Timpul, octombrie 1890 (nr. 259-284)

1890-10-14 / nr. 270

ANU­L XI No. 270 EDIȚIA A DOU­A DUMINECĂ 14 OCTOMBRE 1890. ABONAMENTELE: In toată țara, pe an . ... . •40 lei pe 6 luni . .­­0 ,, ,. ., pe 3 luni . . 40 ■„ i'pentru âtreinătate pe an­. . 00 ,, m­onam­entele se prim­­esc la Administrație si EXEMPLAR 10 BANI MANUSCRIPTELE NEPUBLICATE SE ARD ZIAR COTIDIAN ASUNCICHI SI ÎNSEMNI Linia 30 litere petit pag. IV . 0.40 Reclame pag. III..................1.50 „ „ II . ... 2.50 ANVINCIURILE SI INSERȚIILE sunt exclusiv primite la administra­ția ziarului, Calea Victoriei, No. 54. IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația : Calea Victoriei, No. 54. SCRISORILE NEFRANCATE NU SE PRIMESC UN RECHIZITOR Colectiviștii au pornit o cam­panie împotriva noastră, pe tema jignirii libertăților publice. Ei se silesc să dovedească că cetățenii nu mai pot uza de libertățile constituționale cari, după densii, ar fi sugrumate de actualul gu­vern. Dar nu se mulțumesc nu­mai cu această campanie de dis­creditare. In vreme ce prin jurnalele lor strigă că libertățile publice sunt sugrumate, ei se adăpostesc in dosul acestei critice făcută cu o violență de limbagiu proprie de­prinderilor lor, și organizează bande de bătăuși, recrutează a­­genți plătiți cari să propovedu­­iască credința intru colectivitate, și după ce provoacă scandaluri și bătăi, le pune in sarcina noas­tră, strigând cu un cinism ne mai pomenit că scandalurile sunt opera noastră, că vina trebue să cadă asupra noastră, că «teroa­rea» domnește in Capitală. Ca să dovedim cât de fățar­nici sunt, și cât de persistenți sunt in sistemul lor chiar in opoziție, vom reaminti pe scurt faptele petrecute in săptămânile din urmă pe cari colectiviștii se în­temeiază pentru a dovedi că exer­cităm violențe, pe când noi pre­tindem că ei imping la excese. Când deputatul Balade a fost atins de un individ care făcea parte dintre agenții comunali, noi am exprimat indignarea noas­tră contra unei asemenea agre­siuni și am cerut că ori­care ar fi acei impiegați ce vor fi co­mis asemenea violență, voi­ lua pedeapsa și o vor lua intreagă și riguroasă. Iar administrația ’și-a făcut datoria, a destituit pe autorii faptului și ’i-au dat ju­decă­ței. « Iată cum încurajăm noi pe a­­cei ce ar putea fi dispuși a face zel pentru guvern, dându’i in judecată. Peste câte­va zile cetățenii Ni­­colae Marinescu și M­­iță Tănă­­sescu sunt bătuți de bandele colectiviste comandate din înăl­țimea cabrioletei de tribunul lor d. Fleva. Organele liberale, in loc să desaprobe acest fapt, a­­m­enință cu bătaia pe cei de alte credințe politice. Vom impros­­pera înaintea cetitorilor o infa­mie publicată in fruntea ziarelor colectiviste Națiunea și Telegra­ful Român, lat-o textual: «Bătaia ce a suferit oamenii de partid ai guvernului, va în­văța minte pe toți aceea cari­cearcă să laude isprăvile acestui guvern și ale lui Pake.