Timpul, octombrie 1890 (nr. 259-284)
1890-10-14 / nr. 270
ANUL XI No. 270 EDIȚIA A DOUA DUMINECĂ 14 OCTOMBRE 1890. ABONAMENTELE: In toată țara, pe an . ... . •40 lei pe 6 luni . .0 ,, ,. ., pe 3 luni . . 40 ■„ i'pentru âtreinătate pe an. . 00 ,, monamentele se primesc la Administrație si EXEMPLAR 10 BANI MANUSCRIPTELE NEPUBLICATE SE ARD ZIAR COTIDIAN ASUNCICHI SI ÎNSEMNI Linia 30 litere petit pag. IV . 0.40 Reclame pag. III..................1.50 „ „ II . ... 2.50 ANVINCIURILE SI INSERȚIILE sunt exclusiv primite la administrația ziarului, Calea Victoriei, No. 54. IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația : Calea Victoriei, No. 54. SCRISORILE NEFRANCATE NU SE PRIMESC UN RECHIZITOR Colectiviștii au pornit o campanie împotriva noastră, pe tema jignirii libertăților publice. Ei se silesc să dovedească că cetățenii nu mai pot uza de libertățile constituționale cari, după densii, ar fi sugrumate de actualul guvern. Dar nu se mulțumesc numai cu această campanie de discreditare. In vreme ce prin jurnalele lor strigă că libertățile publice sunt sugrumate, ei se adăpostesc in dosul acestei critice făcută cu o violență de limbagiu proprie deprinderilor lor, și organizează bande de bătăuși, recrutează agenți plătiți cari să propoveduiască credința intru colectivitate, și după ce provoacă scandaluri și bătăi, le pune in sarcina noastră, strigând cu un cinism ne mai pomenit că scandalurile sunt opera noastră, că vina trebue să cadă asupra noastră, că «teroarea» domnește in Capitală. Ca să dovedim cât de fățarnici sunt, și cât de persistenți sunt in sistemul lor chiar in opoziție, vom reaminti pe scurt faptele petrecute in săptămânile din urmă pe cari colectiviștii se întemeiază pentru a dovedi că exercităm violențe, pe când noi pretindem că ei imping la excese. Când deputatul Balade a fost atins de un individ care făcea parte dintre agenții comunali, noi am exprimat indignarea noastră contra unei asemenea agresiuni și am cerut că oricare ar fi acei impiegați ce vor fi comis asemenea violență, voi lua pedeapsa și o vor lua intreagă și riguroasă. Iar administrația ’și-a făcut datoria, a destituit pe autorii faptului și ’i-au dat judecăței. « Iată cum încurajăm noi pe acei ce ar putea fi dispuși a face zel pentru guvern, dându’i in judecată. Peste câteva zile cetățenii Nicolae Marinescu și Miță Tănăsescu sunt bătuți de bandele colectiviste comandate din înălțimea cabrioletei de tribunul lor d. Fleva. Organele liberale, in loc să desaprobe acest fapt, amenință cu bătaia pe cei de alte credințe politice. Vom improspera înaintea cetitorilor o infamie publicată in fruntea ziarelor colectiviste Națiunea și Telegraful Român, lat-o textual: «Bătaia ce a suferit oamenii de partid ai guvernului, va învăța minte pe toți aceea caricearcă să laude isprăvile acestui guvern și ale lui Pake.» E lămurit clar, că colectiviștii stabilesc principiul că se poate bate un cetățean când ideile sale politice diferă de ale lor. Mai zilele trecute colectiviștii au voit să facă o întrunire și au cerut de la Eforie să le închirieze o sală. Această cerere a lor a fost imediat satisfăcută, cu toate că contractul oprea aceasta, iar contractul era opera administrațiunei trecute, adică a liberalilor, cari voesc astăzi să beneficieze de un drept pe care el î l suprimase altora. S’a călcat contractul, pentru că amicii noștri au vrut să inlăture orice bănuială că ar putea de departe sau de aproape să impedice dreptul sacru al intrunirilor publice, și s’a inchiriat acea sală de către colectiviști pentru a le da o dovadă mai mult despre toleranța noastră față de adversarii noștri, inlesnind comitetului lor «de luptă» mijlocul de a primi chiar din mâna autorităților încuviințarea de a -și ține întrunirea. In vreme ce noi plăteam cu zecimi de mii de lei dreptul de a ne întruni și nu găseam nici o sală in care să putem a ni-i exercita, Eforii spitalelor civile mergeau cu bunăvoința până a viola un contract pentru ca să nu ni se zică că vrem să vedăm libertatea întrunirilor. Iar d-nii colectiviști, după ce țin acea intrunire, strigă din înălțimea tribunei că i-am lăsat să se intrunească fiindcă ne-a fost frică , dacă le-am dat sala, este de frică , dacă întrunirea a fost liberă, este tot de frică. Pe timpul domniei lor, libertatea individuală era tot așa de respectată ca și acea a întrunirilor. Era de ajuns să