţiune, pentru­ că nimic mai mult, ca şi statistica corectă, nu ne poate respunde mai fidel şi mai bine la întrebarea : „ Cum stăm ?“ Şi cu starea noastră datori suntem a fi în clar în tot momentul. La punctul al treilea, cu rever­­salii pentru religiunea copiilor din că­sătorii micste, la noi vin în conside­rare mai mult căsătorii cu credincioşi gr. catolici, căci căsătorii cu persoane de alt neam sunt foarte rare. In caşu­rile de asemenea căsătorii mixte încă trebue să fim cu ochii ’n patru, pentru că confraţii noştri gr. cat., urmând disposiţiunilor din enciclicele dela Ro­ma, — caută să câştige suflete şi pe acesta cale. ziarul nostru a avut o pa­siune a semnala caşuri de asemenea purcedere. Cunoscem astfel de caşuri, în cari preoţii gr.-cat. au dus partea ortodocsă la notariul public, ca acolo se facă de­­claraţiune şi să dee revers în favorul bisericei unite ! Acăstă chestie s’a ven­tilat şi în sesiunea ultimă a congresului nostru naţional bisericesc. Ba cunoscem un alt cas mai nostim, unde parochului gr. cat. al miresei, carele înainte de începerea actului de cununie, cu pro­vocare la cuvintele papei, voia să storce dela mirele ortodocs învoirea de-a se boteza copiii în confesiunea unită, — acesta i-a respuns: „Dacă altcum nu se poate, atunci ţine-ţi părinte mi­­resa!“ Intr-’o astfel de situaţiune aflân­­dix-ne, avend datorinţa a priveghia asu­pra fiecărui suflet, căci între cele 207 caşuri de perdere cu rever­salii, pot se fie şi căsătorii cu nupturienţi orto­­docşi români. Neconfesionalitatea asemenea ne atinge şi pe noi, mai ales întru cât se scie, că în eparchiile subalterne, unii credincioşi de-ai noştri trec la secta re­­ligionară a aşanumiţilor nazaricuşî. Consistoriile eparehiale au discutat asupra acestei apariţiuni îngrijitoare, şi cr­edem, că vor şi căuta remediile necesare de-a paraliza acest pericol. Datorinţa generală ni­ se impune tuturor de-a întări legătura între po­por şi biserică, car­e l’a susţinut până acum, căci în măsura în care acea legătură slăbesce, în aceea n măsur­ă vor începe a se clătina şi înseşi temeliile viitorului nostru. Alegerea metropolitului. Fota „Aradi Közlöny“ de la 13 Decembre cuprinde o no­tiţă privitoare la alegerea metropolitului bi­sericei noastre, în care după ce anunţă termi­­nul convocării congresului, face unele ob­servări maliţiose la adresa ambilor Preasân­­ţiţilor noştri episcopi, pe cari probabil nu-i vede bucuros a fi candidaţi la înalta posiţie. Asta nu ne surprinde. Dar ne surprinde afirmaţiunea, că în cercurile competente ar fi mare „crisă“, car­e îngreună mult îndepli­nirea alegerii pe cale legală. Acestă crisă ar proveni din împrejurarea, că cei competenţi nu ştiu pe cine să alegă, căci persoanele, cam­ afară de episcopi, ar putea fi trase în combinaţiune, sunt toate „figuri necunoscute“. Apoi termină cu aserţiunea, că e mare ne­mulţumirea între gr.-or., pentru că cercurile conducătoare n’au purces corect şi conscien­­ţios la alegerea membrilor congresului. In faţa acestor neadevăruri ţinem se constatăm, că în cercurile bis, nici vorbă nu-i de vre-o crisă. Din contră, cu seriositatea şi liniştea cuvenită importantului act, aşteptă membr­ii congresului alegerea apr­opiată, în­cât privesce alegerile pentru congres, se iee cei dela „A. K.“ la cunoscinţă, că s’au făcut numai alegeri de membri estraordinari, şi acele au decurs cu demnitate şi în conformi­tate cu prescriptele legale. Nemulţumirile, pe cari le generalisăză, se reduc la o singură personă, care n’a reuşit în cercul Braşovului. Asta însă nu motivăză generalisarea nici chiar pentru respectivul cerc.

Next