Timpul, noiembrie 1893 (nr. 242-265)

1893-11-26 / nr. 262

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA.­­ No. 262 EDIȚIA A TREIA VINERI 26 NOEMBRE (8 O-BRE) 1893 ABONAMENTELE In țară pe un an............ 40 lei „ pe C Iun!..............................20 Iei , pe 3 Iun!...............................10 le! Pentru streinătate, an an.....................50 lei Redacția și Administrația — 38.STRADA DOAMNEI,23 — Un exemplar 15 Bani SA NE TRAIASCA! Astă­zi este o zi de sărbătoare pentru toată suflarea conservatoare în tara românească. Lascar Ca­­targiu, venerabilul șef al partidului nostru, împlinește astă­zi vârsta de 70 de ani. Rare­ori se poate ve­dea o viață mai plină de activitate bine­făcătoare; născut la 1823, pri­­mul-ministru actual a intrat în slujba Statului pe la 1847 și a o­cupat în șir posturile de prefect la Fălciu, (1849), la Neamțu (1850,) și la Galați 1853. In toate aceste posturi el s’a distins prin spiritul său conciliant, prin o aptitudine specială pentru administrație și prin o cinste exemplară. La 1851, e se căsători cu d-ra Eufrosina Ven­tura, fiica lui Alexandru Ventura din Botoșani. La 1854, îl găsim prefect de poliție la Iași. De aci începe cariera sa politică care n’a fost întreruptă până astă­zi și în care îl vedem luând parte ca frun­taș la toate actele mari și istorice ce s’au petrecut în țara aceasta de trei­zeci și cinci de ani încoace. Ales în divanul ad-hoc, Lascar Ca­­targiu dobândi în curând atâta au­toritate, în­cât el fu desemnat prin­tre candidații la Domnia Moldovei în acea zi memorabilă care se sfârși într-un avânt patriotic prin alegerea unanimă a lui Alexandru Ion Cuza. La 1859, Lascar Gatargiu este ministru de interne în Moldova. La 11 Februarie 1866, toate par­tidele întrunite pentru resturnarea lui Vodă-Guza îi încredințează lo­­cotenența domnească împreună cu Neculae Golescu și colonelul Ha­­ralamb. La 11 Mai­ 1866, el este primul președinte de consiliu și ministru de interne al Principelui Carol. La 11 Martie 1871, Lascar Gatargiu intervine din nou ca șef al partidului conservator pentru a scăpa situația compromisă și a îm­piedica abdicațiunea Suveranului care, fiind desgustat și amarît de atacurile, clevetirile și intrigile ur­zite de liberali, era gata a părăsi țara. De la 1871 până la 1876, el prezidează ministerul conservator căruia se datorește întemeiarea finanțelor noastre. La 1889, Lascar Gatargiu este din nou­ șeful cabi­netului, la 1891 ministru de in­terne și în același an el formează cabinetul actual pe care îl prezi­dează pănă astă­zi. Din acest scurt rezumat biogra­fic poate ori­cine vedea cât de plină a fost cariera acestui bărbat eminent, care de aproape o jumătate de se­col slujește țârei, dându’i toată activitatea sa într’o muncă neîn­treruptă și neobosită. Lascar Catargiu este tipul sta­torniciei politice; în lunga sa ca­rieră nu s’a abătut un moment măcar din calea pe care ’și’o tră­sese. Numele său este atât de ne­despărțit de cinstea personală și politică, în­cât el impune respect chiar adversarilor săi cei mai a­­prigi. Ll se bucură de atâta autoritate în Parlament, în­cât une­ori este destul ca să intervie în desbateri cu câte­va cuvinte pline de bun simț și de convingere pentru a tranșa situațiunile cele mai grele. Lascar Catargiu nu este un maes­tru al cuvântului; ca și mulți alți bărbați politici de frunte, el negli­­jează forma; discursurile sale nu sunt împodobite cu flori de retorică, dar ele sunt substanțiale și ating tot­dea­una miezul cestiunilor. Ca toate naturile gânditoare și practice, Lascar Catargiu jertfește forma în folosul fondului. ’I­ se atribue multă dibăcie și fineță în conducerea și manipularea ițelor politice. Noi credem că această dibăcie constă mai ales în tactul cu care, folosin­­du-se de marea sa experiență, el știe să lase împrejurărilor timpul de a se desvolta