Timpul, decembrie 1890 (nr. 309-330)

1890-12-08 / nr. 314

CURIERUL PROVINCIEI Corespondență particulară din Iași Conservatoriî-catargiștî din localitate au mai mult bun simțit de­cât cei din altă părți. Aceasta o spun­e propus de faimoasa alianță ce se zice că se pre­pară intre o parte din liberaliî-conser­­vatorî și colectiviști. Liberalii-conser­­­vatori din local­i­ta­te sunt contra ori­cărei alianțe formale cu l­iberalii—na­ționali. E drept că au­ mers aproape mână in mână cu colectiviștii la ale­gerile din Noembre, dar ei declară sus și tare că nici­o­dată nu vor primi a fi soldații lui Ion Brătianu. Se zice că d. Lascar Catargiu a fost invitat de acești intransigenți de a veni de sărbă­­tori aci pentru a da lămuririle nece­sare. In cas dacă d. Catargiu va stărui in ideea de a se face unirea cu d. Ion Brătianu, atunci va fi părăsit de mai de toți amici sei din localitate și nu va fi urmat de cât de 2-3 prieteni. * Pe când se judeca de tribunalul sec. 1 procesul d-lor Neuman Paraschivescu și Dimitrie Gheorghiu,"i se aprinsese o lampă mare din Camera de deliberare Dacă faptul acesta n’ar fi fost obser­vat indată de un domn advocat, am fi avut poate de înregistrat un n­ou in­cendiu a Palatului Administrativ. Din fericire insă lampa s’a putut stinge in­dată, dar procesul s’a amânat fiind im­posibil de a continua din causa miro­sului de gaz.­­ Tribunalul a achitat pe d-nii Neu­man Paraschivescu și Dimitrie Gheor­ghiu de faptele ce li se imputau, de asemenea a respins și pretențiunile ci­vile. Aflu că atât procurorul cât și partea civilă vor apela acestă sentință.­­ Astă­zi urma a se judeca de curtea cu Jurați oposițiunea făcută de d. Ion Nădejde contra decisiunei Curții din se­siunea precedentă, prin care decisiune era condamnat deputatul Nădejde la o lună de zile­­ închisoare și o sumă oare­care daune pentru calomnie prin presă. Din cauza lipsei unor formalități pro­cesul s’a amânat pe sesiunea viitoare. A­ marelor case comerciale și principalii amplaiați dictează corespondențele lor onografului; acesta la rîndul lui dic­­ează aceiași corespondență mașinei de scris. Cilindrele de ceară fonogra­­fice sunt păstrate și pot la nevoie să servească de dovezi. * ★ ¥ O altă aplicațiune curioasă a fo­nografului. — Această nouă aplica­țiune consistă in a face să latre in aparat un câine și, ori de câte ori se atinge cine­va noaptea de o ușă, in­strumentul, printr-un mecanism spe­cial, însoțește organul câinelui. Se vede deci cât e de practic spre a goni pe hoți. Aceștia in momentul de a sparge o ușă cred că ai­ aface cu o ceată întreagă de câini furioși și o iau la fugă cât mai curen­t. Fotografia colorilor D. Eder, profesor la institutul fo­tografic de la Viena, anunță că un fotograf numit Veresz, locuind la Clu­­șiu in Transilvania, ar fi obținut fo­tografii reproducând colorile naturale. Până acuma el n’a fixat de­cât tonu­rile cuprinse intre roșiii și portocaliu­, și incă probele expuse la lumină se șterg in doua sau trei zile , dar un resultat prim e căpatat și experien­țele urmează cu aparența unui succes probabil. Varietati științifice . D w> Aplicațiile fonografului Fonograful-secretar. — Edison a construit un fonograf pe care o pu­tere hidraulică il mișcă tot așa de ușor ca și electricitatea. Acest curios aparat iea locul stenografiei in cores­pondențele de afaceri. La New­ York sunt deja mai multe sute de fono­grafe cari funcționează perfect. Șefii cafea artificială destinată a fi ames­tecată in cafeaue autentică, și fa­­bricanții speciali desfășură un ci­nism necrezut recomandând inven­­țiunea lor, insistând asupra bene­ficiilor ce se realizează cu acest soiü de fraudă. Guvernul in sine a luat in seamă reclamațiile numeroase ridicate de această escrocherie ; o ordonanță regală va interzice vinzarea precum • si anunțarea acestei mașine. * * -----— Premiul cel mare la Viena.