Timpul, octombrie 1890 (nr. 259-284)

1890-10-14 / nr. 270

eminentul publicist și deputat al Brăi­lei, fostul director al Epocei, a scris in ziarul Timpul o serie de cinci articole, unde a tratat intr’un mod ma­gistral avantajele ce rezultă pentru re­gimul constituțional din existența nu­mai a două partide mari, și pericolele ce decurg din pluralitatea grupurilor și grupulețelor politice. In desavantajele cele mai mari ale pluralităței grupuri­lor politice, d. Filipescu punea slăbirea voinței țerei prin paralizarea causată din luptele grupurilor numeroase in­tre ele și înlesnirea Capului Statului de a avea să-și exerciteze prea ade­­sea­ ori favoarea in folosul cutărui ori cutărui grup politic. Regimul representativ cere ca acești miniștri să fie luați dintre cei desig­nați de încrederea țetei; când insă a­­ceastă încredere este împărțită intre mai multe grupuri și grupulețe, câmpul exercitării prerogativei regale devine mai întins, libertatea sa de a alege mai mari, și până la un punct oare­care această libertate se poate considera ca o adeverată favoare, făcută une­ori poate in dauna purului constituționalism și a dorințelor reale ale țerei. Asemenea inconveniente incă se in­­lăturează prin existența numai a doue partide mari, cari întrupează pe rând aspirațiile țerei. Fără indouială insă că partidele nu trebue să fie staționare, ci să progreseze intr’una. Noi împărtășim de mult vederile ex­primate de d. Filipescu, căci le credem drepte și salutarii. De alt­fel această părere a noastră nu e nulă. Anul tre­cut chiar intr’un articol de fond inti­tulat Partide mari, nu grupulețe, nu coterii *) Iată cum ne exprimam in a­­ceastă privire: «Unul din relele ce băntue rotagiul nostru constituțional, aducâ­nd o mul­țime de neajunsuri intereselor publice, este formarea de mici grupuri și co­terii, zise politice. Noi Românii avem o suma de numiri, cari indică grupu­rilor și grup ușoarele aceste: disidenți, colectiviști, junimiști, constituționali, conservatori, liberali-conservatori, ra­dicali și democrați, ba până și socia­liști. Toată lumea înțelege ca să fie două mari partide, cari să se succedeze al­ternații­ la cârma afacerilor publice, partidul conservator și cel liberal spre a le exprima cu numirile lor cele mai abreviate. Nu strică insă ca să existe și câți­va oameni cu aspirațiuni mai înaintate, ca un omaj dat idealismului de Stat și iluziilor, ce nu e bine nici­­o­dată să peară din o societate. Dar a exista grupuri și grupulețe in sinul aceluiași partid, aceasta nu e de loc bine nici folositor. Asemenea gru­pulețe mai tot­deauna sunt formate din ambiții personale sau d­in spirit de că­pătuială. Ele ucid partidele mari și au­ incă un neajuns și mai mare, că ucid voința țerei față cu pretențiunile con­trare ei. Inamicul unei țeri lot­ d’anna se simte înlesnit in vinovatele sale sco­puri, când știe că sunt divisiuni și sub-divisiuni, cari se mănâncă adese­ori între ele, de­cât când știe că are a face cu un partid compact și bazat pe prin­cipii, care partid personifică intr’un timp dat dorințele și aspirațiunile țetei. *) «Poșta» din 29 Octombre 1889. Cine dar datorește divisionarea și fărămarea celor două partide mari, chemate intr’un Stat să guverneze, acela dorește slăbirea voinței țarei, a­­cela nu e nici pătruns de spiritul sis­temului constituțional, nici patriot». Călăuziți de aceste idei, nu putem să nu ne exprimăm mărinirea noastră când vedem prea numeroase porniri de a­ menaj a­partet, ce se observa la noi chiar la grupurile ce in definitiv sunt ramuri ale aceleeași tulpini și cari, hrănite din același suc al principiilor, se cade să lucreze la înflorirea arborelui comun. Ambițiile pripite, tendințele de predom­nire ale unei individualități contra al­­­teia, sunt tot­deauna păgubitoare par­tidelor ca și ori­cărui organism social. C­EARTA I FAMILIA PRINCIA HI MURTE HELREAMA Socru și ginere. — Zestrea princesei Zorea.