Telegraful Roman, 1905 (Anul 53, nr. 1-140)
1905-01-15 / nr. 5
20 din 1881, şi acum punctul 1 şi 2 din cele 9 enunciate de la 10 Ianuarie. Pentru mai buna orientare a cetitorilor noştri lăsăm să urmeze aici punctele principale de controversă, cari pot provoca chiar şi spărtură în sinul partidului: 1. Partidul naţional va lucra pe teren legal în cât priveşte Transilvania, recăştigarea autonomiei sale, şi pct I. din condusele de la 10 Ianuarie: „Pretindem neclintit recunoişterea poporului român de individualitate politică alcătuitive de stat şi asigurarea desvoltării sale etnice şi culturale prin condiţiuni de drept public, pe lângă susţinerea intactă a integrităţii statului ţerilor Coroanei Stului Ştefan“. Noi credem, că nici una nici ceealaltă nu se pot realiza, căci nu o Să se afle parlament ungar, care să voteze, şi rege care să sancţioneze „atare lege“ — deci la lucruri imposibile nu ne angajăm şi nici nu luptăm cu mori de vânt. Va trebui să aflăm alt espedient şi alte mijloace pentru mulţămirea postulatelor naţionale cari ne ard la degete şi pe cari le putem şi trebue să le realizăm. Prorociile bibliei. ii. Dacă este adevărat, că noi avem greşitcare putere de a prevede sau a presimţi, atunci trebue acceta să ajungă numai până la un loc, să aibă margini, căci altcum nu am putea deosebi prevederile noastre de acelea pe cari ni le-a dat însuşi Dzeu, adecă de prorocii. Multe fenomene din lumea sensuală, cari resultă din puterile mecanice ale naturii, le poate prevede omul în urma judecăţii sale, căci fenomenele se întâmplă după legi constante neschimbătore. Aşa des, rotaţiunea corpurilor cereşti, schimbarea anotimpurilor, înmulţirea corpurilor, întunecimea de lună şi de sare, se poate calcula exact cu zeci de ani înainte. Un medic poate prevesti moartea unui bolnav, după starea în care se află şi după feliul belei. Se poate întâmpla, că un bărbat înzestrat cu un talent deosebit poate prevede multe întâmplări pe cari alţii nu sunt în stare a le presimţi. Pentru aceea însă el tot nu este proroc şi prevederile lui nu se pot numi prorocii, căci nu acolo zace caracterul prorociei, ca mulţimea si SftTHteUgă şi sa se mire, ci trebue se erits'' să documenteze, că ceva minteij.-^Inuiui a fost în stare de prevede, căci numai atunci este judecata noastra îndreptăţită de a conchide că aici a fost la mijloc o descoperire nemijlocită dumnezeiască. După anumite criterii putem noi judeca, că prezicerea anumitelor întâmplări n’a fost cu putinţă ca mintea omenescă să o ştie de la sine. Astfel de criterii simt: 1. Dacă se cer mai multe cause, cari din întâmplare coincid, şi pe cari nu le putem şti, pentru ca să se producă un fenomen. 2. Dacă prezicerea unei întâmplări este făcută cu zeci şi sute de ani înainte, aşa că ea nu se poate deduce din conclusiunea, pe basa esperienţei făcute după legile naturii, cum este de un cutremur de pământ, o inundare, rodirea unui an, cari toate nu se pot precalcula, căci noi nu cunoştem o lege constantă după care au să se întâmple acestea, dar nu cunoştem nici puterile şi legătura lor, cari produc un astfel de resultat. Cu atât mai puţin poate cinava şti ce se va întâmpla după un lung şir de ani. De aici urmeaza, că au combătut în zadar unii contrari ai religiunii creştine minunile şi prorociile biblice, zicând, că ele au resultat numai din legile naturii. Dar ei nu au putut documenta, că zidurile cetăţii Ierichon, de pa timpul lui Iisus Navi, s’au prăbuşit în urma unui cutremur de pământ, care a trebuit în acel moment să se întâmple când Iisus Navi a încunjurat cetatea. Se poate îusă arăta, că Iisus Navi nu a putut şti de la sine cu şepte zile înainte, că va fi cutremur de pământ, dar’ că vor cădea zidurile cetăţii Ierichon a trebuit să o ştie cu siguranţă cu şepte zile înainte, căci altcum ar fi fost o prostie toate ceremoniile şi procesiunile făcute în jurul cetăţii, şi nu