Telegraful Roman, 1900 (Anul 48, nr. 1-146)

1900-01-15 / nr. 5

* Interesul pentru popor. Dl Ioan Kalinderu, administratorul domeniilor coroanei române, a adresat agenţilor săi nu demult o noua circu­lară, în care le dă îndrumări detaiate cu privire la conservarea pădurilor şi a păstrării unei proporţii între supra­faţa acoperită cu pădure şi câmp. Credem de interes a publica finalul acestei circulare, care cuprinde poveţe foarte preţiose privitoare la instruirea ţeranilor, mai ales că ele sunt potrivite a fi aplicate de toţi oamenii mai lumi­naţi, aflători în contact zilnic cu popo­rul şi chemaţi a-l instrui. Iată, cum conclude Dl Kalinderu . Calea pentru a convinge pe săteni şi a-i îndruma la vre un lucru nou nu este totdeauna citirea, căci sunt puţin deprinşi cu acesta şi n’ar avea multă încredere într’o circulară care li s’ar trimete tipărită, ci nu­mai acea a explicaţiunilor verbale. Să’i adu­naţi, să le explicaţi limpede ideile şi exem­plele conţinute în aceasta circulară şi veţi vedea, dacă vă adresaţi la cei cari sunt mai în măsură de a vă înţelege, când se vor pătrunde de sfaturile ce li se dau cu desin­­teresare şi pentru a le înlesni îmbunătăţirea soartei lor. Cât de curând va veni momentul priin­­cios pentru a le vorbi de lucrările de făcut primăvara, 80 nu căutaţi înse atunci a cruţa minutele, ci să ascultaţi cu răbdare şi părerile lor, să răspundeţi întrebărilor şi obiecţiunilor lor pentru ca să fiţi siguri că s’au dumerit bine şi să aibă şi ei mângâierea că au putut să-şi arate părerile lor. Pentru a ajunge la acest scop, va fi nevoie de a repeta de câte­va ori asemenea întruniri, cari cu preferinţă se vor putea ţinea în localurile societăţilor culturale, în­fiinţate după cum ştiţi pe toate domeniile Coroanei. Nu trebue să vă lăsaţi a fi influenţaţi de resistenţa pasivă a ţăranului, cu stăruinţă o veţi învinge. Trebue să ţinem toţi sămă de trecutul istoric al ţărei şi atunci vom ve­dea că neîncrederea ce ne miră astăzi la ţăran, e cam justificată prin suferinţele tre­cute, când autorităţile nu se îngrijau ca acum în privinţa protecţiunei sale. Ştim asemenea că în timp îndelungat satele au fost lipsite de ori­ce mijloc de luminare intelectuală, aşa încât nepriceperea ce constatăm că a mai rămas, e o moştenire durerosă a acelor vre­muri, cu totul diferite de timpul de faţă. Persistenţa nepriceperei şi a indiferenţei pen­tru îmbunătăţiri agricole şi economice în ge­nere, ajunge a fi o primejdie socială, precum s-a văzut anul acesta, când statul şi mulţi proprietari au fost nevoiţi a îngriji de hrana ţerănimei şi de existenţa vitelor, care sunt instrumentele ei de muncă. Dacă tocmai la urmă, nu s’ar fi în­dreptat întru cât­va situaţiunea, răul ar fi luat proporţiuni mari, care nu poate să le aibă nici­odată la o populaţiune înzestrată cu spirit de prevedere, de economie şi de îmbunătăţire. Nu pot sfîrşi fără a spune din nou ceea ce am observat la toate înspecţiunile mele; că circulările ce dau nu sunt făcute în ve­derea publicităţei, de ochii lumei, cum s’ar zice, ci pentru a satisface o datorie morală, un sentiment adânc, că binele terei cere ca mijloacele noastre de luminare şi de influenţă să servesc­ la progresul populaţiunei rurale. Veţi îndeplini dar tot­d’auna cu grabă şi în toata întinderea lor instrucţiunile ce vă dau pe acesta cale din ordinul Majestăţei Sale Regelui, a cărui înaltă solicitudine vă este prea bine cunoscută, şi îmi veţi raporta pen­tru fie­care circulară, cel mult două săptă­mâni după primirea ei, cum aţi pus-o în practică. Graba şi destoinicia la executarea măsurilor ordonate pentru fericirea ţăranului vor fi luate tot­dauna, precum ştiţi, în cea mai mare consideraţie pentru înaintarea şi pentru propunerea recompenselor onorifice. Ca oameni luminaţi, cari trăiţi în mij­locul acelei clase rurale, din care v-aţi ridi­cat prin muncă şi învăţătură, cred că şi inima vă va îndruma a lucra cu căldură în sensul acestei circulări. 