— Jockey- Club din Viena a hotărît ca incepând din anul 1892 premiul cel mare al Derbyului austriac să fie de 500,000 de fiorini, sau aproa­pe 125,000 franci. DE PRETUTINDENI ------- Darul împăratului Rusiei­— împăratul Rusiei a făcut un dar Șahului Persiei compus din 30 de cai de Kirghizî, de rasa cea mai frumoasă, cari vor fi un curând îm­barcați la Baku cu destinație pen­tru Enzel, de unde apoi vor fi tran­sportați la Teheran. Un pichet de cazaci, comandat de un ofițer, îi va insoți până la destinație unde vor fi înhămați la o baterie de artilerie organisată după usurile europene. Cele 4 tunuri din care se va com­pune această baterie face de ase­menea parte din darul Țarului. -------Un arbore de 100 metrii.— La exposițiunea universală din 1893 ce se va face in Chicago (America), va figura și un arbore gigantic adus din San-Francisco. E inalt de 100 metrii, de un diametru de 6 m. 50 la 10 metre de la pământ și cântă­rind 30.000 kilograme înăuntrul a­­cestui copac se va face un salon luminat de 250 lămpi electrice și in care va putea incăpea 100 de per­soane. Probabil că acest copac, zice ga­zeta săteanului e un Sequoia gi­­gantea. ------- Falsificarea germanilor. — Actualmente se vinde in Germa­nia mașine cari fabrică boabe de -----------—­ogago»—.— PADLEWSCHI Fadlewski in America! — Ziarul «L’Elair».—Diferite impresii.— La parchet.—La siguranță.— La d. de Labruyiere. — O anchetă.—Artico­lul 248. — La ambasada Rusiei. — La palatul de Justi­ției.— D. Gregoire Padlewski, asasinul Generalului Se­­liverstoff­ a plecat din Europa. El s-a îmbarcat la Trieste, acum câte­va zile spre a merge in America. D. de Labruyère (Georges), fost di­rector al ziarului la Cocarde, ar fi a­­jutat pe Padlewski să scape de urmă­rirea poliției și să fugă din Paris. Ast­fel poveste­te dânsul in ziarul L’Eclair. D. de Labruyère spune că pe când prânzea cu mai mulți amici la d-na Severine, o femeie necunoscută veni să-l roage să scape pe Padlewski care omorând pe Seliverstoff a făcut un act de dreptate. D. de Labruyère încurajat de d-na Severine și voind să facă și o lovitură de reportagiu pentru L’E­­clair, primi această sarcină. El poves­tește apoi cu o mulțime de amănunte cum a făcut pentru a trece pe Pad­lewski granița și anume prin mijlocul pretextăreî unui duel. Această faptă indrăsneață provocă o mare emoțiune in poliție și in justit­u­ție. Și pentru ca să nu fie învinuite de neglijență, aceste autorități publi­cară mai multe desmințiri zicând că povestirea d-lui de Labruyére era falsă. Tot o­dată se deschise o anchetă care aduse ca resultate că se constată multe din zise­le d-lui de Labruyére ca exacte. D. Lozé prefectul de poliție al Pari­sului, era foarte plictisit de această afacere și căuta prin fel de fel de mij­loace să micșoreze proporțiunile ne­glijenței agenților polițienești. încetul cu încetul lumea începuse să creazâ că e o glumă curată toată această a­­facere. Dar când se află că procurorul general voia să aresteze pe d. de La­bruyère, se făcu un reviriment in spi­rite. D. Guillot judecător de instrucțiune, era convins că Padlewski a scăpat prin ajutorul d-lui de