firește și a nu întrebuința autoritatea sa de­cât la momentul oportun. La densul ener­gia nu se traduce în autoritarism și nu exclude spiritul de conciliare. Dovadă este modul cum a condus politica partidului conservator în cursul unui patrar de secol. Pen­tru Lascar Gatargiu, conservatis­mul în România este sinonim cu respectul cel mai strict al institu­­țiunilor noastre liberale. De aceea el s’a opus tot­dea­una la ori­ce încercare în sens retrograd, lup­­tându-se însă cu tot dinadinsul în contra apucăturilor de fals libera­lism și contra ideilor prea înain­tate pe care le-a privit ca fiind nepotrivite cu starea noastră. El a fost și este încă pentru progre­sul treptat și pentru o politică care, în lăuntru și in afară, caută să im­pună respectul prin o gospodărie bună și prin o atitudine tot­o­dată demnă și lipsită de ori­ce spirit de provocațiune. Ast­fel a ajuns Lascar Gatargiu la pragul bătrâneței înconjurat de iubirea și devotamentul partizani­lor și de stima adversarilor săi; el are dușmani politici, dar nu cre­dem să aibă dușmani personali; cu o dreaptă mândrie el poate dar să arunce o ochire asupra vieței sale de muncă neobosită și rodi­toare pentru țară, sigur fiind că nu există nici un bun român care să nu -i ureze încă ani mulți și feri­ciți. Pentru noi conservatorii în spe­cial este o nespusă fericire de a vedea cum venerabilul nostru șef, reprezentantul unei generațiuni că­reia datorim tot ce suntem astă­zi, după 70 de ani de viață devotată torei, este încă in picioare, verde ca bradul, tare ca stejarul și pur­tând în mâna sa experimentată drapelul reîntinerit al partidului nostru. Se ne trăești, bătrâne­ și să ne călăuzești încă mulți ani! --------------------♦--------------------­ T­ELEGRAME Criza din Italia Roma, 6 Decembrie. Cerc­urile parlamentare confirmă știrea că d. Zanardelli își va depune mâine mandatul. «II Popoli Romani» zice că regele a judecat că compunerea cabinetului ast­fel cum o propunea d. Zanardelli nu respunde gravității situațiunii. Din Camera franceză. — Grupurile co­lonial și agricol Paris, 6 Decembre. Extrema stângă a hotărât să nu interpe­leze noul cabinet în privința politicii gene­rale, eșecul interpelării fiind sigur. Grupul colonial a însărcinat biroul său să confere imediat cu guvernul în privința știrilor grave ce au sosit de curând din Ma­dagascar. Paris, 6 Decembrie. Grupul agricol al Camerii s-a ocupat de sporirea dreptului de vamă asupra grâne­­lor. Grupul va cere guvernului să ia ini­țiativa acestei sporiri. Noul cabinet sérbesc Belgrad, 6 Decembrie. Cabinetul Gruici s-a prezintat azi la 12 Regelui. D. Veșnici, numit ministru, a de­pus jurământ. Viena, 6 Decembrie. Polii. Correspondenza află din Belgrad că ministerul Gruici se va prezintă mâine Scupcinel. Programul cabinetului va insista mai cu seamă asupra îmbunătățirei finanțelor, care va trebui obținută prin perceperea directă a impozitelor de către Stat și prin economii mari în toate ramurile administrației. Gu­vernul își va da de asemenea silința pentru a înălța prestigiul autorității publice, pentru a crea o bancă ipotecară a Statului și bănci agricole. De la Melilla Melilla, 6 Decembre. Mareșalul Campos a oprit, sub pedeapsă de moarte, a se comunica știri în privința operațiunilor militare. Se crede că Spania va cere stabilirea unei zone neutre în jurul Melillei. Dinamitardul din Londra Londra, 6 Decembre. Se asigură că individul la care s-au găsit materii explozive nu se numește Schneider ci Snyder ; el este agentul societății ameri­cane pentru patenta materiilor explozive ; di­namita și sticlele găsite la dânsul nu sunt de­cât eșantilioane (probe). In nordul Sis­mului Paris, 6 Decembre. O notă a Agenției Havas confirmă că încă nu s’a iscălit nici un aranjament de nici o natură în ceea ce privește crearea unui stat în nordul Siamului. Negocierile