Telegraful Roman, 1905 (Anul 53, nr. 1-140)
1905-11-26 / nr. 126
526___________________________ marea luptă a luminării şi cultivării poporului, în serviciul căruia ne aflăm. Din anul trecut şi pănă astăzi apoi, ca unul, care din început am văzut în conferenţele acestea — plămădite de un gând adânc şi profetic al actualului cap iubit şi venerat al bisericei noastre, căruia şi pentru acesta perpetuă iubire şi recunoştinţă ’i datorăm — o instituţiune de o nemăsurată şi negrăită însemnătate pentru tată activitatea nostră preoţâscă, — meditând adesea şi cu predilecţiune asupra fiinţei şi problemei lor departe, departe cu gândul m-am dus înapoi, reconstruindu-mi firul pe un spaţiu mare, întrerupt şi dând de capătul lui tocmai acolo, unde după noaptea de veacuri a întunerecului neştiinţei a răsărit lumii lumina cunoştinţei. La începutul creştinătăţii însăşi, înţeleg, fraţilor, al activităţii apostolilor, cari încă se adunau adeseori — cum din descrierea faptelor lor cunoştem — spre a se sfătui, îndemna şi îmbărbăta reciproc la marea operă, lor încredinţată, de a învăţa şi propovedui legea creştină la toate limbile de pe pământ. Da, în acele prime adunări şi întruniri ale apostolilor aflu cu basa şi isvorul conferenţelor noastre de astăzi, ca urmaşi ai acelora. Şi cu ochii sufletului meu, pare că văd ca aevea, chiar şi modul şi locul lor de întrunire, şi aud crâmpeie din vorbirile lor. Văd venerabilele lor figuri, cum se strecoră ca nişte umbre pripite pe stradele înguste şi încâlcite ale Ierusalimului, îndată ce s’a plecat ziua, şi cum rend pe rend se ’ndrepta toţi spre pridvorul din grădina Getsimani, cea de sub muntele Măslinilor. Sfioşi şi îngrijoraţi ’i văd apoi, cum încurând cu precauţiune uşile în urma lor — de frica Jidovilor, cum este scris — şi salutându-se cu duioşie, cu salutarea dulce de pace vouă, se aşază toţi în pridvorul sărăcăcios şi luminat de abia de un opaiţ slab, ascuns într’un unghieriu. Aud apoi, cum după o vreme Petru verhovnicul, ridicându-se rosteşte plin de adâncă convingere şi responsabilitate: Bărbaţi, fraţi! se cade nouă, celor ce am luat soartea apostoliei, a plini toate, câte ne-a poruncit Domnul Iisus, cel răstignit, a porni adecă în totă lumea şi a propovedui evangelia lui la toate limbile . . . Plini de bărbătescă resignaţiune şi cu privirile înflăcărate de cea mai sfântă resoluţiune şi văd atunci rând pe rând pe bunii învăţăcei, cum ascultă fiecare numirea ţărilor, în cari are să străbată, pentru de a arunca sămânţa evangeliei lui Christos. II văd pe Andreiu, cum îşi trage seama, că are de străbătut prin Tracia pănă spre pământul Schiţilor răsboinici; loma are de trecut prin Persia şi Media pănă la India cu brahmanii şi budhaiştii fantastici şi fanatici; Simon la Egiptenii fetişişti; Filip la Erigienii idololatri; Bartolomeiu la Armenii cei cruzi şi mai încolo prin Tibet pănă la India; Mateiu la Etiopenii sângeroşi ; Iuda Tadeu la Perşii superstiţioşi ai lui Zend-Avesta; Petru, Iacob şi loan în părţile, unde aveau să lupte contra Grecilor îngânfaţi şi a Romanilor superbi şi neînduplecaţi, ş. a. m. d. Ii văd apoi, cum cu duioşie să despart unul de altul, pentru a nu să mai revedea toţi la un loc, decât numai odată, la Adormirea Maicei Clui, şi de aici încolo nicăiri pe pământ; cum porneşte fieştecare la drum, fără bâtă, fără traistă, fără pungă, şi numai cu o haină simplă şi slabă, îmbrăcaţi cum le poruncise învăţătorul lor; — cum în urma lor încet, încet făşii lungi de lumină încep a creştei ca pornite din un sere de la pridvorul din Getsimani, cari făşii, lăţindu-se tot mai mult, de la o vreme să ajung şi să împreună, car’ atunci faţa pământului de vacuri întunecat de odată să luminâză de lumina răvărsată în urma paşilor Apostolilor, cari privind în urma lor, cad voioşi sub mâna ucigaşilor lor, încheind şi pecetluind cu sângele lor sartea apostoliei, de bună voe luată!