Timpul, octombrie 1895 (nr. 219-242)
1895-10-26 / nr. 239
ANUL AL SAPTESPREZECELEA. — No. 239 ABONAMENTELE In tară pe un an...................................40 lei « pe 6 luni....................................20 lei * pe 3 luni.....................................10 lei Pentru streinătate, un an......................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0.20 b. numeral la Agence de journaux étrangers, rue de Maubeuge, 69 și la tote chioșcurile. REDACTĂ ȘI ADMINISTRAȚIA — 23, istradă Doamnei, S3 — UN NUMĂR 15 BANI «v Done mărgăritare 9 Decembre 1894 Cine simțește românește și prin urmare este Român, acela trebue să gândească la cestiunea națională și sâ făptuiască pentru dânsa cu vrba și cu condeiul in România, și afina o iub mâiui, în guga și afara din uvern, ți aceasta pivă când Maghiarii vor veni la dreapta cunoștință și chibzuință dreapta a lucrurilor.* D. Sturdza, discurs rostit la Senat. 13 Octombre 1895 S’a mai răspândit vorba că ne amestecăm în afacerile interioare ale regatului ungar. Nici aceasa nu este exact. Avem să ne abținem cu toții de la noi ce act deae’toț e in afacerile interioare ale Statelor v cine și în Special «Je monarchie austro - ungare. D. Sturdza, discurs rostit la Iași. TIMPUL . STRĂINĂTATEA Debutul nenorocit al d-lui D. Sturdza n’a găsit o notă simpatică în toată presa europeană. Cele câteva elogii perfide strecurate în câteva ziare oficioase ale Austro Ungariei sunt, pentru obrazul președintelui de consiliu, niște palme mai viguroase chiar decât cele administrate de adversarii cari au spus francamente modul lor de a cugeta asupra nemerniciei ce a severșit. După ziarele austro-ungare și germane, vine acum rândul celor franțuzești ca să comenteze declarațiile și atitudinea șefului colectivității, înregistrăm aceste aprecieri, cum am înregistrat și pe celelalte, repetând din nou că micimea de suflet a d-lui Sturdza nu trebue și n’are cum se resfrânge asupra țerei. Iată cum apreciază Journal des Débats, în articolul său de fond, declarațiile făcute de către d. Sturdza la Iași. • Se aștepta cu o oarecare curiozitate chipul cum va face pace cu Austro-Ungaria d. Sturdza, noul președinte al consiliului român. Acum câteva luni, în toiul agitației Românilor din Transilvania, d. Sturdza nu înceta, în calitatea sa de șef al opoziției, de a denunța țerei părăsirea în care d. Catargiu lăsa pe frații apăsați de tirania ungurească. Limbagiul său fusese atât de violent încât contele Goluchowski, ministrul Austro-Ungariei la București, rupsese cu dînsul toate relațiunile de societate. Ajuns la putere, d. Sturdza nu putea să rămână certat, nici chiar în răceală cu unul din membrii Triplei Alianțe, și ziarele românești ne aduc azi dimineață textul discursului „explicativ“ pronunțat de d-sa la Iași, discurs din care telegraful nu ne dedese decât un rezumat scurt. D. Gladstone se găsise odinioară în aceeași poziție față cu Austro-Ungaria. După faimosul Hands off! Jos lalele! pe care i-o asvîrlse ca șef al opoziției, când vezu că aviditatea contelui Andrassy era să pună în primejdie imperiul otoman, devenit prim ministru, trebui să explce că ♦ la Viena se înseaserâ asupra sensului acestor cuvinte. Tot așa d. Surdza dă explicații asupra precedentelor sale discursuri, și în declarațiile marelui șef al guvernului nu se mai regăsește nimic din cuvântările fostului șef al opoziției. Dacă l’am crede, iredentismul român este o „absurditate“, ideea de a împinge guvernul Regelui Carol la o intervenție între Românii din Transilvania și Unguri, n’a intrat nici odată într'un cap sănătos, și chiar dacă s’au ivit odinioară unele neînțelegeri, actul „spontanen și important“ al împăratului Franz Iosef grațiind pe condamnații de la Cluj ar fi de ajuns ca să le împrăștie și să întrebe între cele două rase „o prietenie frățească“. Foarte departe de amendita ceva în contra monarhiei austroungare,i Sturdza declară că acest Stat este „o necesitate«de primul rang“. N’ar putea cineva să se execute în mod mai galant, nici