Timpul, noiembrie 1893 (nr. 242-265)
1893-11-26 / nr. 262
ANUL AL CINCISPREZECELEA. No. 262 EDIȚIA A TREIA VINERI 26 NOEMBRE (8 O-BRE) 1893 ABONAMENTELE In țară pe un an............ 40 lei „ pe C Iun!..............................20 Iei , pe 3 Iun!...............................10 le! Pentru streinătate, an an.....................50 lei Redacția și Administrația — 38.STRADA DOAMNEI,23 — Un exemplar 15 Bani SA NE TRAIASCA! Astăzi este o zi de sărbătoare pentru toată suflarea conservatoare în tara românească. Lascar Catargiu, venerabilul șef al partidului nostru, împlinește astăzi vârsta de 70 de ani. Rareori se poate vedea o viață mai plină de activitate binefăcătoare; născut la 1823, primul-ministru actual a intrat în slujba Statului pe la 1847 și a ocupat în șir posturile de prefect la Fălciu, (1849), la Neamțu (1850,) și la Galați 1853. In toate aceste posturi el s’a distins prin spiritul său conciliant, prin o aptitudine specială pentru administrație și prin o cinste exemplară. La 1851, e se căsători cu d-ra Eufrosina Ventura, fiica lui Alexandru Ventura din Botoșani. La 1854, îl găsim prefect de poliție la Iași. De aci începe cariera sa politică care n’a fost întreruptă până astăzi și în care îl vedem luând parte ca fruntaș la toate actele mari și istorice ce s’au petrecut în țara aceasta de treizeci și cinci de ani încoace. Ales în divanul ad-hoc, Lascar Catargiu dobândi în curând atâta autoritate, încât el fu desemnat printre candidații la Domnia Moldovei în acea zi memorabilă care se sfârși într-un avânt patriotic prin alegerea unanimă a lui Alexandru Ion Cuza. La 1859, Lascar Gatargiu este ministru de interne în Moldova. La 11 Februarie 1866, toate partidele întrunite pentru resturnarea lui Vodă-Guza îi încredințează locotenența domnească împreună cu Neculae Golescu și colonelul Haralamb. La 11 Mai 1866, el este primul președinte de consiliu și ministru de interne al Principelui Carol. La 11 Martie 1871, Lascar Gatargiu intervine din nou ca șef al partidului conservator pentru a scăpa situația compromisă și a împiedica abdicațiunea Suveranului care, fiind desgustat și amarît de atacurile, clevetirile și intrigile urzite de liberali, era gata a părăsi țara. De la 1871 până la 1876, el prezidează ministerul conservator căruia se datorește întemeiarea finanțelor noastre. La 1889, Lascar Gatargiu este din nou șeful cabinetului, la 1891 ministru de interne și în același an el formează cabinetul actual pe care îl prezidează pănă astăzi. Din acest scurt rezumat biografic poate oricine vedea cât de plină a fost cariera acestui bărbat eminent, care de aproape o jumătate de secol slujește țârei, dându’i toată activitatea sa într’o muncă neîntreruptă și neobosită. Lascar Catargiu este tipul statorniciei politice; în lunga sa carieră nu s’a abătut un moment măcar din calea pe care ’și’o trăsese. Numele său este atât de nedespărțit de cinstea personală și politică, încât el impune respect chiar adversarilor săi cei mai aprigi. Ll se bucură de atâta autoritate în Parlament, încât uneori este destul ca să intervie în desbateri cu câteva cuvinte pline de bun simț și de convingere pentru a tranșa situațiunile cele mai grele. Lascar Catargiu nu este un maestru al cuvântului; ca și mulți alți bărbați politici de frunte, el neglijează forma; discursurile sale nu sunt împodobite cu flori de retorică, dar ele sunt substanțiale și ating totdeauna miezul cestiunilor. Ca toate naturile gânditoare și practice, Lascar Catargiu jertfește forma în folosul fondului. ’I se atribue multă dibăcie și fineță în conducerea și manipularea ițelor politice. Noi credem că această dibăcie constă mai ales în tactul cu care, folosindu-se de marea sa experiență, el știe să lase împrejurărilor timpul de a se desvolta firește și a nu întrebuința