Timpul, ianuarie 1893 (nr. 1-23)
1893-01-15 / nr. 10
No. 10 iar hrana acestor cai va fi în sarcina corpului. Armătura gendarmilor va fi întocmai ca la armata permanentă, după un model special, și dată tot de Stat. Echipamentul și îmbrăcămintea gendarmilor județiani se va da de asemenea după un model stablit de ministerele de interne și de résboiu , gendarmii comunali vor avea îmbrăcămintea și echipamentul de la comune, după un model anume stabilit de aceleași ministere. Toți geandarmii vor fi cazarmați, afară de gradele oficerești, care nu vr avea dreptul să ceară locuințe în natură. Soldele ofițerilor vor fi aceleași ca la armata permanentă. Acelea ale trupei cu hrana : gendarmul comunal lei 30 lunar, acel județian lei 60 lunar, iar gradele inferioare : caporalul, șef de stațiune comunală, lei 45, sergentul 75 și sergentulmajor 90 lei lunar. Pentru reangagiări s’a fixat ca prime sporuri de câte 20 la sută, 30 la sută și 40 la sută pentru fiecare perioadă succesivă de reangagiare, calculate pe baza salariului inițial. Pentru a încuragia pe cei devotați serviciului și a le asigura o bătrânețe liniștită, proiectul mai prevede un sistem de pensiuni, care pentru ofițeri vor fi aceleași ca la armată, iar pentru gendarmi jumătate solda din urmă după 15 ani de serviciu neîntrerupt și 2/8 după un serviciu de 25 ani. Atribuțiunile gendarmilor formează un titlu special al proiectului de lege. Aceste atribuțiuni sunt împărțite, după natura lor, în două categorii: serviciu ordinar și serviciu extraordinar. Serviciul ordinar intră de a dreptul în atribuțiunile și inițiativa gendarmului. Sarcinele ce cad în această categorie, gendarmul urmează să le îndeplinească în mod obicinuit și fără a mai aștepta veri un ordin superior deosebit. Serviciul extraordinar trebue executat numai în urma cererilor și ordinelor ce gendarmul primește. In tot cazul, toate aceste atribuțiuni sunt indicate în lege numai în trăsuri generale, rămănând ca prin regulamentele de aplicațiune ce se vor decreta să se prevadă toate cazurile și toate desvoltările necesare a se asigura bunul mers al serviciilor. Pentru exercitarea atribuțiunilor sale, gendarmul are această îndouită calitate de a fi, pe de o parte, totdeauna un agent de putere armată, la îndemâna autorităților legale superioare, iar pe de alta un agent de inițiativă, un ofițer de poliție administrativă generală, comunală și judiciară, pentru toată întinderea teritorială rurală a țării. Ca atare, gendarmul dresează acte de constatare, care sunt crezute până la proba contrarie, iar procesele sale verbale sunt scutite de asistența obicinuită a martorilor obligatorii la ceilalți agenți de poliție. Trecând la partea cheltuelilor, întreținerea anuală a gendarmeriei județiane nu are a costa pe Stat mai mult de 1.800.000 lei pentru un efectiv de 1.260 oameni de trupă și 69 grade ofițerești. Pe lângă aceasta, Statul va mai fi nevoit să cheltuiască, acum la începutul organizarei corpurilor, o dată pentru totdeauna, pentru armament, echipament și remontă, încă o sumă aproximativ de 800.000 lei. In această sumă nu intră, bineînțeles, cheltuelile de cazarmament, mobilierul, încălzitul și luminatul lor, pe care legea le pune în sarcina obligatorie a consilielor județiane, întreținerea celorlalți gendarmi comunali cade, după cum am arătat mai sus, in sarcina caselor comunale respective, care iarăși nu vor fi prea mult încărcate, deoarece numărul de gendarmi ce vor trebui să aibă fiecare din ele va fi în raport cu cifra contribuabililor comunei și pe cari astăzi, după legea poliției rurale, urmează să aibă și după cum chiar și au în mare parte. O ultimă dispozițiune ce propun prin proiectul prezintat Corpurilor legiuitoare este că organizarea gendarmeriei rurale