Timpul, octombrie 1892 (nr. 216-240)

1892-10-14 / nr. 227

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA. — No. 227 EDIȚIA A l>OUA ABONAMENTELE: ln țară pe un an..................................40 lei „ pe 0 luni..................................20 lei „ pe 3 luni...................................10 lei Pentru străinătate, ui­u.......................50 lei Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI. 23. Un exemplar 10 Bani In fine, după ș­apte luni de fră­mântări, majoritatea comisiunei în­sărcinată cu elaborarea noului pro­gram politic al partidului liberal­­național a izbutit a înjgheba un pro­iect de program. Am dat ieri esența raportului privitor la această lu­crare. Ori­cine a putut vedea din acest rezumat că aci nu e vorba numai de un program de luptă cu­­prinzând unele cestiuni la ordinea zilei, ci de o așezare cu totul nouă a întregei organizări a Statului. O asemenea lucrare nu se poate dis­cuta într-un singur articol de ziar, nu o vom discuta dar astăzi cu deamănuntul, mai ales că densa este încă departe de a fi definitivă, ci ne vom mărgini a o aprecia în bloc. Nota caracteristică a proiectu­lui de program este o tendință pro­nunțată spre reforme așa zise de­mocratice. De exemplu, el propune sistemul colegiului unic pentru a­­legerea Senatului, Camerei, con­siliilor județene și­ comunale, in­troduce reprezentațiunea proporțio­nală, dar nu admite votul universal, ci stabilește un cens oare­care și menține încă votul prin delegațiu­­ne pentru acei cari nu vor întruni condițiunile censitare sau scutirile prevăzute în lege. De la început te iubești dar de o contrazicere ce se explică numai de teama de a nu speria opiniunea publică prin reforme prea radicale. Căci, ce însemnează bună­oară de a menține sistemul celor două Corpuri legiuitoare, când ambele a­­ceste Corpuri se aleg aproape de aceiași alegători ai unui singur co­­legiu ? Mai sunt de observat și alte dispozițiuni contradictorii în partea proiectului privitoare la reforma e­­lectorală. Vom reveni asupra lor atunci când programul va fi votat într-un mod definitiv. Proiectul de program trece în în revistă aproape toate ramurile organiza­ți­unei Statului, in­toducând pretutindeni reforme esențiale care, în cele mai multe cazuri, modifică cu totul economia lor actuală. Nu un guvern, nu un partid, nici măcar o generațiune întreagă n’ar fi în stare să pune în aplicare toate reformele conținute în pro­iectul de program. Afară de reforma electorală, care dă o formă cu totul nouă siste­mului nostru parlamentar și nece­sită o modificare esențială a Cons­­tituțiunei, proiectul cuprinde: Măsuri legislative pentru neatâr­narea consiliilor județene și comu­nale de puterea centrală; Legi pentru întrânarea abuzurilor din partea funcționarilor publici; Lărgirea acțiunea magistraților în alegeri; Instituirea casselor rurale; Tocmelile agricole; înființarea monopolului cârciu­­melor în comunele rurale în folosul exclusiv al școalei ; Descentralizarea administrativă a județelor și a comunelor; Reforma învățământului public; Desființarea impozitului personal; Stabilirea impozitului pe venit; Desființarea accizelor; Concursul pentru intrarea in ma­gistratură ; Revizuirea codicelor noastre; Modificarea organizațiunei ar­matei în sensul desvoltărei armatei teritoriale; Modificarea legei asupra pozi­­țiunei ofițerilor; Micșorarea competinței tribuna­lelor militare; îmbunătățirea soartei clerului mi­rean și admiterea sa în Sinod; Modificarea esențială a politicei noastre