Timpul, noiembrie 1900 (nr. 242-265)
1900-11-26 / nr. 262
< > ANUL AL DOUEZECI ȘI DOUILEA — No. 262 EOSIM A ÎHEIA DUMINECA 26 NOEMBRE (9 D-BRE) 1900 UN NUMAR 10 BANI IBOKAMENTELE In țara*pa un an....................................30 lei » pe 6 luni........................................18 lei » pe 3 luni........................................10 lei Pentru străinatate un an .... 50 lei P«s H*i»la ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚI&ȘI ADFâlilISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Telefon ; <67 STIMPUL UN FAPT GRAV Prima și indispensabila condițiune ce se impune unui șef de partid este corectitudinea personalăi. Această însușire se înțelege de la sine pentru un bărbat cu pretențiunea de a fi fruntașul între fruntași. Pe densul nu trebue să-l atingă cea mai mică bănuială în ce privește cinstea. De aceea toți bărbații politici, cari au ocupat o posițiune atât de înaltă ca aceea a unui șef de partid, nu s’au amestecat nici o dată în afaceri de bani și s’au abținut de a primi însărcinări care implicau mânuiri de fonduri private. Această procedare corectă a fost regula de purtare a tuturor șefilor de partid în țara noastră, fie ei conservatori sau liberali, afară de d. Dim. Sturdza. Numai d-sa s’a crezut în drept de a cumula rolul de șef de partid cu acela de însărcinat de afaceri al principesei Gorciakoff, cu acela de director al Creditului rural, cu rolul de executor testamentar al răposatului Tache Anastasiu. Cele două prime însărcinări sunt destul de cunoscute și au fost de atâtea ori comentate încât nu avem nevoie de a reveni asupra lor. In ce privește rolul jucat de șeful partidului liberal în cestiunea moștenire! Tache Anastasiu, el trebue relevat, căci împrejurările sunt prea grave pentru a fi trecute cu tăcere. Se știe că, printr’un testament, care de altmintrerea este contestat în fața justiției, răposatul Tache Anastasiu lăsase o mare parte din averea sa, compusă din imobile, Academiei române. Această instituțiune dobândind punerea în posesiune, a însărcinat pe d. D. Sturdza cu administrația averei. D. Sturdza a început prin a arenda moșiile lăsate Academiei unuia din amicii săi politici. Printr’un contract încheiat cu amicul seü politic d. Cociaș, d. Sturdza, în calitate de secretar perpetuă al Academiei, a arendat suszisului domn moșiile Călmățui și Țigărești, precum și magaziile din Galați, pe termen de 10 ani, cu prețul de 105.000 lei probabil în în patru rate. Prin același contract, d. Sturdza vinde d-lui Cociaș vitele, instrumentele și mapele agricole pe prețul de 100.000 lei și tot odată cedează arendașului toate obligațiunile și muncile agricole pentru o altă sumă de ÎOU.0OO lei. Caracteristic este însă că aceste sume arendașul nu este obligat a le plăti decât în rate de 20.000 lei, în curs de 10 ani. Toți acei cari cunoșteau valoarea moșiilor și a averei mobile aflate pe deasa, s’au mirat atunci de enormele avantagii acordate d-lui Cociaș fără licitație, această avere representând o sumă care întrece un milion. Multe lucruri se șopteau atunci în privința acestei afaceri, se zicea că d. Sturza a eliminat alți concurenți prin procedeuri incorecte, în scop de a favoriza pe d. Cociaș. Astăzi chestiunea a căpătat o tristă actualitate prin darea la iveală a unei scrisori autentice a d-lui Dim. Sturdza, scrisoare din care rezultă că mai multe persoane care voiau și ele să concureze la arendarea moșiilor succesiunei Tache Anastasiu, ceruseră de la d. Sturdza informațiuni relative la data și la modul în care se vor arenda moșiile. Secretarul perpetuă al Academiei, șeful partidului liberal, a răspuns atunci acestor concurenți că moșiile Călmățum și Țigănești se vor da în arendă abia în primăvara anului 1901 pe șapte ani și cu prețul de 95.000 lei pe an. Această încunoștiințare scrisă n’a împiedecat însă pe d. Sturdza de a încheia deja în primăvara anului 1900, cu d. Cociaș, contractul de care am vorbit mai sus. Prin urmare, d. Sturdza, prin răspunsul ce l-a dat persoanelor cari voiau să