Timpul, octombrie 1895 (nr. 219-242)

1895-10-26 / nr. 239

ANUL AL SAPTE­SPRE­ZECELEA. — No. 239 ABONAMENTELE In tară pe un an...................................40 lei « pe 6 luni....................................20 lei * pe 3 luni.....................................10 lei Pentru streinătate, un an......................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 b. numeral la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. REDACTĂ ȘI ADMINISTRAȚIA — 23, istradă Doamnei, S3 — UN NUMĂR 15 BANI «v Done mărgăritare 9 Decembre 1894 Cine simțește ro­mânește și prin ur­mare este Român, a­­­cela trebue să gân­dească la cestiunea națională și sâ făp­­tuiască pentru dân­sa cu v­rba și cu condeiul in România, și afina o iu­b­­ mâiui, în gug­a și afara din uv­ern, ți aceasta pivă când Maghiarii vor veni la dreapta cunoș­tință și chibzuință dreapta a lu­­crurilor.* D. Sturdza, discurs rostit la Senat. 13 Octombre 1895 S’a mai răspândit vorba că ne ameste­căm în afacerile in­terioare ale regatu­lui ungar. Nici aceas­a nu este exact. Avem să ne ab­ținem cu toții de la noi ce act dea­­e’toț e in afacerile interioare ale Sta­telor v cine și în Special «Je monar­chie­ austr­o - u­n­­gare. D. Sturdza, discurs rostit la Iași. T­IMPUL . STRĂINĂTATEA Debutul nenorocit al d-lui D. Sturdza n’a găsit o notă simpatică în toată presa europeană. Cele câte­va elogii perfide strecurate în câte­va ziare o­­ficioase ale Austro Ungariei sunt, pen­tru obrazul președintelui de consiliu, niște palme mai viguroase chiar de­cât cele administrate de adversarii cari­­ au spus francamente modul lor de a cugeta asupra nemerniciei ce a severșit. După ziarele austro-ungare și ger­mane, vine acum rândul celor fran­țuzești ca să comenteze declarațiile și atitudinea șefului colectivității, înregistrăm aceste aprecieri, cum am înregistrat și pe cele­l­alte, repe­tând din nou că micimea de suflet a d-lui Sturdza nu trebue și n’are cum se resfrânge asupra țerei. Iată cum apreciază Journal des Dé­­bats, în articolul său de fond, de­clarațiile făcute de către d. Sturdza la Iași. • Se aștepta cu o oare­care curiozitate chipul cum va face pace cu Austro-Un­garia d. Sturdza, noul președinte al con­siliului român. Acum câte­va luni, în toiul agitației Ro­mânilor din Transilvania, d. Sturdza nu înceta, în calitatea sa de șef al opoziției, de a denunța țerei părăsirea în care d. Catargiu lăsa pe frații apăsați de tira­­­­nia ungurească. Limbagiul său fusese a­­tât de violent în­cât contele Goluchows­­ki, ministrul Austro-Ungariei la Bucu­rești, rupsese cu dînsul toate relațiunile de­ societate. Ajuns la putere, d. Sturdza nu putea să rămână certat, nici chiar în răceală cu unul din membrii Triplei Alianțe, și ziarele românești ne aduc azi dimineață textul discursului „explicativ“ pronunțat de d-sa la Iași, discurs din care telegraful nu ne dedese de­cât un rezumat scurt. D. Gladstone se găsise odinioară în a­­ceeași poziție față cu Austro-Ungaria. După faimosul Hands off! Jos lalele! pe care­­ i-o asvîrl­se ca șef al opoziției, când vezu că aviditatea contelui Andrassy era să pună în primejdie imperiul otoman, de­venit prim ministru, trebui să exp­lce că ♦ la Viena se înseaserâ asupra sensului a­­cestor cuvinte. Tot așa d. S­urdza dă explicații asu­­­­pra prece­dentelor sale discursuri, și în de­clarațiile marelui șef al guvernului nu se mai regăsește nimic din cuvântări­le fos­tului șef al opoziției. Dacă l’am crede, i­­redentismul român este o „absurditate“, ideea de a împinge guvernul Regelui Ca­rol la o intervenție între Românii din Tran­silvania și Unguri, n’a intrat nici odată într'un cap sănătos, și chiar dacă s’au ivit odinioară unele neînțelegeri, actul „spontanen și important“ al împăratului Franz Iosef grațiind pe condamnații de la Cluj ar fi de ajuns ca să le împrăștie și să întreb­e între cele două rase „o prie­tenie frățească“. Foarte departe de ame­­ndita ceva în contra monarh­iei austro­­ungare,­i Sturdza declară că acest Stat este „o necesitate«de primul rang“. N’ar putea cine­va să se execute în mod mai