Timpul, ianuarie 1896 (nr. 1-23)

1896-01-14 / nr. 10

Afacerea Hammerstein Brindesi, 24 Ianuarie. Curtea de apel din Trani dând o sen­tință favorabilă pentru extrădarea lui Hammerstein se așteaptă ca acesta să fie predat Germaniei. Greva din Belast Belfast, 24 Ianuarie Lucrătorii constructori de corăbii a­u primit propunerile patronilor după multe protestări. Din Sobranie Sofia, 24 Ianuarie. Camera a adoptat în a doua citire toate paragrafele codului penal. S’au introdus în acest cod niște reforme foarte liberale. ~ - ----- -^BSSBIAaw*»-------------------------­ ANUL AL OPT­SPRE­ZECELEA. — No. 10 UN NUMER 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an....................................30 lei « pe 6 luni.....................................18 lei « pe 3 luni......................................10 lei Pentru streinătate, un an..........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numeral ,la Agence de journaux étrangers, rue de Mau­euge, 69 și la tote chioșcurile. UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag IV.....................0,40 Reclame.............................III.......................2,50 II In Paris anunciurile se primesc la Agen­ția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 16, Strada­­ Academiei, 26 — REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — 16, Strada Academiei, 16­­ 1 —­­ V­1 / EDIȚIA A TREIA DUMINECA 14/26 IANUARIE 1896 Ciudata criză prin care trece par­tidul de la putere nu s’a potolit încă. După ședința de asaltăeri în care ta­­berile dușmane și au ar­uncat mutual tot felul de acuzări, ori­cine ar fi crezut că scandalul nu poate deveni mai mare , ședința de ori însă a în­trecut așteptările celor mai pesimiști. Am asistat la un spectacol nepo­menit în analele parlamentare ale lumei întregi. S’au vezut doui miniș­tri din același cabinet certându-se ca niște advocați de a zecea mână a baza unei judecătorii de pace. Banca ministerială era scena pe care se petrecea farsa și Camera era spec­­tatoarea acestui duel ministerial. Când Sturdza trântea pe Fleva, aplau­­dau sturdziștii ; când Fleva trântea pe Sturdza, aplaudau fleviștii. Faimoasa interpelare a d-lui Ie­­purescu rămăsese în planul al doui­­lea și servea ca decor; s’a arătat cât se poate de lămurit că înscena­rea pusă la cale prin interpelare nu era de­cât un pretext și că adevă­rata bubă era absoluta imposibili­tate de caracter ce există între pre­ședintele consiliului și ministrul de interne. Cel díntâia s’a plâns că d. Fleva lucrează de capul lui; d. Fleva, la rîndul său, s’a plâns că primul ministru îl tratează ca pe un subaltern. Dar ambii consilieri ai Tronului au expus doleanțele lor în fața Parla­mentului într-un mod atât de cara­­ghioz, în­cât erai cuprins de un sim­­țimînt de milă văzând cum două băr­bați cărunți chemați a conduce afa­cerile publice se certau ca niște șco­lari. Amănuntele acestei ședințe sunt atât de piramidale, incriminările pre­schimbate între miniștrii adversari sunt atât de necrezut, în­cât, ca Români, am fi dorit, dacă ar fi cu putință, ca aceste scârboase desba­­teri să nu fie publicate în Monitorul Oficial, pentru ca să nu figureze în mod autentic în istoria noastră par­lamentară. Barimi dacă această ședință de spălătorie ministerială ar fi avut de rezultat lichidarea crizei! Dar nici aceasta nu s’a obținut, miniștrii s’au certat fiind unul lângă altul pe ban­ca lor ministerială, fără ca cestiunea care îi divide să fi fost elucidată. Intr’adevăr, Camera a dat d-lui Dimitrie Sturdza un vot de