să dea unui vecin nemulțumit o satisfacție mai întreagă. De aceea această satisfacție era condiția chiar a venirei liberalilor la putere. Regele Carol, se știe, diriguește însuși politica exterioară a Regatului, și ministrul afacerilor străine nu e, vorbind drept, decât al seu porte-parole. Or, el socotește că, dacă România are tot interesul să rămână neutră, trebue, totuși, să poată, la vreme, căuta un sprijin în Europa și cugetă că cel mai bun sprijin pentru ea este Tripla Alianță. Aparținând casei de Hohenzollern, este asigurat de bunăvoința Germaniei, a dobândit’o pe a Austro-Ungariei, nimeni nu ignoră aceasta, și primirea ce’s-a făcut la Ischl, vara trecută , împăratul Franz Iosef, a arătat toată intimitatea relațiunilor lor. In aceste condiții, un minister rea văzut la Viena sau la Budapesta era imposibil , și d. Sturdza nu s-a codit să desaprobe polemicile cu totul viu de odinioară și a făcut avansuri la Viena. Când a fost numit președinte al consiliului, ziarele austro-ungare și germane au crezut că trebue să arate oarecare neliniște și să vorbească o dată mai mult de intrigile Rusei în Balani, dar fără îndoială, numi de formă știau mai bine decât ori ine ele că dacă relațile între București și Petersburg sunt corecte, nu sunt decât atât. Români hü pe inimă de șeaptesprezece ani schimbul silit al Basarabiei în contra pietroasei Dobrogea, și, fără îndoială, nu partidul care zice că urmează politica lui Brătianu ar rupe pe față cu una din cele mai statornice ale sale tradiții. Dacă adversarii noștri se mulțumesc cu aceste aprecieri, apoi trebue să recunoaștem că nu sunt de loc dificili. STE JLEOOESc A3MIES Regele Greciei la Viena Viena, 4 Noembre. Regele Greciei a primit pe contele Golluchowski aseară în audiență și i-a înapoiat azi vizita, stând la dânsul trei sferturi de oră. Azi, ambasadorul, Enghitereî d. Monton, a dat un prânz în onoarea regelui. Budgetul Austriei Viena, 4 Noembre. Comisiunea budgetului a votat fondurile secrete cu 19 voturi contra 5 Contele Badeni a declarat că nu consideră acest vot nici ca un semn de încredere, nici ca un semn de neîncredere, ci ca un credit necesitat de trebuințele guvernului. Ministrul președinte menține promisiunea de a prezintă în nourând un proiect de reformă electorală. In ceea ce privește dreptul de întrunire, guvernul este gata să nu lucreze în mod prea riguros, dacă oratorii întrunirilor vor modera limbagiul lor. Distincțiune Berlin, 4 Noembre. Cancelarul, prințul de Hohenlohe, a primit marele cordon al Turnului și Spadei Portugaliei cu lanț. Semănăturile din Rusia Petersburg. 4 Noembre. Starea semănăturilor de iarnă în Rusia europeană este în general satisfăcătoare, afară de Rusia meridională și provinciile poloneze. Domnule Director. Toată presa guvernamentală se vaită că fondul publicațiunilor de la primărie este epuizat și că nu s’a putut împărtăși din acest fond. Acest sentiment de jale din partea organelor liberale e prea firesc pentru ca să nu compătimesc cu ele și să împing cruzimea până a se mai amărî cu un răspuns. Când azi, însă, văd ea însuși un membru al comisiei interimare, prin o adresă oficială, își însușește calomniele presei, sunt dator să răspund. D. Bibicescu publică în Gazeta Poporului o adresă prin care cere ca să se însereze gratis un anunț deoarece fondul publicațiunilor de la primărie este epuizat. E foarte firesc ca acest fond să fie sleit. Primăria, ca mai toate administrațiunile, face învoeli anuale cu diferitele ziare pentru publicarea anunțurilor. Actuala administrațiune are dar mai multe ziare la dispoziție care sunt datoare să-i publice anunțurile până la sfârșitul anului financiar. Cum am ales, însă, ziarele cu cari EDIȚIA. A TREIA JOI 26 OCTOMBRE (7) N-BRE 1895 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag IV....................0,40 Reclame..............................III...................2,50 II In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA S3, Strada Doamnei. Si UN NUMĂR 45 BANI am făcut asemenea