­» E lămurit clar, că colectiviștii stabilesc principiul că se poate bate un cetățean când ideile sale politice diferă de ale lor. Mai zilele trecute colectiviștii au voit să facă o întrunire și au ce­rut de la Eforie să le închirieze o sală. Această cerere a lor a fost imediat satisfăcută, cu toate că contractul oprea aceasta, iar contractul era opera administra­­țiunei trecute, adică a liberalilor, cari voesc astă­zi să beneficieze de un drept pe care el î l supri­mase altora. S’a călcat contractul, pentru că amicii noștri au vrut să inlă­­ture ori­ce bănuială că ar putea de departe sau de aproape să impedice dreptul sacru al intru­­nirilor publice, și s’a inchiriat acea sală de către colectiviști pentru a le da o dovadă mai mult despre toleranța noastră față de adversarii noștri, inlesnind comi­tetului lor «de luptă» mijlocul de a primi chiar din mâna au­torităților încuviințarea de a -și ține întrunirea. In vreme ce noi plăteam cu zecimi de mii de lei dreptul de a ne întruni și nu găseam nici o sală in care să putem a ni-i exercita, Eforii spitalelor civile mergeau cu bună­voința până a viola un contract pentru ca să nu ni se zică că vrem să vedăm libertatea întrunirilor. Iar d-nii colectiviști, după ce țin acea intrunire, strigă din înălțimea tribunei că­­ i-am lăsat să se intrunească fiind­că ne-a fost frică , dacă le-am dat sala, este de frică , dacă întrunirea a fost liberă, este tot de frică. Pe timpul domniei lor, liber­tatea individuală era tot așa de respectată ca și acea a întruni­rilor. Era de ajuns să fii bănuit că ești in oposiție pentru ca să îți pună in spinare un fapt, să te închidă in puterea unui mandat, după bunul plac al prefectului sau ministrului. Noi, cari meditam să sugru­măm libertățile publice, am ga­rantat prin legea organisărei ma­­gistraturei această libertate indi­viduală, ingrădind puterea guver­nului in așa chip că nici un mandat de arestare emanat de la judele instructor nu poate fi va­labil, pe câtă vreme nu va fi în­tărit de o prealabilă hotărîre a tribunalului. Colectiviștii au cerut o au­diență primului ministru spre a-i expune pretinsa teroare a Capi­talei și a cere ca guvernul să ordone agenților administrativi să se țină inlăturî de luptele politice. La făgăduiala ce le dă primul ministru al terii că dacă se va intâmpla ca un agent să se a­­mestece in luptele politice va fi aspru pedepsit, ei răspund cu aroganță, și fără a avea măcar scuza vre­unei provocațiuni, prin amenințări de felul celei expri­mate de doctorul Râmniceanu, care, in fața înaltului demnitar a strigat: «Veți prezida, d­­e mi­nistru, la niște alegeri pătate de sânge !» La orî-ce act de bună voință din partea noastră, ei răspund prin amenințări ; la orî-ce tole­ranță, ei răspund prin amenin­țări ; la orî-ce indulgență a noa­stră ei răspund prin amenințări. Iată de pildă, o frază a Vo­inței Naționale: «Capitala este exasperată și a­­ceia cari și-au perdut mintele vor plăti scump acest rîs de im­postori și de ism­eni politici. Și ținem să se știe, că primarul Ca­pitalei și primul-ministru vor răs­punde de sângele cetățenilor»... (Voința Națională 12 Octombre 1890). Unde mai puneți apoi un alt articol al aceleeași gazete, care strigă despre oamenii de la gu­vern : «vor sânge»! Ei bine, lumea cinstită și ne­părtinitoare, lumea care nu se adapă de la inveninatele fântâni ale intrunirelor colectiviste, ce trebue să gândească de acest ui­mitor contrast intre realitatea fap­telor și învinuirile colectiviste? Ce trebue să gândească un om cinstit, când vede cum in mijlo­cul acestei liniște, in urma tutu­ror concesiilor chiar ce le facem, ei ne amenință cu articolele, cu petițiile, cu bătăușii lor? N­imic, de­sigur, de­cât că a­­ceste amenințări ale lor sunt pretextele sub cari vor să ascundă scandalurile ce ei cată mereu să insceneze. Și pentru că n’au un gând de­cât scandalul, pentru că nu caută de­cât să insceneze tul­­burări, ei fac larmă mai dinainte aruncându-ne noă in spinare ac­tele lor. Trebue să se știe aceasta, pentru ca o­dată nimeni să nu aibă dreptul să ne acuze pe noi. Ungariei la Alexandria, e numit mi­nistru la Teheran și că in curând va pleca să-și ocupe postul. U­id­ipesta 24 Octombre.