Telegraful Român, 1930 (Anul 78, nr. 1-91)

1930-11-26 / nr. 85

Nr. 85 anul LXXVIII Organ naţiona Str. Şaguna 8 Abonamentul 1 an 500 Lei. — Şase luni 250 Lei. — Trei sai 130 Lei. — Pentru străinătate un an 000 Lei. — Pentru America 4 Dolari. Ziarul apare Marţia ţi Vinerea Corespondenţei« să se adreseze Redacţiei Telegraful Român strada Mitropoliei Nr. 45. — Scrisori ne­francate se refuză Articole nepublicate nu se înapoiază Preţul inserţiunilor I un­­ir petit 6 Lei pentru odată, dacă se pu­blică de mai multe ori se dă rabatul cuvenit Abonamentele şi inserţiunile să se adreseze Administraţiei ziarului Te­legraful Român, Sibiu, str. Mitropoliei 4, Sibiu Asociaţia denim ILian­a“ la Braşov Două zile, în 11 şi 12 No­­emvrie a. c. a durat în oraşul Braşovului, al 10-lea congres or­dinar al Asociaţiei clerului «An­drei Şaguna» din mitropolia or­todoxă română a Ardealului, Bă­natului, Crişanei şi Maramură­­şului. In vechea biserică a Sf. Ni­­colae s’a celebrat sfânta liturgie cu chemarea Duhului sfânt, în prezenţa I. P. S. Sale Mitropo­litului Nicolae, a P. S. S. arhi­ereului Andrei Crişanu de la Ora­dea, a membrilor congresului, a reprezentanţilor diferitelor auto­rităţi şi a unui mare număr de popor credincios. După rostirea unei frumoase predici de către părintele proto­pop Dr. Iosif Blaga, şi după un parastas pentru fericitul adormit întru Domnul, episcopul militar Dr. V. Saftu, primul preşedinte al Asociaţiei clerului «Andrei Şaguna»,­­ asistenta s-a întrunit la ora 12 în aula liceului «Andrei Şaguna» în prima şedinţă. Sala festivă a liceului era ticsită de un număr mare de preoţi din întreaga mitropolie ardeleană şi de un însemnat număr de intelectuali mireni. Din Vechiul Regat: arhim. I. Scubac, preoţii Partenie, Nicodem, advocat Tudor Popescu etc. mulţi intelectuali din Braşov şi din Ardeal. Preşedintele dr. Ciuhanda des­­chide congresul, prin un remarcabil cuvânt adresându -se I. P. S. S. Mitro­politului nostru şi rugându-l să dea binecuvântarea congresului. Aduce omagii M. S. Regelui şi Intregei Familii Regale. Asistenţe, in picioare, aclamă frenetic pe M. S. Regele. Oratorul spune că asociaţiei «Andrei Şaguna»­­ a fost hărăzit să ducă lupta pentru menţinerea orto­doxiei. Congresul se ţine la Braşov, pentru că aci este leagănul tuturor acelora cari s’au jertfit pentru orto­doxie. Face un mic istoric al Ţării Bârsei şi al bisericii Sf. Nicolae din Şchei, pomenind de numele preotului Bratu şi activitatea acestuia şi vorbeşte despre tiparniţele româneşti, in care au fost tipărite cărţile bisericeşti. Evoaca activitatea acelor preoţi bra­şoveni, cari erau gata oricând să moară, decât să treacă la catolicism. (Aplauze). Preşedintele congresului încheie, salutând pe I­P. S. S. mitropolitul Nicolae, care cu prezenţa sa, dă stră­lucire congresului, pe arhiereul Andrei Crişan, pe reprezentanţii autorităţilor civile şi militare, pe oaspeţii din ve­chiul regat şi numărul însemnat de mireni intelectuali ardelni. Cuvântarea I. P. S. S. Mitropolitului Nicolae I. P. S. S. Mitropolitul spune, că Braşovul a fost cel mai nimerit oraş pentru o adunare a repre­zentanţilor ortodoxiei din întregul Ardeal. «Ne găsim în acest liceu ca în casa noastră, o biserică a culturii noastre româneşti. Dorinţa de cultură a fost una din caracteristicele bisericii noastre. Cunosc istoria altor popoare şi biserici şi nu pot găsi o mai strălucită pildă de jertfire pentru învăţătură, ca aceea a bisericii noastre. Acest congres îl interpretez ca o dovadă de identificare a preoţimii mele cu idealul bisericii ce reprezentăm. Lumea cere astăzi nespus de mult dela preoţi şi mă bucur când văd sporindu-se pretenţiile cu cari lumea se apropie de preoţime. E o dovadă că se dă importanţă şi se aşteaptă multe dela cler, ca de la cei ce purtăm răspunderea pentru sufletul nea­mului nostru, comoară preţioasă, ce ne-a fost încredinţată de strămoşi. Împărtăşesc întru totul legi­tima voastră durere, cu privire la soarta tristă a bisericii noastre. Biserica noastră este ţinută în mare nedreptate. Nu cerem pri­vilegii, nu le-am avut nici când, şi nici nu le dorim. Cerem însă, cu hotărâre, ca bisericei noastre, care s’a jertfit pentru biruinţa poporului, să i se facă dreptate. In raport cu celelalte culte, bise­rica