Timpul, ianuarie 1893 (nr. 1-23)
1893-01-15 / nr. 10
ANUL AL CINCISPREZECELEA. — No. 10 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an..........................40 lei „ pe 6 luni......................................20 lei ., pe 3 luni......................................10 lei Pentru streinătate, un an...........................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani BARBITONILOR Acum câteva zile un ziar liberal zugrăvia cu culori din cele mai negre pe miniștrii noștri cari călatoriau in străinătate pentru afacerile Statului român. Am relevat atunci această atitudine nepatriotică arătând, pe lângă aceasta, cât de ridicoli se fac adversarii noștri în fața opiniunei publice. Nu trecu o zi și organul principal al partidului liberal urmă calea apucată de La Patrie și publică la rândul său un articol prin care bărbații de Stat conservatori erau din nou insultați în modul cel mai trivial. Atunci ne-am convins că această atitudine violentă era rezultatul unui cuvânt de ordine dat presei liberale. Acum înțelegem că cauza acestei turbări, care a apucat de o dată pe ziarele liberale, este primirea deosebit de bună pe care d-nii Lascar Catargiu și Al. Lahovari au întâmpinat-o la Viena și la Berlin și mai ales limbagiul presei germane în privința miniștrilor conservatori. In aceeași zi în care ziarele liberale se transformai în pamfleturi și nu se știau a zice că «d. Lahovari nu este omul care poate să apere cu demnitate drepturile și interesele României și că, in mâinile sale și in acele ale d-lui Catargiu, aceste drepturi și aceste interese nu pot decât să fie periclitate», in aceeași zi poșta ne aducea un număr al celui mai însemnat ziar oficios din Berlin, Gazeta Germaniei de Nord, in care citim următoarele: «.Ministrul afacerilor străine al României, d. Al. Lahovari, care se află actualmente în capitala imperiului german, sosește din Sigmaringen, unde a asistat la serbările căsătoriei. D-sa a fost deja prezentat în acest ultim oraș Majestăței Sale împăratului și a avut onoarea de a se întreține cu Majestatea Sa. «Astăzi ministrul va fi primit în audiență privată de Majestatea Sa. Deși d. Lahovari e încă destul de tînăr, are în urma sa o carieră strălucită. Așa cum se obicinuește în România, și-a făcut cariera mai cu deosebire pe calea parlamentară și trece ca unul dintre cei dintâin oratori ai Parlamentului român. «Deși conduce de un timp relativ scurt afacerile străine ale României, d. Lahovari are la activul său frumoase succese, printre care trebue citat ma înainte de toate atitudinea sa în același timp energică și diplomatică în afacerea Zappa. «Tot astfel în raporturile adeseori dificile cu puternica vecină Rusia, d. Lahovari a știut prin fiineța tactului său politic să înlăture orice complicațiune serioasă, fără a jigni , cu toate astea, întru nimic demnitatea țerei sale. Urmaș al unei vechi familii boerești, d. Lahovari profesează prin aplicare și tradițiune principii curat conservatoare și, alături cu d. Lascar Catargiu, el trece de cel mai însemnat bărbat de Stat al partidului conservator pur din România. «In timpul șederei sale aci, d. Lahovari va avea fără îndoială de asemenea a se întreține asupra raporturilor comerciale ale țărei sale cu Germania, care în curând trebuesc a fi regulate din nou. «Negocierile nu pot decât să se folosească de intrarea sa în raporturi personale cu principalele noastre personalități politice, deoarece d. Lahovari posedă, pe lângă cunoștința adâncă a intereselor comerciale ale tozei sale, și un mare talent de negociator. In toate cazurile, ministrul afacerilor străine al regelui Carol va putea fi încredințat că pretutindeni ’i se va face aci primirea cea mai simpatică». Lăsăm la o parte expresiile măgulitoare care privesc în special persoana ministrului nostru de externe și le privim numai ca o dovadă de înaltă curtenie din partea cercurilor oficiale germane. Dar tonul întreg al acestei notițe nu dovedește el oare în destul starea