i-ar fi plesnit nimănui prin minte, că în astfel de mod se poate cuceri o cetate. Aşişiderea d. e. se poate ceva prevede din împrejurările de acum, că ce fel de vreme va fi peste câteva zile, sau ce fel de rude va aduce anul acesta, dar nu putem judeca cu siguranţă, pentru că cea mai mică schimbare a unei cause, sau a unei împrejurări, schimbă tot resultatul. Cu cât mai greu este deci de a şti asta cu zece ani înainte ! Este adevărat, vor zice unii, că multe evenimente nu le poate omul şti înainte, dar’ există spirite, bune şi rele, cari stau în legătură cu omul şi cari îi spun cele viitoare. Este posibil, că aceste fiinţe supranaturale se cunosc, unele legi naturale pe cari mintea noastră nu este în stare a le pătrunde, şi din acestea să deducă viitoriul. Noi nu putem simţi, că astfel de spirite stau în legătură cu noi şi ne comunică ideile lor, dar este drept şi sigur, că şi aceste spirite supranaturale stau sub conducerea Creatoriului. Dzeu nu poate permite, ca un spirit să abuseze de ştiinţa sa şi să ducă oamenii în retoicire, răci El vosste, ca in lume să domneasca moralitate, ear’ nu destrăbălare. Dzeu trebue ori se oprască influințele spiritelor ăitițffa eETeaudip -Be «i-admită numai pe acelea cari sunt adevărate, și cari promovezi* moralitatea în lume. Atunci este egal pentru noi, că ne împărtăşeşte însuşi Dzsa nemijlocit învăţături despre cele viitoare vremi, sau că o face asta în mod mijlocit, prin spirite mai înalte şi bune. Dacă cineva prin talentul şi prin studiul său este în stare a prevede unele acţiuni omeneşti, din acesta causă nu ’l putem socoti întră proroc, şi nu este îndreptăţită mintea noastru să atribue o conlucrare sau descoperire divină aceluia. Căci toate acele premise, de unde deducem acţiunile viitoare, nu sunt sigură, deoarece toate împrejurările cari determină voinţa omului, nu au influinţă obligatoare asupra lui, ci e numai obiceiul ca omul să se acomodeze după ele, dar’ el nu este silit să o facă asta, pentru că atunci nu ar mai putea fi vorba de voinţa liberă a omului. Boldurile sensuale inburesc puternic asupra acţiunilor omeneşti, dar’ omul le poate întinge dacă voeşte, le poate suprima şi supune judecăţii minţii aşa, ca să aibă un efect contrar. „Tot învăţul are şi desvăţ“, zice Românul, şi cu drept cuvânt, căci altcum nu ar mai exista îndreptare morală. Noi putem lucra şi contra convingerii noastre, şi ne putem schimba adeseori modul de lucrare. Este imposibil de a putea prevede şi şti înainte întreaga acţiune şi desvoltare a unei persoane. Căci pentru a putea cunoşte asta, se cere să cunoaştem pe deplin individualitatea lui, înclinările lui, temperamentul, magazinul său de idei şi cunoştinţe, apoi ar trebui să ştim înainte toate stările în cari va alunga el din voie liberă sau din întâmplare, cum şi împrejurările în cari va trăi. Pentru ca să putem deduce cu siguranţă acţiunea unui om în viitoriu, trebue să prevedem toata desvoltarea lui spirituală şi să o urmărim pas de pas, să prevedem, ce fel de lectură îşi va alege, ce fel de prietini îşi va căştiga, căci aceştia infiuinţază în mod diferit asupra vieţii unui om, îi scimbă ideile, şi simţămntele. Ar trebui deci să ştim înainte cum va infiuinţă cutare sau cutare prietin asupra lui. Sute şi mii de caşuri şi întâmplări sunt în lume, cari nu depind de la noi, dar’ cari au o influinţă mare asupra omului, şi inmuresc asupra unuia într’un fel, asupra altuia în alt chip. Toate acestea ar trebui să le ştim, ca să putem prevesti întreaga viaţă a unui om şi toate lucrările sale. Insă trebue să recunoştem, că acesta este cu neputinţă. Se vor desvolta şi se vor cultiva oamenii după sute de ani, şi vor fi poate mai pricepuţi decât azi, dar’ totdeuna vor remâna numai oameni, cu aceleaşi calităţi ca şi noi. Au pus unii întrebarea, cum îi este cu putinţă lui Dzsu să prevadă lucrurile fiinţelor înzestrate cu voie liberă, fără