—Neînțelegere pentru un milion. — întervenirea Ța­­rinul De mai mult timp s’au ivit prin presă vești despre o ceartă intre Prințul Nicolae al Muntenegrului și ginerele său Prințul Petre Kara­­gheorghevici. Despre causa certei nu se știad spune multe, dar se vor­­bia că ea ajunsese in o fază atât de acută, in­cât Prințul Karagheorghe­­vici hotărâse să părăsească definitiv Muntenegrul. Zilele trecute s-a anunțat apoi că Ducele de Leuchtem­­berg cu soția sa au sosit la Ceti­nje, știre care a fost comentată de toți așa, că cearta din familia Petrovici a ajuns să preo­cupe in cele din urmă pe Țarul Ru­siei, ai cărui misionari ar fi in a­ceastă afacere Ducele și Ducesa de Leuchtemberg. O corespondență din Getinie a zia­rului «Pester Lloyd» afirmă acum că un adevăr, Ducele are misiunea de a impăca pe socru și ginere cu ori­ce preț. Aceiași corespondență dă și amă­nunte despre causa certei,­ care e departe de a se fi iscat din motive politice. Lucrurile, după corespondentul o­­ficiosului ungar, stau­ ast­fel : Soția Țarului Alexandru II consti­tuie răposatei Princese Zorka, fosta soție a Prințului Karagheorghevici, un legat de un milion de ruble; a­­ceasta a fost zestrea Princesei. Dar Prințul Nicolae care, de­și poet, are un simț economic foarte desvoltat, și care nu prea avea incredere in talentele gospodărești ale ginerelui său, a găsit de cuviință să adminis­treze el averea fiicei sale și să dea tinerei perechi numai venitul ei a­­nual. Prințul Karagheorghevici, de­și nu-i prea convinea aceasta, insă a primit condiția : iubirea mare ce rea pentru mireasa sa îl făcea să treacă atunci ușor peste ori­ce fel de chestii bănești. Dar după ce sărmana prințesă Zorka muri, se crezu cu atât mai in drept de a cere socrului său zes­trea soției sale, cu cât din scurta Faptele Dilei DIN JUDEȚE Daraierea unui tren de marfă s’a întâmplat aseară in Crivina din greșala unui acar. Fiind­că a trebuit 30 de minute pentru a curăți calea, trenul cu M. S. Regele nu a putut sosi in S.naia aseară de­cât la 8 și jum. ore. * * * Ars de gaz.—In ziua de 26 Sep. a. c., copilul Gheorghe fiul lui Florea Nenu din comuna Pietroșani, plasa Câmp, jud. Prahova, din imprudență turnând gaz pe lemne ca să bea foc, flacărea a atins clondirul cu gaz care a făcut explozie și a stropit pe copil pe față și picioare producându-i mai multe sesiuni, pentru care a fost trimis in căutarea spitalului. * ★ * Omor. — In comuna Bărbătești, din jud. Vâlcea, s’a săvârșit eri un omor. Un unchiaș și un flăcăui se apucară la ceartă. Unchiașul necăjindu-se real, luă un lemn și lovi un cap pe tâner, care căzu mort. Criminalul a fost arestat­­* * * înecați in Olt.—O luntre cu 3 oa­meni s’a inecat pe Olt, intre munți, in locul dintre Cozia și Lotrișor. Oamenii umblau după pescuit, lovin­­du-se d’o stâncă, luntrea s’a despicat in doue și nenorociții pescari a­­i fost înghițiți de valurile furioase a Oltului. TIMPUL 14 Octombre­ lor căsnicie rămăsese un copil, care după lege și dreptate are să moș­tenească întreaga avere a mamei sale și al cărui epitrop firesc e ta­tăl său. Prințul Muntenegrului insă crezu că e bine să râmână și mai departe el administratorul averea nepotului său­ Prințul Petre Garagheorghevici insă n’are nici o avere personală ; ast­fel e ușor de ințeles că nu e prea îmbu­curătoare p­erspectiva ce i se des­chide, d’a trăi lipsit de ușurările vieței cu care era deprins. Acest diferend nu s’a putut impăca până acum, când Țarul a găsit de cuviință să intervină prin ruda sa, ducele de Leuchtenberg, care pro­babil va isbuti să impace cearta. Eastern. CURIERUL PROVINCIEI Corespond. particulară din Iași Azi s’a înfățișat pentru a 6-a oară procesul prevaricatorilor de la Credit. Din 78 de martori nu s’au presentat de­cât 31. Atât ministerul public cât și inculpații au fost de acord pentru a se asculta martorii