Timpul, martie 1923 (nr. 5-25)

1923-03-23 / nr. 18

T A üwuL^i­ gttHreat ABCTNAMENIE •« . ♦._» “% . lei 400­6 ' V*V . ' ér”"* „ 200­3 Iug­. «•**■_."^V . "f**» . M 160 Pentru­ pacest ?i toWäiäion­, intelectuali, tunet­­ oná*í^tmun*itorl ce face o »educa*tfj#d so ° A. Pentru străin äatere atât costul abonamentului* cât ți costul Exemplartt­d este dublu TELEFON No. 6/55 st:­ ■/. — ... ..tffJhu­r,­ ■ —­.^ SUBT DIRECȚIA UNUI­ COMITET mumim: uoLDEaua lui Eseu y­u«­a3 wartual»a3 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA DlMUREȘTI CALEA VICTORIEI B& Gt) QM&Ftomtö PUDLICITANIA se primește te AOWSTft&m 2VMAI îi LA TOAT* AGEifJlft.h­ Sfi W^AMt­TATC Corespondența privitoare la JUtfrefie irebtto adresată-PrimuSm Uvedmter Manuscrisele nepnMâcata o*.u>A. do­imii autori sunt rugastsc-și păstreze copie O lumină 'n negura de astăzi Cuvântul d-iul i^rgyiossian Am publicat acum câteva zile, în întregul lui, discursul înțelept pe care d. A. Marghiloman la ținut la Botoșani, cu prilejul unei întruniri a organizațiunilor conservatoare din Moldova. S-a văzut din acea magistrală cu­vântare că omul politic adevărați nu critică fără a da soluțiuni­ După propria sa expresiiune, d- Marghilo­man a făcut gestul larg al semănăm­torului. Era și vremea, de altfel. Haosul din jurul nostru crește pe fiecare ei, și țara își caută, rătăcită în exas­perarea sa, o orientare. Niciodată, poate, ca astăzi, ea n’a simțit nece­­sitatea mai vie, mai amplă, de a se adăpa la izvorul nesecat de înțelep­ciune și forță creatoare, care, este ideea conservatoare­, concretizată în covârșitoarea personalitate de pro­porții europene a d-lui Al Marghi­loman, și proclamată atât de impe­cabil, de cuvântul său. Suntem în măsură, grație d-lui Stahl care, pe neașteptate, a steno­grafiat discursul șefului partidu­lui conservator, pronunțat la Boto­șani, cu prilejul unui banchet ce i-a fost oferit de către d. A. Goilav, să reproducem mai la vale această o­­rațiune rară, care trebue să deștepte mai ales în zilele de față, medita­­țiuni serioase. Nu este articol de ziar care să poa­tă sintetiza în Urm mai scurtei, nu cuvinte mai definitive, situația su­fletească a României noastre, ieșită din războiu, așa cum o vedem. Rugăm dar pe d- All Marghilo­man să fie azi colaboratorul ,,Tim­pului“, și să semneze primul nostru ar­ti­col. Un tânăr profesor a zis la Boto­șani, ascultându­-l• „Toastul d-nului Marghiloman este o bucată de An­tologie“• Niciodată, întradevăr, forma n'a îmbrăcat mai bine fondul Cititorii se­ vor convinge din cele de mai jos: DOMNII MEI Ui­ totdeauna injuria, — nu uit niciodată binele care mi se face. Pentru că Botoșanii mi-au întins o mână de ajutor în clipe foarte grele pentru mine, deși nu sunt alesul Botoșanilor, nu mai puțin manifes­tația pe care mi au făcut-o a rămas întipărită în mintea mea, și pentru că simt că aici este cohorta de voi­nici cari nu pleacă fruntea la ce­a dintâi furtună — căci viata oame­nilor politici tot cu furtună e semă­nata — am crezut de datoria mea să încep campania pe care o facem în țară, cu Botoșani. (Aplause căl­duroase). Cum că am reușit mai departe ch­iar decât speranțele mele, a dat dovadă deplină numeroasa și căldu­roasa asistentă de astăzi. Mulțu­mesc deci din fundul inimei organi­­zațiunei botoșănene, începând cu bătrânul ei președinte d- R. Goilav (Aplause călduroase), continuând cu cele două tinere vlăstare cari stau fată în față, datei Vyzanti și Arapu. (Aplause călduroase. Tră­iască!) și cari vor tine mai departe vie și caldă acțiunea partidului nos­tru. (Aplause călduroase). Mi-ați urat, d-nii mei, viață lun­gă. Vă mulțumesc­ să știți însă că dacă se va împlini urarea aceasta, mult