18 ofiţerii au primit la 1 Ianuariu tot salariele cele vechi. Urcarea însă se socoteşte cu 1 Ianuariu, şi plusul cuvenit ’l vor primi acum ulterior, după ce se publică noua sistemisare a salarielor. De multe ori însă părinţii î’şi strică copiii prin necontenitele mângăeri şi printr’o îngăduinţă nemăsurată a greşelelor lor, prin cuvinte nesocotite, prin fapte necuviincioase prin poveţe rele şi prin deprinderi nepotrivite. In multe familii micii copilaşi, în loc de o rugăciune aud sudalme de la părinţii lor, in loc de o istoriera morală, aud o afacere de înşelătorie, în loc de caritate, avariţie etc. etc. şi ştiut este că primele impresiuni ade­seori şi de regulă determină desvoltarea ulte­­rioară a caracterului unui individ. 2 Instrucţiunea în şcală. Este oare cu putinţă, ca chiar şi instrucţia modernă din şcola poporală să fie o causă la slăbirea sen­timentului religios moral ? Pare că văd pânditorii ochi ai celor di­rect interesaţi, privindu-mă ironic, şi aştep­tând cu dispreţ se vadă dacă aşi putea răs­punde afirmativ. Nu numai că nu mă sfiesc, dar am adâncă convingere, că instrucţia de azi în cele mai multe şcofe poporale, slăbeşte sim­ţul religios moral. Şi pentru ca să documen­tez acesta, nu am decât să fac o paralelă între trecut şi present. Dar înainte de a face acesta, anticipez un lucru de altfel cu tuturor prea bine cunos­cut şi anume : Cultura este de două feliuri: a spiritului şi a inimei. In timpul mai nou oamenii s’au pus cu d’adinsul pe cultura spi­ritului, neţinând equilibru, ba chiar ignorând pe aceea a inimei. Oamenii cu o astfel de cultură unila­terală devin egoişti, vanitoşi, despreţuitori, aroganţi şi falşi, calcă în picioare bunele obi­ceiuri, sfaturile înţelepte şi poveţele bătrâ­nilor pricepuţi, împunându-şi voinţa lor, vâ­nând după măriri deşerte etc. înainte vreme, oamenii nu erau aşa înaintaţi în cultura spiritului, o aveau însă pe aceea a inimei, aveau religiositate şi mora­li­tate, fundamentul şi isvorul tuturor virtu­ţilor. Omul se încredea atunci în om, pacea şi dragostea domnia între fraţi, încrederea reciprocă era în floare, fie cine ţinea mai mult la sine şi la cinstea lui, iar ipocrisia, pisma, ura şi răsbunarea lipseau aproape cu desăvârşire. Iată cum caracteriseza poporul în ne­întrecutul său talent de satirisare, instrucţia din şcară în ziua de azi: „Nu ştiu — zice — ce învăţătură mai e şi asta; de multe ori aud pe copilul meu învăţând, câte ghiară are pisica la un picior, câţi dinţi are cânele şi ce fel sunt, ce mănâncă vaca şi câte urechi are calul, par’că el nu le-ar şti ăstea tote şi fără să i­ le spună învăţătorul dar să cânte un domne milueşte­ne în biserică, te-a ferit sfântul ?­ — Să vă spun şi o caracterisare a şce­­lei vechi. Este o istorie ce o am auzit dela un venerabil domn protopop. „Călătoriam odată — spunea — pe tren. Dela un timp mi s’a părut că în cupeul ve­cin aud cântând cineva o melodie bisericescă. — Curios să aflu, mă duc şi deschid uşa acelui cupeu şi spre bucuria şi mirarea mea, văd pe un harnic şi foarte respectabil domn bătrân, preumblându-se prin cupeu şi cântând „Sfinte Dzeule“. — D­a soli să-ţi omori urîtul într’un mod minunat — îi zisei. — Da — îmi răspunse. Ca mic copil am învăţat la şcăla din sat între altele şi cântările bisericeşti şi multe alte lucruri voi fi mai învăţat prin gimnasiu şi la academie pe cari de mult le-am mai uitat, şi multe decepţiuni, ispite şi viscole au dat preste înăl­­bitul meu cap în viforoasa-­mi viéţa şi dacă am putut da pept cu toate şi să ies victorios, aceasta am să o mulţumesc în prima linie sim­ţământului