----Ce vremuri! Ce omeni! veţi fi esclamând unul fiecare, în cugetele voastre, TELEGRAFUL ROMAN fraţilor! ? In nişte adunări simple, cu groză şi ca pe furiş ţinute, în odae strimtă şi întunecosă de la marginea oraşului, ce planuri măreţe s’au putut lua de câţiva oameni simpli? Apoi aceleaşi planuri, prin umbletele pe jos, desculţi ori cu sandalele rupte şi haină ca de cerşitor, flămânzi şi obosiţi, prigoniţi şi batjocoriţi, prin ţări şi printră namuri necunoscute şi barbare, cu morte ameninţaţi, la tot pasul bunii Apostoli, — la ce resultat definitiv le-au putut aduce, de a ruşina adecă împăraţi, de a răsturna domnii şi împărăţii şi o lume întregă de a o aduce la calea adevărului. Aşa este! A fost aşa atunci. — Dar azi?! Da, azi, întreb eu, când noi urmaşii Apostolilor încă ne întrunim în adunări, ne sfătuim şi hotărîm, aducem concluse şi decidem că, aşa se cuvine, aşa să recere să facem, să dregem în sfera nostră de activitate etc. etc. — cum e astăzi? Iată cre este! In plină libertate şi fără de nici o frică ne adunăm în sală frumosă şi luminosă, călătorind în trenuri şi în trăsuri comode, cu 2—3 haine îmbrăcaţi, cu punga şi cu traista plină; apoi risipindu-ne iarăşi de aci, nu spre ţări depărtate şi necunoscute, ci în satele noastre bine ştiute, nu printră popoare păgâne şi barbare, ci la părinţii şi fraţii noştri, şi preste tot la poporul nostru românesc, şi nu flămânzi, şi prigoniţi şi având părăsită soţia, copiii şi moşia, ci îndestulaţi în tote şi de toţi cei iubiţi aproape, şi resultatul ? ? ? Acesta nu voesc să-l măsor, şi numesc de astădată fraţilor, ci la consciinţa fiecăruia las, mai ales şi în urma tabloului ce, în conturi generale şi în pripă ma’m încercat al zugrăvi în cele zise, de a’l scruta şi constata. Una totuşi să ’mi daţi voe a constata, aceea adecă, că, asupra sărmanului nostru popor planeza încă mult întunerec, pe care a’l delătura numai nouă preoţilor ne incumbă în prima linie, prin răvărsarea razelor de lumină ce, în măsură mai mare sau mai mică, fiecare e dator absolut a le lăsa în urma sa, dacă e, ca să fim cu adevărat vrednici urmaşi ai celor 12 Apostoli şi nu ai celui de al 13-lea. Iar conferenţele noastre anuale sper şi sunt încredinţat, că vor contribui mult la trezirea conştiinţei şi potenţarea nobilei ambiţiuni de a ne face toţi şi totdauna datorinţa nostră. Cu acesta declar conferenţa deschisă. --------------- (Va urma). De la sate. Ponor, 20 Novembre v. în fine după o vacanţă de vre-o 4 ani. Luni in 14/27 Novembre a. c. ziua sfântului apostol Filip, s’a intregit şi parochia Rîmeţ-Sat din tractul Albei-lulia, prin instalarea de curând alesului şi hirotonitului tiner paroch Vasile Bula. După cât ştiu eu ca vecin, acesta parochie n’a avut preot din sinul seu şi cu locuinţa în loc de vre-o 40—60 ani, ci trebuiau să alerge oamenii pentru îndeplinirea diferitelor funcţiuni preoţeşti când prin Geoagiul-de-sus, când prin Cetea, unde adecă au locuit foştii lor preoţi, la o depărtare cam de 3—4 ore. Nu e mirare deci, că în ziua numită o deosebită bucurie puteai ceti de pe feţele tuturor parochienilor, văzendu-se acuma cu paroch din sinul lor şi locuitor în mijlocul lor. Actului întroducerei i-a premers săvîrşirea serviciului divin, celebrat cu mare pompă prin dl protopresbiter tractual loan Teculescu, cu asistenţa preoţilor învecinaţi Vasile Tecşa şi Dumitru Anca, apoi a nou întrodusului, şi a subscrisului. După finirea sfintei liturgii dl protopresbiter loan Teculescu a ţinut poporului o prea frumosă şi foarte instructivă cuvântare ocasională, în care a accentuat însemnătatea, sublimitatea, dar şi greutatea misiunei preoţeşti de o parte, de altă parte