continuă. Din Camera ungurească Budapesta, 6 Decembre, Camera deputaților. — Camera a adoptat paragraful fondurilor secrete după ce d. We­­kerle declarase că crede că opiniunea pu­blică ar fi destul de puternică ca să readucă o oare­care parte a presei pe o cale mai bună. Respinge insinuarea că fondurile se­crete ar servi pentru interese de partid. Ca­miera a început discuția budgetului minis­terului de finanțe. Emisiunea de obligații de căi ferate în Rusia Petersburg, 6 Decembre. Oficialul publică o ordonanță a ministe­rului finanțelor privitoare la emiterea de obli­gațiuni de drum de fier, garantate de guvern în modul următor: Obligațiunile 4 °/C de cale ferată Moscova- Iaroslav. Capital 2.640.000 r. p. Obligațiuni 41/8 °/c, calea ferată Kiev-Voronetz. Capital 13.000.000. Obligațiuni 4 °/C, marea socie­tate de căi ferate rusești. Capital 9.000.000. Obligațiuni 41/a °­ C, calea ferate sud-vest. Capital 30.000.000. Fără patimă în acești câți­va ani de guvernământ al partidului conservator, în afară de re­formele bine-făcătoare ce s’au adus în magistratură, finance, domenii, instruc­țiune publică, trebue să nu pierdem din vedere și o desăvârșită schimbare în mo­ravurile noastre politice, inaugurată de la 1888 și urmată până astăzi. Vorbesc despre politica fără patimă, fără spirit de răsbunare, politică ce era necunoscută sub regimul liberal. Astăzi poți să fii prieten sau dușman al guvernului fără să te temi de cea mai mică jignire în interesele tale. Din con­tra, ași putea afirma că conservatorii au ținut cu deosebire să fie mai amabili și îndatoritori pentru dușmanii lor de­cât pentru prieteni. Exemplul cel bun s’a dat cu numirile în funcțiunile publice, în care nu numai s’au menținut, dar chiar s’au înaintat sluj­bași cunoscuți pentru s­­patiile ce ară­taseră regimului trecut. La finance, la domenii, în magistra­tură, miniștrii, chiar cu riscul de ași a­­trage nemulțumirile partizanilor mai în­dărătnici ai partidului conservator, nu s’au sfiit să pue la rândul íntâia pe acei func­ționari cari meritau sprijinul și încrede­rea guvernului. De câte ori au venit liberalii la putere — Monitorul Oficial este față spre a dovedi că nu ne abatem de la adevăr—funcțio­narii regimului trecut erau înlocuiți imediat în proporție cel puțin de 90 la sută. Dar în afară de slujbele Statului și comunei, spiritul de persecuție al colec­tiviștilor era fără margini. Ar fi fost spre exemplu lucru imposibil pe la 1886 ca un conservator să fie numit sindic al unui faliment. Sindicatul era un monopol al colectivității. Cercetați astăzi dosarele tribunalului de comercia și veți vedea că 75 la sută din sindicii de la 1888 până în prezent sunt luați dintre avocații liberali, și cu cât e liberalul mai nevoiaș cu atât e și sindicatul ce i se dă mai bun. Sub colectiviști, conservatorul era privit ca o ființă spurcată căreia­ i era interzisă măcar intrarea într-o administrație pu­blică ; sub conservatori, toate ușile stau larg deschise pentru liberali. Să mai vorbim oare de cele­l­alte mici mizerii ce se făceau­ de poliție ori­cărui cetățean îndărătnic care nu răspundea la apelurile comisarilor spre a veni la în­truniri sau la vot? Să mai vorbim de ca­petele sparte, prăvăliile devastate, ares­tările nelegale, persecuțiile până la al nouălea neam ? De­și au trecut șase ani de atunci, totuși cetățenii nu au uitat că spaima de guvern ajunsese atât de mare, în­cât ne era frică pe strade sau în locuri publice să întindem mâna și să salutăm pe vr’un dușman pe față al guvernului. Șase ani de regim conservator au fost de­ ajuns spre a modifica cu desăvârșire aceste moravuri sălbatice, dar ș­ase zile de guvern liberal ar fi de ajuns spre a le aduce iarăși în vigoare. Stop. O LĂMURIRE Primim de la d. Eugen Brote urmă­toarea scrisoare pe care ne facem o dato­rie a o insera în coloanele Timpului. Ea va dovedi