să se aplice în 2 ani consecutivi, începând cu 1 Aprilie 1893—94 Și cu județele care cad in circumscripția corpurilor II și IV de armată în primul an, și pentru județele ce cad in circumscripția corpurilor I și III în cel de al douilea an 1894—95 ; aceasta în scopul d'a se putea proceda la recrutarea și organizarea corpurilor de gendarmi cu mai multă siguranță și pentru a nu îngreuna, de o dată prea mult, cu o cifră prea ridicată, încă de la început, budgetul Statului. Ministru, L. Chargiu. ■ 1 i«i — ■ [UNK] —cu deosebire interesant e episodul încercărei de otrăvire a d-lui Herz de către baronul de Reinach. însuși d. Andrieux a vorbit despre acest episod înaintea comisiei de anchetă, și iată ce a spus: «Am fost avocatul d-lui Herz și sunt legat de secretul profesional. Dar pot să vorbesc despe încercarea de otrăvire îndreptată în contra d-lui Cornelius Herz. Acum câțiva ani a primit scrisori din partea unui oarecare Amiel, care-i descoperi că primise un acont din partea d-lui de Reinach ca să otrăvească pe Cornelius Herz. Avusese întâlniri cu un necunoscut care-i propusese aceasta. «Descoperi că Amiel era un fost agent polițienesc concediat. Spusele lui nu prea puteau inspira multă încredere. De aceea insistai ca să ne trimeată scrisorile prin căre i se dedeau întâlnirile. Ne trimise un plic. Era scris de mâna baronului de Reinach. Nu mai putea fi nici o îndoială. D. de Reinach, căruia i s’a vorbit mai târziu de aceasta, a răspuns că a fost o glumă, că a vrut numai să-l facă să fugă. Știu că dosarul acestei afaceri a fost in mânile d-lui Constans. «Mai târziu, Cornelius Herz și d. Reinach deveniră cei mai buni prieteni. A fost un proiect de căsătorie imre copiii lor». Asupra acestui incident din relațiile celor doui eroi ai afacerei Panama, ziarele publici amănunte care îl arată într'o lumină și mai romantică, D. de Reinach ar fi început prin publicarea unui anunț în Figaro, cefrén! «un om de voință, huxorit să împlinească o operație delicată și primejdioasă». Amiel, fostul agent polițienesc, se prezintă la adresa arătată un anunț. I se fixară pe rănd diferite Întâlniri, negreșit pentru a se asigura de identitatea lui. In sfârșit la una din întâlniri, un necunoscut, cu fața ascunsă intr’o glugă, se apropie de el și întinse o gazetă zicănau-i: «Citește numele directorului acestei gazete : prin orice mijloc, dar mai ales prin otravă, trebue să-l faci să dispară. Iți vom da 50.000 de franci pentru această operație». Numele era al lui Cornelius Herz. Amiel, rămas cu gazeta și un bilet de o mie de franci in mână, — căci necunoscutul dispăruse imediat,—se hotărî, nu să comită crima ce i se cerea, căci nu era destul de mizerabil pentru aceasta, — dar să exploateze mina aceasta de aur. Sub diferite pretexte și în diferite rănduri stoarse de la omul cu gluga în total 15.000 de franci. In cele din urmă însă, zorii ca să-și împlinească făgăduiala și temându-se de răsburarea necunoscutului, fugi la Buenos Aires. Dar nesimțindu-se sigur nici aci, căci așa zice că ar fi fost victima unei încercări de asasinare se hotărî să dea de veste d-lui Herz. Acesta, fâcănd cercetări — căci bănuia pe două inși, pe generalul Boulanger și pe baronul de Reinachi, — descoperi în sfârșit că era acesta din urmă. S’a servit el de această descoperire, sau de faimoasa «listă de corupțiune», — pe care nu se știe cum și-a procurat-o, — pentru a stoarce de la baronul Reinach toată averea pe care o avea și chiar pe ceea pe care n’o avea? Nu se știe. Ceea ce se știe, e sfârșitul la care relațiile dintre acești mari ticăloși au impins pe unul din el, pe baronul de Reinach. * » * Alt incident interesant este acela al rolului pe care d. Cornelius Herz l-ar fi jucat ca agent francez pentru spargerea Întreitei