fii bănuit că ești in oposiție pentru ca să îți pună in spinare un fapt, să te închidă in puterea unui mandat, după bunul plac al prefectului sau ministrului. Noi, cari meditam să sugrumăm libertățile publice, am garantat prin legea organisărei magistraturei această libertate individuală, ingrădind puterea guvernului in așa chip că nici un mandat de arestare emanat de la judele instructor nu poate fi valabil, pe câtă vreme nu va fi întărit de o prealabilă hotărîre a tribunalului. Colectiviștii au cerut o audiență primului ministru spre a-i expune pretinsa teroare a Capitalei și a cere ca guvernul să ordone agenților administrativi să se țină inlăturî de luptele politice. La făgăduiala ce le dă primul ministru al terii că dacă se va intâmpla ca un agent să se amestece in luptele politice va fi aspru pedepsit, ei răspund cu aroganță, și fără a avea măcar scuza vreunei provocațiuni, prin amenințări de felul celei exprimate de doctorul Râmniceanu, care, in fața înaltului demnitar a strigat: «Veți prezida, de ministru, la niște alegeri pătate de sânge !» La orî-ce act de bună voință din partea noastră, ei răspund prin amenințări ; la orî-ce toleranță, ei răspund prin amenințări ; la orî-ce indulgență a noastră ei răspund prin amenințări. Iată de pildă, o frază a Voinței Naționale: «Capitala este exasperată și aceia cari și-au perdut mintele vor plăti scump acest rîs de impostori și de ismeni politici. Și ținem să se știe, că primarul Capitalei și primul-ministru vor răspunde de sângele cetățenilor»... (Voința Națională 12 Octombre 1890). Unde mai puneți apoi un alt articol al aceleeași gazete, care strigă despre oamenii de la guvern : «vor sânge»! Ei bine, lumea cinstită și nepărtinitoare, lumea care nu se adapă de la inveninatele fântâni ale intrunirelor colectiviste, ce trebue să gândească de acest uimitor contrast intre realitatea faptelor și învinuirile colectiviste? Ce trebue să gândească un om cinstit, când vede cum in mijlocul acestei liniște, in urma tuturor concesiilor chiar ce le facem, ei ne amenință cu articolele, cu petițiile, cu bătăușii lor? Nimic, desigur, decât că aceste amenințări ale lor sunt pretextele sub cari vor să ascundă scandalurile ce ei cată mereu să insceneze. Și pentru că n’au un gând decât scandalul, pentru că nu caută decât să insceneze tulburări, ei fac larmă mai dinainte aruncându-ne noă in spinare actele lor. Trebue să se știe aceasta, pentru ca odată nimeni să nu aibă dreptul să ne acuze pe noi. Ungariei la Alexandria, e numit ministru la Teheran și că in curând va pleca să-și ocupe postul. Uidipesta 24 Octombre. Raportul comisiunei financiare asupra bugetului s’a depus azi pe biuroul Camerei deputaților. Raportul declară că regulamentul etalonului monetar este absolut indispensabil; el exprimă satisfacțiunea sa de declarațiile ministrului de Finanțe in această privință ; aceste declarații dovedesc că ministrul de Finanțe se ocupă cu această chestiune ca de o sarcină ce trebue să se îndeplinească imediat. Lemberg, 24 Octombre.Locotenentul guvernatorului, răspunzând unei interpelări ce i s’a adresat in Dietă a declarat că nu poate da nici o explicație asupra trimiterei unui agent secret la Zlocsow in timpul prezenței Țarului la Rovno cu ocazia manevrelor, pentru că aceasta e o chestiune de poliție de Stat ; el a dovedit că conduita agentului n’a fost ilegală. El a adaos că cu toată realitatea poporului ruthean , guvernatorul era dator să dea protecțiune, precum și celorlalte popoare ale monarhiei, contra agitațiunelor cari, dacă nu sunt vătămătoare, totuși au un caracter mndielnic. TELEGRAME Serviciu Agenției Române Austro-ungaria Viena, 24 Octombre. — Regina României va sosi mâine dimineață la orele 6 și 45 m. M. Sa va descinde la hotel Munch.