necâz o să facă unora, (Ilari­tate, aplause), pentru că sunt hota­­rît să continuu lupta până la adânci bătrânețe, de mi le-o dărui pronia cerească — și s’o continuu tot așa de hotărât, tot așa de greu de abă­­­­tut din drumul meu, cum am dus’o și până astăzi. (Aplause). Boțiț­ — aș zice chiar: îmi cereți, — să iau puterea. Eu nu pot răs­punde decât un lucru: sunt gata. (Aplause prelungite, ilaritate). Să nu credeți însă că spun o vor­bă din acelea, vesele, cari se aruncă la sfârșitul unei mese de prieteni, pentru că știu că opera va fi foarte grea-Nu e vorba numai de ce e de fă­cut pentru regat; nu e vorba numai de soluționarea crizei economice și morale care bântue țara — fie că una a produs pe cealaltă, sau că una a ajutat pe cealaltă, dar amân­două sunt primejdioase, și grele de vindecat. Greutatea mai vine și de aiurea, din faptul că România de azi nu mai este România de acum patru ani; s’au­ născut la noi chesti­uni delicate cu toate minoritățile et­nice cari au intrat în sânul patriei, noastre; au izvorât probleme grele din diferența de temperament, de cultură, de tradițiuni între țările a­­lipite și vechiul Regat­ (Pentru a duce sufletele la o mai mare armo­nie de colaborare în sânul României Mari, trebue înainte de toate să-ți ridici sufletul tău deasupra a ceea ce a fost odinioară. Suntem aceeași oam­eni, dar mi se pare că sufletul nu s’a mai s Ghim­­­ dat, că a mai înltmerit din Cauza războiului. A născut nu numai un alt drept » al ginților» dar a născut și interde­pendența economică, care-ți por­un­cește să nu mai rezolvi nici una din problemele vremii prin metodele pe cari le-ai învățat în cartea cea Ve­che, ci să le rezolvi numai prin me­todele pe cari le înveți și pe cari ți le pune la îndemână mișcările ac­tuale­ (Aplause). De ce n’au reușit toate guvernele cari s’au perindat de l­a pace până acum? Pentru că nici unul nu a în­țeles gravitatea problemei, nici u­­nul nu a avut într’însul tăria de a-și fa­ce altă mentalitate, alta con­cepție a vietei moderne decât aceea de acum câțiva ani. Avem noi această tărie? Eu cred că da. Cred că suntem, dintre oame­nii politici din țara aceasta, acei cari am înțeles mai bine că vorba. ,,de­mocrație“ nu trebue să fie numai o vorbă deșartă- Suntem acei cari am înțeles mai bine, când tratăm cu a­­cei de dincolo de granița vedic a Carpaților sau, de dincolo de Prut, că vorba de frăție nu trebue sa fie deșartă. După cum un frate trebue să înțeleagă și slăbiciunile, și aspi­­­rațiunile, și divergințele de caracter ale fratelui său, tot așa noi trebue să înțelegem divergințele de păreri, slăbiciunile dacă vreți, năzuințele celor de dincolo de Carpați sau de Prut, și trebue să generalizăm acea­stă exteritorializare a ființei noas­tre. Am intrat politicește într’un­ con­cert european; trebuie să ne ținem locul nostru acolo, arătându-ne mai civilizați decât am fost până a«iun. Și să nu se socotească cum că am pu­tea să ne menținem rolul nostru fără o corectitudine absolută în pur­tarea noastră d­e stat, iar în inte­rior, în­­ purtarea de dregători ai­­ Stabs­ui. (Aplause mult prelungite). Acestea sunt ideile cari ne conduc, ideile pe cari voi căuta din toate puterile mele să le insuflu și altora ; acestea sunt ideile pe cari, — o cons­tatăm cu legitimă mândrie, — le-a primit întreg partidul nostru. Nu voesc decât o probă: vine pri­măvara,, se urcă seva în toate trun­chiurile; în nici un trunchiu nu ot urcă med viguroasă și mai sănătoasă decât în vechiul trunchiu al partiei­­ului conservator! (Aplause căldu­roase, îndelung prelungite). Au dat mugurii; î-au­ pipăit la Iași i-aț­ cunoscut astăzi — și nu spun nume, pentru că nu fac nici o deosebire în­tre