autoritatea sa decât la momentul oportun. La densul energia nu se traduce în autoritarism și nu exclude spiritul de conciliare. Dovadă este modul cum a condus politica partidului conservator în cursul unui patrar de secol. Pentru Lascar Gatargiu, conservatismul în România este sinonim cu respectul cel mai strict al instituțiunilor noastre liberale. De aceea el s’a opus totdeauna la orice încercare în sens retrograd, luptându-se însă cu tot dinadinsul în contra apucăturilor de fals liberalism și contra ideilor prea înaintate pe care le-a privit ca fiind nepotrivite cu starea noastră. El a fost și este încă pentru progresul treptat și pentru o politică care, în lăuntru și in afară, caută să impună respectul prin o gospodărie bună și prin o atitudine totodată demnă și lipsită de orice spirit de provocațiune. Astfel a ajuns Lascar Gatargiu la pragul bătrâneței înconjurat de iubirea și devotamentul partizanilor și de stima adversarilor săi; el are dușmani politici, dar nu credem să aibă dușmani personali; cu o dreaptă mândrie el poate dar să arunce o ochire asupra vieței sale de muncă neobosită și roditoare pentru țară, sigur fiind că nu există nici un bun român care să nu -i ureze încă ani mulți și fericiți. Pentru noi conservatorii în special este o nespusă fericire de a vedea cum venerabilul nostru șef, reprezentantul unei generațiuni căreia datorim tot ce suntem astăzi, după 70 de ani de viață devotată torei, este încă in picioare, verde ca bradul, tare ca stejarul și purtând în mâna sa experimentată drapelul reîntinerit al partidului nostru. Se ne trăești, bătrâne și să ne călăuzești încă mulți ani! --------------------♦-------------------- TELEGRAME Criza din Italia Roma, 6 Decembrie. Cercurile parlamentare confirmă știrea că d. Zanardelli își va depune mâine mandatul. «II Popoli Romani» zice că regele a judecat că compunerea cabinetului astfel cum o propunea d. Zanardelli nu respunde gravității situațiunii. Din Camera franceză. — Grupurile colonial și agricol Paris, 6 Decembre. Extrema stângă a hotărât să nu interpeleze noul cabinet în privința politicii generale, eșecul interpelării fiind sigur. Grupul colonial a însărcinat biroul său să confere imediat cu guvernul în privința știrilor grave ce au sosit de curând din Madagascar. Paris, 6 Decembrie. Grupul agricol al Camerii s-a ocupat de sporirea dreptului de vamă asupra grânelor. Grupul va cere guvernului să ia inițiativa acestei sporiri. Noul cabinet sérbesc Belgrad, 6 Decembrie. Cabinetul Gruici s-a prezintat azi la 12 Regelui. D. Veșnici, numit ministru, a depus jurământ. Viena, 6 Decembrie. Polii. Correspondenza află din Belgrad că ministerul Gruici se va prezintă mâine Scupcinel. Programul cabinetului va insista mai cu seamă asupra îmbunătățirei finanțelor, care va trebui obținută prin perceperea directă a impozitelor de către Stat și prin economii mari în toate ramurile administrației. Guvernul își va da de asemenea silința pentru a înălța prestigiul autorității publice, pentru a crea o bancă ipotecară a Statului și bănci agricole. De la Melilla Melilla, 6 Decembre. Mareșalul Campos a oprit, sub pedeapsă de moarte, a se comunica știri în privința operațiunilor militare. Se crede că Spania va cere stabilirea unei zone neutre în jurul Melillei. Dinamitardul din Londra Londra, 6 Decembre. Se asigură că individul la care s-au găsit materii explozive nu se numește Schneider ci Snyder ; el este agentul societății americane pentru patenta materiilor explozive ; dinamita și sticlele găsite la dânsul nu sunt decât eșantilioane (probe). In nordul Sismului Paris, 6 Decembre. O notă a Agenției Havas confirmă că încă nu s’a iscălit nici un aranjament de nici o natură în ceea ce privește crearea unui stat în nordul Siamului. Negocierile continuă. Din Camera