—M. Sa va stă o zi la Viena și va pleca apoi in România. Consiliul municipal a respins propunerea membrilor neliberați de a adresa felicitări mareșalului Moltke. . «Politische Corespondenz» află că d. d. Rosty agent diplomatic al Austro-Mâniile Duminică, după amiază, in Sala vechiului Ateneu, mare întrunire publică in care d. Primar al Capitalei va da seamă de gestiunea actualului consiliu comunal. ANTON SIMOLSKY Constituționalul de ierimă, oarecari amănunte asupra lui Anton Simolsky, iar nu Simosky, acel vagabond ce a fost trecut peste graniță și dat pe mânile autorităților rusești. Amănuntele date de confratele de la Constituționalul sunt fără induciala foarte interesante intrucât privește modul cum a fost estradat. Fără ca sa aprobăm faptul estradărei și fără a face comentarii in această afacere de care acuma se ocupă instrucția, putem totuși să complectăm amănuntele confratelui de la Constituționalul intrucât privește viața, semnalmentele și origina acestui Simolsky . Anton Simolsky este fiul unui mahalagiu din orașul Hotin (Bassarabia). Tatăl său a murit. Anton s’a stabilit in satul Tărăsăuți (Basarabia) de vr’o 6 ani de zile și s’a angajat acolo ca servitor la un fruntaș din sat căruia îi ajuta și la munca câmpului. In vara trecută purtarea lui Simolsky deveni foarte proastă și el se dădu la tot felul de rele, se îmbăta, fura lucruri mici, găini și alte paseri, apoi incepu să fure și vite. In acel timp se comite o crimă, un evreiu este ucis și grave banneli planează asupra lui Anton care se face nevăzut din sat și umblă un timp pribeag, trăind de azi pe mâine mai mult din hoții. Autoritățile rusești află că Simolsky trecuse in România de unde venea la Tărăsăuți, fura vite și le aducea apoi de le vindea la noi in țară. Intr’o zi la o cârciumă a lui Baranca aproape de comuna Oroftiana, se găsesc trei iepe și un cal de furat. In acea cârciumă sunt prinși Ion Ionel și un necunoscut care nu era altul decât Anton Simolsky cari se dau ca proprietarii acelor vite. Vitele au fost reclamate de adevărații proprietari, locuitori din Tărăsăuți și pe de altă parte autoritățile rusești cer să li se dea pe mâna lor pe Anton Simolsky autor al mai multor furturi de vite și inculpat in asasinatul cu-35 ®mis asupra ovreiului despre care am vorbit mai sus. Subprefectul Rozin el trădează pe Simolsky și restul afacerei se cunoaște; vitele sunt date adevăraților proprietari cari dovedesc cu acte proprietatea lor asupra vitelor furate. Anton Simolsky e in vârstă de 25— 26 de ani; nu are nici o cultură, totuși știe să cetească și să scrie puțin. El e de statură înaltă, roșcovană la față, cu părul blond, îmbrăcat cu ițari de pânza țărănească, cu cămașă de aceiași pânză, incins cu o curea și desculț. Acum Simolsky se află închis la flotin unde i se face instrucția asupra furturilor comise de el precum și asupra asasinatului ovreiului. A fla tot. -----MMI HMMn -------TERöÁREAin CAPITALĂ Iată cum va comenta Voința Națională de mâine faptele petrecute astă noapte : I Ioniță Anghel a furat două vițele le la Niță Ionescu. Așadar, in ajunul alegerilor, alegetorii liberali sunt sechestrați de bandiții primarului Pake. Acest Ioniță Anghel zis și Mână -de-mort, este un fost pușcăriaș, arestat de mai multe ori de către partidul liberal. Iată oamenii de cari se servesc concentrații . II — S’a găsit pe stradă un cal negru la per. Ori-ce comentarii sunt de prisos. III S’a condus la secția 38 Iancu Șapcalau, de meserie pungaș, c’a furat o rochie de lină de la femeea Tinca Dumitrescu din strada Măcelari No. 35. Nici nu putea fi alt fel. Sub guvernul acesta, care se menține la putere fără încrederea națiunea, nici femeile nu mai sunt stăpâne pe rochiile lor, așa că reacțiunea ’și bate calul in voe. Trăim ca pe vremea ienicerilor ! Mâine se adună comitetul de apărare ! IV ------- La secția 8 au fost duși Dumitru Stoica și Elisabeta Idem din strada Cosma c’au furat 40 lei de la d. Alecsandru Filip din strada Pitar-Moșu No. 1. Cetățeni, fiți cu luare aminte ! Banii voștri sunt furați seara in amiaza mare, pentru ca cu ei să se intreție bandele de bătăuși pajiștî. Căci atât Dumitru Stoica cât și Elisabeta Idem, sunt in bune legături cu unul din aprozii primăriei. Națiune, fii deșteaptă, — sau nu maî răspundem de ziua de mâine 1 Sînge-Rece. PARTIDELE POLITICE Cetim in Poșta din Galați: Zilele, trecute s’a produs in presa poatră o discuție foarte importantă asupra partidelor politice. Unele organe de publicitate susțineau că partidele vechi politice nu mai au rațiunea de a fi, deci trebuesc distruse, și pe ruinele lor să se ridice altele tinere și cât de multe la număr. Altele susțineau din contra că, departe de a nimici partidele vechi, trebue a le păstra ființa, insă a le reorganise și adapta cerințelor societăților moderne ; și că nu e bine de loc să fie multe partide și grupuri, ci numai două partide mari de guvernament, cari să se succedeze la putere. In sprijinul acestei din urmă păreri, d. Filipescu,