încre­dere, care este un vot de blam indi­rect dat d-lui Fleva; prin urmare, me­­nagiul ministerial între ambii con­silieri ai Coroanei este rupt defini­tiv. Dar era scris ca această curi­oasă și tristă criză să treacă prin un șir de anomalii ciudate, până azi dimineață nici ministrul blamat nu și-a dat demisiunea, nici cabinetul întreg nu s’a retras spre a fi supus la remaniare, care să restabilească armonia între membrii săi. Poate că în momentul când scriem aceste rânduri un nou scandal se produce în Cameră. Țara și Suve­ranul sunt in drept a-și pune între­barea dacă un asemenea regim pre­zintă însușirile neapărat necesare unui guvern regulat. Adversarii noștri nu trebue să uite că puterea nu este numai menită a aduce foloase, ci implică și datorii. Un prim-ministru și șef de partid care nu poate vor­bi fără a începe prin declarațiunea că este emoționat și fără a se boci ca o mițiere isterică, nu înfățișează condițiunile cerute pentru a conduce destinele țerei. Un partid, care a doua zi după venirea sa la cârmă își sleiește forțele în lupte de căpă­tuială, nu mai este un partid de guvernământ. Sistemul constituțional este deja iițiat prin unanimitățile parlamen­tare care exclud controlul și sdrun­­cină grav echilibrul partidelor și ro­lul pe care trebuie să-l joace în mer­sul afacerilor­­ publice. Dar când io asemenea stare anormală și­ dăună­toare pentru țară mai este încă în­răutățită prin lipsa de armonie și destrăbălarea în sinul regimului de la putere, atunci naște anarh­ia de sus, care este tot atât de pericu­loasă și de rea­facătoare ca anarhia revoluționară de jos. O asemenea stare de lucruri nu poate dăinui fără a arunca discre­ditul cel mai desăvârșit asupra insti­­tuțiunilor noastre. Acela, care prin intervențiu­nea sa a crezut că face bine inaugurând un nou sistem în succesiunea partidelor la cârma ță­rei, a luat prin aceasta asupra-și și datoria de a veghia pentru ca de­ținătorii puterea să-șî îndeplinească misiunea. Din moment ce d. Dim. Sturdza nu dispune de nici o autoritate, de nici un prestigiu pentru a domoli poftele nesănătoase ale partizanilor săi, el a dovedit că nu întrunește condițiunile ce se cer de la un șef de partid. O țară nu se guvernează prin la­crimă și prin invocarea morților, ci p­in destoinicia de a conduce pe cei vii! TELEGR­A­TMÜB3 Desmințire Paris. 24 Ianuarie. Știrile de sorginte englezească, care anunță o alianță între Rusia și Turcia, nu se consideră ca serioase. Regina Belgiei Bruxelles, 24 Ianuarie. Regina suferă de mai multe zile de o răceală ; starea sa s-a îmbunătățit de ieri. Din Parlamentul francez Paris, 24 Ianuarie. Senat. D. Lamarzelle, al dreptei, des­­voltă o interpelare în privința afacerii Arton. El susține că pe când erau miniș­trii d-nn­ Richet și Loubet, aceștia au ne­gociat cu Arton, prin intermediul agen­tului Dupas, în loc de a face să-l ares­teze. Oratorul întreabă pentru ce nu s-a urmărit Dupas, îndată ce acesta a pu­blicat broșura sa în privința n­egocie­­rilor sale. D. Bourgeois răspunde că ju­tiția își îndeplinește opera și că a ordonat ur­măriri du­pă plângerea d-lui Ribot. Roagă deci adunarea să aștepte rezultatul in­­strucțiunei. Incidentul s’a închis. Ciocnire de trenuri Paris, 24 ianuarie. Două trenuri s’au întâlnit azi dimi­neață pe drumul de fer de centură lângă gara port­­ Maillot. Sunt două morți și vr’o zece răniți. Evenimentele din Transvaal Londra, 24 ianuarie. Agenția Reuter află că într’un discurs rostit la Pretoria, comandantul general Joubert a mulțumit burghezilor statului liber Orange