economice; Adoptarea în politica externă a unei linii de purtare absolut ne­părtinitoare și bazată numai pe in­teresele noastre naționale. Această­ scurtă enumerare numai a punctelor principale conținute în proiectul de program cred că este îndestulătoare pentru a dovedi câtă dreptate am avut când am zis că pentru aplicarea acestor reforme trebuiesc mai multe generațiuni. Proiectul, așa cum este el alcă­tuit, este clar o lucrare ce n’are de­cât o valoare teoretică. Așa se în­tâmplă de obicei­ cu programele politice care nu se mărginesc în desvoltarea unor cestiuni militante, a căror soluțiune este urgentă, ci au pretențiunea de a cuprinde un câmp atât de larg, în­cât se pierde în zarea viitorului. Cu toate acestea, noi am văzut cu o vie mulțămire apărând pro­iectul de program al partidului li­beral. De acum înainte vom avea ce discuta cu adversarii noștri pe tă­­rîmul ideilor. Poate că și ei, când vor avea de desvoltat, și de apărat un program atât de substanțial și de întins, vor părăsi nenorocitul obiceiu de a po­lemiza într’un mod care înjosește prestigiul presei și care ar trebui să fie lăsat numai foilor de scandal. Naște acum întrebarea dacă acest program are sorți de a deveni de­finitiv. Ne vine greu a crede că mulți din bărbații marcanți ai partidului liberal să adere la ideile principale conținute în proiect. Liberalii sunt mai ales un par­tid de guvernământ și, ca atare, ei au nevoie de un program limitat și practic în ce privește aplicarea sa imediată, iar nu de o declara­­țiune de principii care este mai mult de domeniul teoretic. Așa cum este alcătuit astă­zi pro­iectul elaborat de comisiune, el­ nu este un program de luptă al unui partid de guvernământ, ci enunța­rea unor deziderate mai mult sau mai puțin discutabile și aplicabile într’un viitor destul de depărtat. Țara e sătulă de asemenea oglin­diri înșelătoare menite a o fră­mânta fără a’î aduce nici un folos, nici o îndestulare a nevoilor sale urgente. Ea a mai făcut experiența unui program tot așa de atrăgător ce i-a fost oferit de coalițiunea de la Mazar-Pașa, își aduce aminte că din atâtea promisiuni și reforme frumoase așternute atunci pe hâr­tie nu s’a ales aproape cu nimic, și de aceea a devenit sceptică. TELEGRAME Proiectele militare germane Colonia, 24 Octombre. Gazeta de Colonia zice că proiectul mi­litar fixează efectivul d­e pace pentru perioolul de la 1 Oct. 1893 până la 31 Martie 1899 la o medie de 492068 oameni împărțiți in 711 batalioane de infanterie, 477 escadroane de cavalerie, 494 baterii de campanie, 37 batalioane de artilerie pedestră, 24 batalioane de pionieri, 7 batalioane de trupe de dru­muri de fer, 21 batalioane de tren. Se pre­supune că trupele pedestre vor face un ser­­viciu de două ani. Expunerea motivelor face să se observe că situația militară s’a schim­bat în detrimentul Germaniei; ea cere mă­suri eficace pentru ca toți oamenii in stare de a purta arme să facă serviciul militar. Trebuie de asemenea să-și rezerve mijloacele de a păstra oamenii sub arme până la fi­nele celui de al 3-a an în oare­cari cazuri prevăzute de codul penal. Cheltuelile cerute de proiect sunt : 66.800.000 mărci plătite odată, dintre care 61 milioane în 1893—94; cheltuelile anuale se vor urca la 64 milioane dintre care 56.400.000 mărci pentru cei dintâiu ani. Sporirea efectivului este de 2138 ofițeri, 234­ doctori militari, 11832 sub­ofițeri, 22032 soldați și 6130 cal. Berlin, 24 Octombre. Monitorul Imperiului declară că Gazeta de Colonia nu poate să fi avut cunoștință de conținutul legei militare de­cât pe cale ne legală.