cei cari au vorbit cu atâta suc­ces astăzi, și cei cari așteaptă rân­dul lor să vorbească în alt­e împre­jurări cari se vor prezenta. Dar în definitiv, când un partid poate pre­zenta un mări mediu de tineri, ca a­­ceia cari au luat cuvântul aici, cu ideile mari ale­­ adevăraților eurmi­peni, cu sentimentele adevăraților oameni de cinste, cu gândirile înalte ale adevăratului civilizat, — parti­dul acela poate fi mândru și poate să zică: uimiți-vă la trunchiul con­servator; astăzi are muguri cari mâine vor fi crengi; iar acestea, în foarte curând timp, vor putea da umbră, pentru ca drumețul român obosit să se poată odihni în liniște și cu speranță în viitorul său­ (A­­plause entuziaste, îndelung prelun­gite). Ridic paharul meu pentru cinstea vorbitorilor de astăzi, ridică paharul meu spre binele și slăvirea tineretu­lui din partidul nostru­ (Ani.) Sunt sigur că cei încărunțiți alături de mine vor fi primii cari să zică: al vostru e viitorul, lucrați ca să fie cum vi-l doresc eul­ (Călduroase o­­vațiuni prelungite). . Buletin politic Guvernul sidește germenul revoluției Modul cum guvernul înțelege să ducă azi lupta politică împotriva opo­ziției, iese cu totul din cadrul norme­lor firești de guvernare. Nu este vorba de abuzul de legali­tate și de ilegalitatea de care se ser­vește guvernul pentru a reprima miș­carea opoziției, dar de o întreagă se­rie de farse, de fapte, unele rizibile altele odioase, cari sunt incompatibile cu atitudinea unui guvern. Fapte ca cele de zilele trecute se pot petrece între indivizi fără căpătâi, între cete­ de derbedei, cari se pândesc, se bat sau se ceartă, se stropesc cu apă, sau își toarnă lături în cap, dar după e­­forturile ori­cărei minți, ele nu pot forma­ fapte pe cari le poate comite un om cu răspundere socială, și mai pu­țin un corp constituit în funcție de guvern de stat. Cu asemenea procedee guvernul, încurajează dezordinea și debandada, și făcând părtașe la aceste fapte er­­mate, sădește în sânul celui mai sănă­­tos și disciplinat corp al țărei, germe­nul revoluției. Nu numai populația, dar însăși ar­mate de care se abuzează, a început să fie exasperată de procedeele gu­vernului. Se scot de dimineață pe străzi soldați, cari sunt ținuți ceasuri întregi în picioare, și fără hrană, puși, a brusca o populație cu care nu are nimic de împărțit, a asista la farsele pe cari manifestanții le fac guvernu­lui, și a auzi chiar cuvântările și în­demnurile acelora. Sunt apoi prin ganguri și pimniți, și ținuți vârâți ore întregi echipați pentru ca apoi să se reîntoarcă spre cazărmi cântând. Este o situație care pune pe acești sold­ați într’o statie de spirit pe care guver­nanții de azi nu vor s’o vază. Apoi, guvernul comite ilegalități flagrante cu ajutorul și prin mijlocul exmatciT. Așa, s’a închis în mod samavolnic clubul partidului național și s’a postat un pluton de soldați pe scările și la intrarea acelui club. Deputații opoziției, au explicat o­­fițerului care comanda plutonul că fapta împlinește delictul de violare de domiciliu, și că în Constituția țării stă scris, că nici autoritatea adminis­trativă, nici chiar parchetul, nu pot forța ușa unui domiciliu, decât în baza unui mandat scris judecătoresc. Toate aceste lucruri au fost spuse în fața­ soldaților, și toți aceștia au auzit răspunsul ofițerului lor, care confirma cele de mai sus, adăugând că-i sunt cunoscute, dar că el perso­nal nu este decât un executor al ordi­nelor erarhice. Armata este astfel pusă, ca să exe­cute, cu conștiință fapte ilegale. Ca o încununare a tuturor acestor fapte menite a sădi germenul revo­luției, guvernul a adus pompieri și soldați, ca, fără nici un motiv, ci nu­mai ca răzbunare, să