arendeze moșiile, a înlăturat cu știință și prin înșelăciune pe toți acei cari ar fi putut să concureze la arendarea moșiilor, dând amicului său politic aceleași moșii în arendă cu avantagii enorme. Avem dar a face cu un fapt de incorectitudine. Mai intâiu nu se explică graba mare pe care a pus’o d. Sturdza în arendarea pe termen de atâția ani a moșiilor, când de la început se putea aștepta ca testamentul să fie atașat de către rudele răposatului Tache Anastasiu. Al douilea, ar fi fost corect ca să se publice cel puțin condițiunile de arendare. Chiar dacă Academia ar fi în drept de a arenda moșiile sale fără licitație, era în interesul ei ca să se ivească mai mulți concurenți, cari ar fi făcut ca prețul arendei să fie mai urcat. Dar toate acestea dispar în fața incorectitudinei celei mari de a înlătura concurenții prin informațiuni pe care d. Sturdza însurî le știa false. După scrisoarea prin care d. Sturdza a răspuns amatorilor de a arenda moșiile, d-sa era ținut de a nu le arenda înainte de primăvara anului 1901 fără a -i preveni. Lucrând astfel cum a lucrat, d. Sturdza a comis o incorectitudine gravă și a adus instituțiunea pe care o reprezintă o pagubă vădită. Nu voim să cercetăm dacă șeful partidului liberal a procedat incorect în interesul său propriu sau dintr’un interes politic. Oricum o fi, faptul în sine este atât de grav din partea unui bărbat ce ocupă o situațiune ca aceea a d-lui Sturdza, încât o lămurire devine neapărat necesară. --------------------------------------- TELEGRAME Convalescența Țarului Livadia, 7 Decembre Țarul a petrecut foarte bine ultimele 24 ore; temperatura și pulsul sunt normale. Anglia și Portugalia Vima. 7 Decembre Se comunică din Lisabona Corespondenței Politice că un prânz a fost dat erl la Curte în onoarea ofițerilor escadrei engleze. Regele a ridicat un toast pentru Regina Angliei și a confirmat în mod solemn alianța anglo-portugheză. Amiralul Ronson a mulțumit; el a asigurat că cuvintele prin care Regele a confirmat vechea prietenie și alianță anglo-portugeză vor găsi ecoul cel mai simpatic în poporul și guvernul englez. El a ridicat un toast pentru Rege, pentru Regină, pentru prosperitatea Portugaliei și pentru prietenia mereu crescânda a celor două țări. Creditele engleze Londra. 7 Decembre Creditul suplimentar pentru China și Africa de Sud se ridică la 16 milioane de lire Sterlinge. Papa Roma. 7 Decembre Sănătatea Papei este bună ; el a primit la Sf. Petre 7000 de pelerini și 120 de marinari ai Statelor Unite. Conflict olando portughez Ilaga, 7 Decembre Ministerul Portugaliei nu și-a părăsit postul, precum se spusese, deși exista oarecare răceală în relațiunile dintre Olanda și Portugalia, în urma incidentului cu consulul olandez Pott. Reorganizarea armatei americane Washington, 7 Decembre Camera representanților a adoptat proiectul de reorganizare a armatei, cu unele modificări. A introdus, între altele, interdicțiunea de a se vinde băuturi spirtoase în stațiunile militare. -----------------------SORIH--------------------- O EXECUȚIE Foarte rău au fost inspirați d-nn Pallade și Dobrescu-Prahova, în ședința de eră a Camerei, când cu prilejul unei chestiuni de regulament au pornit în declamațiuni patetice ca să apere demnitatea Parlamentului și drepturile minorităței, contra «opresiune» majoritățea. D. G. Pallade, ca să evite violarea unei chestiuni personale cu d. Florian, a invocat prescripțiuni neexistente în regulamentul Camerei, iar când i s’a dovedit că e chinez în ale regulamententului, d. Dobrescu ’i-a sărit în ajutor și amândouă au început să declame contra reacțiunei care nesocotește drepturile minorităței în Parlament. Din nenorocire la Cameră nu e ca la Dacia. D. Take Ionescu, luând cuvântul, Ie-a dovedit-o cu prisos, și sperăm că le va fi tăiat pofta de a mai declama contra morilor de vânt. D. Pallade, a zis în substanță fruntașul nostru, a vorbit de două ori de la deschiderea sesiunei. Intern a vorbit de țuică, acum despre ororile de la Bordești. Este drept să recunoaștem că