odată mai mult că aceia dintre conaționalii noștri din România cari cred că trebue să facă din chestiunea fraților de peste granițe o chestiune de partid, departe de a întâlni aprobarea acelor frați, lucrează cu totul în contra sentimentelor și aspirațiunilor lor. Lăsăm acum cuvântul domnului Eugen Brote . Domnule director. Sub titlul Chestiunea Transilvaniei au­ publicat in numărul de astăzi al mult pre­țuitului d-voastră ziar unele aprecieri, sem­nate de «Un bătrân», a căror cuprins mé îndeamnă la unele modeste observări ce am să le fac cu permisiunea d-voastră. Chestiunea Transilvaniei e in prima linie o chestiune națională. Așa o privim noi dincolo și așa, cred, că trebue privită de toți Românii, ori­unde s’ar afla eî. Națională e, fiind­că Se tratează de deznaționalizarea a trei milioane de Români. După chiar firea lucrului toate chestiunile mari naționale a­­parțin domeniului tuturor partidelor și gru­părilor politice. Tot­dea­una conduși fiind în acțiunile noastre de aceste vederi, partidul național român din Transilvania și Ungaria, care cu­prinde în sine întreg poporul de acolo, n’a căutat nici când sprijinul numai a unui singur partid din regatul României, dar a primit cu recunoștință sprijinul sincer ce i s’a dat de către toate partidele politice de aici. Și dacă ar fi după dorința noastră a Transilvănenilor, ne-am socoti cel mai feri­ciți când am vedea unite toate partidele politice din regat în ideia națională, care, în cazul de față, se reprezintă prin chestiunea Transilvaniei. Dar cesti­unea Transilvaniei e tot­o­dată și o cestiune europeană, aparține deci și domeniului politicei externe. Pentru desle­­garea altor mari cestiuni de interes euro­pean este foarte important, dacă populația română a Transilvaniei și a părților mărgi­nașe din Ungaria e sau nu e mulțumită și dacă această mulțumire sau nemulțumire poate să influențeze asupra atitudine! statului ro­mân, guvernat in mod constituțional. Prin urmare și din acest punct de vedere, nu mai puțin important ca cel național, este interesul comun al tuturor Românilor, și nu numai a unui singur partid politic, ca cestiunea Transilvaniei să fie deslegată în­­tr’un mod mulțumitor și în conformitate cu interesele neamului românesc preste tot. Deslegarea, ea însă­șî, e pusă de toți fac­torii competenți pe tărîm pacinic. In con­­glesuire cu tradițiile poporului român din monarh­ia habsburgică, partidul național ro­mân a rămas de la axistența sa și pănă as­­tă­zi în toate manifestațiunile sale politice real. El nu cere alt­ceva de­cât încetarea supremației maghiare asupritoare și a poli­ticei de maghiarizare, inaugurarea unui sis­tem de guvernare întemeiat pe principiul egalei îndreptățiri și garantarea liberei des­­voltări culturale naționale a Românilor. Lea­litatea partidului și poporului românesc din Transilvania și Ungaria e sinceră și vechie, atât de veche pe cât de veche e istoria lui, întreaga noastră politică se clădește pe această realitate sinceră și veche a poporului, pe care o socotim drept o temelie tare și pu­ternică. Ast­fel își găsește ușor explicația pentru ce dușmanii noștri sgudue mai ales la această temelie, pentru ce tocmai ei au inventat așa numitul «Daco-Romanism» in sens po­litic , pentru ce tot ei își dau multe silințe să ne prezinte înaintea lumei drept «ireden­­tiști», cari tind la spargerea monarh­iei habsburgice, și ca oameni periculoși pentru conservarea păcei europene. E evident că prin aceste și asemeni apucături dușmanii noștri tind a ne lipsi de simpatiile și spri­jinul popoarelor nemaghiare din patrie, de bună-voința guvernelor române pe de o parte, iar pe de alta a ne face inimice cercurile conducătoare politice ale monarh­iei habs­burgice și ale aliaților ei. Deci toți aceia, fie chiar și dintre cona­ționalii noștri, cari, fără să țină seamă de simțimintele adevărate ale