ca aceasta voiie liberă a lor să fie conturbată ? Dacă Dzeu prevede lucrările oamenilor, atunci ei sunt siliţi să asculte şi să lucre aşa cum i-a predestinat Dzeu, şi aici nu mai există voie liberă. Aceasta întrebare a frământat creeriiîn altora, de aceea unii ori nu voau să recunoscă puterea provedinţei divine, ori nu admiteau voinţa liberă la ■",om, susţinând numai un „fatum“. Aceia cari nu recunoşteau atotştiinţa divină „antropomorfi sau“ fiinţa divină, adecă îi ascunau calităţi omeneşti. Ei făceau fiinţa cea nemărginită atâmatare de timp şi da spaţiu, măsurau atotştiinţa lui Dzeu după cea omeneaca, şi îi ascunau o cugetare şi o desvoltare succesivă, cu toate că Dzsu nu fa present, nici viitoriu, nici trecut, şi ştiînd lui cuprinde toate cele ce au fost şi cele ce Vor să fie. Fiinţa omeneasca nu lucră în chipul acesta din caută că eşa i-a fost prescris, ci din contră, acţiunea sa a fost prezisă, pentru că ea din voie libaliy ca fiinţă morală se va decide spre o astfel de lucrare, ca şi când noi vedem pe un opazâod o lucrare. El nu o intri pricină că noi prevedem că el a aşa cu siguranţă, ci invers, noi crarea desfăşurându-se, pentru că a început-o. Asemenea până la un hol *■ - * poate prevede şi un om politic soartea unui popor sau a unui stat, dar’ nu poate conclude cu s guranţă la acesta, şi nu o poate şti cu zeci şi sute de ani înainte. De es. poate un popor să fie aproape de peire, dar’ evenimente neaşteptate, ivirea unui conducătoriu harnic, cu talent extraordinar, care pune întocmiri nou**, despre cari nimenea înainte de el nu a avut cunoştinţă, dă altă direcţie mersului lucrurilor şi scapă pe acel popor de peire. Evreii erau da credinţă, că ei sunt poporul cel ales şi ei sunt chemaţi să stăpânească lumea şi să li se închine împăraţii pământului. S’au răsculat deci asupra Romanilor, dar’ nici o fiinţă omenescă nu a putut prevede urmările răscoalei şi faptul că nu va remâne în Ierusalim nici patru pe petru. Şi nu s’a putut deduce din împrejurările anterioare, că Evreii vor fi împrăştiaţi în toate părţile lumii şi nu vor mai avea nici patrie, nici rege. Din cele smintite până aici cred că putem înţelege, prin ce se deosebeşte adevărata prorocie de prevederi nesigure. O prorocie poate tracta numai de evenimente viitoare, şi nici-odată de cele se s’au petrecut. Nici nu poate cuprinde evenimente de acelea viitoare, cari se pot prevesti numai cu ajutoriul judecăţii noastre logic». Aşa dar’ nu ’i permis să conţină prezicerea sorţii unui stat, care era evidentă din cunoştinţa politică a lucrurilor. Mai departe prorocia trebue să espună sosirea evenimentelor în mod clar, nu în mai multe înţelesuri, ca oracolul de la Delphi. Proroci, eea adevărată să spună pe larg împrejurările sub cari se va împlini faptul, căci altcum nu se poate numi prorocie, ci este numai o ghicire. Aşa de, pot să spun despre un om sănătos, că în acest an are să moră, şi din întâmplare acaea ce spun se şi împlineşte. Acesta nu e prorocie, ci este ghicitură, şi numai atunci o am pute considera de prorocie, când s’ar fi prezis cu multă vreme înainte şi când s’ar fi amintit ziua şi clasul morţii, feliul morbului, desvoltarea lui şi toate împrejurările sub cari va petrece omul acela pănă la sfîrşitul vieţii. Prorocia numai atunci poate fi luată în considerare, când ea s’a împlinit întocmai cum a fost indicată, îndată ce faptul se împlineşte, dar’ o singură împrejurare nu se împlineşte, nu ar mai poate susţine, că acolo FOIŞORĂ Mănăstirea din Ciora. încă de la venirea mea ca preot în Ciora (tractul Sebeşului) mi-am propus a studia locul unde se aminteşte că ar fi fost o mănăstire, despre care istoria noastra bisericiscă pănă acum n’a făcut nici o amintire. Cercetând locul de mai multe ori, şi ştiricind de la oameni mai bătrâni, cum şi studiind unele inscripţii rămase pe 2 icone foste ale mănăstirii, ear’ azi proprietatea