alianțe. Despre aceasta povestește însuși Herz, intervievat de un reporter al ziarului Figaro. Iată cum se laudă d. Herz: «Intr’un moment dat, atunci când diplomația franceză nu se orientase încă spre alianța cu Rusia, am luat asupra-mi Însărcinarea de a rupe alianța Întreită, câștigând de partea Franciei Italia. Mai mulți deputați cunoșteau aceste intenții ale mele, de asemenea și un fost ministru de externe care va avea poate curagiul sa recunoască cel puțin că mi-a urat succes bun. «In scopul acesta am fost în Italia căutând sa cultiv prietenia d-lui Crispi și să dobândesc bunele grații ale d-nei Crispi, căreia am fost prezintat la Carlsbad și recomandat prin o scrisoare din partea generalului Menabrea». Cornelius Herz ține minta și textul acestei scrisori, pe care l’a dictat reporterului lui Figaro. Se știe că d. Menabrea a tăgăduit și tăgăduește raporturile ce’î atribue d. Herz. In sfârșit, d. Herz mai afirmă că, tot în scopul succesului misiunei politice ce’și luase, a angajat la dânsul pe fiul generalului Menabrea, cu o mie de franci pe lună. * * * Să mai înregistrăm în sfârșit pentru azi știrile relative la instrucția afacerii nenorocitului fost ministru al lucrărilor publice, Baibaut. Această instrucție,—spun ziarele,— s’ar fi terminat de mult, dacă n’ar fi necontenitele contradicții ale acuzatului. Intr’una din zile a mărturisit totul, în urma comunicărei ce i s’a făcut despre acuzația ridicată în potriva lui de d-1 de Lesseps Înaintea Curții, apoi, ca să’șî răsbune, cuprins de niște friguri de revelațiuni, a compromis pe toți coacuzații săi și pe mulți alții. A treia zi, mai liniștit, a desmințit iar tot ce spusese, în sfârșit peste alte două zile ,și-a reeditat acuzațiile, fără de a se întemeia, de altfel, pe nici un document. *Succesiunile brusce de iritație și de abatere de care suferă, îndreptățesc temerea că nenorocitul e poate în ajun de ainebunb ♦ Iată acum și depeșile de astăzi relative la afacerea Panama, Paris, 25 ianuarie. D. Barboux și-a continuat pledoaria, pe care o va termina mâine. El a susținut că d-nii Ferdinand și Carol de Lesseps nu sunt culpabili de abuz de încredere , căci, dacă banii de la Panama, au fost, poate, reț întrebuințați, nu le a servit proprielor lor interese. D Baibaut a renunțat să ceară trimiterea lui înaintea înaltei Curți. Paris, 25 ianuarie. D. Dăroulade a informat guvernul că dacă se vor da ordonanțe de neurmărire în contra membrilor parlamentului inculpați in afacerea Panama, va face o interpelare. • Petersburg, 25 Ianuarie. Monitorul oficial anunță că ziarul Grajdanin a fost mustrat în mod sever de către guvern, pentru că, vorbind de afacerea Panama făcuse aluziuni ce ar putea fi luate ca insultă adusă unor diplomați sus puși. Celelalte ziare au primit o comunicațiune, pentru a evita comiterea aceleiași greșeli. Eastern DIN STRĂINĂTATE Țareviciul la Berlin . Cu data de eli nu se telegrafiază : împăratul a stat eri la Țareviciul la ambasada rusă, până la 12 și trei sferturi; el i-a conferit cordonul «Vulturului negru». Țareviciul, membrii familiei imperiale și ceilalți prinți și-au făcut vizite reciproce azi dimineață. Țareviciul și Regele Saxoniei au prânzit împreună la Majestățile lor. Țareviciul a depus carta de vizită la d. de Caprivi. Cu privire la căsătoria prințesei Margareta, de Prusia nu se telegrafiază, tot cu data de eri. Căsătoria civilă s’a celebrat la 4 ore; în urmă, căsătoria religioasă. AFACEREA PANAMA Partea romantică.—Tentativa de otrăvire a d-lui Herz de către baronul de Reinach.—D. de Herz agent francez în Italia.—Instrucția fostului ministru Baibaut.