Timpul, ianuarie 1893 (nr. 1-23)

1893-01-15 / nr. 10

No. 10 iar hrana acestor cai va fi în sarcina cor­pului. Armătura gendarmilor va fi întocmai ca la armata permanentă, după un mo­del special, și dată tot de Stat. Echipa­mentul și îmbrăcămintea gendarmilor ju­­dețiani se va da de asemenea după un model stab­lit de ministerele de interne și de résboiu , gendarmii comunali vor avea îmbrăcămintea și echipamentul de la comune, după un model anume sta­bilit de aceleași ministere. Toți geandarmii vor fi cazarmați, a­­fară de gradele oficerești, care nu v­r a­­vea dreptul să ceară locuințe în natură. Soldele ofițerilor vor fi aceleași ca la armata permanentă. Acelea ale trupei cu hrana : gendarmul comunal lei 30 lunar, acel județian lei 60 lunar, iar gradele inferioare : caporalul, șef de stațiune co­munală, lei 45, sergentul 75 și sergentul­­major 90 lei lunar. Pentru reangagiări s’a fixat ca prime sporuri de câte 20 la sută, 30 la sută și 40 la sută pentru fie­care perioadă suc­cesivă de reangagiare, calculate pe baza salariului inițial. Pentru a încuragia pe cei devotați serviciului și a le asigura o bătrânețe li­niștită, proiectul mai prevede un sistem de pensiuni, care pentru ofițeri vor fi aceleași ca la armată, iar pentru gen­­darmi jumătate solda din urmă după 15 ani de serviciu neîntrerupt și 2/8 după un serviciu de 25 ani. Atribuțiunile gendarmilor formează un titlu special al proiectului de lege. Aceste atribuțiuni sunt împărțite, după natura lor, în două categorii: serviciu ordinar și serviciu extraordinar. Serviciul ordinar intră de a dreptul în atribuțiunile și ini­țiativa gendarmului. Sarcinele ce cad în această categorie, gendarmul urmează să le îndeplinească în mod obicinuit și fără a mai aștepta veri un ordin superior deo­sebit. Serviciul extraordinar trebue exe­cutat numai în urma cererilor și ordine­lor ce gendarmul primește. In tot cazul, toate aceste atribuțiuni sunt indicate în lege numai în trăsuri generale, rămănând ca prin regulamentele de aplicațiune ce se vor decreta să se prevadă toate ca­zurile și toate desvoltările necesare a se asigura bunul mers al serviciilor. Pentru exercitarea atribuțiunilor sale, gendarmul are această îndouită calitate de a fi, pe de o parte, tot­dea­una un agent de putere armată, la îndemâna au­torităților legale superioare, iar pe de alta un agent de inițiativă, un ofițer de poliție administrativă generală, comunală și judiciară, pentru toată întinderea teri­torială rurală a țării. Ca atare, gendar­mul dresează acte de constatare, care sunt crezute până la proba contrarie, iar procesele sale verbale sunt scutite de a­­sistența obicinuită a martorilor obligato­rii la ceilalți agenți de poliție. Trecând la partea cheltuelilor, întreți­nerea anuală a gendarmeriei județiane nu are a costa pe Stat mai mult de 1.800.000 lei pentru un efectiv de 1.260 oameni de trupă și 69 grade ofițerești. Pe lângă aceasta, Statul va mai fi nevoit să cheltuiască, acum la începutul organizarei corpurilor, o dată pentru tot­dea­una, pentru armament, echipament și remontă, încă o sumă aproximativ de 800.000 lei. In această sumă nu intră, bine­înțeles, cheltuelile de cazarmament, mobilierul, încălzitul și luminatul lor, pe care legea le pune în sarcina obligatorie a consilie­­lor județiane, întreținerea celorlalți gendarmi comu­nali cade, după cum am arătat mai sus, in sarcina caselor comunale respective, care iarăși nu vor fi prea mult încărcate, de­oare­ce numărul de gendarmi ce vor trebui să aibă fie­care din ele va fi în raport cu cifra contribuabililor comunei și pe cari astăzi, după legea poliției ru­rale, urmează să aibă și după cum chiar și au în mare parte. O ultimă dispozițiune ce propun prin proiectul prezintat Corpurilor legiuitoare este că organizarea gendarmeriei rurale să se