pentru sprijinul lor în tim­­pul ultimei crize. A exprimat speranța că poporul din sudul Africei își va ajunge scopul prin unirea populați­unilor într’o singură na­țiune, chiar sub guverne diferite. Liniștea nu s’a restabilit cu desăvârșire la Johannesburg. Din Germania Berlin, 24 ianuarie, împăratul a numit pe prințul de Bis­marck și pe mai mulți profesori, cava­leri activi ai Ordinului Meritului pentru științe și arte. Reichstagul a adoptat budgetul minis­trului de interne. și Partim? — Vrei să dai ? Iau să te vez! — Poc! , — Mai dă o dată, dacă -ți dă mâna ? — Tresc! — Așa ? Stăi că te așez eű la comisar ! Asta e dialogul invariabil care se urmează între nevoiașul țanțoș și omul care vrea să sfîrșească repede ca să-și vază" de alte tre­buri. Tot auzind pe colectiviști că, venind la pu­tere, vor desființa legea minelor—fiind-că ea a transformat doina melancolică a locomoti­velor românești în stridentul Steger; că vor abroga legea maximului, care pune taxă pe ferestre, pe murături și pe fete mari; că vor desface într’un cuvânt tot ce ați făcut con­servatorii, pentru a reclădi pe ruinele operei lor; tot auzind, zicem, aceste amenințări timp de atâția ani, mărturisim că am căzut un moment în cursă, am crezut că colectiviștii se vor ține de vorbă, ca nici o dată în viața lor. Ast­fel înșelați, am scris, a doua zi du­pă venirea la putere a Ocultei, că colectivitatea are, drept program, dărîmarea operei noastre. Am așteptat, în credința aceasta, mesagiul de deschidere a CorpOrilor "legiuitoare ca să vedem confirmându-se, de către însuși presi­dentul consiliului, făgăduielile Voinței. Mesa­giul, însă, n’a înșirat de cât mici și neînsem­nate meremeturi. Atunci am scris și noi că co­lectivitatea, neputînd nici să dărîme, s’a a­­pucat să meremetisească ceea­ ce ’i­ s’a părut nu tocmai perfect în opera noastră, condam­nată până aci ca netrebnică. Și ca să scurtăm vorba, am reprodus însăși proiectele guvernului care zice verde că le­gea minelor va rămâne neatinsă, că legea ma­ximului va sta cu ferestrele închise și că nu­mai legea servitorilor va fi ciontită suprimân­­du-se câte­va biurouri, iar pescăria națională va fi regulată pe viitor printr’o lege sani­tară. Voința Națională, însă, căreia de câtă­va vreme îi tot năzărește că ne contrazicem, s’a apucat să ne Întrebe : Ei, nici aci nu v’ați contrazis ? — Nu, am răspuns noi. — Ce fel, nu ? N’ați zis că dărîmăm ? — Da, dar zice noi aceasta vă reproduceam pe voi. — Dar acum nu spuneți alt­fel ? — Ba da, dar spunând alt­fel spunem ce faceți voi. — Atunci țara reală va judeca intre noi, cari am Închegat România modernă, și voi, reacționari înziliziți în rele, cari ați adus pe capul poporului pacostea minelor și năpastea maximului. Cu așa adversari, numai într’un fel e po­sibilă discuțiunea: cum ar deschide botul, să te strigi : «minți!» Ast­fel ești’sigur că n’au să-ți impute con­tradicție. Dan CRIZA MINISTERIALA Scandalul de cri­ mas la Cameră—s'au oprit la clubul liberal. Aci a predomnit ideia că M. Sa Regele ar putea să refuze din nou primirea demis­iind, pentru că fusese din capul locului de părere că nu se poate răpi unui ministru dreptul de a se apăra de pe banca ministerială. Atunci d. Dim. Sturdza a renunțat la ideia de a se duce îndată la Palat. Cum să iasă însă din încurcătură ? D. Gr. Cantacuzino, care e cel mai înverșunat dușman al d-lui Fleva, a propus ca d. Iepurescu să-și desvolte azi interpelarea și majoritatea să dea apoi un vot de blam ministrului de interne. D. Fag. Stătescu s’a opus la a­­ceasta, căci, a