bisericei noastre din Ciora, — mai departe nişte cărţi rituale, fosta ale mănăstirii (acum earăşi proprietatea bisericei din loc) în cari s’au găsit vre-o câteva însemnări, am dat de urma lucrului și cred că fac lucru folositor când vin a face dare de samă publică despre cele aflate de mine pănă în present. Pentru ca si ne putem face o icona mai fidelă despre mănăstirea amintită, voiu descrie mai intâiu, după cum îmi este cunoscut, comuna Ciora, pe al cărei hotar a fost mănăstirea. Comuna Ciora este una dintre cele mai vechi comune din Ardeal. Ea se hotăreşte cu comunele Tărtăria, Balomir, Vinerea, Cugir şi Pianul superior. Comuna Ciora are 1900 suflete, locuitorii ei sunt foarte vestiţi muncitori, se ocupă în partea cea mai mare cu agricultura, afară de vreo câţiva mărgineni, cari având locuinţă cam la 2—3 ore depărtare de comună se ocupă esclusiv cu oieritul. Pe valea numită a Dresmanului se află urme de băi de aur de pe timpul Romanilor (chiar şi în timpul de azi în vreme ploioasa băesc locuitorii comunei cam în aceeaşi direcţiune, unde se hotăreşte comuna cu Planul superior, unde deasemenea s’a băit pe timpul Romanilor). In posesiunea mea se află un ban de argint, aflat cu ocasiunea băii în vara trecută, de pe timpul lui Constantius 337—361. — Dovadă că s’a băit şi în decursul invarsiunilor barbare. Pe o parte a banului se află capul lui Constantius cu inscripţia, car’ pe partea cealaltă „Sirm“ (Sirmium?) şi „multis votis“ , cu credinţă tare. Dialurgul văii Creşmanului sa află şi un şanţ lung care duce preste dealuri cătră România, locuitorii îl zac: şanţul turcilor, nu cred a fi fost un conduct de apă pentru băi, ori mai verosimil un drum roman. In o altă parte a comunii, numită „Sălişte* (cuv. slav = loc de locuinţă — loc locuit) se afli şi azi multe anticităţi de pe timpul Romanilor, dar’ durere, pănă în present nu le-a adunat nime. Prin anii 1830 e’a găsit o pâtră cu inscripţii, dar’ azi nu se mai ştie de ea. In posesiunea mea se află vre-o câteva ţigle artistic lucrate. Cred că a’ar mai găsi multe anticităţi, deore ce mulţi spun că nu cuteza să bage plugul afund pa unele locuri, dspre ce se afla tot ziduri, ţgle, cărămizi, etc. Date despre asistenţa comunei Ciora avem deja de pe la anul 1300, când a ajuns (în locul unui neamţ) familia nobilă Barcsay în posesiunea domeniului de aici. Pe atunci (după cum am aflat din o carte a dlui Gr. Barcsay referitoare la posesiunea sa) comuna de szi era împărţită în 3 sătuleţe — azi contopite prin nemijlocită apropiere. Comuna Cióra se numea: Chorra (lat.) şi Varjufalvs (ung.) Astăzi şi Magiarii o numesc „Csóra“. In apropiere este valea Dreşmanului, pe atunci sătuleţul „Drasman“, care cam la Dj km. depărtare de comuna Ciora, unde azi se numeşte „sub heiuri* a fost satul „Voia Herkes“ („Archişul*) Olah-Erkes- Valea care trece pe acolo şi acum se numeşte Valea Ardişului, cum şi partea aceea a satului de strpe unde trece valea sus numită se numeşte Archiş pănă unde se întâlneşte cu valea Creşmanului în centrul comunei, unde împreună se numesc apoi Valea Ciorei, şi trecând pe hotarul Balomirului se varsă în Murăş. Despre partea (în vechime satul) Arche se susţine din bătrâni, că oamenii au fost toți arcaşi, luptători cu arcul, de unde şi-a primit satul numele. Acesta mi-a spus’o Teodor Sulvaina, un bătrân de 80 ani. Despre familia nobilă Barcsay se vorbeşte că a fost o familie bună şi în timpuri grele a ocrotit pe jobajii săi. Răscoala lui Horia a ajuns şi aici, dar’ omoruri nu s’au întâmplat. In foametea din 1817 Ioana lui Avram Barcsay a împărţit bucate în abundenţă jobajilor fără să le mai cara îndărăt. Furia revoluţiei din anul 1848 n’a atins nici pe Români nici familia nobilă — Barcsay, căci să apărau reciproc după cum sosiau trupa române sau magure. — Dovadă despre înţelegerea ce a esistat întră domn și iobag. _________ (Va urma). TELEGRAFUL ROMAN