însă şi îndatoririle poporului faţă de preot. Cuvântarea acesta, rostită cu un deosebit talent oratoric, a stors lacrămi de bucurie din inimile tuturora. După aceea ceteşte gramata archierâscă şi predând evangelia şi cheia tinărului paroch, îl declară de întrodus şi îi acordă acestuia cuvântul. Nou întrodusul încă a ţinut credincioşilor o vorbire-program, ca început destul de bunişoră. De la dsa turma cuvântătore aşteptă mult. Dee Dumnezeu să nu se înşele! După terminarea tuturor acestora s’a dat din partea tinărului preot o splendidă şi bogată masă, petrecând cei intruniţi la ea în cea mai deplină veselie, pănă sara. * Mercuri în 16/29 Novembre a. c. ziua sfântului apostol şi evangelist Mateiu am petrecut la cele vecinice pe veteranul preot Mateiu Moruşca din Cristeşti, despre a cărui răposare s’a luat deja notiţă în „ Telegraful Român*. Dânsul a fost preot în Preada-veche, şi deşi nu cu pregătiri înalte, timp de 41 ani şi-a condus turma încredinţată păstoriei sale în neşte locuri forte prăpăstiase, adeseori cu periclitarea vieţei, cu tact şi înţelepciune, spre mulţămirea tuturora. Unicul copil l-a crescut şi făcut preot în comuna Craiva (tot tractat A.Iulia), a ajutorat la creşterea prin şcoli a nepoţilor de bună speranţă, a înfrumseţat şi renovat biserica, jertfind însemnate sume din al său propriu. A ajutorat pe cei întristaţi şi lipsiţi. Având o fire blândă şi glumuţă, s-a bucurat de o deosebită vază şi stimă. Tuturor acestor împrejurări forte potrivită espresiune le-a dat zelosul protopresbiter actual, dl loan Teculescu, prin admirabila-i cuvântare, ce i-a rostit’o, storcând lacrimi de jale din ochii tuturor ascultătorilor din loc şi vecinătate. Actul înmormântării s’a îndeplinit într’un mod frumos şi impunător prin dl protopresbiter loan Teculescu, cu asistenţa preoţilor Vasiliu Tecşa, Vasiliu Buta, Iacob Petric, Dumitru Anca din tractul Albei-Iulia şi George Lazar, Ioan Coc, Vasiliu Trifa, Vasiliu David şi Laurenţiu Ciorbea din tractul învecinat al Lupşei, participând un public de 300—400 persoane — raritate aceasta prin părţile noastre, ceea ce încă e o dovadă despre stima, de care s’a bucurat răposatul. Deja era soră când am terminat cu ritualele. Făcându-se pomana obicinuită, numai în diminaţa următore ne-am putut depărta la ale noastre. Dee Dumnezeu ca mulţi preoţi să aibă atragere cătră maica nostră biserică, cum a avut’o răposatul Mateiu Moruşca. Mi-am ţinut de datorinţă a-i aduce acest mic tribut de recunoştinţă. Odihnescă în pace. * Ca în totdauna, aşa şi în toamna acesta s’au îndeplinit în tractul protopresbiteral al Lupşei obicinuitele visitaţiuni canonice prin neobositul nostru protopop dl Vasile Gan. Despre cele aflate la noi să ia protocol, care apoi se aşterne în copie autentică oficiului protopopesc. Acesta la timpul seu pe basa acestora îşi face rapoartele sale cătră sinodul protopopesc, şi autoritatea mai înaltă bisericesca. De altmintrelea archivele parochiale la noi, cu puţine escepţiuni, să conduc întru tote conform instrucţiunei, care a fost stabilită de conferenţa nostră preoţască, aprobată de Preavenerabilul consistoriu archidiecesan, şi publicată şi în „Tel. Rom“, din anul 1903. E drept, că conducerea archivului astfel dă niţel lucru, mai ales pănă vine omul în ele, dar’ după aceea e foarte uşor şi practic. Bine ar fi, când şi pe aicea s’ar procede aşa. Darul administraţiei bisericeşti prin procederea după metodul acesta s’ar uşura mult şi ar înainta mai repede. Preotul Laurenţiu Ciorbea. Oficială. Oficiile parochiale, cari espedază resultatul colectei pentru catedrală, să trimită şi un scurt raport, căci banii merg direct la cassa consistorială, care de raport are lipsă referentul resortului. NOUTĂŢI. Crisa de guvern în Anglia. Din Londra se telegrafiază, că Marţi la amiazi Balfour s’a presentat la regele Eduard spre a-i înainta demisia cabinetului. Regele a primit încă în aceeaşi zi pe Campbell Bannermann, încredinţându-i formarea unui nou cabinet.