­­ Din delegațiile austro-ungare. Budapesta, 25 Octombre. D. Gziraky a declarat delegațiunea, în nu­mele d-lul de Kallay, ca răspuns la o ces­­tiune a d-lui Ugron că juridicțiunea consu­lară va intra în vigoare probabil pe la ju­mătatea anului viitor. Delegațiunea afară de cei 3 membri ai opoziției a luat act de a­­cest răspuns; ea a început apoi budgetul ar­matei; discuția se continuă mâine. Alegeri în Portugalia. Lisab­ona, 24 Octombre. La Lisabona au fost aleși 4 deputați mo­­narhiștî și două republicani. D. Serpa Pim­entel a fost reales. Câte­va desordine s’au­ produs la Coimbra; s’au trimis trupe.­­ D. Mariano Carvalho a fost reales. ------------------------———-------------------­ MERCURI 14/26 OCTOMBRE 1892 ANUNCIURI sI INSERȚII: h»jp 30 litere petit pag. IV...................0,40 .­<v»p"trad­atae .... .III....................1,50 , IA............... . II...................2,50 Ih Paws anunciurile se primesc la Agen­ții Ha»«», « Place de la Bourse edacția și Administrația STRADA DOAMNEI’. 23. Un exemplar IO Banî DEMOCRAȚII NOȘTRI Avem și noi democrați! Și de ce adecă să nu-i avem, când toate popoarele civilizate îi au ! ? Astă­zi isvorul a toată puterea și a toată desvoltarea e poporul și nu sună în urechile mulțime­ ni­mic mai frumos și mai adimenitor de­cât vorbele „democrat“ și „demo­crație“ ; dacă vrei dar ca multe priviri să se îndrepteze asupra ta și ca tinerimea „generoasă“ să a­­lerge la tine, strigă tare că ești democrat, și vorbește mereu și cu o căldură din cei­ in ce mai mare despre democrație. Așa numai, șezând pe saltea, nici gologani nu se adună, nici nume în lume nu se câștigă. Aceasta e rațiunea de a fi a de­mocrației române din zilele noastre. Mulțimea o găsește interesantă, cum interesanți îi găsește și pe co­m­­medianții, cari trec bătând tobele și sunând trâmbițele de a lungul ulițelor ca să facă reclamă și să adune lume pentru proxima re­­prezentațiune extra­ordinară; ea se adună dar pe la, răspântii, privește și face haz, dar stă locului, și nu­mai băieții le fac, întocmai ca și­­ comedianților, alara democraților­­ noștri. De aceea partidele noastre­­ politice sunt tolerante față cu acești­­ concurenți inofensivi, cari mai­­ pot să le facă și bune servicii,­­ când vorba e de a pune la cale­­ și vre-un scandal. Ar fi timpul ca toleranța aceasta­­ să înceteze. A fost fiește­care I dintre noi om tîner ; știm dar cu toții ce covîrșitoare e în tinerețe pornirea spre idealuri și cât de pu­țină dibăcie se cere ca să îmbeți oameni tineri cu vorbe late. Beția e, ce-i drept, trecătoare, dar tim­pul, cât ea ține, e perdut in fle­carii și deșteptarea e desamăgire. N’ar fi în societatea noastră atâtea capete seci, dacă atât­ de mulți din­­­­tre tinerii noștri n’ar fi petrecut cei si mai frumoși ani din viața lor în J­aiurări, n’ar fi atâte inimi reci,­­ cum zice Eminescu, dacă nu s’ar­­ fi făcut atât abuz de pornirile ge­­­­neroase ale tinerimei-N’an dar, fără îndoială, parti­­di­dele serioase să intre în discuțiuni principiale cu «democrații», e însă mai presus de ori­și ce interes de partid să ne dăm cu toții silința de a feri pe tinerii noștri de a­­ceastă perdere de timp și de des­­amăgirile, care-i fac bătrâni fără de vreme. E puțină silința, pe care trebue I să ni-o dam­, pentru ca tinerii noș­­t­­ri să se ferească ei înși­și de a­­s­­­semenea amăgiri. E destul să spunem adevărul,­­ pentru ca cel mai inteligenți din­­­­­re dânșii să înțeleagă, că astăzi,­­ aici pe pământul