zis d-sa, blamul s'ar restrînge asupra întregului cabinet, care ar trebui să se retragă apoi de­finitiv de la putere. Miniștrii nu au putut ajunge la nici o înțelegere, și rezolvarea chestiunei a fost amânată pentru astăzi. Întrunirea de la Senat Deputații și senatorii s’au întrunit ori seara în sala Senatului spre a se consfătui asupra situației D. An. Stolojan a insistat asupra faptului că în urma celor petrecute ori la Cameră, d-nii Sturdza și Fleva nu se mai pot împăca. D-sa a propus, însă, ca în partid să domnească pace, liniște și concordie. D. Gr. M. Sturdza a pripus împă­carea între d-mi Fleva și Sturdza, ceea ce s’ar putea face printr’un vot al Ca­merei. D. T. Stelian crede că împăcarea nu mai e posibilă, dar ar dori ca d. Fleva să nu fie gonit din minister subt o acuzație infamantă. De aceea pro­pune ca d. lepurescu să și desvolte azi interpelarea și în urma răspunsului d-lui Hem, să i se d­a un vot de în­credere. D. Fleva se va retrage atunci de bună-voe din minister. D. V. lepurescu a declarat­­ că nu a anunțat interpelarea din spirit de ostilitate către d. Fleva, ci a voit nu­mai să-i dea ocazie de a se disculpa. D-sa a adăugat că e gata să se de­clare mulțumit de răspunsul d-lui Fleva. D. Poenaru-Bordea a propus ale­gerea unei d- legațiuni de deputați care să încerce o împăcare între d-nii Eleva și Sturdza. Deputații cilili împăcării se opun însă și în mijlocul gălâgiei întrunirea la sfârșit, fără a se fi luat vre-o hotă­­rîre. Balamucul Cum se vede, nu numai deputații și senatorii nu se înțeleg între denșii, dar și miniștrii nu căd de acord asu­pra soluțiunei crizei. Pe lângă aceasta mai există o di­ficultate, care se prevede de pe acum în cazul când Oculta va scăpa de d. Elevă : remanierea. Cum să se facă remanierea ? Este hotărît ca d. Sturdza să ia portofoliul internelor. Cine va fi nu­mit la externe ? Candidatura d-lui Fe­re Jeg­de a căzut pentru faptul că este avocatul­­ unuia din cei implicați în procesul contrabandei. Un alt om ca­pabil de a fi ministru de externe nu există în partidul liberal. D. Eugeniu Stătescu nu poate primi portofoliul a­­cesta din cauza sănătății sale sdrun­­cinate. Atunci s’a propus ca tot d. Stur­dza să păstreze portofoliul externelor și să ia numai interimul ministerului de internă. Soluția aceasta ne mulțumește însă pe toți solicitatorii de portofolii și Oculta se teme de noul nemulțumiri. Balamucul e complect, va criza afară de cel întrebuințat. Dacă pe băncile deputaților ar fi fost oameni capabili să roșească de o infamie, n’ar fi putut primi pugilatul de pe banca mi­nisterială de­cât printr’un strigăt unanim de indignare și un huideo­ puternic și ge­neral ar fi trebuit să alunge din incinta Camerei pe cei 7 miniștri nemernici, cari infectau atmosfera. Dar și unii și alții înjurându-se mai reu de­cât salahorii, păreau mulțămiți, se simțeau­ în elementul lor. Priviam la aceste scene desgustătoare și nu ne venia să credem ce vedeam cu ochii, ce auziam cu urechile noastre,.... ni­ se părea că visăm Și cu toate aces­tea aveam în fața noastră o tristă și scârboasă realitate. Ne aște­ptam în tot momentul ca uși­erii, deprinși cu alte obiceiuri, să nu-­și mai poată stăpâni indignarea și înhățând câte­va mături, deschizând apoi toate u­­șile și ferestrele, să isgonească din sala Adunării miniștri și deputați, întreaga turmă de sălbateci, cari murdărindu-se pe dânșii înjosesc țara. Printre deputați erau, ce e drept, câți­va oameni curați, dar ei remăseseră ca înmărmuriți în fața ne­mai­pomenitului scandal și-și acoperiau