* Adunare poporală se vaţinea Duminecă în 10 Decembre n. în Biserica Albă, Banat, la care vor lua parte şi deputaţii naţionalişti din dietă. * Alegerea din Hunedora. La alegerea de deputat pentru dietă, săvârşită în Hunedoara, Marţi 5 Decembre n. a întrunit candidatul naţionalist român Dr. Victor Bontescu 468 voturi, car’ Hollaki Artur, candidatul tuturor partidelor magiare, 667 voturi. Acest din urmă a fost proclamat ales.* Boala regelui Carol. Regele României sufere de un morb numit lumbago. In zilele ultime starea i s’a ameliorat, însă totuşi va trebui să mai rămână câteva zile în casă. * Cât va costa esposiţia naţională din Bucureşti? Ministerul român al domeniilor a socotit, că lucrările esposiţiei din 1906 vor costa statul 4.500.000 lei. , Din aceştia 3,719.000 vor trebui pentru pregătirea esposiţiei, iare 799.000 lei cheltueli de întreţinere. Ministerul domeniilor va cere un nou credit suplimentar de 2.900.000 de lei, cu care se crede, că vor pute fi isprăvite lucrările. * Secţiunea ungară la esposiţia naţională din 1906. Vinerea trecută s’a constituit în Budapesta comitetul ungar în vederea participării reuniunilor agronomice, industriale şi comerciale din Ungaria la esposiţia naţională din Bucureşti. La şedinţa de constituire au luat parte representanţii reuniunilor amintite, representanţii museului reg. comercial, ai asociaţiilor fabricanţilor de maşine, etc. * Inaugurarea capelei române din Salonic. In ziua de 8 Novembre a avut loc solemnitatea inaugurării capelei române din Salonic. In ziua acasta s’au strâns în capelă toţi acei Români, cari în ciuda tuturor fărădelegilor greceşti, iubesc şi lucrază pentru causa românesca, — şi între împrejurările de azi atitudinea acestora este un adevărat act de eroism. Slujba au oficiat-o archimandritul Agathanasios şi preotul T. Roşu.* Alexandru Decei, oficial suprem reg. ung. *de poştă şi telegraf în pensiune, cu locuinţa în Sibiiu, după un morb greu şi îndelungat a adormit în Domnul Luni în 4 Dec. n. c. la 10 la ore p. m. în etate de 57 ani. Rămăşiţele defunctului au fost aşezate Miercuri în cimiteriul bisericei gr. cat. din Orlat.* De la teatru. Astăzi, Vineri se jocă a doua oră drama de Sudermann „Stein unter Stainen“ (petru sub petri), care la prima representare a avut succes desăvârşit. Sâmbătă se represintă comedia lui G. Hauptmann „College Grampian“. * Medici marcanţi dovedesc, că au vindecat pacienţi de podagră şi reumă cu renumita alifie Zoltán. Este deci bine a şti fie cine, că ivindu-se podagra şi reuma să nu se esperimenteze cu diferite mijloace ce se recomandă în acest scop, ci să se comande o sticlă cu alifia Zoltán și în câteva zile răul e delăturat. O sticlă cu acesta alifie costă 2 corone, în farmaciile Béla Zoltán, Budapesta, V., Szabadságtér, și I. Molnár, Sibiiu. * ■ Logodna regelui spaniol. Gazetele dau ca sigură vestea despre logodirea regelui Alfonso cu protestanta princesă Victoria Euginia de Battenberg. Finanțarea acesta nu are a face cu politica, pe cât se pare, ci e din dragoste curată. * Ziare române în Basarabia. In urmă cu câteva săptămâni am anunțat, că Românii din Basarabia vor scoate un ziar „ Viaţa nouă“. Publicaţia va fi ca supliment al ziarului „Besarabskaja Jisni“ şi se va tipări — probabil — cu litere cirile, ca să o potă ceti toţi compatrioţii români. Comitetul ligei culturala a Românilor din Basarabia va eda şi el un ziar românesc în Chişineu, — cu litere latine, și va fi intitulat Basarabia. * Atentatorul contra sultanului, un oarecare Forist, va fi spânzurat în săptămâna acesta, în Constantinopole. *