religios, ce mi l’am însuşit în şcoala satului. Când mă cuget, ca fie cine, în orele de singurătate la copilăria mea, pare că şi acum văd pe mama cu ce foc mă privea şi cu ce evlavie asculta, când îi cântam câte un „irmos“ ce’l învăţasem în şeară, şi pare că şi acum văd mărgăritarele ce luceau în ochii ei fericiţi. De câte ori mă aflu în aceste duioase aduceri aminte, totdeuna involuntar mă pomenesc frenodând câte o melodie bi­­sericească. — In o astfeliu de reverie mă aflași adineaori“. Astăzi pe lângă toate principiile peda­gogice moderne, simţul religios moral decade în şcoala poporală, pentru cuvântul spus mai sus, că adecă se pune mai mult pond pe cul­tura spiritului, decât pe a inimei. Astăzi văd că se tractează prin confe­rinţele învăţătoresci că, mai e sau nu mai este de lipsă a mai pune în mâna elevului „Catechismul“ sau e de ajuns pentru in­strucţia lui în studiul religiunei a-l îndopa numai cu noţiuni abstracte, cu vorbe gole şi cu principii reci despre a­tot­puternicia şi fiinţa lui D-zeu. (Va urma). TELEGRAFUL ROMAN Din Macedonia (O luptă în biserica din Perlepe) „Dra­pelul“ comunică următorele amănunte de o gravitate extraordinară cu privire la o luptă între Români şi Grecomani: In ziua de Crăciun Românii din Per­lepe au cerut ca într’o strană a bisericei de acolo, se se cânte în limba română, ceea­ ce grecomanii nu au voit să permită. Atunci s’a început o încăerare între Români şi gre­comani, cari aveau în frunte pe Hagi Lati­nul, un supus grec forte bogat. Acesta plă­tise pe nişte bătăuşi, spre a face scandal şi cumpărase chiar pe comisariul de poliţie local, ca să-i susţină, ascunzându-l în altarul bi­sericei. . Românii surprinşi de aceste bande au fost scoşi din biserică şi ciomăgiţi. Aşa bă­trânului argintar Dimitrie Buzdra i-au spart capul, iar curagiosul său fiu Steriu se luptă ca un leu, spre a scăpa pe tatăl seu din ghiara acelor fiare. Româncele între care şi institutoarea Rosa Nachi au arătat un mare curaj. In acea învălmăşală unul din grecomani a lovit cu cuţitul, chiar în faţa poliţiei, pe Chiru Dumitru. Taşcu Pucerea, în frunte cu alţi Ro­mâni, vrând să între în biserică, au fost o­­priţi pe loc de baionetele poliţiei, iar comi­sarul a ameninţat cu revolverul în caz de opunere. Atunci femeile Românilor au sărit în ajutorul lor. In acestă încăerare mulţi Români au fost răniţi, prin faptul că erau nepregătiţi, pe când grecomanii erau înarmaţi şi aveau şi concursul poliţiei. Imediat Românii au telegrafiat Exc. S.­­ Valiului din Bitolia despre acest caz, care în dragostea ce o are pentru Români, a or­donat telegrafic se se facă dreptate Româ­nilor. Suntem siguri că se va face dreptate. Şi dreptatea va fi a nostră mai ales că au­­tof­isarea ce s’a dat la clădirea acestei bise­rici zice ast­fel: „Se autorisăză partidul Român să-şi construăscă o biserică în Perlepe“. Resboiul din Africa­ Sudică. In jurul Ladysmithului decurg lupte foarte violente, căci pentru a putea despresura orașul, Englezii trebue să plateasc­ scump fie­care petec de pământ, ocupat de Buri și prefăcut în redută puternică. Generalul Buller a raportat, că va încerca­­ocuparea celei mai puternice posiţii ale Burilor, de pe muntele Spions-Kop, preste care Englezii nu pot îna­inta nici o palmă de loc, înainte de a o fi ocupat. Patru zile încercase generalul Warren în zadar să încunjure muntele, a trebuit după mai multe atacuri se retireze cu mari perderi şi acum se pregăteşte să atace din front. Ge­neralul Woodgate a murit în urma rănilor prim­­e la asaltul asupra redutei Spionshop. In Londra e mare agitaţia pănă la sosirea ra­portului despre operaţiunile acestea ; se spune, că de când ţin minte Englezii n’a­­st o mai mare nelinişte. Personalul minsteriului de răsboi e întreg în permanenţă; în jurul