favorabilă în care purtarea prudentă și conciliantă a guvernului conservator a știut să aducă relațiunile României cu Statul cel mai puternic al Europei ? Reproducând rândurile de mai sus ale ziarului german, am dat un răspuns sdrobitor clevetirilor și mojiciilor aruncate guvernului întreg, și în special ministrului de externe, de către presa colectivistă. In ce privește observațiunea răutăcioasă a ziarului La Patrie cum că «vom afla intr’o zi cât a costat pe industria și, pe comerciul României articolul Gazetei Germaniei de Nord», o lăsăm pe seama patriotului (?) sau redactor., Asemenea mici infamii nu merită decât disprețul cel mai adânc din partea oricărui om de bine. Dar ce să mai discutăm cu niște pamfletări de a doua mână cari nu fac decât a ’și face meseria ? Ne adresăm dar stăpânilor lor și le zicem o dată pentru totdeauna. In zadar munciți pentru a căpăta din afară aceea ce va lipsește în lăuntrul țarei. In zadar aveți o corespondență activă și întrețineți chiar scriitori cari se încerc a strecura în presa germană tot felul de bârfeli în contra noastră. Atât bărbații conducători cât și opinia publică în străinătate știu bine că n’au a face cu oameni ce promit convenții consulare, pe care nu le pot da, ci cu un guvern cinstit căruia nu se pot cere decât concesiuni compatibile cu interesele țarei sale. Convocare Domnii membri ai clubului conservator sunt rugați a se întruni în adunare generală. Duminică 17 Ianuarie, a. c. orele 2 p. m. în localul clubului (casa Mandy), spre a asculta darea de seamă anuală și a procede la alegerea comitetului pentru anul 1893, conform art. 3 și 12 din regulament. Președinte : general G. Manu. TELEGRAME Afacerile egiptene Colonia, 25 Ianuarie. Gazeta de Colonia află din Londra că reprezentanții străini acreditați pe lângă Curtea britanică au comunicat guvernelor lor respective, că Anglia vrea să întărească trupele de ocupațiune in Egipt, dar că ea nu schimbă întru nimic politica sa in privința acestei țări. Îșî menține de asemenea declarațiunile anterioare. Londra, 25 Ianuarie. Sa așteaptă noui puteri in Egipt la începutul lui Februarie. Până atunci, s-a și trimes un batalion la Port-Said. Paris, 25 Ianuarie. Ambasadorul englez, lordul Dufferin, a avizat pe guvernul francez printr-o scrisoare despre sporirea trupelor engleze de ocupațiune în Egipt, adăugând că această hotărire a Angliei nu schimbă întru nimic intențiunile sale în privința ocupațiunei. D. Waddington a fost însărcinat să ia act de această declarațiune și să ceară lordului Rosebery de a preciza incidentele care au motivat nouile măsuri hotărite de Anglia. Ü. Waddington va avea după amiazi o întrevedere cu lordul Rosebery. Frigurile aftoase in Franța.—Budgetul Legiunii de onoare. Paris, 25 Ianuarie. Cariera. Răspunzând unei întrebări in privința frigurilor aftoase, d. Viger a zis că boala aceasta există in Franța în stare endemică și ca ea nu se datorează numai transporturilor de animale de la frontiera belgiană sau germană. S’au luat toate măsurile de precauțiune , vagoanele plumbuite ce aduc oile din Germania și Austria sunt desinfectate. Ministrul studiază mijlocul de a aduce direct la Paris vagoanele cu staule și a le trimite înapoi goale, fără să mai poată servi la transportul animalelor franceze. In timpul discuțiunii budgetului Legiunii de onoare, d. Prévost de Launay, din dreapta, a criticat abuzul ce se face cu acordarea decorațiunilor la străini; el citează cazul lui Herz, care a fost numit mare ofițer după cererea unui ambasador străin. El reclamă înserarea acestor decorațiuni in ziarul Oficial. D. Richot respinde că legea nu se aplică străinilor, cari nu-și au reședința în Franța. Numărul decorațiunilor acordate strâiilor a fost redus in mod considerabil. D. Provost de Launay cere reducerea creditului Legiunii de onoare cu 100 franci, pentru a se proba voința Camerii de a vedea înserate în Ziarul Oficial toate decorațiile acordate străinilor. D. Bourgeois combate această propunere, care