­ Raportul comisiunei financiare asupra bugetu­lui s’a depus azi pe biuroul Camerei deputaților. Raportul declară că re­gulamentul etalonului monetar este absolut indispensabil; el exprimă sa­­tisfacțiunea­ sa de declarațiile minis­trului de Finanțe in această privință ; aceste declarații dovedesc că minis­trul de Finanțe se ocupă cu această chestiune ca de o sarcină ce trebue să se îndeplinească imediat. Lemberg, 24 Octombre.­­Locotenen­tul guvernatorului, răspunzând unei interpelări ce­­ i s’a adresat in Dietă a declarat că nu poate da­ nici o ex­plicație asupra trimiterei unui agent secret la Zlocsow in timpul prezenței Țarului la Rovno cu ocazia mane­vrelor, pentru că aceasta e o ches­tiune de poliție de Stat ; el a­ dovedit că conduita agentului n’a fost ilegală. El a adaos că cu toată realitatea po­porului ruthean , guvernatorul era dator să dea protecțiune, precum și celor­lalte popoare ale monarhiei, con­tra agitațiunelor cari, dacă nu sunt vătămătoare, totuși au­ un caracter mndielnic. TELEGRAME Serviciu Agenției R­o­mân­e Austro-u­ngaria Viena, 24 Octombre. — Regina Ro­mâniei va sosi mâine dimineață la orele 6 și 45 m. M. Sa va descinde la hotel Munch.—M. Sa va stă o zi la Viena și va pleca apoi in România. Consiliul municipal a respins pro­punerea membrilor neliberați de a a­­dresa felicitări mareșalului Moltke. . «Politische Corespondenz» află că d. d. Rosty agent diplomatic al Austro-Mâniile Duminică, după a­­miază, in Sala vechiului A­­teneu, mare întrunire publică in care d. Primar al Capi­talei va da seamă de gestiu­nea actualului consiliu co­munal. ANTON SIMOLSKY Constituționalul de ieri­mă, oare­cari amănunte asupra lui Anton Simolsky, iar nu Simosky, acel vagabond ce a fost trecut peste graniță și dat pe mâ­­nile autorităților rusești. Amănuntele date de confratele de la Constituționalul sunt fără induciala foarte interesante intru­cât privește modul cum a fost estradat. Fără ca sa aprobăm faptul estra­­dărei și fără a face comentarii in a­­ceastă afacere de care acuma se ocupă instrucția, putem totuși să complec­tăm amănuntele confratelui de la Con­stituționalul intru­cât privește viața, semnalmentele și origina acestui Si­molsky . Anton Simolsky este fiul unui ma­halagiu­ din orașul Hotin (Bassarabia). Tatăl său a murit. Anton s’a stabilit in satul Tărăsăuți (Basarabia) de vr’o 6 ani de zile și s’a angajat acolo ca servitor la un fruntaș din sat căruia îi ajuta și la munca câmpului. In vara tre­cută purtarea lui Simolsky deveni foarte proastă și el se dădu la tot felul de rele, se îmbăta, fura lucruri mici, găini și alte paseri, apoi incepu să fure și vite. In acel timp se comite o crimă, un evreiu este ucis și grave banneli planează asupra lui Anton care se face nevăzut din sat și umblă un timp pribeag, trăind de azi pe mâine mai mult din hoții. Autorită­țile rusești află că Simolsky trecuse in România de unde venea la