aplice în 2 ani consecutivi, înce­pând cu 1 Aprilie 1893—94 Și cu jude­țele care cad in circumscripția corpurilor II și IV de armată în primul an, și pen­tru județele ce cad in circumscripția cor­purilor I și III în cel de al douilea an 1894—95 ; aceasta în scopul d'a se pu­tea proceda la recrutarea și organizarea corpurilor de gendarmi cu mai multă si­guranță și pentru a nu îngreuna, de o dată prea mult, cu o cifră prea ridicată, încă de la început, budgetul Statului. Ministru, L. Ch­­argiu. ■ 1 i«i — ■ [UNK] —cu deosebire interesant e episodul încercărei de otrăvire a d-lui Herz de către baronul de Reinach. însuși d. Andrieux a vorbit despre acest e­­pisod înaintea comisiei de anchetă, și iată ce a spus: «Am fost avocatul d-lui Herz și sunt legat de secretul profesional. Dar pot să vorbesc des­pe încercarea de otrăvire îndreptată în contra d-lui Cornelius Herz. Acum câți­va ani a primit scrisori din partea unui oare­care Amiel, care-i descoperi că pri­mise un acont din partea d-lui de Reinach ca să otrăvească pe Corne­lius Herz. Avusese întâlniri cu un necunoscut care-i propusese aceasta. «Descoperi că Amiel era un fost a­­gent polițienesc concediat. Spusele lui nu prea puteau inspira multă în­credere. De aceea insistai ca să ne trimeată scrisorile prin căre i se­ de­­deau întâlnirile. Ne trimise un plic. Era scris de mâna baronului de Rei­­­­nach. Nu mai putea fi nici o îndo­ială. D. de Reinach, căruia i s’a vor­bit mai târziu de aceasta, a răspuns că a fost o glumă, că a vrut numai să-l facă să fugă. Știu că dosarul acestei afaceri a fost in mânile d-lui Constans. «Mai târziu, Cornelius Herz și d. Reinach de­veniră cei mai buni prie­teni. A fost un proiect de căsătorie imre copiii lor». Asupra acestui incident din rela­țiile celor doui eroi ai afacerei Pa­nama, ziarele publici amănunte care îl arată într'o lumină și mai roman­tică, D. de Reinach ar fi început prin publicarea unui anunț în Figaro, cef­rén! «un om de voință, huxorit să împlinească o operație delicată și primejdioasă». Amiel, fostul agent po­lițienesc, se prezintă la adresa ară­tată un anunț. I se fixară pe rănd di­ferite Întâlniri, negreșit pentru a se asigura de identitatea lui. In sfârșit la una din întâlniri, un necunoscut, cu fața ascunsă intr’o glugă, se a­­propie de el și­­ întinse o gazetă zi­­cănau-i: «­Citește numele directorului acestei gazete : prin ori­ce mijloc, dar mai ales prin otravă, trebue să-l faci să dispară. Iți vom da 50.000 de franci pentru această operație». Nu­mele era al lui Cornelius Herz. A­­miel, rămas cu gazeta și un bilet de o mie de franci in mână, — căci ne­cunoscutul dispăruse imediat,—se hotărî, nu să comită crima ce i se cerea, căci nu era destul de mizera­bil pentru aceasta, — dar să exploa­teze mina aceasta de aur. Sub dife­rite pretexte și în diferite rănduri stoarse de la omul cu gluga în total 15.000 de franci. In cele din urmă însă, zorii ca să-și împlinească fă­­găduiala și tem­ându-se de răsbura­­rea necunoscutului, fugi la Buenos Aires. Dar nesimțindu-se sigur nici aci, căci așa zice că ar fi fost vic­tima unei încercări de asasinare se ho­tărî să dea de veste d-lui Her­z. Acesta, fâcănd cercetări — căci bănuia pe două inși, pe generalul Boulanger și pe baronul de Reinachi, — descoperi în sfârșit că era acesta din urmă. S’a servit el de această descoperire, sau de faimoasa «listă de corupțiune», — pe care nu se știe cum și-a pro­curat-o, — pentru a stoarce de la ba­ronul Reinach toată averea pe care o avea și chiar pe ceea pe care n’o avea? Nu se știe. Ceea ce se știe, e sfârșitul la care relațiile dintre a­­cești mari ticăloși au impins pe u­­nul din el, pe baronul de Reinach. * » * Alt incident interesant este acela al rolului pe care d. Cornelius Herz l-ar fi jucat ca agent francez pentru spargerea