Telegraful Român, 1921 (Anul 69, nr. 2-87)

1921-04-08 / nr. 25

Abonamentul: Un an 80 Lei. — Şase luni 40 Lei. ------ . Trei luni 20 Lei. Ziarul apare Marţia şi Vinerea Organ naţional-bisericesc Corespondenţele să se adreseze Redacţiei­­Telegrafului Român», Strada Măcelarilor Nr. 45. — Scrisori nefrancate se refuză. — Articole nepublicate nu se înapoiază. “ Preţul inserţiunilor, după invocală . Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului «Telegraful Ro­mân», Sibiu, Strada Măcelarilor Nr. 45. v. , Câteva observări în legătură cu unificarea organizării bisericeşti de Dr. Lucian Borcia, jurisconsultul mitropolitan I. Imediat după restabilirea constituţio­nalismului în Ungaria, parlamentul ungar a inarticulat în lege, — legea IX din 1868, — mitropolia independentă a românilor ortodocşi din Ungaria şi părţile ardelene, declarându-o egal îndreptăţită cu mitropo­lia sârbilor ortodocşi. In aceeaş lege a asigurat amânduor dreptul garantat încă prin legea XX din 1848 (§ 8), de a-şi re­gulamenta, administra şi conduce indepen­dent afacerile şi de a se organiza visele prin congresele lor. A rezervat statului dreptul de control îmbrăcat în haina drep­tului maiestatic, de supremă inspecţiune,­­ în consecinţă a supus şi statutele orga­nice aprobării regelui. Aceeaş lege funda­mentală a statului a prevăzut convocarea cât mai grabnică a congresului naţional­­bisericesc românesc compus din ierarhi, 30 deputaţi din cler şi 60 mireni, căruia i-a impus ca întâia îndatorire stabilirea organizaţiei bisericeşti. Congresul s-a în­trunit în toamna anului 1868 şi a votat statutul organic, pe care regele l-a apro­bat şi întărit în 28 Mai 1868. Astfel statul ungar a recunoscut şi garantat caracterul naţional, autonomia şi egala îndreptăţire a bisericii ortodoxe ro­mâne. Rezerve a făcut numai în chestiu­nile şcolare, lăsând organizarea în grija bisericii. Clauza de aprobare a statutului organic este o nouă întărire din partea regelui a drepturilor garantate prin lege. însuşi statutul organic precisează în punctul I al dispoziţiunilor generale: «Bi­serica gr.-or. română din Ungaria şi Tran­silvania, ca biserică autonomă, după drep­tul ei canonic, garantat şi prin art. de lege al IX-lea din anul 1868, — pe lângă sus­ţinerea în integritate a dreptului de su­premă inspecţiune a Maiestăţii Sale, îşi regulează, administrează şi conduce inde­pendent afacerile sale bisericeşti, şcolare şi fundaţionale în toate părţile şi factorii ei constitutivi după forma reprezentativă». Astfel raportul bisericii faţă de stat recu­noscut şi garantat prin legea statului este precizat şi în legea organică pe care şi-a dat-o biserica. Este deci lămurit şi bine stabilit, că statul prin o lege a sa a recunos­­cut mitropolia ortodoxă română din Tran­semiata Biserica naţională independentă, având deplină libertate de a se organiza, cârmui, regulamenta şi administra însăşi; că legea organică a mitropoliei noa­stre nu este o lege a statului, precum adeseori se aude, ci este o lege a biseri­cii autonome, alcătuită de ea după drep­tul său canonic, drept pe care legea sta­tului, IX din 1868, numai i-l recunoaşte şi garantează. Statutul organic a fost odată numit în parlamentul român lege ungurească. De fapt el nu face parte din Corpus juris Hungarici şi este singura lege românească din fosta Ungarie. 