galant, nici să dea unui vecin nemulțumit o satisfacție mai întreagă. De aceea această satisfacție era condiția chiar a venirei liberalilor la putere. Re­gele Carol, se știe, diriguește însuși po­litica exterioară a Regatului, și ministrul afacerilor străine nu e, vorbind drept, de­cât al seu porte-parole. Or, el socotește că, dacă România are tot interesul să rămână neutră, trebue, totuși, să poată, la vreme, căuta un sprijin în Europa și cugetă că cel mai bun sprijin pen­tru ea este Tripl­a Alianță. Aparținând casei de Hohenzollern, este asigurat de bună­voința Germaniei, a dobândit’o pe a Austro-Ungariei, nimeni nu ignoră a­­ceasta, și primirea ce’s-a făcut la Ischl, vara trecută , împăratul Franz Iosef, a arătat toată intimitatea relațiunilor lor. In aceste condiții, un minister rea văzut la Viena sau la Budapesta era impo­sibil , și d. Sturdza nu s-a codit să desaprobe polemicile cu totul viu de o­­dinioară și a făcut avansuri la Viena. Când a fost numit președinte al con­siliului, ziarele austro-ungare și germane au crezut că trebue să arate oare­care neliniște și să vorbească o dată mai mult de intrigile Rus­ei în Bal­ani, dar fără îndoială, num­­i de formă știau mai bine de­cât ori ine ele că dacă relați­le între București și Pet­ersburg sunt co­recte, nu sunt de­cât atât. Români­ hü pe inimă de șeapte­spre­zece ani schim­bul silit al Basarabiei în contra pie­troasei Dobrogea, și, fără îndoială, nu partidul care zice că urmează politica lui Brătianu ar rupe pe față cu una din cele mai statornice ale sale tradiții. Dacă adversarii noștri se mulțu­mesc cu aceste aprecieri, apoi trebue să recunoaștem că nu sunt de loc dificili. STE JLEOOESc A3MIES Regele Greciei la Viena Viena, 4 Noembre. Regele Greciei a primit­ pe contele Go­l­luchowski aseară în audiență și­ i-a îna­poiat azi vizita, stând la dânsul trei sferturi de oră. Azi, ambasadorul, Enghitereî d. Monton, a dat un prânz în onoarea regelui. Budgetul Austriei Viena, 4 Noembre. Comisiunea budgetului a votat fondu­rile secrete cu 19 voturi contra 5 Contele Badeni a declarat că nu con­sideră acest vot nici ca un semn de în­credere, nici ca un semn de neîncredere, ci ca un credit necesitat de trebuințele guvernului. Ministrul președinte menține promisiunea de a prezintă în nourând un proiect de reformă electorală. In ceea­ ce privește dreptul de întru­nire, guvernul este gata să nu lucreze în mod prea riguros, dacă oratorii întru­nirilor vor modera limbagiul lor. Distincțiune Berlin, 4 Noembre. Cancelarul, prințul de Hohenlohe, a pri­mit marele cordon al Turnului și Spa­dei Portugaliei cu lanț. Semănăturile din Rusia Petersburg. 4 Noembre. Starea semănăturilor de iarnă în Ru­sia europeană este în general satisfăcă­toare, afară de Rusia meridională și pro­vinciile poloneze. Domnule Director. Toată presa guvernamentală se vaită că fondul publicațiunilor de la primă­rie este epuizat și că nu s’a putut îm­părtăși din acest fond. Acest sentiment de jale din partea organelor liberale e prea firesc pentru ca să nu compătimesc cu ele și să îm­ping cruzimea până a se mai amărî cu un răspuns. Când azi, însă, văd ea însuși un membru al comisiei interimare, prin o adresă oficială, își însușește calomniele presei, sunt dator să răspund. D. Bibicescu publică în Gazeta Po­porului o adresă prin care cere ca să se însereze gratis un anunț de­oare­ce fondul publicațiunilor de la primărie este epuizat. E foarte firesc­­ ca acest fond să fie sleit. Primăria, ca mai toate ad­ministrați­unile, face învoeli anuale cu diferitele ziare pentru publicarea anun­țurilor. Actuala administrațiune are dar mai multe ziare la dispoziție care sunt da­toare să-i publice anunțurile până la sfârșitul anului financiar. Cum am ales, însă, ziarele cu cari EDIȚIA. A TREIA JOI 26 OCTOMBRE (7) N-BRE 1895 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag IV....................0,40 Reclame..............................III...................2,50 II In Paris anunciurile se primesc la Agen­ția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA S3, Strada Doamnei. Si