învoeli ? Aceasta mă privește pe mine. N’am să dau socoteli comisiei interimare. Mă cred însă dator a da toate socotelile publicului. După cât ’mi aduc aminte, am dat la trei ziare conservatoare câte 1500, 2000 și 3000 lei în proporție cu tirajul lor și 2000 unui ziar liberal, susținător al guvernului actual. Ți fi să amintesc că d. Bibicescu, ajutorul adresei în cestiune, a dat într’un singur an unui ziar fără cititori, ziarului d-sale Unirea, circa 2000 lei. Iată însă unde s’a dus cea mai mare parte a fondului publicațiunilor : Am dat 2000 de lei pentru publicațiuni ziarului V Indépendance Roumaine, în condițiunile următoare : Familiile Românilor condamnați din Ungaria erau la un moment dat într’o extremă strâmtorare. L'Indépendance Roumaine, care mai deschisese o subscriere în folosul lor, s’a învoit cu mine ca să primească publicațiunî d’ale primăriei, însă să nu primească plată. D. George Lahovari a și transmis 2000 lei familielor condamnaților din procesul de la Cluj. L'Indépendance este gata sa publice azi anunțurile comisiei interimare fără plată precum și fără protestații ca acelea ale presei liberale. Am mai dat 4000 de lei, pentru publicațiuni, Fonel Poporului din Sibiu, organ al partidului național, într’un moment de mare nevoe. Dacă cineva mă va critica pentru aceasta, consimt să supui cazul cu toate amănuntele lui, judecății membrilor comitetului Ligei, care ’mi sunt toți adversari politici. Am dat asemenea pentru publicațiuni 1000 lei, Gazetei Transilvaniei și 500 lei unei foi literare din Ardeal, în urma intervențiunei d-lui Urechiă, a cărui scrisoare o păstrez. Toate acestea se știa din registrele primăriei membrul comisiei interimare care a crezut că poate, cu prețul necinstirei administrațiunei pe care o reprezintă, să mă atingă pe mine. Supui aceste apucături meschine aprecierelor publicului. N. FILIPESCU Toate aceste împrejurări, ziarele colectiviste le pun în sarcina împărțirea în comun... a fondurilor pentru publicațiuni pe șase luni luate de la primărie! Trebue să fii maî tâmpit decât un client al casei de sănătate de la d-rul Soutzo, spre a’ți închipui că cu două, maximum trei mii de lei poți să susții trei gazete, ba să cumperi și o tipografie. fie vede că oamenii aceștia sunt obicinuiți să-și vânză și conștiința pentru o țuică. ------------ FONDUL PUBLICAȚIILOR Ziarele colectiviste fac un zgomot infernal pentru că d. Bibicescu, membru în comisiunea interimară a comunei București, le a trimis gratis spre publicare unele inserțiuni relative la distribuirea cărților de alegători. Acest serviciu cerut gratis, se justifică, zice d. Bibicescu, prin faptul că fondul publicațiunelor comunei este epuizat, cu toate că ne găsim numai la finele lunei Octombre. De aci, indignațiune fără seamăn din partea Voinței Naționale și a Gazetei, și înjurături la adresa fostului primar care a mâncat banii pentru publicațiuni și le-a dat de pomană înainte de a părăsi comuna. Redactorii gazetelor indignate ar trebui să știe că totdeauna și în toate administrațiunile, fondurile pentru publicațiuni se repartizează la începutul anului budgetar și se plătesc ziarelor în două câștiuri: unul în luna Aprilie, cel malt în luna Septembre. Prin urmare e foarte natural ca în luna Octombre să nu mai fie fonduri disponibile de vreme ce au fost angajate la începutul anului budgetar. D. Bibicescu a căutat însă în mod copilăresc să "arunce ceva învinuiri răutacioase la adresa fostului primar, să’l acuze de risipă a banului public, și să ceară ajutorul gratis al presei colectiviste sub cuvânt că nu se găsește alt mod ca să’și îndeplinească datoria, aducând la cunoștința publicului deciziunile comisiunei interimare. D. Bibicescu a fost de rea credință. Sunt vreo patru sau cinci ziare în capitală, care au încheiat contract cu primărie pe întregul an budgetär spre a-i publica toate inserțiunile. Prin urmare, d. vice-președinte sau vice-ajutor de primar (nu prea știm bine ce este) mi avea decât să trimită acestor ziare publicațiunile