— Ultimele telegrame. In jurul nenorocitei afaceri Panama se împletesc atâtea amănunte de interes. Incât cadrul ziarelor franceze abia ajunge să le insereze pe toate. Figaro și alte ziare au consacrat și consacră uneori numere întregi unor amănunte de mare interes, din care însă noi suntem nevoiți a alege numai unele, care ni se par cu deosebire interesante. Astfel, din partea romantică a afacerei—căci are și o parte romantică TIMPUL 15 IANUARIE ȘTIRILE ZILEI Temperatura: Observațiunea Casei A. Menuet C nne, optician, Calea Victoriei 88, pe ziua de 14 Ianuarie. Miezul nopții .... —14.87 ore dimineața . . . —13. Amiazi........................— 8 înălțimea barometrică 765. Starea cerului frumos. ■ " * * Un dar interesant.« A. S. R. Prințul Ferdinand a primit un foarte interesant cadou, din punct de vedere istoric,de lad. Berger, consul general român la Stuttgart. Nu e nimic mai puțin decât sceptrul lui Frederic cel mare, întreg de fildeș, artistic cizelat și avănd o lungime de vr’o 80 de centimetre. Exuebtitatea inferioară formează o coroana, iar cea superioară poartă marca regelui Prusiei cu semnătura sa. Deasupra mânerului e reprodus în relief grupul ecvestru de la Poarta Brandenburgului. Această prețioasă relicvie a fost găsită într’o grădină, in Franța, unde fusese îngropată. Un olandez bogat o cumpărase întâifi și d. Berger de la acesta. * * * Primăria Capitalei a început deja lucrurile de Împodobire a orașului pentru recepția RA. N. RA. principelui și principesei moștenitoare. * * * D. N. Biarerpberg este incă bolnav, d sa nu va putea părăsi casa decât peste 20 zile. * * * Aflăm cu plăcere că d. profesor universitar Al. Vițu a fost ales membru corespondent al societăței de biologie din Paris. • * * Conferința d-lui profesor A. Lupu- Antonescu Datoria Școalei ce era să se despolte diseară, s’a amânat pentru altă dată, din cauză că sala Ateneului a fost închiriată pentru concertele Lassare. Data desvoltărei se va anunța din vreme, * m * care a avut loc cu o mare solemnitate in prezența împăratului, împărătesei și a tuturor personagiilor princiare. Căsătoria a fost urmată de un cerc la Curte ; pe urmă a fost un prânz de gală; împăratul a băut in sănătatea nouilor căsătoriți. * * • Politische Correspondent afli din Sofia că cercurile guvernamentale sunt convinse că în timpul călătoriei sale Prințul Ferdinand își va alege o soție. Se crede că va fi o prințesă d’Orléans. Prințul se va întoarce peste 3 săptămâni. Din Petersburg nu se telegrafiază . Un prânz de gală s’a dat la palatul de iarnă în onoarea emirului din Bukhara. Au asistat împăratul, Împărăteasa, prinții și marii demnitari. * * * * iff Ut ULTIM CUVÂNT Iată, după Figaro, ce zice celebrul domn Prudhomme despre situația actuală din Franța: «ie-ar trebui,— zice,— în fruntea națiunei un braț de fier a cărui [UNK] gură să fie destul de autorizată ca să poată da cu piciorul tuturor vânduților» Moș Neaga. CRONICA LITERARĂ Literatură subvenționată . Era vorba cu câteva luni în urmă de un lucru foarte neașteptat și foarte neobișnuit pretutindeni, unde o literatură există. Statul românesc, îngrijat de puținul progres intelectual al poporului nostru, ar fi avut de gând să sprijine bănește pe scriitorii aceia, pe cari cu greu îi poate răsplăti publicul. Ministrul de instrucție publică era hotărît — așa spunea știrea aceea, din fericire falsă — va aduna în jurul unei reviste subvenționate pe cel mai cu talent și mai cunoscuți din oamenii noștri de litere. Se citau numele d-lor Caragiali, de la Vrancea și Vlahuță. Mulți se vor fi bucurat de sigur, auzind de aceste intenții vrednice de laudă, fără să cugete la neapăratele urmări ale unei asemenea măsuri. Aceste urmări ar fi fost cât se poate de triste și, pe lângă un bine neînsemnat, s'ar fi amărit încă, prin încurajarea fatală a unor merite îndoelnice, sufletul oamenilor noștri de talent, cari simt atât de