presenți, quit ca la urmă să se amâne afacerea de va fi tre­buință. Creditul, care se desistase rândul trecut numai contra foștilor consilieri, fiind citat din nuoă a -și formula pre­tențiunile civile contra celor­ l’alte per­soane implicate in proces, a declarat că se desistă contra tuturor persoane­lor, reservându’șî dreptul a’și valorifica pretențiunile civile pe calea principală. După aceasta s’a început cetirea or­donanței, care va ține probabil toată ziua, din cauză că e foarte volumi­noasă. Mâine se va face interogatorul inculpaților, ascultarea martorilor va avea loc de abia Luni. In caz dacă nu va surveni vreun in­cident de amânare, atunci procesul a­­cesta va ocupa mai multe ședințe. Colectiviștii sunt desolați, ar fi dorit din suflet să se mai amâne măcar incă odată acest proces, cel puțin până după alegeri, nu de alta că se dă pe față turpitudinea fostului regim. D. inspec­tor financiar Constantinescu martor prin­cipal s’a presentat azi. In tot cazul insă, nu se va da hotă­­rirea data aceasta, din cauză că lip­sesc mulți mar­tori principali ai acu­­zărei. * Colectiviștii au anunțat pe mâine seară o întrunire publică in sala pri­măriei, ce le-a fost acordată fără nici o dificultate. La această întrunire, ac­tualii consilieri comunali au luat ho­­tărirea de a veni la întrunire pentru a expune publicului situațiunea și de­ficitul ce au moștenit de la foștii con­silieri, arătând tot­o­dată modul cum au­ administrat comuna in timp de 2 ani de zile. Fraților liberali nu le prea convine discuțiunea in contradictoriu, lucru de care au fugit tot­dea­una. Deprinși a d­eveni Și a debita frase goale, se vor veni foarte greu­ a discuta serios. Radicalii au decis și ei de a veni la întrunirea colectiviștilor; in acest scop au telegrafiat azi d-lui Panu a veni mâine dimineață aici. * A apărut o nouă gazetă intitulată Iașii. E bine redactată. ’I dorim viață lungă. ___________________ A. & * RESPUNS DOMNULUI N. MIEI­LESCU «Partumiunt montes nascetur ridicu­­lus mus.» In anul trecut in numerile 1045 și 1047 ale fostului ziar Epoca, am pu­blicat o dare de seamă despre geografia d-lui N. Mihăilescu ; d-sa mi-a răspuns in No. 1052, același ziar , iar eu ’i-am replicat in No. 1486 al ziarului Ro­mânia. După aceea prin August același an am publicat in No. 132 al ziarului Na­ționalul o dare de seamă detaliată. După această dare de seamă, d. Mihăilescu s’a gândit, s’a răspândit un an de zile, ca să­ ’mi răspunză, cum să me lo­vească !­­și m’a și prăpădit, mi -a răs­puns prin... o înjurătură ! In adevăr in Românul, de la 2 Octombre s­. n. anul curent, vorbind despre mine cu disprețul caracteristic oamenilor ce se cred mari, spune că colonelul Gorjan a publicat prin institutorul Comșa un pamflet. Din cele vorbite și scrise de mine pe aci prin București, ori­cine poate ve­dea că sunt in stare de a face o critică cu singur și că nu e nevoe ca altul să publice criticele prin mine. Când fără să discuți scrisele cui­va, însemnezi că sunt scrisele altuia, asta însemnează una din două: orî nu-i poți răspunde și ești silit să fii evasiv, să insinuezi ceva, orî ești obicinuit să injuri , edu­cația te impinge la așa ceva. Și apoi de ce articolele mele sunt pamflete ? Ca să fie ceva pamflet, trebue ca să se spue neadevăruri in socoteala cui­va, să se calomnieze. In materie sciințifică, când nu faci alt­ceva de­cât discuți o carte, ca me­tod, ca adevăr de cunoștințe, etc., nu incape pamflet. A­i dacă in loc de a vorbi de cele zise mai sus, dacă in loc de a discuta obiectiv, vei discuta su­biectiv, vei insinua câte -ți trăsnesc prin cap, vei da fel de fel de califica­tive gentile adversarului, atunci faci un pamflet și pamfletele se fac de or­dinar de anonimi. Astea sunt lucruri ce se pot ști de un mic liceist și nu probează mare lucru de el profesorul, care nu cunoaște nici cât un liceist valoarea cuvintelor. Resum