Telegraful Roman, 1905 (Anul 53, nr. 1-140)
1905-11-26 / nr. 126
Nr. 126 Sibiu, Sâmbătă 26 Novembre (9 Decembre) 1905 Anul LIII ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 3 C. 50 fii. Pentru monarhie pe an 16 C., 6 luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 3 luni 6 C. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei tipografiei arhidiecesane, Sibiiu, str. măcelarilor 45. Corespondenţele să se adreseze Redacţiei „Telegrafului Român“, strada măcelarilor nr. 34. Epistole nefrancate se refusă. Articoli nepublicaţi nu se înapoiază. INSERŢIUNILE. Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii., — de trei ori 30 fii răndul cu litere garmond. Pentru votul universal. Sibiiu, 8 Decembre n. Greva culegătorilor tipografi din Budapesta nu a fost de lunga durată. Eri s’a terminat, și încă ori seara au putut să apară toate ziarele puse în serviciul partidelor coalisate. E bine că s’a pus capăt anarchiei. S’a terminat, însă greva cu o umilire şi înfrângere a domnilor din coaliţie, pentru că lucrătorii din tipografiile capitalei ţerii noastre numai aşa s’au angajat să munească mai departe la ziarele coaliţiei, dacă acestea nu vor mai scrie despre socialişti, şi despre votul universal, reclamat de ei, în tonul batjocoritor în care scriau pănă acuma. A băgat-o deci pe mânecă opoziţia în chestia votului universal, după ce s’a convins, că nu ea e atotputernică în ţară, ci este putere mai mare şi decât ea, puterea care vine de jos, de la massele poporului, învăţătura e bună, şi bine ar fi dacă s’ar prinde de domnii din coaliţie. Bine ar fi dacă ar înţelege toţi, că atunci când guvernul voeşte să dee drepturi poporului pănă aci desmoştenit, şi Corona consimte cu aceste intenţiuni ale guvernului, care clasele de jos ale poporului reclamă mereu drepturi, coaliţia nu va pute să se opună realizării acestor juste dorinţe fără ca să se ospună primejdiei de a fi ea maturală de la suprafaţă, la cea mai apropiată ocasiune. Stând lucrurile astfel, înţelegem de ce comitetul esecutiv al coaliţiei a discutat trei zile de arîndul, de Luni pănă Mercuri, asupra chestiei votului universal, şi de ce discuţiile au fost atât de animate, încât la înţelegere perfectă nu s’a putut ajunge nici în trei zile. Sunt oameni în comitetul esecutiv al coaliţiei, cari înţeleg bine lucrurile, aşa cum le înţelegem noi, şi cum le înţelege lumea întregă, şi sunt oameni cari nu vreau să le înţelegă. Intre cei de categoria primă trebuie să punem partidul kossuthist, care a păşit pe faţă în comitet pentru votul universal, fără nici o restrângere, apoi partidul democrat, representat în coaliţie prin singurul deputat Vázsonyi, care tot aşa a cerut votul universal, pentru toţi, fără deosebire de limbă, şi în urmă partidul nou al baronului BánfFy, care a pledat pentru votul universal făcut pendent de la cunoşterea scrisului şi cetitului în limba magiară. Contrari declaraţi ai votului universal în comitetul esecutiv al coaliţiei au fost apoi cei din partidul poporal şi cei din partidul constituţional, pus sub conducerea contelui Andrássy. După o discuţie de trei zile, comitetul esecutiv al coaliţiei n’a putut lua deci nici o hotărîre în chestia votului universal, şi a rămas ca hotărîrea să se iee altădată. Cu toate acestea, chestia votului universal a făcut un bun pas înainte, şi s’a apropiat de resolvare. Pentru că dacă partidul constituţional şi cel poporal rămân şi mai departe , pe lângă punctul lor de vedere, şi nu accepteză votul universal, coaliţia se va desface, partidul kossuthist primeşte singur asupra sa responsabilitatea pentru situaţia în care se află ţara, şi dacă conducătorii puşi în fruntea acestui partid sunt oameni întru adevăr cu vederi largi şi cu gândul la binele şi fericirea ţerii, ridică ei stegul votului universal, care pe lângă punctul acesta de program mai pun şi resolvarea chestiei naţionale, spre mulţămirea naţionalităţilor nemagiare din ţară, şi viitoriul este al lor! Le spunem acestea, nu ca fapt împlinit, ori aproape de împlinire, ci ca hipoteză, ca combinaţie, făcută în favorul partidului kossuthist. Zace adecă în interesul acestuia, să înţelagă odată, că nu limba de comandă magiară în armată e chestie arzătoare, ci votul universal şi mulţămirea naţionalităţilor. Aceste două chestiuni să caute deci să le resolveze întâiu, şi apoi, luptând toţi împreună pentru celelalte, le vom putea aduce mai sigur la biruinţă. FOISORA. — O