Întreitei alianțe. Despre a­­ceasta povestește însuși Herz, inter­­vievat de un reporter al ziarului Figaro. Iată cum se laudă d. Herz: «Intr’un moment dat, atunci când diplomația franceză nu se orientase încă spre alianța cu Rusia, am luat asupra-mi Însărcinarea de a rupe a­­lianța Întreită, câștigând de partea Franciei Italia. Mai mulți deputați cunoșteau aceste intenții ale mele, de asemenea și un fost ministru de externe care va avea poate curagiul sa recunoască cel puțin că­­ mi-a urat succes bun. «In scopul acesta am fost în Italia căutând sa cultiv prietenia d-lui Crispi și să dobândesc bunele grații ale d-nei Crispi, căreia am fost prezintat la Carlsbad și recomandat prin o scri­soare din partea generalului Mena­­brea». Cornelius Herz ține minta și textul acestei scrisori, pe care l’a dictat re­porterului lui Figaro. Se știe că d. Menabrea a tăgăduit și tăgăduește ra­porturile ce’î atribue d. Herz. In sfârșit, d. Herz mai afirmă că, tot în scopul succesului misiunei po­litice ce’și luase, a angajat la dânsul pe fiul generalului Menabrea, cu o mie de franci pe lună. * * * Să mai înregistrăm în sfârșit pen­tru azi știrile relative la instrucția afacerii nenorocitului fost ministru al lucrărilor publice, Baibaut. Această instrucție,—spun ziarele,— s’ar fi terminat de mult, dacă n’ar fi necontenitele contradicții ale acuza­tului. Intr’una din zile a mărturisit totul, în urma comunicărei ce i s’a făcut despre acuzația ridicată în po­triva lui de d-1 de Lesseps Înaintea Curții, apoi, ca să’șî răsbune, cuprins de niște friguri de revelațiuni, a com­promis pe toți coacuzații săi și pe mulți alții. A treia zi, mai liniștit, a desmințit iar tot ce spusese, în sfârșit peste alte două zile ,și-a re­editat acuzațiile, fără de a se înte­meia, de alt­fel, pe nici un docu­ment. *­Succesiunile brusce de iritație și de abatere de care suferă, îndreptă­țesc temerea că nenorocitul e poate în ajun de a­inebunb ♦ Iată acum și depeșile de astă­zi re­lative la afacerea Panama, Paris, 25 ianuarie. D. Barboux și-a continuat pledoaria, pe care o va termina mâine. El a susținut că d-nii Ferdinand și Carol de Lesseps nu sunt culpabili de abuz de încredere , căci, dacă banii de la Panama, au fost, poate, reț întrebu­ințați, nu le a servit proprielor lor interese. D Baibaut a renunțat să ceară tri­miterea lui înaintea înaltei Curți. Paris, 25 ianuarie. D. Dăroulade a informat guvernul că dacă se vor da ordonanțe de ne­­urmărire în contra membrilor parla­mentului inculpați in afacerea Pa­nama, va face o interpelare. • Petersburg, 25 Ianuarie. Monitorul oficial anunță că ziarul Grajdanin a fost mustrat în mod se­ver de către guvern, pentru că, vor­bind de afacerea Panama făcuse a­­luziuni ce ar putea fi luate ca insultă adusă unor diplomați sus puși. Cele­­l­alte ziare au primit o comunicațiune, pentru a evita comiterea aceleiași greșeli. Eastern DIN STRĂINĂTATE Țareviciul la Berlin . Cu data de eli nu se telegrafiază : împăratul a stat eri la Țareviciul la ambasada rusă, până la 12 și trei sferturi; el i-a conferit cordonul «Vulturului negru». Țareviciul, membrii familiei impe­riale și cei­lalți prinți și-au­ făcut vizite reciproce azi dimineață. Țare­viciul și Regele Saxoniei au prânzit împreună la Majestățile lor. Țareviciul a depus carta de vizită la d. de Caprivi. Cu privire la căsătoria prințesei Margareta, de Prusia nu se telegra­­fiază, tot cu data de eri. Căsătoria­­ civilă s’a celebrat la 4 ore; în urmă, căsătoria religioasă. AFACEREA PANAMA Partea romantică.—Tentativa de otră­vire a d-lui Herz de către baronul de Reinach.—D. de Herz agent fran­cez în Italia.—Instrucția fos­tului ministru Baibaut.