spargă cu fur­­tunele de apă geamurile clubului, și să-i inundeze saloanele. A fost un spectacol sinistru, la care a petrecut o lume întreagă, avidă de spectacole rare, și s-a­u văzut pompieri și soldați distrându-se și făcând, inconștient, haz de acest spectacol. In fundul sufletului on cărui om, mai puțin educat, zac însă in germene instincte rele, distructive, pe cari gu­vernanții de azi le scormonesc și le alimentează prin fapte ca cele arătate, fără să-și dea seama că aceste in­stincte rele odată pornite, nu mai pot fi înfrânate, și vor distruge totul în calea lor. Cu o inconștiență, care te uimește, guvernul ațâța patimele, scormonește și pune la înfăptuire instinctele rele cele mai omenești, și nu vrea să vadă că sădește germenul revoluției în rân­durile armatei, singura garanție a a­­cestei țări ajunsă azi atât de nenoro­cită. Pe foi de calendar Dim. © 13 € lui Cu Dimitrie Onciul piere din­ mijlocul nostru unul dintre acei învățați cari — lu­cru rar, mai ales în țara noastră — au ră­mas în sfera preocupării lor intelectuale, dispresluind­­ zgomotul patimilor trohiUce și capriciul mulțimii. In sala de întrunire, parlamentul, stra­da și cabinetul de lucru, Onciul nu avea nicio osteneală să aleagă. Eșea ru­r ca să-și facă la universitate, cursul, sau ca să pre­zideze ședințele Academiei Române. Restul vremei și-l petrecea sus la arhive, în colțul grămădit de manuscrise și hrisoave, în vasta lui bibliotecă „suflând colbul de pe cronice bătrâne ca să pregătească generației de azi și generațiilor de mâine drumul neted pil­­duit de amintirea cinstiților strămoși. Profesorul venea în fiecare zi la facul­tate aducând un nou document lămuritor al unei epoci oarecare din istoria românilor și trăia senin acele vremuri ca și cum ar fi fost martorul lor. In răcoroasele săli din palatul arhivelor răscolea cu folos cronicile vremilor și dacă a disprețuit, tot cu folos pentru el­­ și pentru alții, zâzania vremilor de azi, e­­ pentruă mintea sa încăpătoare a altor idealuri și a altor năzuințe, nu putea să perceapă rostul lor. ‘Acuma, sus, în deal, alături de altarul bi­sericii lui Mihai-Voda, domnești liniștea morții care își flutură­­ aripa în jurul ceas­­loavelor încremenite și mirate că nimeni nu vine să mai se întoarcă paginile ca să des­lușească taina rândurilor îngălbenite. Sátránul pionis­t—«érzess»— Respectul adevărului D. Iuliu Maniu, prinzând pe șeful libe­ralilor, la Cameră cu o minciună demnă cel mult de un jandarm rural, a declarat în plină ședință că d-l Brătianu „nu spune a­­devărul“. S’ar părea că a fost puțin lucru și că emoția și mișcarea ce au produs acele cu­vinte, în parl­­ament, nu erau îndeajuns în­dreptățite. Dacă ținem însă seamă că acela care min­țea era primul sfetnic al Coroanei și că minciuna era spusă în adunarea națiunei, a­­tunci înțelegem toată gravitatea faptului și toată josnicia lui. C. Brătianu, aproa­pe a mărturisit ieri la Cameră, că un prim ministru minte, că min­ciunile sunt permise în parlament și că șe­fii de partide au dreptul și datoria de a minți. Și în adevăr, dacă voim să fim drepți, lozinca aceasta a d-lui Brătianu a călăuzit totdeauna partidul liberal. A mințit în opo­ziție, acest partid și a mințit și la guvern și a ridicat minciuna la înălțimi nebănuite. uni Noi, cu tot sistemul acestei imense munci­organizate,, a organizațiun­ei liberale, vom spune, totuși , un prim ministru nu minte, un șef de partid nu minte și un par­lament nu este făcut pentru a adăposti în el impostura și minciuna. Românul a­ avut respectul adevărului și al cuvântului dat. Este necesar acest respect al adevărului, și mai ales atunci când este vorba de con­ducătorii națiunei, de­oarece