d. Pallade a vorbit ca un adevărat parlamentar, în oposiție cu d. Pallade din trecut, însă este tot așa de adevărat, — și minoritatea trebue să o recunoască, — că majoritatea l-a ascultat cu sfințenie. Ca să fiu imparțial, a adăugat d. Take Ionescu, trebue să mărturisesc că și eu, ori de câte ori am vorbit în Camera liberală, am fost ascultat , atât de bine ascultat, încât d. Dim. Sturdza, după terminarea discursurilor mele, s’a simțit adesea nevoit să ia cuvântul ca să mă înjure, spre a atenua impresia produsă asupra majoritei !.... Humorul strălucitului orator a fost subliniat cu aplauze frenetice, și întreaga sa cuvântare a fost un adevărat «regal». Nu mai e nevoe să spunem că cinstea Parlamentului a fost apărată : ar fi o banalitate. E probabil că de acum înainte d-nii Pallade și Dobrescu vor fi mai circumpecțî și nu se vor mai lansa cu ușurință în imprecațiuni contra reacțiunei, care, la urma urmei, a respectat întotdeauna, și în tot cazul mai mult decât liberalii, libertatea cuvântului și drepturile minorităței parlamentare. ___________ ________ CRIZA BULGARA Până în momentul de față nu suntem în măsură să judecăm intrucât criza ministerială declarată la Sofia va influența in bine atitudinea viitoare a Principatului vecin în afacerea creată de uneltirile și crimele comitetului macedo-andrianopolitan. Știm numai, din depeșile ce ne-au fost transmise, că motivul determinant al crizei a fost deosebirea de vederi intre membrii cabinetului bulgar asupra atitudinei de adoptat față de noi și asupra măsurilor de luat contra comitetului, în urma comunicării dovezilor mai mult decât suficiente, stabilite de justiția română. Și mai sunt presumpțiuni că principele Ferdinand al Bulgariei ar fi de partea acelora dintre miniștri, cari au fost de părere să se dea României satisfacțiunea cuvenită. Astfel, isbucnirea crizei are în sine ceva îmbucurător. Ea dovedește că în sinul fostului cabinet erau și bărbați cari își dedeau seamă de obligațiunile morale ce incumbă Statului bulgar, de îndatoririle internaționale între națiuni vecine și amice și de primejdiile la care se expune Statul care le-ar nesocoti și pe unele și pe celelalte. Mai este îmbucurător și faptul că Coroana bulgară, în momente de Întunecare a conștiințelor, a știut să aibă cuvént hotărîtor, să ia apărarea prestigiului ei și să caute să salveze, cel puțin acum, demnitatea Bulgariei, nu așa cum o înțeleg patrioții toporului, ci așa cum poate s'o înțeleagă un Principe luminat și civilizat. Aceste semne însă, deși îmbucurătoare, încă nu sunt suficiente spre a ne da certitudinea unei soluțiuni satisfăcătoare. Ele dovedesc că în Bulgaria există și un curent sănătos, dar atâta nu e de ajuns. Rămâne să se vadă acuma dacă curentul sănătos va pufta să se impue celuilalt, curentului revoluționar și anarhic-In privința aceasta nu putem să facem nici o prevedere. Faptul e că până acum criza nu s’a putut resolva, este cel puțin un indiciu că curentu bolnav nu este așa fi lesne de învins-Să sperăm totuși, că acei cari înțeleg și apără prestigiul și interesele permanente ale Bulgariei, vor eși învingători. * # * Asupra acestei crize am primit azi telegrama următoare : Sofia. 7 Decembre Criza ministerială este staționară. Zancoviști refuză să intre în coalițiune cu Radoslavoff; el caută să formeze el noul cabinet. După altă versiune, n’ar fi exclusă ideia ca, până la sfârșit, tot de Ivandoff să fie însărcinat cu formarea ministerului. -----------------------#® S1Í*--------------------- EVENIMENTELE DIN CHINA Mareșalul de Waldersee anunță că detașamentul Gage (fostul detașament d’York) a înălțat drapelul german pa mormintele dinastiei Ming, a pedepsit pe mai mulți asasini in satele din împrejurimi unde fuseseră asasinați creștinii și s-a întors la Peking. Invitarea spre Kalgan a dat resultate excelente. Mai multe mii de soldați chinezi, comandați de doui generali, au fost puși pe fugă și isgoniți din provincia Cili în Ciari-Li. Reîntoarcerea trupelor s’a făcut fără greutate. Pe Yang-Tse, tot