Telegraful Roman, 1913 (Anul 61, nr. 1-135)

1913-11-26 / nr. 122

Amil LXI. Sibiiu, Marți 26 Noemvrie (9 Decemvrie) 1918 Nr. 122. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 14 C., 6 luni 7 C., 3 luni 2 C. 50 21. Pentru monarhie pe an IS C., S luni 8 C., 3 luni 4 C. Pentru străinătate pe an 24 C., 6 luni 12 C., 8 luni 6 C. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Abonamentele și ineerționile afi se adreseze Administrației tipografiei arhid., Sibiiu, str. Măcelarilor 45. Corespondențele s& se adreseze Redacției „Telegrafului Român“, str. Măcelarilor Nr. 45. Scrisori nefrancati se refuză. Articole nepublicați nu se Înapoiază. INBIBȚIUNILIL Pentru odată 14 fii., — de două ori 24 fii. — de trei ori 28 fii. rândul cu litere germonse Din delegațiuni. sibiiu, 8 Decemvrie n. Diferitele comisiuni ale ambelor delegațiuni, întrunite în sesiune or­dinară în Viena, și-au terminat lu­­crările și în cursul săptămânii ace­steia se țin ședințele plenare ale de­­legațiunilor, pentru a aproba și a ratifica a ceea ce au hotărât comi­­siunile. Se va face și în ședințele ple­nare a ceea ce a’a făcut în comisiuni, se vor lua la cunoștință rapoartele presentate și se vor vota sumele ce­rute, budgetele urcate ale tuturor miniștrilor comuni, și probabil, că nu se va face nici în ședințele ple­nare a ceea ce nu s’a făcut în co­misiuni : nu se va vota mulțămită protocolară domnului ministru de ex­­terne, contelui Berchtold, pentru po­litica sa externă din trecut, și nu i se va vota nici încredere pentru poli­tica sa externă din viitor. Și acesta e semnul cel mai învederat, că de­­legațiunile tot așa nu sunt mulță­­mite cu politica ministrului nostru de externe, cum nu a fost mulță­­mită și nu e mulțumită opinia pu­blică din întreaga monarhie, (cu ex­­cepția cercurilor oficioase maghiare) dar delegațiunile, ținând în vedere interesele mari ale monarhiei, nu pot să­dee altcum exprimare convin­gerii și nemulțămirii lor, decât în felul indicat, uitând să voteze mul­­țămită și încredere domnului conte Berchtold. De altcum criticata a fost din destul politica contelui Berchtold în comisiuni, mai ales în comisiunea de esterne a dalegațiunii austriace, unde 1.U mult a lipsit, ca esposeul seu să nu fie luat la cunoștință și budgetul să nu i se voteze. Dar au fost în­tocmite totuși astfel lucrurile în cele din urmă, că la votare mulți au lip­sit dintre contrarii politicei sale, și așa majoritatea comisiunii i-a putut primi esposeul și i-a putut vota budgetul. Imputările cari s’au făcut, din partea delegaților, domnului ministru de externe Berchtold, se pot reasuma în următoarele: Că n’a fost destul de bine orientat cu privire la cele ce aveau să se întâmple în Balcani, și urmarea a fost, că ministrul no­stru de externe a început pertrac­tări diplomatice pentru asigurarea păcii atunci, când isbucnirea răsbo­­iului era numai chestie de câteva zile, — căci la câteva zile a și isbucnit conflictul între Turcia și statele a­­liate balcanice,­­ deci a întrevenit prea târziu în scopul menținerii păcii în Balcani. Că atunci, când Europa întreagă a aplaudat pacea de la Bu­curești, dl Berchtold singur a fost acela, care s-a grăbit să ceară revi­­zuirea tratatului de pace din Bucu­rești, făcând prin aceasta, ca mo­narhia noastră austro-ungară să piar­dă și cele din urmă simpatii ale Ro­mâniei, față de care peste tot mi­nistrul nostru de externe a avut o atitudine cu totul neînțeleasă și pă­gubitoare intereselor monarhiei