Tără­săuți, fura vite și le aducea apoi de le vindea la noi in țară. Intr’o zi la o cârciumă a lui Ba­­ranca aproape de comuna Oroftiana, se găsesc trei iepe și un cal de furat. In acea cârciumă sunt prinși Ion Io­nel și un necunoscut care nu era al­tul de­cât Anton Simolsky cari se dau ca proprietarii acelor vite. Vitele au fost reclamate de adevărații proprie­tari, locuitori din Tărăsăuți și pe de altă parte autoritățile rusești cer să li se dea pe mâna lor pe Anton Si­molsky autor al mai multor furturi de vite și inculpat in asasinatul cu-35 ®­mis asupra ovreiului despre care am vorbit mai sus. Sub­prefectul Rozin el trădează pe Simolsky și restul a­­facerei se cunoaște; vitele sunt date adevăraților proprietari cari dovedesc cu acte proprietatea lor asupra vite­lor furate. Anton Simolsky e in vârstă de 25— 26 de ani; nu are nici o cultură, to­tuși știe să cetească și să scrie puțin. El e de statură înaltă, roșcovan­ă la față, cu părul blond, îmbrăcat cu ițari de pânza țărănească, cu cămașă­ de aceiași pânză, incins cu o curea și desculț. Acum Simolsky se află închis la flotin unde i se face instrucția asupra furturilor comise de el precum și a­­supra asasinatului ovreiului. A fl­a tot. -----MMI HMMn -------­TERöÁREAin CAPITALĂ Iată cum va comenta Voința Na­țională de mâine faptele petrecute astă noapte : I Ioniță Anghel a furat două vițel­e le la Niță Ionescu. Așa­dar, in ajunul alegerilor, alege­­torii liberali sunt sechestrați de bandiții primarului Pake. Acest Ioniță Anghel zis și Mână -de-mort, este un fost puș­căriaș, arestat de mai multe ori de către partidul liberal. Iată oamenii de cari se servesc con­centrații . II —­ S’a găsit pe stradă un cal negru la per. Ori-ce comentarii sunt de prisos. III S’a condus la secția 38 Iancu Șapcalau, de meserie pungaș, c’a furat o rochie de lină de la femeea Tinca Du­­mitrescu din strada Măcelari No. 35. Nici nu putea fi alt­ fel. Sub guvernul acesta, care se menține la putere fără încrederea națiunea, n­ici femeile nu mai sunt stăpâne pe rochiile lor, așa că reacțiunea ’și bate calul in voe. Trăim ca pe vremea ienicerilor ! Mâine se adună comitetul de apărare ! IV ------- La secția 8 au fost duși Du­mitru Stoica și Elisa­beta Idem din strada Cosma c’au furat 40 lei de la d. Alec­­sandru Filip din strada Pitar-Moșu No. 1. Cetățeni, fiți cu luare aminte ! Banii voștri sunt furați seara in amiaza mare, pentru ca cu ei să se intreție bandele de bătăuși pajiștî. Căci atât Dumitru Stoica cât și Elisabeta Idem, sunt in bune legături cu unul din aprozii pri­măriei. Națiune, fii deșteaptă, — sau nu maî răspundem de ziua de mâine 1 Sînge-Rece. PARTIDELE POLITICE Cetim in Poșta din Galați: Zilele, trecute s’a produs in presa poa­­tră o discuție foarte importantă asupra partidelor politice. Unele organe de pu­blicitate susțineau că partidele vechi politice nu mai au­ rațiunea de a fi, deci trebuesc distruse, și pe ruinele lor să se ridice altele tinere și cât de multe la număr. Altele susțineau din contra că, departe de a nimici partidele vechi, trebue a le păstra ființa, insă a le re­organise și adapta cerințelor societăților moderne ; și că nu e bine de loc să fie multe partide și grupuri, ci numai două partide mari de guvernament, cari să se succedeze la putere. In sprijinul a­­cestei din urmă păreri, d. Filipescu,

Next