poporului român de dincolo de munți și de temelia politicei partidului nostru național, cred a putea da în împrejurările actuale o soluțiune violentă a chestiunei transilvane, mână apa pe moara dușmanilor noștri și contribue la slăbirea pozițiunei noastre fără ca să ne poată da în schimb garanția pentru reușita politicei lor. Noi ne bucurăm și ne încuragiăm de zelul și de iubirea, cu care frații noștri din regat ne sprijinesc în lupta noastră grea. Dar, dacă e să învingem, trebue cu toții, mie și mare, tînăr și bătrân, conservatori și liberali, să lucrăm în una și aceeași direcție, pre­cum și pretinde o cauză mare națională. Primiți,­domnule director, expresiunea dis­tinsei mele considerațiuni ce vă păstrez Eugen Brote, București, 24 Noembre (6 Dec.) 1893. Noul minister francez O rectificare. — D-nii Marty și Viger Trebuie să facem o rectificare a primei și singurei liste a noului minister francez, comunicată nouă de Agenția Română. D-nii Kerjagu și Loubet, al căror nume se afla pe acea listă, n’au intrat în noul minister. D. Jonnart a luat portofoliul lu­crărilor publice, iar nu pe acel al comerțu­lui. La comerț a fost chemat d. Marty, iar portofoliul agriculturel a rămas în mâi­nile d-lui Viger. D. Marty, e născut la 1838 în Car­­cassone, oraș pe care îl reprezintă Ia Cameră de la 1885. D-sa exercita profe­siunea de avocat, e doctor în drept, îna­inte de 1870 a luat o parte activă la lupta împotriva Imperiului. La Cameră, a fost vice-președinte al comisiunea vămilor și președinte al grupului viticol. S’a ocu­pat mult cu chestiunile economice. D. Viger, ministrul agriculturei, e sin­gurul membru al cabinetului Casimir­ Pa­­rier, care a făcut parte și din ministerul Dupuy. E născut la­­ Targeau în anul 1843. E doctor in medicină. A fost ales la 1885 deputat la Loiret și de atunci a fost re­ales în­tot­dea­una până astăzi. In comi­­siunea vămilor a fost principalul locote­nent al d-lui Măline și raportorul taxelor asupra productelor agricole. Eastern APA LA BUCUREȘTI 15 Raportul d-lui Bechmann (Concluzia) Examen comparativ.— D. Bechmann ajunge la concluzia că trebuie părăsită a­tât ideea de a alimenta orașul București cu apă de la suprafață (adecă de h­a) cât și aceea de a se servi de apă de puțuri. D-sa se oprește la singurele două soluți­­uni raționale : aducerea apelor de izvor de la munte și captarea apelor țîșnitoare din stratul inferior. Făcând comparațiunea intre aceste două soluțiuni, eminentul inginer găsește că din punctul de vedere al calității aceste două feluri de ape sunt aproape identice și se dedă apoi la considerațiuni mai întinse din punctul de vedere practic, adică eco­nomic. Din punctul de vedere al cheltuielii, cele două soluțiuni prezintă o deosebire foarte mare: 4,000,00t) pentru alimenta­rea din straturile inferioare și 25,000,000 pentru aducerea isvoarelor celor mai a­­propiate de la munte! Dacă dar încercă­rile ce se fac acum de primărie vor da rezultatul așteptat, după cum se pare pro­babil, atunci ori­ce șovăire trebuie înlătu­rată , va trebui să se recurgă la apa lu­­zerană și o ast­fel de soluțiune, elegantă și tot de o dată economică, va putea fi cu drept cuvânt calificată de neașteptată. Strângând mai de aproape comparațiu­nea între cele două soluțiuni, d. Bech­mann face următoarele reflexiuni: 1. Intr’una— aceea a isvoarelor de la munte—nu vor exista cheltuieli de eleva­­țiune, de­oare­ce apeductul va ajunge di­rect la foișorul de la Iancu, pe când cea­­,l altă soluțiune — aceea a apei din stratu­rile inferioare—implică mergerea continuă a uzinei elevatorii, de unde rezultă spese anuale care se pot evalua la 120,000 sau 150,000 lei și a căror capitalizare trebuie adăugată la cheltuiala­ de instalare pentru a face o exactă comparațiune între cele două cazuri din punctul de vedere finan­ciar , insă adăugând capitalul corespundă­

Next