— Ultimele telegrame. In jurul nenorocitei afaceri Pa­nama se împletesc atâtea amănunte de interes. In­cât cadrul ziarelor fran­ceze abia ajunge să le insereze pe toate. Figaro și alte ziare au consa­crat și consacră une­ori numere în­tregi unor amănunte de mare inte­res, din care însă noi suntem nevoiți a alege numai unele, care ni se par cu deosebire interesante. Astfel, din partea romantică a afa­­cerei—căci are și o parte romantică TIMPUL 15 IANUARIE ȘTIRILE ZILEI Temperatura: Observațiunea Casei A. Menu­et C­ nne, optician­, Calea Victoriei 88, pe ziua de 14 Ianuarie. Miezul nopții .... —14.8­7 ore dimineața . . . —13. Amiazi........................— 8 înălțimea barometrică 765. Starea cerului­ frumos. ■ " * * Un dar interesant.« A. S. R. Prințul Ferdinand a pri­mit un foarte interesant cadou, din punct de vedere istoric,de lad. Ber­ger, consul general român la Stutt­gart. Nu e nimic mai puțin de­cât sceptrul lui Frederic cel mare, în­treg de fildeș, artistic cizelat și a­­vă­nd o lung­ime de vr’o 80 de centi­metre. Exuebtitatea inferioară for­mează o coroana, iar cea superioară poartă marca regelui Prusiei cu sem­nătura sa. Deasupra mânerului e re­produs în relief grupul ecvestru de la Poarta Brandenburgului. Această prețioasă relicvie a fost găsită într’o grădină, in Franța, unde fusese îngropată. Un olandez bogat o cumpărase întâifi și d. Berger de la acesta. * * * Primăria Capitalei a început deja l­ucrurile de Împodobire a orașului pentru recepția RA. N­. RA. princi­pelui și principesei moștenitoare. * * * D. N. Biarerpberg este incă bolnav, d sa nu va putea părăsi casa de­cât peste 20 zile. * * * Aflăm cu plăcere că d. profesor uni­versitar Al. Vițu a fost ales membru corespondent al societăței de biologie din Paris. • * * Conferința d-lui profesor A. Lupu- Antonescu Datoria Școalei ce era să se despolte diseară, s’a amânat pentru altă dată, din cauză că sala Atene­ului a fost închiriată pentru concer­­tele Lassare. Data desvoltărei se va anunța din vreme, * m * care a avut loc cu o mare solemni­tate in prezența împăratului, împă­rătesei și a tuturor personagiilor prin­ciare. Căsătoria a fost urmată de un cerc la Curte ; pe urmă a fost un prânz de gală; împăratul a băut in sănătatea nouilor căsătoriți. * * • Politische Correspondent afli din Sofia că cercurile guvernamentale sunt convinse că în timpul călătoriei sale Prințul Ferdinand își va alege o soție. Se crede că va fi o prințesă d’Orléans. Prințul se va întoarce peste 3 săptămâni. Din Petersburg nu se telegrafiază . Un prânz de gală s’a dat la pala­tul de iarnă în onoarea emirului din Bukhara. Au asistat împăratul, Îm­părăteasa, prinții și marii demnitari. * * * * iff Ut ULTIM CUVÂNT Iată, după Figaro, ce zice celebrul domn Prudhomme despre situația actuală din Franța: «i­e-ar trebui,— zice,— în fruntea națiunei un braț de fier a cărui [UNK] gură să fie destul de autorizată ca să poată da cu piciorul tuturor vân­­duților­­» Moș­ Neaga. CRONICA LITERARĂ Literatură subvenționată . Era vorba cu câte­va luni în urmă de un lucru foarte neașteptat și foarte ne­obișnuit pretutindeni, unde o literatură există. Statul românesc, îngrijat de puți­nul progres intelectual al poporului nos­tru, ar fi avut de gând să sprijine bănește pe scriitorii aceia, pe cari cu greu îi poate răsplăti publicul. Ministrul de instrucție publică era hotărît — așa spunea știrea aceea, din fericire falsă — va aduna în jurul unei reviste subvenționate pe cel mai cu talent și mai cunoscuți din oa­menii noștri de litere. Se citau numele d-lor Caragiali, de la Vrancea și Vlahuță. Mulți se vor fi bucurat de sigur, auzind de aceste intenții vrednice de laudă, fără să cugete la neapăratele urmări ale unei asemenea măsuri. Aceste urmări ar fi fost cât se poate de triste și, pe lângă un bine neînsemnat, s'ar fi amărit încă, prin încurajarea fatală a unor merite îndoel­­nice, sufletul oamenilor noștri de talent, cari simt