este respinsă cu 249 voturi contra 213. Budgetul Legiunii de onoare este adoptat. POLITICA Câteva mărgăritare culese în Voința Națională. Monitorul colectivist cu toate că regretă că d. Al. Lahovari, iar nu un colectivist, s’a dus să trateze la Berlin cu M. S. împăratul Wilhelm II și cu cancelarul Leü, e silit să facă următoarea mărturisire: «.... Desigur, ministrul afacerilor străine este un om inteligent și instruit. D-sa nu va lua intr’o conversațiune cu vr’un cancelar, Pireul drept un om». Eî bine, lucrul acesta s’ar fi putut lesne întâmpla, dacă în locul d-lui Lahovari ar fi fost un matador colectivist. Să presupunem că ar fi fost d. C. I. Stoicescu, leaderul liberalilor din Cameră. Iată ce întorsătură ar fi putut lua conversațiunea între dânsul și d. de Caprivi. — Incestiunea Zappa, ar fi zis bunăoară cancelarul german, ați avut nn fel de furcă cu Grecii. — Da, Excelență, ar fi răspuns d. Stoicescu, și eram pregătiți pentru orice eventualitate, chiar pentru aceea de a vedea flota de la Thermopile apropiindu-se de țărmurile Mărei Negre. Tablou! Apoi nu e mai bine să fim reprezintați în străinătate de oameni cari nu iau Pireul drept un om? Un alt mărgăritar cules tot în Voința. Voind să dovedească duplicitatea politicei externe a guvernului conservator, Voința zice: «.... S’au comandat în Franța cupolele pentru forturi, pe când se lua angajamentul față cu Germania și cu Austria de a încheia cu ele convențiuni de comerciu». Frumoasă morală au colectiviștii în materie de politică externă. Va să zică ei cred că cupolele s’au comandat în Franța, nu pentru că se realiza o economie de câteva milioane, ci pentru a complace guvernului Republicei. Așa făceau colectiviștii în timpul domniei lor. Și nu ’și pot deci închipui politică fără deșert. Pentru el totul se reduce la faimosul: «Cât dai ?» Auziți d-voastră enormitate! Să vrei să fii bine cu Germania și să te uiți la câteva milioane comandând cupolele în Franța! Așa ceva nu intră îa capul unui colectivist, adăpat la școala cea bună a colectivismului. Al treilea și cel din urmă mărgăritar. Vorbind de prezența faimosului Arton în București, Voința uitând „petele“ din familia colectivistă zice : «Atâți escroci umblă liberî pe stradele Bucureștilor, în cât puțin va importa guvernului român dacă capitala României va numera un escroc liber mai mult...... Apoi noi suntem de vină dacă liberalii, stând 12 ani ,la putere, ați făcut școală în această țară? Știm și noi că sunt escroci, și încă mai abituri decât Arton, cari se plimbă netulburați pe stradele capitalei. Dar ei și-au făcut osânda și guvernul conservator n’are nici un mijloc legal ca să-i împedice de a umbla liberi pe strade. Unul din ei și-a alipit chiar numele de un teatru, la care convoacă zilnic societatea bucureșteană. Spună-ne Voința ce putem oare să facem acestor «liberați»? VINERI 16/27 1IANUARIE 1893 ANUNCIURI ȘI INSERȚII: Linia S0 litere petit pag. IV......................0,40 Reclame.................. »III......................1,50 . .................. . II......................2,50 In Pan? anunciurile se primesc la Agenții Navaa, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23-XJn exemplar 15 Bani DUPĂ NATURA Copistul S’au schimbat vremurile. Acum zece ani, dacă erai băiatul unui om cu ceva trecere, dacă nu fusese cu putință să înveți mai mult decât patru clase primare, te făceai copist la minister și încet încet puteai să ajungi chiar șef de divizie cu ajutorul lui Dumnezeu și al d-lui ministru. Astăzi copiștii au trecut toți bacalaureatul, copiștii sunt studenți în drept sau în litere și, ca să ajungă la deosebita onoare de a transcrie conceptele, sunt supuși la concurs. Zeamă lungă nu caută eî să facă în minister, nici nu visează înaintare. Ferească Dumnezeu ! Un an, cel mult două, pâni h ultimul examen de licență, și apoi : Adio Bosco ! Cu plecăciune, d-le ministru ! Copistul își strânge catrafușele și solicită o funcțiune în magistratură.... fie chiar în ori ce