ungurească Budapesta, 6 Decembre, Camera deputaților. — Camera a adoptat paragraful fondurilor secrete după ce d. Wekerle declarase că crede că opiniunea publică ar fi destul de puternică ca să readucă o oarecare parte a presei pe o cale mai bună. Respinge insinuarea că fondurile secrete ar servi pentru interese de partid. Camiera a început discuția budgetului ministerului de finanțe. Emisiunea de obligații de căi ferate în Rusia Petersburg, 6 Decembre. Oficialul publică o ordonanță a ministerului finanțelor privitoare la emiterea de obligațiuni de drum de fier, garantate de guvern în modul următor: Obligațiunile 4 °/C de cale ferată Moscova- Iaroslav. Capital 2.640.000 r. p. Obligațiuni 41/8 °/c, calea ferată Kiev-Voronetz. Capital 13.000.000. Obligațiuni 4 °/C, marea societate de căi ferate rusești. Capital 9.000.000. Obligațiuni 41/a ° C, calea ferate sud-vest. Capital 30.000.000. Fără patimă în acești câțiva ani de guvernământ al partidului conservator, în afară de reformele bine-făcătoare ce s’au adus în magistratură, finance, domenii, instrucțiune publică, trebue să nu pierdem din vedere și o desăvârșită schimbare în moravurile noastre politice, inaugurată de la 1888 și urmată până astăzi. Vorbesc despre politica fără patimă, fără spirit de răsbunare, politică ce era necunoscută sub regimul liberal. Astăzi poți să fii prieten sau dușman al guvernului fără să te temi de cea mai mică jignire în interesele tale. Din contra, ași putea afirma că conservatorii au ținut cu deosebire să fie mai amabili și îndatoritori pentru dușmanii lor decât pentru prieteni. Exemplul cel bun s’a dat cu numirile în funcțiunile publice, în care nu numai s’au menținut, dar chiar s’au înaintat slujbași cunoscuți pentru spatiile ce arătaseră regimului trecut. La finance, la domenii, în magistratură, miniștrii, chiar cu riscul de ași atrage nemulțumirile partizanilor mai îndărătnici ai partidului conservator, nu s’au sfiit să pue la rândul íntâia pe acei funcționari cari meritau sprijinul și încrederea guvernului. De câte ori au venit liberalii la putere — Monitorul Oficial este față spre a dovedi că nu ne abatem de la adevăr—funcționarii regimului trecut erau înlocuiți imediat în proporție cel puțin de 90 la sută. Dar în afară de slujbele Statului și comunei, spiritul de persecuție al colectiviștilor era fără margini. Ar fi fost spre exemplu lucru imposibil pe la 1886 ca un conservator să fie numit sindic al unui faliment. Sindicatul era un monopol al colectivității. Cercetați astăzi dosarele tribunalului de comercia și veți vedea că 75 la sută din sindicii de la 1888 până în prezent sunt luați dintre avocații liberali, și cu cât e liberalul mai nevoiaș cu atât e și sindicatul ce i se dă mai bun. Sub colectiviști, conservatorul era privit ca o ființă spurcată căreia i era interzisă măcar intrarea într-o administrație publică ; sub conservatori, toate ușile stau larg deschise pentru liberali. Să mai vorbim oare de celelalte mici mizerii ce se făceau de poliție oricărui cetățean îndărătnic care nu răspundea la apelurile comisarilor spre a veni la întruniri sau la vot? Să mai vorbim de capetele sparte, prăvăliile devastate, arestările nelegale, persecuțiile până la al nouălea neam ? Deși au trecut șase ani de atunci, totuși cetățenii nu au uitat că spaima de guvern ajunsese atât de mare, încât ne era frică pe strade sau în locuri publice să întindem mâna și să salutăm pe vr’un dușman pe față al guvernului. Șase ani de regim conservator au fost de ajuns spre a modifica cu desăvârșire aceste moravuri sălbatice, dar șase zile de guvern liberal ar fi de ajuns spre a le aduce iarăși în vigoare. Stop. O LĂMURIRE Primim de la d. Eugen Brote următoarea scrisoare pe care ne facem o datorie a o insera în coloanele Timpului. Ea va dovedi odată