UN NUMĂR 45 BANI am făcut asemenea învoeli ? Aceasta mă privește pe mine. N’am să dau socoteli comisiei inte­rimare. Mă cred însă dator a da toate socotelile publicului. După cât ’mi aduc aminte, am dat la trei ziare conservatoare câte 1500, 2000 și 3000 lei în proporție cu tirajul lor și 2000 unui ziar liberal, susținător al gu­vernului actual. Ți fi să amintesc că d. Bibicescu, a­­jutorul adresei în cestiune, a dat în­­tr’un singur an unui ziar fără cititori, ziarului d-sale Unirea, circa 2000 lei. Iată însă unde s’a dus cea mai mare parte a fondului publicațiunilor : Am dat 2000 de lei pentru publi­­cațiuni ziarului V Indépendance Rou­­maine, în condițiunile următoare : Familiile Românilor condamnați din Ungaria erau la un moment dat în­­tr’o extremă strâmtorare. L'Indépen­­dance Roumaine, care mai deschisese o subscriere în folosul lor, s’a învoit cu mine ca să primească publicațiunî d’ale primăriei, însă să nu primească plată. D. George Lahovari a și transmis 2000 lei familielor condamnaților din proce­sul de la Cluj. L'Indépendance este gata sa publice azi anunțurile comisiei interimare fără plată precum și fără protestații ca a­­celea ale presei liberale. Am mai dat 4000 de lei, pentru pu­­blicațiuni, Fonel Poporului din Sibiu, organ al partidului național, într’un moment de mare nevoe. Dacă cine­va mă va critica pentru aceasta, consimt să supui cazul cu toate amănuntele lui, judecății membrilor co­mitetului Ligei, care ’mi sunt toți ad­versari politici. Am dat asemenea pentru publica­­țiuni 1000 lei, Gazetei Transilvaniei și 500 lei unei foi literare din Ardeal, în urma intervențiunei d-lui Urechiă, a cărui scrisoare o păstrez. Toate acestea se știa din registrele primăriei membrul comisiei interimare care a crezut că poate, cu prețul ne­­cinstirei administrațiunei pe care o re­prezintă, să mă atingă pe mine. Supui aceste apucături meschine a­­precierelor publicului. N. FILIPESCU Toate aceste împrejurări, ziarele colecti­viste le pun în sarcina împărțirea în comun... a fondurilor pentru publicațiuni pe ș­ase luni luate de la primărie! Trebue să fii maî tâmpit de­cât un client al casei de sănătate de la d-rul Soutzo, spre a’ți închipui că cu două, maximum trei mii de lei poți să susții trei gazete, ba să cum­peri și o tipografie. fie vede că oamenii aceștia sunt obicinuiți să-și vânză și conștiința pentru o țuică. ------------­ FONDUL PUBLICAȚIILOR Ziarele colectiviste fac un zgomot infernal pentru că d. Bibicescu, membru în comisiu­nea interimară a comunei București, le a tri­mis gratis spre publicare unele inserțiuni re­lative la distribuirea cărților de alegători. Acest serviciu cerut gratis, se justifică, zice d. Bibicescu, prin faptul că fondul publi­­cațiunelor comunei este epuizat, cu toate că ne găsim numai la finele lunei Octombre. De aci, indignațiune fără seamăn din par­tea Voinței Naționale și a Gazetei, și înju­rături la adresa fostului primar care a mâncat banii pentru publicațiuni și le-a dat de poma­nă înainte de a părăsi comuna. Redactorii gazetelor indignate ar trebui să știe că tot­deauna și în toate administrațiu­­nile, fondurile pentru publicațiuni se reparti­zează la începutul anului budgetar și se plă­tesc ziarelor în două câștiuri: unul în luna A­­prilie, cel­ malt în luna Septembre. Prin urmare e foarte natural ca în luna Oc­tombre să nu mai fie fonduri disponibile de vreme ce au fost angajate la începutul anu­lui budgetar. D. Bibicescu a căutat însă în mod copilă­resc să "arunce ceva învinuiri răutacioase la adresa fostului primar, să’l acuze de risipă a banului public, și să ceară ajutorul gratis al presei colectiviste sub cuvânt că nu se găsește alt mod ca să’și îndeplinească datoria, aducând la cunoștința publicului deciziunile comisiunei interimare. D. Bibicescu a fost de rea credință. Sunt vre­o patru sau cinci ziare în capitală, care au încheiat contract cu primărie pe întregul an budgetär spre a-i publica toate inserțiunile. Prin urmare, d. vice-președinte sau vice-ajutor de primar (nu prea știm bine ce este) mi a­­vea de­cât să trimită acestor ziare publicațiu­­nile sale și ele datoare erau să le însereze. Dacă s’a adresat la altele de­cât la acestea, nu e vina foastei administrațiuni comunale.