fața de rușine. Dacă busturile bărbaților iluștri din incinta Camerei ar fi putut să fie ani­mate pentru un moment, ar fi curs la­crimi de durere și de rușine din ochii lor. Dar nimic din toate astea nu s’a în­tâmplat. După ce miniștrii și deputații s’au țigănit și spîrcuit în tirnă, lupta a încetat de oboseală, rămânând să fie continuată azi și mâine și cât timp vor mai exista două colectiviști pe pământul țării românești. * ■X­* Tot așa de scandalos ca ceea­ ce s’a petrecut ori la Cameră, este ceea­ ce s’a petrecut în urmă. Ori­cine se aștepta ca după un ast­fel de scandal ministrul de interne să nu mai stea o secundă în același cabinet cu colegii săi și ca președintele consi­liului să prezinte M. S. Regelui demisia întregului guvern cu următoarele cuvinte : — Sire, după cele petrecute eri, nici unul din noi nu mai putem fi un mo­ment consilieri ai Tronului, fără a înjosi prestigiu țării și al instituțiunilor sale Eî bine, nu. Astă­zi guvernul e com­pus tot așa ca și eri și ne va fi poate dat să asistăm și azi la repetirea scene­lor revoltătoare de eri, afară numai de nu ni­ se vor servi niște scene încă și mai scandaloase. Mai mult încă. In conciliabulele ce s’au ținut între partizanii unui ast­fel de gu­vern, despre cari se poate zice cu drept cuvânt tel maîtn, tel valet, s’au rădicat voci care să pledeze pentru o reconci­­liare între miniștrii terfeliți reciproc de pe banca ministerială. Aceesta caracterizează mai mult de­cât ori­ce degradarea morală, înjosirea su­fletească a acestor oameni. Ei n’au nici măcar conștiința ticălo­șiei lor. Pentru ei, ceea ce s’a petrecut ieri e nimica toată, floare la ureche. Salahorii nu se înjură și se bat până la sânge și apoi imediat se pupă în bot? fel?De ce oare liberalii n’ar face tot ast­ai în adevăr, de ce nu? Nimic nu ne mai poate surprinde din partea colectiviștilor, de­cât doar­ o ac­țiune corectă și demnă. In remarcabilul său discurs de om­, care va remânea ca un monument al ne­rușinării, primul ministru a repetat de mai multe ori fraza : unde mergem ? un­de mergem? Nu știm unde aveți de gând să mer­­­geți, dar știm unde ar trebui să mer­geți. Ar trebui să mergeți unii la bala­muc și alții la Văcărești In ori­ce caz ar trebui să vă cărați din capul afacerilor țării ca niște neru­șinați și niște nemernici ce sunteți! Țigănie Dacă după retragerea partidului con­servator de la putere M. S. Regele ar fi chemat câți­va salahori țiganii și­ i-ar fi însărcinat să compună un minister, încă nu ne-am fi așteptat să asistăm la scan­dalurile ce se petrec de 3 luni în sinul guvernului liberal și al partidului libe­ral și care au culminat ori în batjocura fără seamăn din dealul Mitropoliei. De când există parlamente pe lumea asta nu credem să se fi întâmplat unde­va un scandal ca acela ce, spre rușinea neamului, ne-a fost dat să vedem ori la Cameră.­­Două miniștri stând pe aceeași bancă și înjurându-se reciproc în aplausele ne­rușinate ale unei adunături de inconștienți de oameni fără simț politic și fără simț moral. Lipsă de demnitate pe banca ministe­rială, lipsă de demnitate pe băncile de­putaților. Dacă miniștrii liberali ar fi avut un grăunte de respect pentru țară, ar fi gă­sit o mie de alte mijloace spre a rezol­ Criza ministerială Nehotărîrea miniștrilor După ședința de eri a Camerii, d. Dim. Sturdza a spus amicilor săi că se duce să-și prezint­e demisia M. Sale Regelui. Pe drum, însă, d. Eug. Stă­­tescu a fost de părere ca miniștrii să se mai consulte asupra situației, așa că aceștia—fără d. Fleva, care a ră­

Next