sale și ele datoare erau să le însereze. Dacă s’a adresat la altele decât la acestea, nu e vina foastei administrațiuni comunale. Este deci cu totul prefăcută indignațiunea ziarelor colectiviste și mai bine ar face să ne mărturisească pur și simplu părerea lor de roü că nu s’au găsit de la început pe lista ziarelor care au avut contracte cu primărie pentru publicațiuni. Ce să mai zicem despre prostia Gazetei când afirmă că «acum se explică pentru n’a încetat să apară Timpul, Țara și Conscetituționalul, și grație cărei Împrejurări Țara a putut să cumpere o tipografie». A lt Mărgăritar „In urma retragerei ministerului de sub președenția d-lui Lascar Catargiu, subsemnații fiind chemați de înalta încredere a Majestatei Voastre a conduce guvernul țărei...“ (Din raportul consiliului de miniștri pentru convocarea Corpurilor legiuitoare). ALEGERI LIBERE Consiliile comunale și județene nu vor putea fi disolvate în timpul perioadei electorale. Programul de la Iași In timp de douăzeci de zile de când sunt colectiviștii la cârma Statului, s’au dizolvat consiliile comunale din București, Iași, Galați Brăila, Focșani, Pitești, Călărași, Dorohoiu, Faticeni, Turnuu Măgurele, Târgoviște, etc. . S’a revocat primarul orașului Ploești. S’a impus câtorva primari să-și dea demisia pentru a face loc creaturilor colectiviste . S’au făcut 385 — trei sute optzeci și cinci — de numiri dintre care 196 numai în administrație. S’au schimbat intr’o singură zi 49 de comisari polițienești In capitală. S’au organizat scandaluri, s’au devastat secțiile polițienești și s au terorizat cetățenii în cele cinci culori ale capitalei. S'a sechestrat, la Bacău, ziarul radical Jurnalul, etc. etc. Toate acestea numai in douazeci de zile. Inchipuiți-ve ce va fi de aci încolo, in timpul campaniei electorale! Evenimentele din Turcia — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 4 Noembre După raporturi din sorginte neturcească, desordinele din Diarbekir au fost mult mai serioase decât s'a crezut. Numărul victimelor este foarte mare; pagubele cauzate de incendiu sunt considerabile. Acte noul de violență și de jaf comise de kurzii se semnalează la Erzerum și la Diarbekir. Aci sunt temeri de desordine noul. E sigur că în urma știrilor care afirmă că Armenii joacă rolul de provocatori, spiritele sunt ațâțate printre musulmani și o oarecare excitație se manifestează de tr’o câteva zile. Câțiva Turci au fost astfel arestați. Informațiunile oficiale din Jemen sunt grave. Ieri la Siverek, in vilaietul Diarbekir, patrulele au fost atacate de Armeni, cari au omorît câțiva musulmani și au dat foc bazarului. Ordinea s'a restabilit. Două sute de indivizi asediază Manis, în vilaetul Erzerum. Satele din Tibukurhiser și Ismaili, în sandjacul Marash, au fost atacate de insurgenții din Zeitun. Au fost morți și răniți și căteva case incendiate și jefuite. Constantinopol, 4 Noembre Prima emoțiune, cauzată de moratoriu, n’a trecut încă. Lichidarea s’a amânat pentru ziua de 18. Banca otomană și principalele stabilimente financiare nu au de gând să profite de moratoriul care se aplică numai operațiunilor comerciale. Ziare turcești publică articole inspirate care zic că panica bursei nu este întemeiată. Situația Băncei otomane este asigurată prin capitalul său nominal, prin cele 5,000,000 de acțiuni și prin rezervele disponibile, prevăzute pentru o criză. Din 1.100.000 lire în bilete ce este autorizată să emită Banca, nu s’au emis decât 900.000, din care 2000 sunt deja rambursate în provinie; pentru rambursarea restului, 500.000 lire în aur sunt gata, precum și 1.250.000 în argint. Depozitele societăților și particularilor se urcă la 1,100,000 lire. S-au luat măsuri pentru a pune la dispoziția Băncii 3 până la 4 milioane. Constantinopol, 5 Noembre. Incidentul din Diarberkir a fost mult mai grav decât s-a anunțat în mod oficial. Aserțiunea după care Armenii ar fi fost agresorii este desmințită de un raport recent al ca puținilor francezi cari locuesc acolo, — raport care zice că Zelen, șeful kurzilor, foarte considerat în cercurile turcești și ale cărui provocări fanatice au necesitat deja In Aprilie trecut o intervenție diplomatică, a reluat agitațiunile sale printre Mahometan. Acest fapt dă loc la temeri de conflicte serioase. RUSIA și ANGLIA Comunicatul din „Mesagerul Guvernului“ rus.