acesta, la mijloc­­ între mari împărății și multe po­li­poare, care rîvnesc la bogățiile țe­­r r­i noa­stre, democrația națională­­­­ nu e cu putință. Demo­fili, — da! — avem să fim­­ cu toții; avem să iubim pe popo­­r lui ruinăm și să ne gândim zi și noapte cum și în ce fel se pot spori bogățiile și puterile lui vii, cum să-l ferim de exploatatori și să-l facem din zi în zi mai destoi­nic de a păstra și spori moștenirea rămasă de la străbuni, cum să-l scoatem stăpân odată de sine; demo­crat însă astă­zi, în țara noastră, nu poate să fie de­cât acela, care e străin de neamul nostru, ori căruia puțin îi pasă dacă țara aceasta va rămâne ori nu românească. De când e lumea, cetele de flă­mânzi și de exploatatori nesățioși s’au îmbulzit spre țările cu pământ mănos. Romanii odinioară, de­și stăpâneau o lume întreagă, au pe­trecut peste o sută de zile în ne­curmată veselie, când s’au văzut stăpâni pe pământul acesta, căci nu aveau ei în întreaga lor împărăție o a doua țară ca „Dacia felix“, unde iarba crește până în brâu, lanul des poartă spice mari și grele- pădurile îmbătrânesc fără de uscături și a­­dâncimile pământului ascund co­mori nesecate. Cine oare a cunoscut pământul acesta și n’a voit să-l stăpânească? cine nu-l cunoaște și nu ține să aibă parte din bogățiile lui? Da­r atunci, când el era cutree­­rat de oardele barbare, atunci, când Tătari, Leși, Cazaci și Turci jefuiau sate și ora­u și duceau flăcăi și fete în robie, atunci când Fanarioții luau dăjdii până chiar și pentru vi­țelul din vacă, atunci, fără îndoială, singuri noi. Românii, am stăruit, am luptat, am răbdat și am suferit. Tot numai noi singuri am făcut curajurile, am croit și așternut dru­murile, singuri am organizat aici un Stat, în care erî­ și­ cine e si­gur de viața sa și de avutul lui. Acum însă, după ce toate s’au făcut, dau cu toții năvală asupra terei noastre,—de­sigur nu pentru că ne iubesc, ci pentru că țin să’șî facă parte din bogățiile pământu­lui nostru și să exploateze pe cei ce-i muncesc în sudoarea feței. Puși în fața acestor exploatatori din zi în zi mai numeroși, era ces­­tiune de ordine socială și de înaltă dreptate să asigurăm pentru fiii și nepoții noștri stăpânirea pământu­lui prin o lege fundamentală, în virtutea căreia numai Românii pot să fie părtași la stăpânirea pămân­tului nostru, „întrebați,—le zicem tinerilor — pe marii stegari ai „democrației“ și stăruiți să vă dea răspuns deslușit dacă sunt ori nu și ei gata să dea avutul și sângele lor pentru sus­ținerea acestei legi“. Dacă vor zice „da­“, ve mint când spun că sunt „democrați“, iar dacă vor zice „nul“ pe mint când spun că sunt Români. Căci legea aceasta are consecințe neapărate, care nu se pot concor­da cu principiile democratice. Una din aceste e legea, in vir­tutea căreia plugarul român e nu­mai un fel de posesor, — ca odi­nioară patricianul roman, — al pă­mântului séu și nu poate să vînză, nici să zălogească moșia lui. De ce această restricțiune ? Pentru că aceia, cari au creat le­gea, nu l’au socotit pe plugarul român destul de copt economicește, pentru ca să­ poată chivernisi ave­rea sa. Mai întrebați-i, — ne rugăm, — pe stegarii „democrației“, dacă sunt ori nu și ei gata să dea sângele și avutul lor pentru susținerea acestei legi. Dacă vor zice «da » sunt niște caraghiozi, cari vor să facă «de­mocrație» într’o țară, in care partea cea cu desăvârșire mare a cetățe­­nimii sunt oameni puși sub ocro­tirea Statului. Iar dacă vor zice «hm!» ei sunt cei mai primejdioși dintre dușmanii țârii noastre, căci