dureros pustiul desăvârșit aproape ce-i încunjură. Fiindcă aceeași știre lega de numele scriitorilor pomeniți pe acel al viitorului drector și legătura era, ca întreaga noutate și mai mult decât densa, neașteptată în cazul literaturei subvenționate însă, nimic mai posibil și mai de așteptat decât o asemenea împărechere literară. Cine ar putea fi intr’adevăr chemat să judece de însemnătatea candidaților fără de număr, cari s’ar năpusti, flămânzi și pretențioși, la subvenția dorită a Statului ? Ministrul e uneori un om luminat și patriot, care dorește să se însemne prin ceva și să întrebuințeze spre folosul tuturora puterea ce-i stă o bucată de vreme în mână. A-i cere însă, pe lângă aceste însușiri deosebite, și un gust literar impecabil, când gustul acela nu-i are adeseori o epocă întreagă, ci epoce îndelungate numai, ar fi nedrept și fără folos. Pentru a putea alege, el ar trebui să se adreseze celor cu pricepere în materia de răsplătit, la scriitori. Trebuie să nu cunoască cineva excluzivismul sălbatec mai totdeauna al celor mai puternice minți producătoare, pentru a se aștepta la o alegere fericită din partea unui asemenea juriu. Voltaire a disprețuit pe Shakespeare, Edgar Poe făcea un nepomenit haz de lipsa iremediabilă de talent a lui Longfellow, și în timpuri mai recente, în anii din urmă, cu prilejul unei certe bine cunoscute, Edmond de Goncourt a găsit cu cale să împărtășească și altora personala părere, că Renan ar fi îmbrăcând noul și vechiul testament în stilul de lapte dulce al unei personalități literare ca George Sand. La noi, neapărat, că unul ar propune pe cutare prieten bun, care nu-1 supără printr’un talent prea mare, altul pe un om cu autoritate și cu influență, recunoscător pentru serviciile aduse, un al treilea, din multă iubire pentru tovarășii săi de literatură, pe sine însuși sau pe nimeni. Lăsând la o parte însă posibilitățile și exemplele literaturilor străine, în acea perioadă din desvoltarea lor, când publicul e omul, care stă la cârma Statului, atâtea lucruri instructive ni se înfățișează în țara noastră proprie. Fără a mai cita înalta instituție culturală, care ne-a adus mari foloase pe terenul științific, prin tipăririle și premiile sale și care a încurajat literatura curată în persoana d-lui Iuliu Roșca, avem o ramură literară, nu cea mai bogată în opere mari, desigur, care primește dese și bogate răsplătiri bănești, teatrul. Din timp în timp, ziarele noastre cuprind, la rubrica noutăților literare, și anunțarea unui concurs la Teatrul Național din București. Specialiști în arta dramatică subvenționată se citesc cu bătaie de inimă și, ca oameni săraci și în ale banilor, produc. Un lucru, în număr la 1893 fiabil de acte, în versuri sau în proză, cum indică înțelepțește autorul în subtilu, cu multe tablouri, menite a face plăcere totdeauna,—comedie ori dramă, tragedie sau modestă «ridicare de perdea». Din toate colțurile României pachetele frumos caligrafiate sosesc și direcția împarte pe fiecare an câteva mii de lei unui om, care le merită tot atâta cât și predecesorul său sau mașinistul teatrului. Copilul mort al roditorului părinte se îngroapă apoi, cu toată cinstea cuvenită, în solemna și plina de jale tăcere a criticei, dinaintea plictisitei lumi din staluri și mitocanilor de la galerie. Obiceiul durează de câțiva ani și teatrul românesc e tot atât de bogat ca și înainte, cu unicul său reprezentant serios (care n’a primit nici o dată o subvenție), d. Caragiale. Și Statul dă atâtea mii de franci, care s’ar putea întrebuința pentru scopuri mai nobile, unor tineri, capabili să aducă foloase reale țării noastre, în locuri, unde mica lor cultură și puținele lor talente pot fi de nevoie. Dacă acestea sunt însă roadele unei încurajiări