­­ Este deci cu totul prefăcută indignațiunea ziarelor colectiviste și mai bine ar face să ne mărturisească pur și simplu părerea lor de roü că nu s’au găsit de la început pe lista ziare­lor care au avut contracte cu primărie pentru publicațiuni. Ce să mai zicem despre prostia Gazetei când afirmă că «acum se explică pentru n’a încetat să apară Timpul, Țara și Cons­ce­tituționalul, și grație cărei Împrejurări Țara a putut să cumpere o tipografie». A lt Mărgăritar „In urma retragerei ministerului de sub președenția d-lui Lascar Catargiu, sub­semnații fiind chemați de înalta în­credere a Majestatei Voastre a con­duce guvernul țărei...“ (Din raportul consiliu­lui de miniștri pentru convocarea­­ Corpurilor legiuitoare). ALEGERI LIBERE Consiliile comunale și județene nu vor putea fi disolvate în timpul peri­oadei electorale. Programul de la Iași In timp de două­zeci de zile de când sunt colectiviștii la cârma Statului, s’au dizolvat consiliile comunale din București, Iași, Galați Brăila, Focșani, Pitești, Călă­rași, Dorohoiu, Fa­ticeni, Turnuu Măgurele, Târgoviște, etc. . S’a revocat primarul orașului Ploești. S’a impus câtor­va primari să-și dea de­misia pentru a face loc creaturilor colec­tiviste . S’au făcut 385 — trei sute opt­zeci și cinci­ — de numiri dintre care 196 nu­mai în administrație. S’au schimbat intr’o singură zi 49 de comisari polițienești In capitală. S’au organizat scandaluri, s’au devastat secțiile polițienești și s au terorizat cetă­țenii în cele cinci culori ale capitalei. S'a sechestrat, la Bacău, ziarul radical Jurnalul, etc. etc. Toate acestea numai in doua­zeci de zile. Inchipuiți-ve ce va fi de aci în­colo, in timpul campaniei electorale! Evenimentele din Turcia — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 4 Noembre După raporturi din sorginte neturcească, desordinele din Diarbekir au fost mult mai serioase decât s'a crezut. Numărul victimelor este foarte mare; pagubele cauzate de incen­­diu sunt considerabile. Acte noul de violență și de jaf comise de kurzii se semnalează la Erzerum și la Di­arbekir. Aci sunt temeri de desordine noul. E si­gur că în urma știrilor care afirmă că Ar­menii joacă rolul de provocatori, spiritele sunt ațâțate printre musulmani și o oare­care excitație se manifestează de tr’o câte­va zile. Câți­va Turci au fost ast­fel arestați. Informațiunile oficiale din Jemen sunt grave. Ieri la Siverek, in vilaietul Diarbekir, patrulele au fost atacate de Armeni, cari au omorît câți­va musulmani și au dat foc ba­zarului. Ordinea s'a restabilit. Două sute de indivizi asediază Manis, în vilaetul Erzerum. Satele din Tibukurhiser și Ismaili, în sandjacul Marash, au­ fost atacate de insurgenții din Zeitun. Au fost morți și răniți și căte­va case incendiate și jefuite. Constantinopol, 4 Noembre Prima emoțiune, cauzată de moratoriu, n’a trecut încă. Lichidarea s’a amânat pentru ziua de 18. Banca otomană și principalele stabili­mente financiare nu au de gând să profite de moratoriul care se aplică numai ope­rațiunilor comerciale. Ziare turcești publică articole inspirate care zic că panica bursei nu este înte­meiată. Situația Băncei otomane este asi­gurată prin capitalul său nominal, prin cele 5,000,000 de acțiuni și prin rezervele disponibile, prevăzute pentru o criză. Din 1.100.000 lire în bilete ce este autorizată să emită Banca, nu s’au emis decât 900.000, din care 2000 sunt deja rambursate în provin­ie; pentru rambursarea restului, 500.000 lire în aur sunt gata, precum și 1.250.000 în argint. Depozitele societăților și particularilor se urcă la 1,100,000 lire. S-au luat măsuri pentru a pune la dispoziția Băncii 3 până la 4 milioane. Constantinopol, 5 Noembre. Incidentul din Diarberkir a fost mult mai grav de­cât s-a anunțat în mod o­­ficial. Aserțiunea după care Armenii ar fi fost agresorii este desmințită de un raport re­cent al ca puținilor francezi cari locuesc acolo, — raport care zice că Zelen, șeful kurzilor, foarte considerat în cercurile turcești și ale cărui provocări fanatice au necesitat deja In Aprilie trecut o in­tervenție diplomatică, a reluat agitațiu­nile sale printre Mahometan­. Acest fapt dă loc la temeri de conflicte serioase. RUSIA și ANGLIA Comunicatul din „M­esagerul Gu­vernului“ rus.