ce scriam eu cu privire la geografia d-lui Mihăilescu, ca să se vadă dacă e justificată măcar enervarea d-lui Mi­hăilescu. Discutam in deosebi metoda d-sale și spuneam, că-i eronat, când in­cepe cu comuna nu merge înainte in­ductiv și sare d’o dată de la România la pământ, mergând apoi deductiv. Spuneam că se perfecționează creerul, putând copilul să concipă mărimele di­feritelor părți ale pământului și că a­­ceastă concepțiune nu se poate face dof" cât urmând calea urmată deja de v­e­­nire in căpătarea cunoștințelor geo­­r­­­fice, adică mergând de la locul natal la pământ prin cercuri concentrice, stu­­­diând după comuna noastră cele J­e prejur și ajungând la județ, apoi ju­ra­țele dimprejur ajungem la țara noastră, țările dimprejur ajungem la continent și in fine continentele dimprejur ajun­gem la pământ. Cu chipul ăsta un co­pil mediocru chiar Își face idee de mărimea pământului ținând și el minte măcar ordinea lecțiilor și faptul că profesorul îi toacă mereu : «Mai mare» de­sigur pentru el pământul e foarte mare de­oare­ce profesorul spunând mereu­­ mai mare s’a oprit la el. Alt minirelea cum face d. Mihăilescu, după ce va fi stabilit pentru el, că orî de câte ori profesorul trece la ceva n­ou e vorba de ceva mai mare, după ce va ajunge la țară, dacă iî vei face pământul și apoi continentele ’și va în­chipui, că pământul e mai mare ca țara lui, iar că continentele ’s și mai mari și apoi cele­lalte țări vin mai mari ca continentele. In zadar ’î­ ai spune, lucrul memorat se și uită, tre­­bue să’l așezi in capul lui cu o ordine, cum se cade, in ordinea care o cere natura lui; tot procesul de educație al creerului se pierde și se produce con­­fuzie. Kilometrele, luminează foarte pu­țin mintea copilului, cu privirea la mărimi. De asemenea lî observam, că geo­grafia economică o cam neglijează. Ce a găsit d-lum in aceste exercițiuri deo­sebit de o simplă discuție științifică ? Tot in acea critică spuneam, că așa cum a ințeles d. Mihăilescu metoda inductivă o aplicase de mult d. A. Gorjan, ba incă mai­ bine, nu susțineam, insă ca d. A. Gorjan a aplicat’o cum se cade, așa că observațiile făcute d-lui Mihăilescu, se aplica și d-lui Gor­jan, de unde a dedus d-lui că susțin pe d. Gorjan. Dau fie­căruia dreptul lui; critica trebue să fie «sine ira et studio.» Tot in acel articol d. Mihăilescu spune o mulțime de inexactități pe socoteala d-lui Gorjan, așa că d. Gorjan a copiat geografia unor institutori. Ceva absurd, fiind­că geografia d-lui Gorjan e mai veche, cu mulți ani inainte ca ale institutorilor menționați de d. Mi­hăilescu. Cum era să’o copieze ? Că a introdus in atlas o hartă a d-luî Zam­­firol, ce e cu asta ? N’a introdus’o cu învoirea d-lui Zam­­firol, nu a pus numele seu pe ea ? Nu se poate face colaborator? Oare d. Gorjan ’și pune numele pe acel Atlante ca autor? Că geografia d-lui Gorjan e a părin­telui seu ? Zeu m e mir de ce se expune omul la ridicol. Ași vrea să știu cum ar dovedi asta ? E un fel de injurie gratis tuturor autorilor, cari au­ avut părinți oameni de carte, le-ar putea scorni așa ceva. D. Gorjan nu avea necesitate de ope­­ri­le tatălui seu, chiar daca a­r și admite că el făcea și geografii. D-ni. V. Șei­­caru, Adam, profesori și alții pot spune cât de aplicat era d. A. Gorjan in DIN STRĂINĂTATE Crima de la Ajaccio.