mai mult că aceia dintre conaționalii noștri din România cari cred că trebue să facă din chestiunea fraților de peste granițe o chestiune de partid, departe de a întâlni aprobarea acelor frați, lucrează cu totul în contra sentimentelor și aspirațiunilor lor. Lăsăm acum cuvântul domnului Eugen Brote . Domnule director. Sub titlul Chestiunea Transilvaniei au publicat in numărul de astăzi al mult prețuitului d-voastră ziar unele aprecieri, semnate de «Un bătrân», a căror cuprins mé îndeamnă la unele modeste observări ce am să le fac cu permisiunea d-voastră. Chestiunea Transilvaniei e in prima linie o chestiune națională. Așa o privim noi dincolo și așa, cred, că trebue privită de toți Românii, oriunde s’ar afla eî. Națională e, fiindcă Se tratează de deznaționalizarea a trei milioane de Români. După chiar firea lucrului toate chestiunile mari naționale aparțin domeniului tuturor partidelor și grupărilor politice. Totdeauna conduși fiind în acțiunile noastre de aceste vederi, partidul național român din Transilvania și Ungaria, care cuprinde în sine întreg poporul de acolo, n’a căutat nici când sprijinul numai a unui singur partid din regatul României, dar a primit cu recunoștință sprijinul sincer ce i s’a dat de către toate partidele politice de aici. Și dacă ar fi după dorința noastră a Transilvănenilor, ne-am socoti cel mai fericiți când am vedea unite toate partidele politice din regat în ideia națională, care, în cazul de față, se reprezintă prin chestiunea Transilvaniei. Dar cestiunea Transilvaniei e totodată și o cestiune europeană, aparține deci și domeniului politicei externe. Pentru deslegarea altor mari cestiuni de interes european este foarte important, dacă populația română a Transilvaniei și a părților mărginașe din Ungaria e sau nu e mulțumită și dacă această mulțumire sau nemulțumire poate să influențeze asupra atitudine! statului român, guvernat in mod constituțional. Prin urmare și din acest punct de vedere, nu mai puțin important ca cel național, este interesul comun al tuturor Românilor, și nu numai a unui singur partid politic, ca cestiunea Transilvaniei să fie deslegată într’un mod mulțumitor și în conformitate cu interesele neamului românesc preste tot. Deslegarea, ea însășî, e pusă de toți factorii competenți pe tărîm pacinic. In conglesuire cu tradițiile poporului român din monarhia habsburgică, partidul național român a rămas de la axistența sa și pănă astăzi în toate manifestațiunile sale politice real. El nu cere altceva decât încetarea supremației maghiare asupritoare și a politicei de maghiarizare, inaugurarea unui sistem de guvernare întemeiat pe principiul egalei îndreptățiri și garantarea liberei desvoltări culturale naționale a Românilor. Lealitatea partidului și poporului românesc din Transilvania și Ungaria e sinceră și vechie, atât de veche pe cât de veche e istoria lui, întreaga noastră politică se clădește pe această realitate sinceră și veche a poporului, pe care o socotim drept o temelie tare și puternică. Astfel își găsește ușor explicația pentru ce dușmanii noștri sgudue mai ales la această temelie, pentru ce tocmai ei au inventat așa numitul «Daco-Romanism» in sens politic , pentru ce tot ei își dau multe silințe să ne prezinte înaintea lumei drept «iredentiști», cari tind la spargerea monarhiei habsburgice, și ca oameni periculoși pentru conservarea păcei europene. E evident că prin aceste și asemeni apucături dușmanii noștri tind a ne lipsi de simpatiile și sprijinul popoarelor nemaghiare din patrie, de bună-voința guvernelor române pe de o parte, iar pe de alta a ne face inimice cercurile conducătoare politice ale monarhiei habsburgice și ale aliaților ei. Deci toți aceia, fie chiar și dintre conaționalii noștri, cari, fără să țină seamă de simțimintele adevărate ale