11 ; iui unirii poetice .a ..Transilvanie* , V-«. i w wWÎ i tul de drept al mitropoliei noastre faţă de stat, şi ea a rămas şi mai departe cu organizaţia, pe care însăşi şi-a dat o. Este vădit, că autonomia bisericească este un drept câştigat, care fără voia mitro­poliei nu se poate altera, și că organiza­rea ei nimenea nu este în drept să o mo­difice decât organul său reprezentativ. Ori­care modificare făcută de altcineva, ar fi o violare de drept, un act nul și nea­venit, iar impunerea altor norme ar ră­mânea o simplă octroare.. Este bine să ne reamintim toate a­­ceste acum, când se tratează de unificarea organică a bisericii ortodoxe din Româ­nia întregită. Numai ţinându-se seamă de înţelesul organizaţiunii şi situaţiunii de drept a fiecărei biserici particulare şi a­­vând respectul cuvenit faţă de drepturile şi tradiţiile pe cari fiecare se întemeiază se poate da soluţiunea potrivită acestei probleme mari şi de interes primordial şi pentru stat. Proiectul elaborat de comisiunea «constituantei» nu ţine seamă de aceste consideraţiuni şi astfel cuprinde o serie de greşeli fundamentale, cari trebue eli­minate pentru a ni-l face nouă accepta­bil. Acest proiect ne arată oareşcare bu­năvoinţă şi este cu o anumită condescen­denţă faţă de încăpăţinarea noastră, când în foarte multe capitole strecoară câte o dispoziţie prin care ne permite susţinerea proporţiei între clerici şi mireni şi moda­lităţile de alegere stabilite în statutul Şa­­gunian (§ 9, 38, 75, sau apoi ne permite «menţinerea uzului de până acum» ca la alegerea de mitropolit (§ 33), sau a «nor­melor intrate în uz» ca la numirile de protopop. Dar mitropolia noastră este conşti­entă că temelia ei este o lege pe care ea însăşi şi-a dat-o, şi este conştientă, că legea sa este canonică, precum a con­statat-o în textul ei congresul naţional­­bisericesc din 1868, constituanta adevă­rată a mitropoliei noastre, compusă din toţi demnitarii noştri bisericeşti şi din aleşii clerului şi poporului credincios şi condusă de una din cele mai măreţe fi­guri ale neamului românesc, de nemuri­torul mitropolit Andreiu Şaguna. Şi mitropolia noastră mai ştie că va avea el multe lipsuri şi defecte statutul nostru organic, pe care ea după o­ expe­rienţă­ de 53 ani le cunoaşte mai bine, vii iC ll V ** y tit W V. ii y«M*?1'. va trebui să-i aducă unele modificări, de cari nu se va feri, fiindcă a ştiut totdea­una să subordoneze interese particulare oricât de legitime ar fi ele, interesului general naţional, — dar mai ştie, că numai ea este în drept să facă modificările şi că organizarea ei se întemeiază pe două principii mari şi binefăcătoare, pe care tocmai din interes superior naţional nu le va jertfi şi anume: 1. eliminarea autocraţiei ierarhice şi întronarea unui adevărat constituţionalism; 2. chemarea la viaţă activă biseri­cească a întregului cler şi popor de aşa, că pe întreaga scară a organizaţiunii bise­­ceşti reprezentanţii lor nu sunt sfetnici cu vot consultativ, ci ei inşişi decid având şi întreaga răspundere a hotărârilor date. Astfel chiriarhul este adevărat suveran al eparhiei sale, chemat să o cârmuiască prin puterea personalităţii sale. Proectul relativ la unificarea organică a bisericii ortodoxe din România între­gită este clădit pe principiul autocraţie­i­­ierarhice, încercând să-i dea aparenţa con­stituţionalismului prin consilii şi adunări bisericeşti. El adoptă principiul chemării la viaţa activă bisericească a clerului şi poporului, dar unde acest principiu ajunge în atingere cu puterea autocrată a chiri­­arhului, îl face iluzorie. Citez §a­ii ur­mători : § 51. Hotărârile adunării eparhiale se prezintă chiriarhului spre aprobare. § 52. O hotărâre neaprobată de chi­­riarh se desbate din nou în adunarea epar­hială şi dacă hotărârea din nou nu întru­neşte asentimentul chiriarhului, chestiunea se trimite Sf. Sinod spre resolvire. § 78. Consilierii (asesorii consisto­riali eparhiali) salariaţi cât şi cei onorari

Next