— lasă amă­nunte asupra îngrozitoarei crime co­misă la Ajaccio (Corsica) de către mă­celarul Baptiste Poggi. Asasinul trăise mult timp cu o ser­vitoare numită Angela. Aceasta sătulă de noul tratament ce suferea neconte­nit de la amantul ei, 11 părăsi acum 10 zile. Poggi încercase totul pentru a reîncepe relațiunile cu Angela, dar dânsa rămânea neclintită in hotărârea ei d’a nu mai incepe viața cu Poggi, cu toate promisiunile frumoase ce ’i făcea acesta. Duminică seara, pe la cinci ceasuri, măcelarul se duse la sora­ sa, d-na Volpi, măritată cu un lucrător stoler care locuia in strada Fesch. Poggi stătu la dânsa aproape o jumătate de ceas. Eșind de acolo el luă cu dânsul pe un nepot al lui Jean, de 12 ani, pentru ca să meargă să prin­ească împreună și să-i fie de unit in timpul nopții și a­­ceastă, cu toată opunerea mamei lui Jeana fiind­că acesta nu’și terminase lecțiile pe a doua zi . S’ar fi zis că fe­­meea avea presimțire de cele ce aveau să se petreacă, înainte d’a se pune la masă, Poggi insărcină pe nepotul său să meargă la Angela și să ’î spune că dacă vrea să mai trăiască cu Poggi acesta o ea de nevastă. Copilul ișî îndeplini sarcina dar fără succes. Măcelarul nu se arată prea su­părat de acest refuz fiind­că după masă el merse la teatru cu nepotul său și asistă la representația operetei la Füle du regiment. Eșind de la spectacol, un loc de a duce pe copil acasă la părinții lui, el Ii duse in camera lui. A doua zi dimineață d-na Volpi foarte surprinsă că fiul ei n’a venit acasă spre a merge apoi la școală, trimese pe un alt copil al ei mai mic. «Iacă, zise ea, caetele și cărțile lui Jean, dute la unchiul teu­, de iea pe Jean d’acolo și apoi mergeți la școală împreună. Copilul se duse la unchiul șeii, bătu la ușă și încercă să deschiză clanța, dar cheia era pe dinăuntru; el chemă, strigă și vezând că nimeni nu răspunde se întoarse acasă ca să spuie părinților că ușa lui unchiu șeii e închisă pe di­năuntru. Tatăl, foarte intrigat, se duse ime­­diat la cumnatul seu; ușa nu mai era închisă. Un spectacol oribil se arătă o­­chilor lui când vor să treacă pragul. Copilul lui, in cămașă, zăcea pe scân­duri intr’un sac de sânge, cu gltul tă­iat . Poggi sta in picioare, lângă ca­davru, intr’o atitudine amenințătoare. El era îmbrăcat numai cu un tricou plin de sânge, care -i acoperea numai o parte din corp. La vederea tatălui nevinovatei vic­time, Poggi se năpusti asupra lui mâ­nuind cuțitul cu care tăiase gâtul co­pilului. Volpi putu să se ferească și să fugă plângând și­­ strigând : «Asasinul ! Ajutor» ! Ucigașul îl urmări până in stradă ; tatăl se îndreptă in fuga mare spre poliție, in timp ce Poggi, fără a lăsa arma din mână, și pe jumătate gol, luă o direcțiune opusă. Trecătorii atrași de strigăte se pu­seră in urmărirea asasinului pe care reușiră a’l prinde și a’l desarma ținân­­du’l până la sosirea oamenilor poliției. Aceștia puseră lui Poggi un pantalon, apoi 11 conduseră la arest in mijlocul huiduielelor mulțimea. Rezultă din constatările medico-le­­gale, că copilul inainte d’a fi omorât, a fost victima unor violențe murdare. Această îngrozitoare crimă a produs o adâncă impresiune asupra popula­­țiunei. Poggi confruntat cu victima n’a ară­tat nici o părere de rău. El pare a fi intr’o stare de idioție spăimântătoare. In camera unde s’a comis crima erau pe pereți o mulțime de cadre sfinte și pe masă o statuetă de ceară a lui Isus Cristos. Lângă statuetă era aprinsă o candelă. » » * Mort sub roatele trenului.—In zi­lele trecute Petru Kabulya, lucrător la gara din Teuș, căzând din neatențiune sub roatele unui tren, a fost atât de greu rănit, in­cât momentan a murit. Din partea judecătoriei cercuale din Cluj s’a trimis o comisiune, ca să cer­ceteze cadavrul, care apoi a fost în­gropat cu toată pompa cuvenită. * * * Mare bătaie la Cluj. — In una din nopțile trecute opt «csárdás legény» s’au tras de per și s’au cinstit cu lo­vituri spravene de baston, se înțelege reciproc, ia birtul la «Roza». Păruiala de aici n’a fost de ajuns, căci au con­tinuat-o și pe strade, până ce ’î-a im­­prășciat poliția. Se zice,­­că afacerea se află înaintea judecătoriei. Se hr in­­doesce cine­va, că Clujul nu este­­ va­sul bătăilor ? Un ultim cuvent Chișcoricî, junior, face loc in tram­­vay unei cucoane cam trecută ca­ c îi mulțumește și 'i face cu ochiul. — Ce genu­l ești cu damele... — Oh ! replică junele Chișcoricî, numai cu damele bătrîne ! Xen-Vrde

Next