carte de valoare. — Dare de seama. — Dr. Sextil Puşcariu: „Etymologisches Wörterbuch der rumänischen Sprache. I. Lateinisches Element mit Berücksichtigung aller romanischen Sprachen1', Heidelberg 1905. XV+235 pp. 8°. Dl Dr. Sextil Puşcariu, docent privat la universitatea din Viena şi membru corespondent al Academiei Române din Bucureşti, s’a distins pănă acum prin studiile sale temeinice şi prin mai multe cercetări seriose, ce a întreprins cu deplină isbândă pe terenul filologiei romanice comparative, îndeosebi în chestiunile privitoare la studiul limbei române. Intre puţinii filologi mai de samă, pe cari îi avem astăzi, dl Puşcariu ocupă un loc de frunte. Ceea ce îl face tuturora simpatic, care studiile sale atrăgătore e, că în persona lui găsim calităţile cercetătorului ştiinţific rece şi imparţial unite cu o adevărată dragoste înţelegătore a tuturor frumseţilor şi farmecelor limbii noastre. Dl Puşcariu nu e numai un filolog, ci şi un estet; erudiţiunea sa filologică e secondată şi de o vastă erudiţie literară şi estetică, un avantaj de care mulţi filologi mai tineri, pe cari îi preocupă de regulă numai partea fizică a limbii, sunetele, par a fi lipsiţi cu desăvârşire. De astă dată dl Puşcariu a întreprins o lucrare forte grea şi însemnată, intenţionând a da întreg lexiconul etimologic al limbii româneşti, din care acum a apărut volumul I., partea în care se cuprind toate elementele de origine latină ale limbii noastre. încercarea de a da un dicţionar etimologic al limbii române o făcuse şi Cihac, care la 1870 tipări în Frankfurt a. M. „Dictionnaire d’etymologie daco-romane (l. Eléments latins), care la 1879 întregi acest dicţionar cu un al doilea volum: „Eléments slaves, magyars, tures, grecs-moderne et albanaisu tipărit tot în Frankfurt. Lucrarea lui Cihac, acceptabilă pentru timpul, în care s’a scris, a devenit nesuficientă şi defectuosă în urma multelor cercetări şi descoperiri, ce s’au făcut de atunci încoace, şi cari erau proprii a îndrepta multe din greşelile străcurate în dicţionarul lui Cihac. Acâstă muncă de îndreptare a pornit-o acum dl Puşcariu cu gândul de a da un dicţionar etimologic, care cuprinzând resultatele tuturor cercetărilor de pănă acum, să stea la înălţimea de azi a ştiinţii filologice. In prefaţă sunt espuse principiile, de cari a fost autorul condus la alcătuirea acestui volum prim, şi sunt indicate scrierile auxiliare şi isvorele, pe cari se basează lucrarea. Tot în prefaţă promite autorul, că ne va da în curând o scriere mai mare asupra istroromânilor. “ Cu câtă temeinicie şi conştienţiositate e compus acest dicţionar, se poate convinge oricine, deschizându-l ca să caute fie şi numai un singur cuvânt. Nu mai puţin decât 1947 (precis) cuvinte de origine sau afinitate latină ni se lămuresc aci în mod comparativ, indicându-se nu numai forma daco-istro-aromână şi cea meglenitică a fiecărui cuvânt, ci aşezându-se şi formele paralele corespunzătoare din toate limbile romanice. Şi aproape la fiecare cuvânt se găseşte amintit numele autorului, care a stabilit o etimologie sau alta, primită ori respinsă de către ştiinţa filologică de azi. Să aducem un singur exemplu pentru ilustrarea acestei afirmaţiuni. Să luăm d. p. cuvântul crăciun, spre lămurirea căruia vom afla la pag. 35 următorele etimologii: 407. crăciun [aromân: crălsun,cărtsun, meglenitic: cărtsun] „Weihnachten“. Das Wort kommt auch in slavischen Sprachen (bulgarisch: kracun kleinrassisch: keretunn, slovenisch: Jcraöun) und im Ungarischen: karúdon vor, doch ist das rumänische Wort nicht daraus entlehnt (Miklosich: Die slav. Elem. im Rum. 26), sondern umgekehrt (Jagiö: Archiv für slav. Philol. II 610). Haşdeu’s (Etymologicum Magnum Romániáé I 615) crastinum und A.JDensuşianu’s (Ist. limb. şi lit. rom. Ill) creationem (von 0. Densuşianu: Histoire de la 1. roumaine 262—263 befürwortet) sind zu verwerfen; unwahrscheinlich ist auch Schuchardt’s (Literaturblatt YII154) Christi jenjunium. Die richtige Etymologie scheint P. Papahagi (Conv. lit. XXXII, 670—672) gefunden zu haben : calatio —onem = das Rufen des Volkes von Seiten der Priester am ersten jeden Monats, um ihm die Feiertage kund zu geben. Besonders gefeiert war die calatio am ersten Januar, also am Tage der späteren christlichen Weihnachten. Das ältere cărătsune verlor durch Synkope das erste ă (vergi. ung. karácson) und das auslaut. —e unter dem Einfluss von (Moş) ajun „Vorabend der