atât de dureros pustiul desă­vârșit aproape ce-i încunjură. Fiind­că aceeași știre lega de numele scriitorilor pomeniți pe acel al viitorului d­rector și legătura era, ca întreaga nou­tate și mai mult de­cât densa, neaștep­tată în cazul literaturei subvenționate însă, nimic mai posibil și mai de așteptat de­cât o asemenea împărechere literară. Cine ar putea fi intr’adevăr chemat să judece de însemnătatea candidaților fără de număr, cari s’ar năpusti, flămânzi și pretențioși, la subvenția dorită a Statului ? Ministrul e une­ori un om luminat și patriot, care dorește să se însemne prin ceva și să întrebuințeze spre folosul tu­turora puterea ce-i stă o bucată de vreme în mână. A-i cere însă, pe lângă aceste însușiri deosebite, și un gust literar im­pecabil, când gustul acela nu-i are adese­ori o epocă întreagă, ci epoce îndelun­gate numai, ar fi nedrept și fără folos. Pentru a putea alege, el ar trebui să se adreseze celor cu pricepere în materia de răsplătit, la scriitori. Trebuie să nu cunoască cineva exclu­­zivismul sălbatec mai tot­dea­una al ce­lor mai puternice minți producătoare, pentru a se aștepta la o alegere fericită din partea unui asemenea juriu. Voltaire a disprețuit pe Shakespeare, Edgar Poe făcea un nepomenit haz de lipsa ire­mediabilă de talent a lui Longfellow, și în timpuri mai recente, în anii din urmă, cu prilejul unei certe bine cunoscute, Ed­mond de Goncourt a găsit cu cale să împărtășească și altora personala părere, că Renan ar fi îmbrăcând noul și vechiul testament în stilul de lapte dulce al u­­nei personalități literare ca George Sand. La noi, neapărat, că unul ar propune pe cutare prieten bun, care nu-1 supără prin­­tr’un talent prea mare, altul pe un om cu autoritate și cu influență, recunoscă­tor pentru serviciile aduse, un al treilea, din multă iubire pentru tovarășii săi de literatură, pe sine însuși sau pe nimeni. Lăsând la o parte însă posibilitățile și exemplele literaturilor străine, în acea pe­rioadă din desvoltarea lor, când publicul e omul, care stă la cârma Statului, atâ­tea lucruri instructive ni se înfățișează în țara noastră proprie. Fără a mai cita înalta instituție culturală, care ne-a adus mari foloase pe terenul științific, prin ti­păririle și premiile sale și care a încura­jat literatura curată în persoana d-lui Iuliu Roșca, avem o ramură literară, nu cea mai bogată în opere mari, de­sigur, care primește dese și bogate răsplătiri bănești, teatrul. Din timp în timp, ziarele noastre cu­prind, la rubrica noutăților literare, și a­­nunțarea unui concurs la Teatrul Națio­nal din București. Specialiști în arta dra­matică subvenționată se citesc cu bătaie de inimă și, ca oameni săraci și în ale banilor, produc. Un lucru, în număr la­ 1893 fiabil de acte, în versuri sau în proză, cum indică înțelepțește autorul în subt­ilu, cu multe tablouri, menite a face plăcere tot­dea­una,—comedie ori dramă, tragedie sau modestă «ridicare de perdea». Din toate colțurile României pachetele frumos caligrafiate sosesc și direcția împarte pe fie­care an câte­va mii de lei unui om, care le merită tot atâta cât și predece­sorul său sau mașinistul teatrului. Copilul mort al roditorului părinte se îngroapă apoi, cu toată cinstea cuvenită, în solemna și plina de jale tăcere a cri­ticei, dinaintea plictisitei lumi din staluri și mitocanilor de la galerie. Obiceiul durează de câți­va ani și tea­trul românesc e tot atât de bogat ca și înainte, cu unicul său reprezentant serios (care n’a primit nici o dată o subvenție), d. Caragiale. Și Statul dă atâtea mii de franci, care s’ar putea întrebuința pentru scopuri mai nobile, unor tineri, capabili să aducă foloase reale țării noastre, în lo­curi, unde mica lor cultură și puținele lor talente pot fi de nevoie. Dacă acestea sunt însă roadele unei în­­curajiări