oficiale, date literaturei de astăzi, Statul și în special ministerul, ce ar deveni atuncea în adevăr al instrucției naționale, ar aduce un nemăsurat serviciu țării acesteia puțin luminate, întrebuințând banii ce se dau și cei ce s’ar da, într’un chip cu totul altul, tot în folosul literaturei. Neculai Iorga. INTEMPLARI Victimele frigului. — In ziua de 23 Decembre a plecat din București sergentul Ion Dumitru Popescu, din batalionul I de asediu, spre a merge în comuna Popești. Pe drum a fost nemețit de zăpadă și a încetat din viață. Cadavrul nenorocitului sergent a fost găsit tocmai în ziua de 4 Ianuarie. Un om sdrobit de tren. Zilele trecute o grozavă nenorocire s’a întâmplat în gara Golești. Un veghetor al trenului, cu numele Nae Popescu, a fost sdrobit de un vagon în împrejurările următoare . Pe când el voia să asiste la cântărirea a două vagoane cu lemne, care sosiau pe linie la cântarul cel mare al gării, se încerca să dea ajutor oamenilor, cari trebuiau să oprească vagoanele la căntar, și puind mâna pe o pârghie ca să oprească roatele a fost aruncat cu o forță atât de mare pe șini, încât ne mai putându-se ridica, a fost ajuns de al douilea vagon cu lemne care venea cu viteză mai mare și l’a sdrobit într’un mod atât de oribil, încât era imposibil de recunoscut. O persoană demnă de toată încrederea spune că nenorocitul Nae Popescu singur a voit să-și curme zilele, din cauza deselor neînțelegeri ce avea in casă cu soția sa. Cadavrul a stat pe șini până a doua zi la 11 ore, când a sosit procurorul de Muscel, care constatând cazul, a dat autorizațiune de înmormântare. Omor prin înjunghiare — In seara de 1 Ianuarie a. c., pe la orele 10 și jum. individul Gheorghe Apostol, din catuna Poenari, comuna Pâncești, județul Roman, in etate de 30 ani, căsătorit, având trei copii, a fost omorât, prin înjunghiare cu un cuțit, de către Vasile Perciun, tot de acolo, în cârciuma debutantului Toader Acsinte. D. procuror, fiind sesizat, s’a transportat la fața locului la 3 Ianuarie, împreună cu d. medic de plasă și, după ce mai intâiu s’a făcut disicațiunea cadavrului, a procedat la constatarea faptului din care rezulta că Gheorghe Apostol, luându-se cu Vasile Perciun la ceartă, în cârciuma lui Toader Acsinte, din niște cuvinte zise lui Perciun de către Apostol și Perciun fiind cam turmentat de băutură, a scos un cuțit ce avea la sine, purtat în o teacă, fără ca cei ce mai erau în cârciumă să-l fi văzut când l’a scos, și băgându-l între coaste, în partea stângă drept în inima lui Apostol, acesta la moment a căzut mort. Asasinul a fost trimis la parchet. Trei copii născuți morți —In noaptea de 1 spre 2 ianuarie a. c., lemița Maranda, soția lui Ioan Babri, din comuna Stolniceni județul Suceava, a născut trei copii morți, unul de sex bărbătesc și două de sex femeesc, dar numai de șase luni. Femeia lehuză se află în viață și merge spre însănătoșire. Sinucidere la Salina.In seara zilei de 30 Decembre 1892, individul numit Alexandru Frinof s’a sinucis cu un foc de revolver în strada Portului din Sulina, drept înaintea cafenelei «Belavista». Din o scrisoare găsită în paltonul defunctului reese că dânsul s’a sinucis din cauză de amor nenorocit. Vapor dispărut.Vaporul Aspasia, care a plecat de la Odessa la 3 Ianuarie, spre Crimea, ca să încarce O cantitate de sare pentru Odessa, a dispărut. DIN TOATA LUMEA Femeile ți nouile proiecte militare germane. Se scrie din Berlin: Sâmbătă seară s’a ținut aci o întrunire socialistă compusă exclusiv din femei. Erau de față vr’o 2000. O doamnă Zetke a făcut o conferență asupra situației ce se creează femeilor proletarilor prin nouăle proiecte militare. S’a adoptat o ordine de zi prin care asistența a hotărît că se pune pe tărîmul socialismului internațional.