au­­stro-ungare. A răspuns, firește, contele Berch­told, la acuzările acestea, și la altele, tot atât de grave și bine formulate, și din respunsul seu reținem partea referitoare la atitudinea sa față de România. Domnul ministru de ex­terne a rugat pe delegați, să-și a­­ducă numai bine aminte, cum în se­siunea trecută își exprimase părerea, ca cererile guvernului român (față de Bulgaria) trebue să fie împlinite. Și spunea, că dânsul a făcut mari sforțări, ca representantul României se fie admis la întrunirea ambasa­dorilor din Londra, pentru a se pro­nunța și el în chestiile de interes vital pentru România. A mai spus, că dela început a dat guvernului bulgar a înțelege, că trebue să îm­plinească dorințele guvernului român. La conferența din Petersburg ase­menea s’a susținut punctul de ve­dere al României din partea repre­­sentantului monarhiei noastre. Dacă n’a reușit diplomația noastră, nu e Viena la Cluj, — un vot de Încredere ce credeau ei a fi de lipsă, și pentru de a-i Întări por­țiunea oficială, ce acum era la pericol de a o pierde. Sub prezdenția lui ad-hoc, adunarea generală a Asociațiunii și alese de prezident pe lângă votizare nominală alertă, cu aba­terea praxei observate la alegerea secretă cu cedule a prezidentului de mai-nainte Șaguna, — iar pe acesta — îl delătură fără să-i descopere mulțămita pentru înfiin­țarea acestei Asociațiuni, ce­­ a fost con­dus de la început până atunci. Bucuria pentru delăturarea lui Șaguna din prezidenția Asociațiunii a fost la culmea ei în Blaj, — unde mitropolitul Șuluțiu dând un banchet în onoarea noului prezident, a dat expresiune părerii sale de bine pentru delăturarea rivalului său — prin aceea, că — în contra datinei sale proverbiale de moderațiune dietetică — excedând de astădată la mâncare și băutură, din aceea și-a atras aprindere de intestine și la vre-o câteva zile a și murit (in 7 Sep­temvrie 1867). Mitropolitul Șăguna văzându-se acum părăsit de națiunea cea ingrată, nu numai de pe terenul politic, dar și de pe cel literar — s’a retras în ostracismul său. Intre mar­­ignile sferei bisericești, ca cel puțin pe a­­ceasta să o mântuie — pe cât ți va sta Ia putință — de pericolele ce o amenințau, vina domnului Berchtold. Domnul ministru de externe a declarat apoi cu totul de neîntemeiată afirmarea, că monarhia austro-ungară ar fi voit se împedece România în realizarea aspirațiunilor sale, amenințându-o cu războiii dacă va întră în Bulgaria. Acestea sunt legende răspândite de aceia, cari au interes se strice ra­porturile bune și prietenești dintre România și monarhia noastră. Aceasta a fost pe scurt apă­rarea contelui Ber­chtold în contra acuzărilor, cari i s’au adus pentru politica sa greșită esternă, și cum că delegațiunile n’au fost tocmai încân­tate de felul cum s’a apărat contele Berchtold, se vede destul de clar din faptul amintit mai sus: obici­nuita mulțămită pentru trecut, și obicinuita încredere pentru viitor, de astădată comisiunile delegațiuni­­lor au uitat se o voteze pe seama contelui Berchtold, care probabil va fi silit acum să tragă consecvențele din această mică dar poate că în­dreptățită lipsă de atențiune mani­festată față de persoana conducăto­­riului politicei externe a monarhiei noastre, — dacă cumva din partea ședințelor plenare nu se va da o oare­care reparație. Armata și Maghiarii. Domnul maior în retragere, Georg Floșiariu, ale că­rui păreri cu privire la politica greșită ex­ternă a monarhiei noastre le cunosc ceti­torii