județ deocamdată! Mai toți băeți muncitori, ei nu au primit slujba subalternă de copist decât spre a-’și procura mijloacele materiale și a-și înlesni astfel terminarea studiilor. Viața e grea astăzi: lemne, chirie, haine, cărți și restul nu ’și le poate procura cu nuci; o sută de lei pe lună e un fleac, dar e bună adesea și suta aceea spre a te scoate din multe încurcături. Copistul e cel mai levent și cel mai bine dichisit din toți funcționarii ministerului: gulerul și manșetele lucesc ca ghiața de pe lacul Cișmegiului, cravata cu acul înfipt la o parte , după ultimul model. Jobenul nu-I lipsește. E ras cu perdaf și mustăcioara trasă cu ferul. Mare curtezan, e mereu amorezat — (nu uitați că’I se cuvine, căci n’are nici 25 de ani) — și adesea lasă la o parte hârtiile de prescris spre a termina o scrisoare către Olghița, Smarandița sau altă cuceritoare a inimei sale. Semne particulare. Copistul are o afecțiune nemărginită pentru casierul ministerului, cu toate că la sfârșitul lunei, la plata lefurilor — nu știe cum naiba se face — copistul a luat atâtea avansuri, încât rămâne mereu dator. D-l casier este însă băiat bun; a fost și densul tiner și din când în când consimte a lăsa socotelile încurcate până la luna viitoare. Colodium. LEGEA GENDARMERIEI din Camera s’a ocupat în secțiuni cu legea gendarmeriei rurale. Pentru ca cetitorii noștri să cunoască economia acestei legi, publicăm noi expunerea de motive cu care d. ministru de interne însoțește textul acestui important proiect de lege. Proiectul de lege, act alăturat, prevede înființarea unui corp de gendarmerie rurală pentru fiecare județ în parte, care, fiind cu tot sustras de la obligațiunile militare, rămâne o putere exclusiv pusă în serviciul autorităților civile de poliție ale regatului. După organizarea ce propun, gendarmeria este pusă sub ordinele superioare ale ministrului de interne în tot ceea ce privește serviciul ordinei și siguranței, sub ordinele ministrului de justiție în ceea ce privește acțiunea sa ca auxiliar al poliției judiciare, și numai în ceea ce privește comandamentul, disciplina și instrucția strict necesară militară, sub ordinele ministrului de resboiü. In consecință, prefecții sunt autoritățile imediat superioare unităților de gendarmerie dupe teritoriul ce administrează și șefii de stațiune se găsesc sub ordinele directe ale subprefecților și primarilor în circumscripțiunea cărora cad. In ceea ce privește atribuțiunile lor judiciare pentru descoperirea crimelor, delictelor și adunarea probelor, ei primesc ordinele direct de la judecătorii de instrucție și procurorii tribunalelor județelor respective. După organizarea ce se propune vom avea două clase de gendarmî: gendarmi județianî și gendarmi comunali. Gendarmii județiani vor fi în număr de patru pentru fiecare plasă, iar cei ai reședințelor județiane, în număr de opt de reședință. Gendarmi comunali, afară de caporalul ce comandă stațiunea, vor fi câte două pentru comunele de la ioo contribuabili în jos, sporindu-se acest număr cu câte unul la suta de contribuabili pentru comunele cu mai mare populațiune ; acest număr însă nu va putea niciodată să fie mai mic decât de 2 pentru fiecare comună, oricare ar fi numărul contribuabililor din care ea se compune, și în afară de comandantul stațiunei. Cheltuelile de întreținere a gendarmilor județiani privesc pe Stat; acelea ale întreținerei gendarilor comunali pe comunele respective. După calcuele cu aproximație făcute, numărul gendarmilor comunali în toată țara are a fi cam la 8.000, acei județiani de 1.260, iar al ofițerilor însărcinați cu comanda și Instrucția acestor trupe de 69, calculați a câte două ofițeri inferiori de fiecare județ și 5 ofițeri superiori peste toată țara, cu sarcina de a priveghia și inspecta. Sistemul la care m'am oprit de a împărți toată gendarmeria rurală în cele două clase de mai sus mi s’a părut cel mai propriu a fi introdus astăzi la noi. El are avantagiul, pe de o parte, de a degreva Statul de