oficiale, date literaturei de as­tăzi, Statul și în special ministerul, ce ar deveni atuncea în adevăr al instrucției naționale, ar aduce un nemăsurat servi­­ciu țării acesteia puțin luminate, între­buințând banii ce se dau și cei ce s’ar da, într’un chip cu totul altul, tot în fo­losul literaturei. Neculai Iorga. INTEMPLARI Victimele frigului. — In ziua de 23 Decembre a plecat din București sergentul Ion Dumitru Popescu, din batalionul I de asediu, spre a merge în comuna Popești. Pe drum a fost nemețit de zăpadă și a încetat din viață. Cadavrul nenorocitului sergent a fost gă­sit tocmai în ziua de 4 Ianuarie. Un om sdrobit de tren.­­ Zilele tre­cute o grozavă nenorocire s’a întâmplat în gara Golești. Un veghetor al trenului, cu numele Nae Popescu, a fost sdrobit de un vagon în îm­prejurările următoare . Pe când el voia să asiste la cântărirea a două vagoane cu lemne, care sosiau pe li­nie la cântarul cel mare al gării, se în­cerca să dea ajutor oamenilor, cari trebuiau să oprească vagoanele la căntar, și puind mâna pe o pârghie ca să oprească roatele a fost aruncat cu o forță atât de mare pe șini, în­cât ne mai putându-se ridica, a fost ajuns de al douilea vagon cu lemne care venea cu viteză mai mare și l’a sdrobit în­tr’un mod atât de oribil, în­cât era impo­sibil de recunoscut. O persoană demnă de toată încrederea spune că nenorocitul Nae Popescu singur a voit să-și curme zilele, din cauza deselor neînțelegeri ce avea in casă cu soția sa. Cadavrul a stat pe șini până a doua zi la 11 ore, când a sosit procurorul de Mus­cel, care constatând cazul, a dat autoriza­ți­une de înmormântare. Omor prin înjunghiare — In seara de 1 Ianuarie a. c., pe la orele 10 și jum. in­dividul Gheorghe Apostol, din catuna Poenari, comuna Pâncești, județul Roman, in etate de 30 ani, căsătorit, având trei copii, a fost omorât, prin înjunghiare cu un cuțit, de că­tre Vasile Perciun, tot de acolo, în cârciuma debutantului Toader Acsinte. D. procuror, fiind sesizat, s’a transportat la fața locului la 3 Ianuarie, împreună cu d. medic de plasă și, după ce mai intâiu s’a făcut disicațiunea cadavrului, a procedat la constatarea faptului din care rezulta că Gheor­ghe Apostol, luându-se cu Vasile Perciun la ceartă, în cârciuma lui Toader Acsinte, din niște cuvinte zise lui Perciun de către A­­postol și Perciun fiind cam turmentat de băutură, a scos un cuțit ce avea la sine, purtat în o teacă, fără ca cei ce mai erau în cârciumă să-l fi văzut când l’a scos, și băgându-l între coaste, în partea stângă drept în inima lui Apostol, acesta la moment a căzut mort. Asasinul a fost trimis la parchet. Trei copii născuți morți —In noaptea de 1 spre 2 ianuarie a. c., lemița Maranda, soția lui Ioan Babri, din comuna Stolniceni județul Suceava, a născut trei copii morți, unul de sex bărbătesc și două de sex femeesc, dar numai de ș­ase luni. Femeia lehuză se află în viață și merge spre însănătoșire. Sinucidere la Salina.­In seara zilei de 30 Decembre 1892, individul numit Alexan­dru Frinof s’a sinucis cu un foc de revol­ver în strada Portului din Sulina, drept îna­intea cafenelei «Belavista». Din o scrisoare găsită în paltonul defunc­tului reese că dânsul s’a sinucis din cauză de amor nenorocit. Vapor dispărut.­Vaporul Aspasia, care a plecat de la Odessa la 3 Ianuarie, spre Crimea, ca să încarce O cantitate de sare pen­tru Odessa, a dispărut. DIN TOATA LUMEA Femeile ți nouile proiecte militare germ­ane. Se scrie din Berlin: Sâmbătă seară s’a ți­nut aci o întrunire socialistă compusă exclu­­siv din femei. Erau de față vr’o 2000. O doamnă Zetke a făcut o conferență asupra situației ce se creează femeilor proletarilor prin nouăle proiecte militare. S’a adoptat o ordine de zi prin care asistența a hotărît că se pune pe tărîmul socialismului interna­țional.

Next