acestui ziar din temeii­cele articole ale domnului maior, publicate și în coloa­nele ziarului nostru, a mai publicat în tim­pul din urmă importante articole in ziarul „Salzburger Volksblatt“, și anume, după o întrevedere avută cu domnul Tache Ionescu, ministrul de interne al României, despre „Raporturile cele nouă dintre Austro Un­garia și România* și apoi despre „Magharii ca contrari ai unității monarhiei*. Acum de curând a publicat apoi iarăși un însemnat arti­col despre „Ura Maghiarilor față de armata comună*, în ziarul „Gross-Oesterreich“ de la Viena, arătându-ne În acest articol, că ar­mata monarhiei noastre e bună și de ab­solută Încredere, conducerea ei escelentă, dar e rea și slabă diplomația monarhiei noastre, care a suferit mereu înfrângeri în timpul din urmă. Domnul maior arată de De aceea el umblă cu întețire pe la curte și pe la noul minister ungar, și cu deosebire pe la conșcolarul și amicul său din copilărie baronul Eötvös, acum minis­trul cultelor și al invățământul public —­­pentru p­articularea In legile Ungariei a mi­tropoliei române ortodoxe și a autonomiei bisericești, nou, ce trebue să facă diplomația (respec­tive ministeriul de externe), ca să se În­drepte lucrurile, să nu mai facă concesiuni și favoruri Maghiarilor, pentru că e temere că moare monarhia noastră de boala a ungurismului! Din parlament. Vineri a fost vo­tat budgetul pe prima jumătate a anului 1914, fără multă discuție, în general și pe articole, fiindcă opoziția maghiară a absen­tat de la ședință. La discuție a luat cuvân­tul și deputatul naționalist român Dr. Stefan C. Pop, atingând In vorbirea sa chestia ro­mână. I-a răspuns ministrul-president, con­tele Tisza, făcând declarațiune, că vrea pa­cea cu Românii. Sâmbătă s’a votat budge­tul în a treia cetire, s’au adresat guvernu­lui câteva interpelări, și s’a decis, că proxima ședință se va ținea la 15 Decemvrie , când se va cont­nua discuția asupra legii de presă. FOIȘOARA. O carte interesantă. — „Notițe despre întâmplările contimporane de loan cav. Purcariu. Sibiiu 1913. (Fine). Cum a fost trântit Șaguna din prezident­ a „Asociațiunii transilvane” ? Mai urma și decorarea mitropolitului Șagana cu coroana de fier cl. I și a lui Gozsdu cu ordul Leopoldin cl. III, — fără ca sa fie decorat totdeodată și mitropolitul Șuluțiu, —­ apoi iritațiunea ambițională Intre oamenii partidului acestuia a câștigat in­­tremânt nou, care transplantându-se și pe terenul jurnaliste român, națiunea deveni din nou în două tabere inimice. Intre astfel de auspicii, prima ocazi­­une de a se aduna inteligența română se dădu cu întrunirea generală a Asociațiunii transilvane pentru literatura și cultura po­porului român, ce­ se ținu la 26 August 1867 in Cluj. Aci trebui a se da expresiune demon­strativă în­ contra lui Șaguna despre una, ■s. despre altă parte vot de încredere ce­lui mai pronunțat antagonist al aceluia, — lui Papp László, prez­­entul de la tribuna­lul suprem al Ardealui, ce se mutase dela Cum a fost sancționat „Statutul organic" ? Cea mai Însemnată lucrare a mea in ministerul cultului, — scrie P. la pagina 135—6 — a fost referata pentru întărirea „Statutului organic“. Și pentru censurarea acestuia ministrul Kö­vöi a compus o co­­misiune consurătoare, ce consta din cei doi secretari de stat Tanăricy și Ioanovici, și din cei doi consilieri de secțiune Manches și Pușcariu. In a­ceastă comisiune conducă personalminte de însuș ministrul s’a cetit­­ și s’a desbatut întreg statutul