edi­ficiului ministerial mii şi mii de oameni aş­­tepta cu o nerăbdare indescriptibilă cele mai noue ştiri. * Intr’un discurs ţinut la Chataham, lord Roseberg a declarat că sarcina impusă actu­­alminte Angliei este cea mai mare pe care a avut-o vre­o­dată o naţiune ca să o înde­­plinască. Aceasta sarcină va ocupa guvernul actual şi poate chiar şi alt guverne. Anglia tre­bue acum să sfârşască resboiul în mod vic­torios, apoi sarcina sa va fi de a realiza ide­alul imperiului englez. * Din Bruxella se anunță, că ambasado­rul din Transvaal Leyds a avut în pre­­sența consulului american în Transvaal Macron o convorbire foarte importantă, cu ministrul frances Delcassé, căruia i-a făcut cunos­cute condițiile, sub care presidentul K­rüg­er e aplecat pentru pace. Condiţiile sunt: in­dependenţa desăvârşită a Transvaalului şi status quo în privinţa uitlânderilor. Ap­e­l cătră toţi Domnii în viaţă, cari au făcut exa­menul de maturitate ("bacalaureat) la gimna­stul român gr.-or. din Braşov. Din incidentul jubileului de 50 de ani dela înfiinţarea gimnasiului român din Bra­şov, s’a pus în lucrare o monografiă istorică a şcollelor române gr.-or. din Braşov. Mono­grafia acesta va da şi o listă completă a tu­turor, cari au făcut aci examenul de matu-r ritate, indicând la fiă-cine posiţia sa socială de astăzi. Pentru­ ca lucrarea aceasta se se potă săvârşi fără de greşeli sau lacune, rog pe toţi Domnii, cari au făcut examenul de maturitate la gimnasiul gr.-or. ro­mân din Braşov, ca să ne comunice pe o cartă de corespondenţă posiţiunea so­cială şi ubicaţia d-lor. Pentru de-a în­lesni utilizarea datelor trimise, rog a­ se face comunicatul în forma aceasta: 1) N. N. 2) exam. de maturit. în anul . . . 3) (posiția socială)........în.......... Subscrierea m. p. Se trimite la adresa: Direcțiunea gim­nasiului român Braşov (Brassó). Virgil Oniţiu, directorul gimnasiului român gr.-or. NOUTĂȚI Cásătoria ved. Stefania moștenitore de tron cu contele Lányai Elemér, după o știre din Viena, se va sărba în săptămâna viitoare la Londra, dacă nu se vor naște nouă pedeci. Noii căsătoriți vor petrece după cu­nunie câteva săptămâni în Anglia. * Monumentul Reginei Elisabeta. Imediat după crima detestabilă din Geneva s-au pus la cale colecte între popolaţia din Gödöllő, pentru ridicarea unui monument defunctei regine, pe piaţa din faţa castelului din Gödöllő. Monumentul a fost executat de sculptorul Zala, şi va fi desvălit la 10 Sep­tembre, ziua aniversării morţii reginei. # Ministrul VVlassies în concediu. De cât­va timp ministrul de culte şi in­strucţie publică e într’o stare gingaşă sanitară, de aceea s’a decis a-şi lua un concediu de mai multe săptămâni, care le va petrece în Meran pentru restabilirea sănătăţii. Din cauza plecarei sale se schimbă şi ordinea pertractărei bugetelor în parlament, lăsându­­se mai la urmă bugetul ministeriului de culte pe când se speră că se va reîntoarce dl mi­nistru din concediu. * Colonia română din Paris a serbat cu o deosebită strălucire ziua anului nou. Slujba bisericească de la capela romînă din cuartierul latin strînsese sub bolta trezită de acordurile noi ale cherului tot ceea­ ce Românii contează mai de samă printre dînşii. D. ministru plenipotenţiar Ghika cu tot per­sonalul legaţiunei, în stralucitorea ţinută de paradă interesa asistenţa cu prezenţa domnii­lor lor împreună cu personalul consulatului. Puţin mai târziu sosi şi d. Fleva în treacăt la Paris, într’o ţinută de o avantajoasă sim­plicitate însoţit de tot personalul comisarului general al exposiţiunei române, în frunte cu simpaticul d. D. Olănescu. * Români vrednici. Precum ni se scrie din Boz (protopresb. Mercurea), a 2-a zi de Boboteza s’a sfințit în scoala tabloul cu bo­tezul Domnului nostru Iisus Christos și Sfân-

Next