— Opiniunea ziarului,, Le Temps“.—Re­lațiunile anglo-ruse. Pare că în momentul acesta, în Anglia unii publiciști și, cine știe , unii oameni politici încep să privească viitorul Rega­­tului­ Unit, din punctul de vedere al­­ si­tuației sale internaționale, subt o lumină oare­cum posomorită. Articolul atribuit Mesagerului Guver­nului din Petersburg venise la vreme ca să dea oare­care consistență acestor în­grijiri. In acest soiű de revistă istorică a acțiunea cel­or trei puteri care au inter­venit în Constantinopole, scriitorul ofi­cios — pe care lumea o credea oficial — nu cruțase amorul propriu, nici suscepti­bilitățile cabinetului din Saint James. De fapt, lucrul are mult mai puțină importanță de­cât­­ i se atribuia : nu este vorba de vre­un articol ex cathedra, ci de o simplă revistă a presei al cărei autor va putea fi desavuat la trebuință. Dacă putem pune temeri pe cele ce se spun pe ici pe colo, zice Le Temps, re­zultatul obținut s’ar datori în prima linie celor două State care nu s’au pus înainte, ai căror miniștri de externe nu s’au de­dat la reclamații stângace și violente în contra Sultanului, dar care au să-și între­buințeze creditul și influența pentru a face pe Sultan puțin căte puțin, să în­ghită un cap amar, dar salutar. Este în afară de ori­ce îndoială că lordul Salisbury, prin faimosu­l discurs din August trecut în camera Lorzilor,— un fel de rechizitoriu vehement puțin tăcut pentru a obține bunele grații ale unui Suveran independent la urma urmelor — n’a contribuit nici de­cum la­ succesul negocierilor angajate. Acest de­but straniu era puțin conform, adaugă Le Temps, cu obiceiurile de spirit și de limbagiu ale unui om de Su­t care n a transportat în politica străină alurile ca­sante cărora datorește faptul de a fi fost numit odinioară de către Disraeli, atunci rece cu dânsul: „maestru fără rival al sarcasmului și al zeflemelelor“. E adevărat că, pentru a îngroșa și mai mult misterul, lordul Salisbury, în discursul său de la Watford, a vorbit fără rezerve de politica sa orientală, a atribuit toată răspunderea cabinetului Rosebery, a pledat întru cât­va circum­stanțe ușurătoare pentru primirea acestei moșteniri și a profesat opiniuni foarte puțin părintești în privința reformelor armene. Nu era nevoe de loc, zice orga­nul francez, ca lordul Salisbury să se pună la lucru cu o ast­fel de­­ furie en­gleză pentru a încheia cu o indiferență așa de moale. S’ar putea foarte bine ca aceste două atitudini contradictorii, care amintesc proverbul englez asupra lunei lui Marte „care începe ca un leu și sfâr­șește ca un miel", să fi contribuit de asemenea a împedeca procesul nego­cierilor. Ori­cum ar fi, se trag, din acest ar­ticol, la Londra consecințe poate exage­rate. Se vede deja înțelegerea sau sin­dicatul vremelnic format pentru afacerile Armeniei între Anglia, Franța și Rusia în plină disoluțiune, și se caută alți a­­sociați. Germania nu pare nici­de­cum dori­toare de a juca acest rol. Ea a lucrat în­tot­deauna în Orient conform cu cu­vântul lui Bismarck care găsea că toată treaba asta nu făcea nici cât oasele u­­nui grenadir pomeranian. Dacă a refuzat concursu­l efectiv Austro-Ungariei, cre­dincioasa ei aliată, e puțin probabil că va acorda Angliei acest concurs. De alt­fel, la Londra se crede că prințul Lo­­banon ar fi profitat de scurta sa trecere prin Berlin pentru a pune cu împăratul Wilhelm și cu prințul Flohenlohe bazele unei înțelegeri, nu numai asupra aface­rilor Levantului. Până când aceste modificațiuni, foarte nesigure încă, să se îndeplinească în gruparea puterilor, un Englez, ziarist e­­minent, a mărit grijile concetățenilor săi anunțându-le, ca aproape sigură, o ali­anță între Rusia și Japonia. Noutatea e surprinzătoare la prima vedere. Exami-

Next