de la aceștia pleacă binele ca și răul, progresul ca și da­rea înapoi. D. Brătianu, însă a făcut dova­da că d-in minte fără jenă și părere de rău și cu a­­ceasta a arătat că și concepția sa politică întocmai ca și partidul ce conduce, sunt ba­zate pe impostură și minciună. Editorial . -ti-------------------­Capitala se sfii­siebt stare de asediu, de fapt si de drept (Guvernul profită )Se d­efec­­tuozitatea unor decrete ante­rioare. Infer’un cerc d­e liberali se discuta ori la Cameră măsurile de represiune ale gu­ver­null­ui, nu conferă opoziției, și unii consteteân­d­ că guvernu­l a întins cam­ prea tare coarda rep­re­stonei, am­ afirmat că măsurile de­­ izi echivalea­ză cu institu­țiiriau stare­i de asediu. Un înal­t perismsargiu poMtic a re­plicări­ scurt acestor­a.: „Chiar dacă măsurile guvernului echivalează cu starea de asediu, vă pot afirma că g­uvernul nu comite il­egalitate", și s’a depărtat lăsându-și o amicii politici în mare nedumerire. Suntem în măsură să lămurim la­ ce se refereau fruntașul liberal, și să de­mascam opiniai publice un subterfu­­gi­u rușinos, în dosul căruia vrea să se adăpostească guvernul în cazul unei chemări la răspunderi pentru faptele săvârșite în ultimul­ timp. Liberanii se sprijinesc, pe o iuoasă redact­are a decretelor defoc­privi­toare la starea de asediu și la cenzură, și vor să speculeze o regret­abi­lă scă­pare din vedere, pen­tru a susține că Bucureștii s’ar a­fla și aza sub regimul stârii de Asediu.» Iată cum stau faptele: Se știe că censura și starea d­e ase­diu au fost rad­ical ridicate în întreaga țară la­ 14 Ianuarie 1920 de către gu­­­ver­nul prezidați de d. Vaida-Voevod. La­ 21 Oct­.­­1920» cu ocazia procla­­mărei grevei generale și a d­escoperi­­riei manifestelor incendiare în Bucu­rești, Giuvernil Aver­escu a dat atenei diacretiuj N ° o- 4685 care Anetitula­ starea de asediu în raiea Ce­tâței București și cenzura m îr­treaga țară. Acesta­ a fost urmat­ de decretul No. 853 din 14 Marrteâe 1921 semnat de Ge­neralul Raișcanu și prin care se insti­tuia sterda dte aslediu pe o zonă d­e 30—50 him. dediringul fruntariilor.. Cu timpul­ toate măsurile preven­tive care s’a­­ luc­t în baza acestor două din urmă decrete, a­u căzut in desuetudine și starea legală nu a fost reinstitui­tă decât foarte târziu. La 3 Ia­uiuarie 1922 abia doi Iorin Cămărășeștou, fii­n­d ministru de inter­ne, a dat decrelui No. 32 prin care dis­punea ridicarea cenzurei preventive în întreaga Itaiiă ,pentru, ziare și perio­dice, iar­ la 30 Ia­nuairiie anul trecut gu­vernul Brătkanu a dat decretul No. 502 prin care se rectificau dispozițiile decretului anterior întinzându-se­­ dis­poziția la orice fel de publicațiuni și manifeste, aceasta in vederea alegeri­lor generale. Ambe­le decrete se referă și la­ de­cretul No. 853 all Generator­ul Râșea­­nu, dispunând cum să se aplice ridica­rea cenzurei din zona ce se găsește sub regimull starea de as­ediu, însă din e­­roare nu se refera și la decretul­ 4685/920 al Gener­atolui Averescu prin care și București* era­u sub regimul zonei fruntariilor.# A fost o s­­miplă omisiune pe­ care guvernull liberali de azi găsește de du­­vință să o exploateze în folosul gu­vernândi sale. Până acum organele administrative și jude­ctitorești­ n’au înțeles că se mai aplică în Capitală regimul stărei de asediu și că ea ai fost ridicată prin de­ cretele de la începutul anului trecuti Așa panchetull Trib. Ilfov *ru mai ferm­nte de mult parchetului mii-* ar a­­cele afaceri cari sub regimul «tăi­ei de asediu­­ sunt de competența instanțelor militare» ci le-a reținut absolut pe toa­te. Dacă lega dinn enifee starea de asediu n’ar fi ridica fe că în Capitală