interesul se concentrează în jurul negocierilor începute de Englezi și Germani cu vice-regii din Nanking și din Han-Ken. Amiralul Seymour rămâne la Woo-Sung, la gurile fluviului, insultatul visuei sale, la vice-regii nu a fost divulgat. Totuși corespondentul din Shanghai al lui Morning Post telegrafiază următoarele: Viceregele Han-Keului a declarat amiralului Seymour că Curtea nu se va reîntoarce nici o dată la Peking. Vice-regele Nankinului însă crede contrariul. Credința mea este că cel dintâia are dreptate, deoarece este în comunicație zilnică cu Singan-fu. Cei doul vice-regi au arătat clar că ei se cred stăpânii situației. Viceregele Nankinului a zis chiar că ar pleca în fruntea unei armatei în ajutorul Împărătesei, dacă Tung Fub Liang ar refuza să meargă la Kan Su. Refuzul Curtei de a se reîntoarce la Peking este confirmat de următoarea informație: Intr’o convorbire ce a avut-o cu un colaborator al ziarului Petersburgskaija Gazeta, Kuo-Fang, membru al legațiunei chineze din Petersburg, ’s-a zis că Puterile pun guvernului chinez condițiuni irealizabile; că Curtea nu poate să se reîntoarcă la Peking, câtă vreme vor fi acolo trupe străine, altele decât paza legațiunilor; că va rămâne prin urmare la Singan-Fu până în momentul când se vor retrage trupele ; că, la cal de novoe ar fugi și mai departe, și că, așa fiind, expedițiile militare ale contelui de Waldersee nu servesc la nimic absolut, decât la accentuarea urei Chinezilor contra Europenilor. Kuo Fang a declarat de asemenea inadmisibilă condiția predării prinților și înalților funcționari spre a fi pedepsiți- A declarat că guvernul chinez e animat de sincera dorință de a pune capăt cât mai curând unei crize care pentru propria sa țară e și mai funestă decât pentru străini, și a adăugat că ultimile telegrame primite la legațiunea din Petersburg permit să se spere apropiata începere a negocierilor între miniștrii străini și plenipotențiarii chinezi, cari sunt dispuși să facă concesiile cele mai largi posibile. * • # Am primit telegrama următoare : Colonia. 7 Decembre Se telegrafiază din Peking Gazetei de Colonia, cu data de 4 Decembre, că expediția din Kalgan a distrus 4 sate chinezești și a împușcat 6 șefi boxeri, cari incendiaseră un sat catolic și măcelăriseră pe creștini. ---------------------IgjM------------------------- -. KRUEGER IN EUROPA Presa străină se ocupă mereu de refusul împăratului Wilhelm de a primi pe președintele Krueger. Times scrie : Wilhelm II a declarat lămurit lumea că nici d. Krueger nici Burii n’au nimic de așteptat din partea Germaniei. Francezii nu sunt mulțumiți; împăratul însă nu s’a purtat astfel ca să nemulțumească pe Francezi sau să oblige pe Anglia. A adoptat această atitudine pentru că era cea mai înțeleaptă, cea mai politică și cea mai bună pentru interesele germane. Corespondentul lui Daily Chronicle din Viena crede a ști că d. Krueger nu va merge nici la Viena nici la Roma, de unde ar fi primit răspunsuri tot ca acela din Berlin însă în termeni mai curtenitori. Westminster Gazette a publicat un articol intitulat: «La ce servește d. Krueger?» In fond, zice acest ziar, atitudinea Puterilor vine din raționamentul următor : «De ceara interveni oare? UN NUMER 10 BANI ANUECIURI SIMSERTII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . » 111 . . . a.bt) * » II . . ... 5.im Sb«b*S8 anunciurile se pnaibile la Agenția Wattes, 8 pace de la Bourse, 1.... . REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei 1 ~4. 70 'B’clef»»». 