— Opiniunea ziarului,, Le Temps“.—Relațiunile anglo-ruse. Pare că în momentul acesta, în Anglia unii publiciști și, cine știe , unii oameni politici încep să privească viitorul Regatului Unit, din punctul de vedere al situației sale internaționale, subt o lumină oarecum posomorită. Articolul atribuit Mesagerului Guvernului din Petersburg venise la vreme ca să dea oarecare consistență acestor îngrijiri. In acest soiű de revistă istorică a acțiunea celor trei puteri care au intervenit în Constantinopole, scriitorul oficios — pe care lumea o credea oficial — nu cruțase amorul propriu, nici susceptibilitățile cabinetului din Saint James. De fapt, lucrul are mult mai puțină importanță decât i se atribuia : nu este vorba de vreun articol ex cathedra, ci de o simplă revistă a presei al cărei autor va putea fi desavuat la trebuință. Dacă putem pune temeri pe cele ce se spun pe ici pe colo, zice Le Temps, rezultatul obținut s’ar datori în prima linie celor două State care nu s’au pus înainte, ai căror miniștri de externe nu s’au dedat la reclamații stângace și violente în contra Sultanului, dar care au să-și întrebuințeze creditul și influența pentru a face pe Sultan puțin căte puțin, să înghită un cap amar, dar salutar. Este în afară de orice îndoială că lordul Salisbury, prin faimosul discurs din August trecut în camera Lorzilor,— un fel de rechizitoriu vehement puțin tăcut pentru a obține bunele grații ale unui Suveran independent la urma urmelor — n’a contribuit nici decum la succesul negocierilor angajate. Acest debut straniu era puțin conform, adaugă Le Temps, cu obiceiurile de spirit și de limbagiu ale unui om de Sut care n a transportat în politica străină alurile casante cărora datorește faptul de a fi fost numit odinioară de către Disraeli, atunci rece cu dânsul: „maestru fără rival al sarcasmului și al zeflemelelor“. E adevărat că, pentru a îngroșa și mai mult misterul, lordul Salisbury, în discursul său de la Watford, a vorbit fără rezerve de politica sa orientală, a atribuit toată răspunderea cabinetului Rosebery, a pledat întru câtva circumstanțe ușurătoare pentru primirea acestei moșteniri și a profesat opiniuni foarte puțin părintești în privința reformelor armene. Nu era nevoe de loc, zice organul francez, ca lordul Salisbury să se pună la lucru cu o astfel de furie engleză pentru a încheia cu o indiferență așa de moale. S’ar putea foarte bine ca aceste două atitudini contradictorii, care amintesc proverbul englez asupra lunei lui Marte „care începe ca un leu și sfârșește ca un miel", să fi contribuit de asemenea a împedeca procesul negocierilor. Oricum ar fi, se trag, din acest articol, la Londra consecințe poate exagerate. Se vede deja înțelegerea sau sindicatul vremelnic format pentru afacerile Armeniei între Anglia, Franța și Rusia în plină disoluțiune, și se caută alți asociați. Germania nu pare nicidecum doritoare de a juca acest rol. Ea a lucrat întotdeauna în Orient conform cu cuvântul lui Bismarck care găsea că toată treaba asta nu făcea nici cât oasele unui grenadir pomeranian. Dacă a refuzat concursul efectiv Austro-Ungariei, credincioasa ei aliată, e puțin probabil că va acorda Angliei acest concurs. De altfel, la Londra se crede că prințul Lobanon ar fi profitat de scurta sa trecere prin Berlin pentru a pune cu împăratul Wilhelm și cu prințul Flohenlohe bazele unei înțelegeri, nu numai asupra afacerilor Levantului. Până când aceste modificațiuni, foarte nesigure încă, să se îndeplinească în gruparea puterilor, un Englez, ziarist eminent, a mărit grijile concetățenilor săi anunțându-le, ca aproape sigură, o alianță între Rusia și Japonia. Noutatea e surprinzătoare la prima vedere. Exami-