Weihnachten“. îngrijirea, cu care a fost compus acest dicţionar, precum şi cunoştinţele estinse şi sigure, despre cari ne dă suficiente dovezi autorul lui, ne îndreptăţesc la aşteptarea, că în curând o să putem avu un dicţionar etimologic complet, şi ne fac să credem, că Academia, încredinţând dlui Puşcariu continuarea monumentalei opere, Magnum Etymologicum Romaniae, a depus întrâgă lucrarea în mâna unui om harnic, a cărui destoinicie probată poate sluji drept chezăşie, că lucrarea poticnită de atâta vreme, va înainta cu paşi mai repezi cătră isbândă dorită. Din protopresbiterate. Conferenţăpreoţască în tractul Alba-lulia, Poiana, în Novembre. Preoţimea din tractul Alba-lulia condusă de dorul de a adauge la avutul său intelectual nouă cunoştinţe, în 10 Novembre st. v. a. c. s’a întrunit în conferenţă sa anuală. Spiritul vremii reclamă progres pe tote terenele, cu atât mai mult pe terenul eclesiastic, căci preotul e investit cu o mare misiune, are să fie „tuturor tote“. In vederea acestui de obligament necontenit are să munească spre a-şi înavuţi sufletul. „Icoana reală a vieţii aici pe pământ e munca, muncă şi care muncă, bineînţeles muncă cinstită şi necurmată“. O atare muncă e isvor de bucurie curată şi îndemn la faptele cele bune, la faptele, cari împodobesc viaţa omului, câştigându-i stimă şi respect din partea tuturora. O astfel de muncă ne înalţă sufletul şi ne procură satisfacţia de a ne fi împlinit chemarea. Calea, care îndulceşte şi plăcută face truda întru câştigarea cunoştinţelor noastre, sunt întrunirile de caracter cultural, iniţiate de I. P. S. Archiepiscop şi Metropolit loan Meţianu, sunt conferinţele preoţeşti. In ele preotul îşi poate desvolta toate calităţile intelectuale. Ele sunt un bun mijloc de afirmare al Eului seu. In acestea i se dă prilej preotului, prin câştigarea cunoştinţelor necesare, reclamate de spiritul timpului , să pot deveni membru folositor naţiunei şi păstor bun turmei lui încredinţate. Membrii conferenţei pornind din principiul „Nihil sine deon, la ora 9 a. m. asistă in corpore la începerea serviciului divin, care se celebrază din partea preoţilor Alexe Neagoe şi Victor Oţoiu. Cât priveşte serviciul divin, cu drag amintesc, că a fost impunător şi înălţător de inimi. Răspunsurile liturgice s’au dat din partea preoţimei, cu precisiunea recerută. Predica a ţinut’o păr. I. Ursa din Meteş. E de observat, că la sfârşitul serviciului s’au pomenit din partea păr. protopop preoţii morţi ai tractului, un act de pietate, ce s’ar putea practisa din partea tuturor conferenţelor. Mângâiaţi şi întăriţi sufleteşte ne-am întrunit în localul şcolei, destinat pentru ţinerea conferenţei. Deschiderea conferenţei se face din partea şefului tractual I. Teculescu, ca president al acesteia. Cuvântul de deschidere fiind de o frumseţă pronunţată, îl dau în intregime după cum urmază: Iubiţi fraţi! Din prisosinţa dragostei, ce v’o păstrez, şi din plina măsură a plăcerei deosebite, ce o simt la întrunirile noastre în conferenţă anuală, vă salut şi de astădată de bună venire! Şi cum după a mea cuprindere a chestiunei, în cuvântul de deschidere al acestor conferenţe, — mai ales şi ca instituţiune nouă, abia de câţiva ani iniţiată, — obiectul cel mai adecvat de atins, ideia cea mai firescă de sufvat este şi trebue să fie fiinţa însăşi a acelora, cu tot rostul şi problema lor, — să -mi daţi voie, ca şi în trecut, a stărui şi de astădată în cuvântul meu tot numai în jurul acelei idei! Iubiţi fraţi! Vă reamintiţi toţi, cum în anul trecut, tot de la acest loc, am asămănat conferenţele noastre preoţeşti cu acele exerciţii practice, numite manevre, pe cari ostaşii puşi de a lupta le ţin din timp în timp, pentru de a proba eficacitatea armelor lor şi de a afla şi statori modul cel mai sigur şi tactica cea mai istaţă de combatere, care să le asigure, la caşul dat, biruinţa asupra duşmanului. Am zis, că se recere şi ni se impune şi nouă, ca ostaşi ai lui Christos, necondiţionat ţinerea de atari eserciţii, în cari punând alăturea resp, îmbinând prada şi esperienţa celor încărunţiţi în via Domnului cu vederile şi ştiinţele, din o casă mai largă şi cele mai estins culese ale celor mai tineri, să se ofere unuia fiecăruia orientarea cea mai clară şi tactica cea mai sigură, prin care nu la un anumit cas, ca la alţi ostaşi, ci zi de zi, cu vreme şi fără vreme, cum chemarea nostră pastorală reclamă, să putem fi siguri de isbândă în