4*3. ‘Un Răsboiul acesta va lua Angliei îndoit saci întreit timp de cum credea ea. O va costa foarte scump, o va slăbi și la urma urmelor ’I va lăsa puțin profit. O va sili să stea liniștită și noi vom putea să facem ce vreme. Este însă și o putere, care, după ziarul liberal englez, a tras foloase mai materiale . Bărbații de Stat germani se laudă—scrie Westminster Gazette—că nu fac nimic pentru nimic. La începutul resboiului au obținut Samoa. Am avut pentru șase luni. După aceea au făcut să li se dea un deposit de cărbuni in golful Persic și mâna liberă în calea Eufratului. Actul al treilea: înțelegerea cu China, care scapă Germania de isolarea supărătoare ce o amenință, îl deschide intrarea în valea Yang-Tseului Și-i dă drepturi exclusive în Cian-Tung. Actul al patrulea — să sperăm că va fi și ultimul—Walfisc bay, împăratul Germaniei n’a avut nevoe să primească pe d. Krueger, căci a obținut destule lucruri. iată la ce servește d. Krueger în Europa. Prezența lui și emoțiunile puternice ce ea le creează, sunt arme utile în mâna unor diplomați iscusiți. Deutsche Tageszeitung, organ al agrarienilor, zice că politica guvernului este cu desăvârșire opusă sentimentelor celor nouă zecimi ale poporului german, dar că politica aceasta nu e decât un episod, și că simpatiile poporului german pentru Bari sunt și sincere și durabile. Gazeta Crucei, ziar conservator, scrie că poporul german precum și împăratul sunt foarte afectați că aranjamentele Suveranului nu i-au permis să primească pe președintele Krueger și să dea națiunei ocazie de a arăta cât e de adâncă simpatia întregei populațiuni a Imperiului pentru causa Burilor. Ziarul acesta speră că visita a fost amânată numai. Gazeta de Vers, organ burchez, admite că simpatiile germane sunt pentru Buri, cari luptă să-și apere independența adaogă însă că politica nu poate fi condusă de sentimente, ci numai de considerațiile de interes. Handelblatt primește următoarea depeșă particulară din Berlin : După părerea unor personalități politice demne de credință, orice intervenții pentru un arbitraj între Anglia și republicele sud-africane este considerată ca neputând să aibă vreun resultat, chiar dacă Krueger ar merge mai târziu la Berlin. Relațiunile amicale dintre Anglia și Germania domină nu numai politica din Asia orientală, ci întreagă politica germană. Mai multe personalități sunt de părere că împăratul, sub influența contelui de Bülow, s’a lăsat a fi tărît de Anglia până acolo, încât să-’și facă un scrupul din întâlnirea sa cu bărbatul căruia ’l-a trimis acum patru ani depeșa privitoare la incursiunea lui Jameson. # # * Am primit azi depeșile următoare: Berna, 7 Decembre Patruzeci de membri ai consiliului național au depus o moțiune, cerând ca consiliul să adreseze de urgență un apel grabnic poporului și Parlamentului englez și celorlalte Parlamente europene, pentru ca chestiunea Transvaalului să fie regulată printr-un arbitraj. Berlin, 7 Decembre (Reichstag). Răspunzând unei întrebări a d-lui Roesicke, asupra refuzului împăratului Wilhelm de a primi pe preșidentul Krueger, refuz care a produs o adâncă durere în inimile Germanilor, d. Posadowski a declarat intern că regretă lipsa d-lui de Balon de la Cameră, căci dânsul ar fi putut răspunde, și a zis apoi că este ușor pentru un deputat nerăspunzător să fie seamă de un oarecare ,curent popular, dar cancelarul, care este răspunzător, nu numai de pacea Germaniei dar și în unele privințe și de pacea lumei întregi, nu se poate lua după sentimente și trebue să urmărească un singur scop, adică să asigure liniștea, siguranța, prosperitatea și interesele Patriei. Worcester, 7 Decembre D. Schreiner a pronunțat un discurs la Congresul Africanderilor, a zis că atitudinea Angliei față de Africa de Sud nu se poate justifica. De la invasia lui Jameson, oamenii politici englezi n’au încetat de a fi instrumentul capitaliștilor. Anglia silește pe soldații săi să facă un răsboiu neuman și barbar, care surprinde lumea civilizată. ----------------------mi 'm--------------------- din parlamentul francez —Prin fir telegrafic — Paris, 7 Decembre Camera a discutat interpelarea cu privire la pretinsele acte de cruzime comise la Sudan. Ea a adoptat, prin 441 voturi contra 1, o ordine de zi acceptată de d. Waldeck-Rousseau zicând : „Camera, credincioasă tradițiunilor Franței, este încredințată că guvernul va reprima toate actele de cruzime și de sclavie care s’ar fi putut comite în unele teritorii coloniale“. Generalul André a răspuns apoi la o întrebare privitoare la mutarea unor ofi-