poporului român de dincolo de munți și de temelia politicei partidului nostru național, cred a putea da în împrejurările actuale o soluțiune violentă a chestiunei transilvane, mână apa pe moara dușmanilor noștri și contribue la slăbirea pozițiunei noastre fără ca să ne poată da în schimb garanția pentru reușita politicei lor. Noi ne bucurăm și ne încuragiăm de zelul și de iubirea, cu care frații noștri din regat ne sprijinesc în lupta noastră grea. Dar, dacă e să învingem, trebue cu toții, mie și mare, tînăr și bătrân, conservatori și liberali, să lucrăm în una și aceeași direcție, precum și pretinde o cauză mare națională. Primiți,domnule director, expresiunea distinsei mele considerațiuni ce vă păstrez Eugen Brote, București, 24 Noembre (6 Dec.) 1893. Noul minister francez O rectificare. — D-nii Marty și Viger Trebuie să facem o rectificare a primei și singurei liste a noului minister francez, comunicată nouă de Agenția Română. D-nii Kerjagu și Loubet, al căror nume se afla pe acea listă, n’au intrat în noul minister. D. Jonnart a luat portofoliul lucrărilor publice, iar nu pe acel al comerțului. La comerț a fost chemat d. Marty, iar portofoliul agriculturel a rămas în mâinile d-lui Viger. D. Marty, e născut la 1838 în Carcassone, oraș pe care îl reprezintă Ia Cameră de la 1885. D-sa exercita profesiunea de avocat, e doctor în drept, înainte de 1870 a luat o parte activă la lupta împotriva Imperiului. La Cameră, a fost vice-președinte al comisiunea vămilor și președinte al grupului viticol. S’a ocupat mult cu chestiunile economice. D. Viger, ministrul agriculturei, e singurul membru al cabinetului Casimir Parier, care a făcut parte și din ministerul Dupuy. E născut la Targeau în anul 1843. E doctor in medicină. A fost ales la 1885 deputat la Loiret și de atunci a fost reales întotdeauna până astăzi. In comisiunea vămilor a fost principalul locotenent al d-lui Măline și raportorul taxelor asupra productelor agricole. Eastern APA LA BUCUREȘTI 15 Raportul d-lui Bechmann (Concluzia) Examen comparativ.— D. Bechmann ajunge la concluzia că trebuie părăsită atât ideea de a alimenta orașul București cu apă de la suprafață (adecă de ha) cât și aceea de a se servi de apă de puțuri. D-sa se oprește la singurele două soluțiuni raționale : aducerea apelor de izvor de la munte și captarea apelor țîșnitoare din stratul inferior. Făcând comparațiunea intre aceste două soluțiuni, eminentul inginer găsește că din punctul de vedere al calității aceste două feluri de ape sunt aproape identice și se dedă apoi la considerațiuni mai întinse din punctul de vedere practic, adică economic. Din punctul de vedere al cheltuielii, cele două soluțiuni prezintă o deosebire foarte mare: 4,000,00t) pentru alimentarea din straturile inferioare și 25,000,000 pentru aducerea isvoarelor celor mai apropiate de la munte! Dacă dar încercările ce se fac acum de primărie vor da rezultatul așteptat, după cum se pare probabil, atunci orice șovăire trebuie înlăturată , va trebui să se recurgă la apa luzerană și o astfel de soluțiune, elegantă și tot de o dată economică, va putea fi cu drept cuvânt calificată de neașteptată. Strângând mai de aproape comparațiunea între cele două soluțiuni, d. Bechmann face următoarele reflexiuni: 1. Intr’una— aceea a isvoarelor de la munte—nu vor exista cheltuieli de elevațiune, deoarece apeductul va ajunge direct la foișorul de la Iancu, pe când cea,l altă soluțiune — aceea a apei din straturile inferioare—implică mergerea continuă a uzinei elevatorii, de unde rezultă spese anuale care se pot evalua la 120,000 sau 150,000 lei și a căror capitalizare trebuie adăugată la cheltuiala de instalare pentru a face o exactă comparațiune între cele două cazuri din punctul de vedere financiar , insă adăugând capitalul corespundă