o cheltuială prea costisitoare, dacă am fi pus în sarcina sa exclusivă întreținerea tuturor gendarmilor necesari poliției noastre rurale ; iar pe de alta am putut ajunge de a înzestra toate centrurile locuite cu câte un post de gendarmi în număr suficient unei supravegheri lesnicioase și neîntrerupte. Ceea ce face și mai preferabil acest sistem, este că densul nu supune comunele rurale la cheltueli noul și disproporționate cu puterile lor financiare. După art. 3 din legea poliției rurale în vigoare, fiecare comună rurală este obligată astăzi a-și avea numărul trebuincios de guarzi câmpeni pentru paza holdelor, livezilor, sădirilor și a dumbrăvilor locuitorilor și proprietarilor din coprinsul ei. Acest număr legea îl fixează la două pentru comunele de la 100 familii în jos și îl sporește cu încă câte unul la sută de familii pentru comunele cu o populațiune mai mare. Prin întocmirea propusă, toți acești guarzi câmpeni sunt transformați în gendarmi comunali, iar atribuțiunile ce ei au după legea poliției rurale trec în mod special asupra gendarmilor stațiunilor comunale și fac parte din srviciul lor ordinar. Cu chipul acesta comunele vor putea avea, fără o nici o cheltuială nouă, la îndemână niște agenți mai instruiți și permanenți pentru poliția lor locală, iar siguranța generală un număr de gendarmi destul de pregătit și îndestulător trebuințelor sale zilnice. După cum se poate vedea din tabloul ce formează art. 14 al proiectului de lege, stațiunile de la reședințele de județe vor avea gendarmi călări și gendarmi pedestri în număr egal , stațiunile de la plăși numai gendarmi călări, iar stațiunile comunale numai gendarmi pedeștri, întregul teritoriu rural al regatului se va împărți, încât privește serviciul gendarmeriei, în companii, plutoane și secțiuni. Compania va cuprinde întregul număr de gendarmi al unui județ. Plutoanele vor fi formate din trupele mai multor secțiuni Secțiunile sunt posturile de gendarmi destinați reședințelor de județe, de plasă sau de comună, și care iau numirea de stațiuni. Companiile vor fi comandate de câte un căpitan, ajutat de un locotenent, plutoanele de sergenți-majori, stațiunile de plasă și reședințele județiane de câte un sergent, iar cele comunale de câte un caporal. Comandanții de companii și ajutoarele lor vor mai avea încă sarcina de a supraveghia comenzile și instrucția trupelor de pe la toate stațiunile ce cad în circumscripția județului lor. In fine, toată gendarmeria rurală va fi pusă sub comanda și supravegherea unui inspector general, cu gradul de general de brigadă, ajutat de 4 ofițeri superiori. O cestiune foarte însemnată, care s'a preocupat, a fost, mai cu seamă, aceea a recrutărei gendarmeriei. In această privință sistemul recrutărei exclusive a gendarmilor de toate gradele dintre militarii în activitate sau rezervă l'am crezut cel mai propriu a asigura Instituțiunei succesul său. Astfel, ofițerii vor fi luați dintre aceia ai armatei active, dintre cei în rezerva armatei, cum și din gradele inferioare ale gendarmilor, în condițiunile cerute de lege pentru înaintarea lor în armata activă, iar trupa numai din angajați și reangajați voluntari, foști militari trecuți în concediu, rezervă sau miliții. Termenul de angajament și reangajare a acestor din urmă l'am fixația 5 ani, având în vedere că acest timp abia ar putea fi îndestulător pentru ca gendarmul să cunoască bine îndatoririle serviciului său. Proiectul de lege mai prevede dispozițiuni care regulează în chip amănunțit toate cestiunile relative la remontă, armătură, echipament, locuință, solde, indemnizații, p ime de reangajare și pensiunile cuvenite gendarmilor. In cât privește remonta, ofițerii de gendarmerie sunt îndatorați a’și avea fiecare numărul de cai prescris de legea militară corespunzător gradului ce fiecare an. Acești cai și ’i vor procura din propriile lor resurse. Cât pentru gradele inferioare și gendarmii județiani, destinați a fi călări, aceștia vor primi caii lor de la Stat,