noastră are cele mai puţine organizaţii protopopeşti, episcopii şi cei mai puţini preoţi, deşi avem cel mai mare număr de credin­cioşi. Noi ortodocşii, dăm cel mai mare număr de contribuabili la visteria ţării. (Aplauze). E săracă visteria ţării. Noi răspundem: «Să nu fie săracă numai pentru noi! Să fie pentru toţi!» Am cerut reînfiinţarea epis­copiei de Timişoara şi a străvechei episcopii a Maramureşului. Nu ni s’a dat nici cel puţin un răspuns. Pentru alte culte însă, s’au înfiinţat episcopii noui. Guvernul a cerut să redu­cem bugetul cu 15 la sută. Noi, ierarhii, stăm gata oricând să facem orice reducere, spre bi­nele ţării. Dar să se ceară tu­turora egalitate. Mi-a spus ci­neva, care face parte din guvern, şi care e foarte bine informat, că în noul buget, se vor reduce mijioacde de existenţă ale con­­sistorului mitropolitan din Sibiu. «Nu cred că veţi fi în stare — i-am răspuns — să suprimaţi organul administrativ al acestei mitropolii, pentru care a luptat şi s’a jertfit, ducându-se în nenu­mărate rânduri la Viena, neobo­situl Andrei Şaguna» (Voci din sală: ruşine!) Anul trecut, s’a votat o lege prin care s’a adus o nouă şi mare nedreptate bisericii noastre: legea referitoare la liceele confesionale. Căci pe când acea lege avea să­­ se extindă, conform cu preciză­rile dlui Ministru Costăchescu, numai asupra liceelor, nu şi asu­pra şcolilor normale , când a fost publicată, au vârât în mod clandestin într’o interpretare a ei şi şcoala normală de băieţi şi de fete din Blaj, dar au eliminat şcoala normală «Andrei Şaguna» din Sibiu! Se poate un mai abu­ziv protecţionism al uniţilor şi o mai grea nedreptate adusă bise­ricii ortodoxe?! Şcoala comercială din Braşov, care a fost înfiinţată de biserica noastră în anul 1869, ne-a fost luată cu sila de stat in 1919. Anul trecut s-au înfiinţat însă două şcoli confesionale comer­ciale la Blaj, dându-se bani pen­tru clădiri şi pentru profesori din bugetul statului. Se poate o mai sfidătoare nedreptate decât aceasta: să de­sfiinţezi şcoala comercială orto­doxă şi de altă parte să treci în bugetul statului, pe un timp de criză financiară ca cel de astăzi, sumele necesare pentru înfiinţa­rea de şcoli comerciale unite în Blaj ?! Am văzut cu durere, cum au fost despoiate de puţinul lor pă­mânt, biserici de-ale noastre, pe când altor confesiuni li s’a mai dat încă. Din interese meschine elec­torale, comisii alcătuite de per­soane care fac parte din strana de stânga, despore bisaricele noa­stre. (la sală: Ruşine! Ruşine!») Temeritatea îndrăznelii s’a ajuns culmea, când o astfel de co­­misiune alcătuită din uniţi por­niţi împotriva bisericii noastre, au făcut încercarea să ne răpească pădurea Tuf­ari cu care mitropolia noastră a fost împroprietărită pe baza legii. Am promisiunea ca­tegorică, că se va repara această intolerabilă nedreptate, care nu poate fi interpretată decât ca o acţiune ostilă faţă de biserica ortodoxă — dar până acum, după trecere de câteva luni, promisi­unile n’au fost realizate şi nedrep­tatea continuă să instigheze la luptă pe toţi fii cei buni ai bi­sericii noastre. Sâ dobândim tot ce avem dreptul şi vă făgăduiesc solemn, că voiu sta în fruntea tuturor mişcărilor de revindecare. Mă bucur de aprobarea preoţimii şi a credincioşilor. Această e tăria noastră. Cler şi popor, umăr la umăr şi mână în mână, vom merge tot înainte. Dau cu toată inima bine­cuvântarea mea şi rog pe bunul Dumnezeu să ne ajute. (Acla­maţii frenetice). Mă bucur văzând mirenii noştri reprezentaţi în număr aşa de frumos la acest congres. Fac apel la dânşii să vie printre noi şi să ne sprijinească. Nu vreau să înţeleg prin aceasta, că tre­­bue introdus clericalismul. Bise­rica noastră nu cunoaşte aşa ceva. Preoţii noştri nu fac cleri­calism, pentru că nu au favoruri şi privilegii ale tagmei, pe cari să le apere. Au fost totdeauna în sărăcie. Au suferit alături de poporul iobag şi nu au avut latifundii. Să ne legăm cu toţii, unii de alţii. Mă gândesc la o realizare practică: un ziar mare la Bucu­reşti, care să nu fie o publicaţie de specialitate, dar care să se ocupe de frământările şi sbuciu­­mul poporului nostru. Să ia ati­tudine faţă de toate problemele mari ale ţării şi să oglindească şi să reflecteze puterea spirituală

Next