ne împing spre tulburări sociale, ale căror conse­­cvențe sunt incalculabile. Pentru toți oamenii, cari au de­prinderea de a gândi mai înainte de a fi rostit o vorbă, democrație va să zică stăpânirea de sine a po­porului constituit din totalitatea ce­tățenilor. «Nu-i recunoaștem, —zic democrații, — nimeni ia dreptul de a chivernisi afacerile noastre, nu socotim pe nimeni vrednic de a ne epitropisi, nu primim ocrotirea nimănui, ci cerem putința de a chivernisi noi înși­ne afacerile și de a ne apăra înși­și interesele­­» întrebați pe stegarii „democra­ției“, ce cer ei pentru massele, pe care­ pretind a le susține , vor mai multe drepturi ori mai multă o­­crotire? Dacă drepturi cer, nu înțeleg ori nu vor să fie în seamă înal­tele sezoane de Stat pentru care toți conducătorii de până acum ai Statului român am­ fost de acord în ceea ce privește pozițiunea masse­­lor în viața noastră publică, iar dacă ocrotire cer, recunosc dimpre­ună cu organizatorii și cu actualii conducători ai Statului român, că marea mulțime a cetățenilor ro­mâni sunt oameni încă incapabili de a chivernisi propriile lor afaceri și, prin urmare, încă mai incapa­bili de a lua parte la conducerea afacerilor comune ale țârii, întrebați, stăruiți să vi se dea răspuns lămurit și cu puțină bă­taie de cap veți ajunge la convin­gerea, că aveți aface cu două fe­­­­luri de oameni: unii, mai inofen­­­­sivi, cari nu știu nici ei ce vor, și­­ alții, mai primejdios­, cari vor să facă din Romania un fel de A­­merică, in care Românii să fie ro­bii pământului muncit de dânșii. Nu acesta este idealul adevăra­ților Români cari țin la țărișoara lor. Racheiul cu Behan­in Ultima depeșă.­­ Lupta decizivă apro­piată. Forțele franceze și forțele dahomeiene. — Pierderile de până astăzi ale Francezilor. Știri de senzație. După ce lipsa de știri din Daho­mey, care a ținut vreo două zile la Paris, dăduse deja naștere la o pe­nibilă perplexitate în capitala Fran­ței, colonelul Dodds a dat în sfârșit iarașa de veste despre dânsul. Ultima depeșă a colonelului, al cărei text, ni-1 aduc ziarele franceze, e de la Apka, 17 Octombrie, și zice : «Am continuat marșul nostru ina­­inte în zilele de 13, 14 și 15 Octom­brie. «La 13, după ce am înconjurat pe la nord o poziție dușmană tăind drumul, am ocupat un lagăr impor­tant, evacuat în mare grabă de Da­­homenienî. «.La 14, bivuacul nostru a fost a­­tacat, la nordul satului Kato, de dușman, care a fost respins. «La 15, două atacuri succesive ale dușmanului au fost respinse ; la al douilea atac Dahomenienii, prinși intre două focuri încrucișate, au fost respinși cu perderi considerabile. «.Din partea noastră, am pierdut in aceste trei zile 18 morți, dintre cari un ofițer, și 85 de răniți, dintre cari 6 ofițeri. «La 16 ne am stabilit bivuacul la răsărit de la Akpa. «De îndată ce vom­ fi terminat re­pro­vizionarea noastră, v­­ii ataca di­rect linia râului Kato, ultimul rem­­part al trupelor dahomeiene și care protejiază forțele lor bătute de noi succesiv în aceste din urmă zile, și unde tabără actualmen­t garda par­ticulară a lui Behanzin». Le Tempe, care trece drept organ al ministerului francez de externe, face in număru­l de Vineri asupra acestei depeși reflecțiile următoare: «Dahomenienii cum se vede, pre­zintă o rezistență încăpățînată și dis­cută terenul pas cu pas. Dar acesta e un fapt care a fost in tot­dea­una prevăzut. Behanzin își joaca capul și coroana; fetișiștii și partizanii lor știu de asemenea că joacă o partidă mare, de aceea n’a fost nici o dată

Next