organic din în § și văzându-­ ce principii li­berale cuprinde el, — după ce isprăvi per­tractarea lui până la fine, zise: voiți să se sancționeze prin Majestatea Sa, ca să puteți zice odată, că aceasta s’a întâmplat sub un ministru ungar liberal, care n’a vrut să fie mai puțin liberal ca congresul vostru. Nu­mai în privința unor puncte — cu totul nouă, dintre cari unele erau numai stilate, sitele Întregitoare ți numai trei mai meri­­toriale — se născu întrebarea, că pare să se trimită statutul organic iară la congres ! Și de aceea, că modificările nu erau adânc tăietoare în drepturile bisericești, — și primirea lor și din partea congresului era rezervată. Alegerile municipale în com­. Sibiiului. (Dr. L. B.) Ziarul din loc „Sieben­­bürgisch-Deutsches Tageblatt* se ocupă ta numărul său de la 1 D­ec. a. c. cu articolul publicat în „Telegraful Român” despre ale­gerile municipale din comitatul Sibiiului. Nu am de gând să polemisez cu numitul ziar, dar fiindcă afirmă, că articolul cuprinde neadevăruri, și ca pildă amintește alege­rile din Sebeșul săsesc și din Mercurea, sunt silit să observ următoarele: Orașul Sebeșul săsesc are conform listei electorale din anul 1913, 779 alegă­tori, dintre cari circa 320 români, circa 360 sași, restul de altă naționalitate. Pen­tru municipiu alege In două cercuri, pe cari le desparte canalul ce trece prin oraș. Cel din dreapta canalului (spre gară) e cercul săsesc, aci aleg sașii, fără ca ro­mânii, puțini ca alegători, să le pună contra­candidați. Dincolo, în partea românească a orașului, alege majoritatea covârșitoare a românilor, fără ca puținii alegători sași să se amestece in alegere. Aci au fost și de astădată, ca în trecut, aleși reprezentanți români. Prin urmare, afirmarea contrară a numitului ziar (că sașii aleg și Români în Sebeșul­ săsesc) e inexactă și lipsită de ori­ce temeiu. Adevărat e, că In Mercurea a fost ales și un reprezentant român. Dar și cercul rural al Sebeșului — cu majoritate covârși­toare românească, a ales acum trei ani un reprezentant sis, care și azi e membru al adunării municipale. Faptul, că In Sibiiu și Nocrichi’au ales până înainte cu 6 și 3 ani (iar acum nu se mai aleg) și reprezentanți români, o de­spre a primi punctele diferențiale, ori să se rectifice prin minister pe lângă posterioara primire și din partea congresului? Noi, — adecă eu ca referent, și Ioa­­vici ca șef al secțiunii greco-orientale, cari am luat parte și la congres ca membri aleși, temându-ne, ca nu cumva prin trăgă­­nare până la convocarea din nou a con­gresului — să se pericliteze tot lucrul, am preferat de a ne învoi la modalitatea din urmă.­ Pentru asta am și fost atacați prin „Albina“ lui Babeș, dar ne-am mângâiat cu aceea, că am văzut statutul organic sancționat. Urmările au justificat urgența, cu care am întețit sancționarea statutului organic, — pentru că curând după aceea murind Eötvös, care era aplicat cauzei noastre, și care ca ministru autoritativ din 1848 lucra independent de colegii săi mai tineri de acum; — cauzele cele­­ mai în­semnate bisericești le trase ministrul-pre­­zident contele Andrássy în consiliul mi­nisterial, unde nu treceau așa lesne ca prin­ liberalul și independentul Br. Eötvös. Așa se întâmplă, că Sârbii întârziân­­du-se cu statutul organismului lor biseri­cesc, acesta deveni sub censura lui Andrássy, eare — când referentul Mandics îi spuse, că episcopii la Românii ortodocși se aleg prin sinodul eparhial, nu-i credea, — iar

Next