Labruyère și era gata să semneze un mandat de arestare al acestuia, sprijinindu-se pe articolul 248 din Codul penal, considerând pe d. de Labruyère ca complice cu Padlewski. Insă in urma unei consfătuiri cu d. Quesnay de Beaurepaire procuror ge­neral, cu d. Bonoston procuror al re­publicei și cu d. Goron șeful siguranței, se luă hotărîrea să nu se facă nimic pripit pentru a nu cădea in ridicul. D. Goron intervievat de un repor­ter de la Goulois a zis că e posibil ca povestirea d-lui de Labruyére să fie adevărată, dar pe informațiunile jur­nalelor nu pune mare preț. — «Eu cred mai mult, a zis d. Go­ron, că povestirea d-lui de Labruyére e mai curând un roman, pregătit de mai multe zile, bine închipuit, dar foarte fantezist. Poate că numai având norocul să punem mâna pe nihilistul rus vom putea să rectificăm neexacti­­tățile din romanul d-lui de Labruyere. D. de Labruyere întrebat asupra a­­cestei afaceri, a răspuns : — Am făcut un bun reportagiu; in acelaș timp am scăpat capul unui se­men al meu. De aceste două lucruri nu’mi pare de loc rău­. Un om plin de încredere, a venit la mine, cerându’mi să-l ajut să scape de urmăririle la care era supus. ’I-am dat ajutorul meu­. Încă o­ dată nu-mi pare rău. Cred că, in cursul vieței, e mai bine să te pui de partea celui mai slab, și poliția, in asemenea împrejurare, era tare, cu toate mijloacele de care dispune, încă o­ dată cred că am făcut bine de am ajutat pe Padlewski.» Și mai departe d. de Labruyere a­­daugă : «Am scăpat pe un nenorocit și am voit să arăt de ce e capabil un reporter. Jurnalismul modern e in stare să lupte cu toate organisațiunile mo­derne, și aceasta am dovedit’o și eu.» La ambasada Rusiei fuga lui Pad­lewski a produs o impresiune foarte rea. La ambasadă nu se indluoește ni­meni că Padlewski a scăpat cu ajutorul d-lui de Labruyère, dar nu au destulă încredere in amănuntele acestei afaceri. D. procuror general Quenay de Beau­repaire a renunțat cu desăvârșire să mai urmărească pe d. de Labruyère, cel puțin pentru moment, fiind­că până acuma nu s’a făcut nici un act de pro­cedură. Iată raționamentul ce se face la pa­latul de justiție: Acțiunea d’a fi ascuns pe cine­va acuzat de o crimă — ad­mițând că d. de Labruyère ducând pe Padlewski prin locuri publice l’a sus­tras de urmărirea poliției, —­ nu există de­cât când individul este recunoscut vinovat d’o crimă, «fiind­că nevinovă­ția se bănuește tot­d’a­una». Or, Pa­­llewski n’a fost declarat vinovat, fiind­că el nici n’a fost supus vr’unui inte­rogatoriu, cu toată bună-voința jude­cătorului de instrucție. In cazul când d. de Labruyère va fi arestat, un complice 11 va urma in în­chisoare și acest complice e d. Fernand Grégoire, publicist, locuind in strada Jura No. 13. D. Grégoire e abia de 25 de ani. El e mic, brun, foarte entu­­siast pentru causa socialistă.. Opiniu­­nile lui sunt acelea ale unui socialist revoluționar El a colaborat la mai multe gazete socialiste mai cu seamă la o gazetă dirigintă in Algeria, de d. Duc-Quercy. Cu două zile înainte de asasinatul Generalului Seliverstolî, Fernand Gré­goire făcuse cunoștință cu Padlewski la un bal pe care’l dau in toți anii refu­giații ruși in cartierul des Gobelins. A doua zi după crimă Padlewski negăsind pe nici unul din prietenii lui ca să’l ascunză, se adresă la d. Grégoire care îl ținu la el până ce putu fugi cu a­­jutorul d-lui de Labruyere. Acesta întrebat dacă va fi arestat răspunse: —­ «Cred că am să fiu arestat, dar mai înainte de a mă duce la închisoare poliția și justiția vrea să verifice toate amănuntele povestite in articolul meu­ din l’Eclair. Ancheta poliției va con­s­­tata că tot ce am spus e foarte ade­vărat și că n’am inventat cel mai mic amănunt. Vom ține pe cetitori in curentul tu­turor celor ce se vor mai intâmpla in această afacere. Faptele Dilei DIN BUCUREȘTI HOȚIA DE LA POSTA Descoperirea hoției. O hoție importantă și indrăsneață s’a descoperit era că s’a comis de către un oficiant superior de la Mesagerii: La 1 Octombre sosi in București o scrisoare de valoare conținând 2.900 de fl. pentru destinația unui antrepre­nor de la forturi cu adresa in comuna Pantelimon. Până era insă această sumă neajun­gând in mânele destinatarului care a fost prevenit telegrafic de această ex­pediere de bani, acesta­ a reclamat la Direcțiunea Poștelor și Telegrafelor. Judele instructor Maxim Direcțiunea Poștelor aviză imediat Parchetul. Un d. procuror împreună cu d. judecător de instrucție Maxim, so­siră la Poștă și începură ancheta. Cu dibăcia cunoscută a d-lui Maxim și cu pasiunea ce pune in toate afa­cerile grele pe care voește să le pună cu clair, judecătorul de instrucție reuși să descopere pe autorul acestui furt. Benedict Constantinescu Acesta e numele oficiantului superior care a comis furtul. De la incept incă Benedict Constan­tinescu simte mâna de fier a judelui instructor și încearcă in zadar să -I inducă in eroare prin negări și de­­clarațiuni false care numai la d. Ma­xim nu puteau avea nici o trecere. Ast­fel vinovatul incepe prin a nega că ar fi comis furtul, apoi intrând din ce in ce mai mult in mrejele d-lui Ma­xim, el face prima declarație că un a­­devĕr a primit scrisoarea de valoare in ziua de 1 Decembre, dar că ea nu conținea de­cât 1000 de fiorini și a­­ceastă sumă a pierdut’o remânend s’o iea asupra lui ca s’o plătească. Această declarație fu de ajuns d-luî judecător de instrucție pentru ca să -i dea cheia afacerea. Perchisitia . Imediat d. Maxim merge la domi­ciliul lui Benedict Constantinescu, in str. Colței, unde găsește pe soția a­­cestuia in complectă neșciință de fapta soțului ei. Aci in urma unei perchizițî se găsește o sumă de 100 lei in aur. Samsarul Gheorghios.­Cafeneaua Colaro Continuând instrucția, judecătorul află că Benedict Constantinescu joacă de câte­va zile cărți la Cafeneaua Co­laro, cu un samsar anume Gheorghios, care după indicațiile d-lui Platty unul asociații ai Hotelului și Cafenelei Co­laro, este găsit și adus înaintea d-lui Maxim. Confruntarea. — Declarația sdrobi­­toare a lui Gheorghios.—Benedict Constantinescu mărturisește: Benedict este confruntat cu Gheor­ghios. Vinovatul rămâne înlemnit in fața samsarului și -șî pierde tot cum­pătul. Gheorghios declară că a schimbat lui Constantinescu 1050 de fiorini și că o mare parte din acești bani ’i-a pier­dut acesta in cărți la cafeneaua Collaro. In fața acestei declarații sdrobitoare pentru Constantinescu, acesta nu mai poate tăgădui și mărturisește cum a comis hoția. Benedict Constantinescu e in etate de 40 până la 45 de ani. Fapta lui a­­runcă in miserie pe soția și copii lui. Instrucția terminată—La Văcărești. D. judecător de instrucție a termi­nat chiar ieri instrucția și toate actele privitoare la această afacere și azi di­­mineață Benedict Constantinescu a fost trimis la Văcărești. Azi se vor înainta tribunalului actele acestei afaceri. D. Maxim In nenumărate rânduri am avut o­­casiunea să facem elogiurile cele mai meritate activului și inteligentului ju­decător de instrucție al Cabinetului IV. D. Maxim este unul din acei rari ju­decători de instrucție care au vocațiu­­nea și dragostea, pasiunea chiar, pen­tru meseria lor. Dotat cu o inteligență mare și cu un fair policier care nu-l inșală nici­o­dată, d. Maxim unește la aceste calități capacitatea, activitatea și mai presus de toate pasiunea ce pune in a face lumină in afacerile fru­moase. Acest judecător are la activul său succese numeroase. Mai toate afacerile celebre, la noi, incredințate dibăciei sale au fost lămurite cu cel mai mare succes. Ast­fel au fost: Crima de la Băneasa, Afacerea cu iarba fiarelor, Hoția de la Ploești comisă in preju­diciul baronului de Sesseville, Fali­mentul Erdreich și in fine aceasta din urmă Hoția de la Poștă. INFORMA­ȚIUN­ Aseară s’a intrunit la d. Gună Vernescu, comitetul executiv al grupului liberal-conservator pen­tru a discuta chestiunea candi­­daturei la colegiul al douilea de deputați din Ilfov. Se pare că candidatura d-lui Alecu Catargiu a fost lăsată pe al douilea plan, pentru că este vorba acum de candidatura d-lui Cesianu fost director al poștelor și telegrafelor. La întrunirea de Duminecă a colectiviștilor vor vorbi d. Pal­lade și d. Sturdza asupra poli­ticei exterioare a partidului li­beral. D. Hitrovo va sosi in Bucu­rești pe la 20 ale lunei curente. D. N. Cerchez, șeful serviciu­lui teh­nic de la ministerul Cul­telor și instrucțiunei publice, ob­­ținând un concediu, d. architect Leon Negrescu sub-șeful acestui serviciu, este însărcinat a conduce lucrările ce se efectuează in biu­­roul teh­nic. Sub­ comisiunea budgetară pen­tru ministerul de Interne, a ter­minat cu lucrările budgetului a­­cestui minister. Luna viitoare societatea Geo­grafică va ține adunarea generală sub președința M. S. Regelui. In ziua de Sf. Silvestru colo­nia elvețiană va da un banchet in sala de marmoră a hotelului Union. Gazetele portughese Arte mu­sical, și O­globo vorbesc in ter­menii cei mai elogioși de cor­ DIN JUDEȚE Marele incendiu de la Ploești. — Miercuri de dimineață, pe la o­­rele 4, clădirea din str. Francesă, in care era instalat magasinul de li­brărie, legătorie și tipografie al d-luî Bercovici, era in flăcări. Focul lu­­ându-și nastere din acest magasin, nelocuit de nimeni, s’a intins cu a­­tâta repeziciune in cât toată in­­tinderea proprietăților d-lor Iancu Eliade, Tache Ionescu si Manda Vă­­linescu din unghiul stradelor Fran­­cesă și Municipală, in câte­va mi­nute a fost cuprinsă de foc. Până la ora 7, cele 13 prăvălii și depen­dințele lor, ocupate de o mulțime de locatari industriași, au ridicat coloane colosale de flăcări, și incă pe la orele 10 din pimnițe eșea fo­cul printre ziduri; de abea pe la amiazi s’a potolit incendiul, iar că­tre seară tot se mai ridica fum. Căușele incendiului nu se cunosc. Pompierii au fost la minut la postul lor, dar din lipsă de apă nu s’a putut localiza focul, mai cu seamă că toate prăvăliile formau un singur corp. Pagubele locatarilor sunt foarte mari, de mai multe zecimii de mii de lei. Bercovicî si vr’o alti dupî industriași nu au putut scoate, ni­mic, cei­l’alți tot ce au putut scăpa in mare parte este stricat. Perderile proprietarilor sunt de asemenea mari. Acest desastru a produs intre ce­tățeni o adâncă mâhnire. „ Un ultim curent Intr’un restaurant de a doua mană­. — Băete, poți să'mi spui cam­ de câtă vreme ați cumperat pestela a­­cesta ? — D­el, nu știu, me duc să intreb la bucătărie, de­oare­ce eu nu sunt de­cât de trei săptămâni aci. Nea-Ve­d v 4 A­y

Next