ab­ -atrege după sine adularea a o mulțime de acte judecător­ești» instruite și hotărâ­te de in­stanțe ilie cri­ce. G­u­vermill în­să crede că putea la­ un moment dat­ să profite de defecțiu­nea unor dtegrate și de omisiunea făcu­tă în este pentru a «ea de starea­ de as sediu fost vfeuM în București în 1920, —*o=Q=oo— Rămâne în fiin­d falsh­ Rezastatele acțiune­­i brătieniste, de a scoate armata pentru a-și apăra legile și pentru a și asigura rămâ­nerea la putere, au început ca să se vadă. Numeroși ofițeri,, din aceea cari au fost scoși cu trupele pe străzi,­ pentru a brutaliza pe cetățenii ca­pitalei și au exprimat adânca lor re­voltă fată de faptul obligației ce li se impune de a trece din slujba ța­rei, în aceea a câtorva politiciani urâți de națiune­. Lucru și mai grav, mulți din ei au amenințat cu demisiile, în caz când ofițerimea română va fi con­strânsă să alcătuiască fun eerul a­parte, acela al jandarmeriei Hrătie­­nilor. Amenințarea aceasta, ce­a«era fi pusă atâta de ușor în pasatieă, tre­bue să ne îngrijoreze pe tafi, dacă nu și pe liberali, de­oare­ce» La mini­sterul de război a mai calidă aproa­pe ș­ase mii de demisiuni de ofițeri activi, adică jumătate din numărul total al ofițerilor aflați în «Sovítete, Brătienii nu au făcut sătule de altminterea, pentru araafb­ă. Mai mult chiar, ei s’au­­ pus în­totdeau­na să se sporea­scă soldele ofoțeri­or și dacă, astăzi de teama cădere» de la putere, voește să ridice «alarime, aceasta nu înseamnă că liberalii au dreptul de a insulta pe ofițeri, pu­­nându-i să comande trupele ce va trebui să verse sângele populației din Capitală. Armata și ofițerii ei, au un su­flet mare și generos și insulta arun­cată acestei glorioase instituții de brătieniști, nu putea trece neobser­vată. Semnalăm și acest dureros rezul­­tat al felului de a guverna* al d-l ni Brătianu și spunem celor în drept: să băgăm de seamă să nu rămânem fără ofițeri. __ ECOURI -ABSENȚA GENERALULUI ILIESCU.­ Corpurile de armată cari iau operat ieri pe calea Victoriei, au desfășurat o tactică in­comparabilă. Toate pozițiile inamicului au fost întoarse. Au avut loc atacuri de front, și de flanc, cum și mișcări învăluitoare. Pen­­­tru a obține o victorie complectă, ca iaceea de la Turtucaia, de pildă, nu a mai lipsit d-lui Brătianu, decât competența generalului Iliescu. Din fericire, comanda­ supremă­ a fost luată in ultimul moment de către d. Al Constantinescu, care a condus operațiile, călare pe doi cai.• DREPTATEA FRATELUI VINTILĂ,ș i Față de succesul obținut de întrunirea opo­­­ziției, se zice că d. Vintilă Brătianu, a ex­clamat către fratele său Ionel : ..n’am spus eu că era nevoie să decretăm... mobilizarea generală ?“ Probleme sociale de actualitate —Aplicarea principiului a S ore de muncă zilnic— -------­-9QOO-------­ Pacea și armonia socială puteau fi serios primejduite în urma răsboiulu­i mondial, dacă nu se luau măsuri de ameliorare a condițiilor de lucru a sa­lariaților, introducându-se un regim de muncă uman în branșele indus­triale, în actuala periodă de refacere a statelor. Societatea națiunilor a fost insti­tuită în scopul stabilirei unei păci u­­niversale fondată pe o bază de jus­tiție socială prin armonizarea inte­reselor de clase. Pentru aflarea cauzelor perturbă­rilor economice și a mijloacelor de salvgardare și satisfacere a intere­selor patronilor, muncitorilor și a sta­tului, s’au făcut propuneri, și s’au luat dispozițiuni de numire de comisii anu­are de patroni și muncitori, băi­­ați și femei cu președinți numiți de guvern, cari să facă­ anqhete și rapoarte în această privință. 1 . S’a studiat în diferitele țări ches­tiunea relativă la condițiile generale de muncă1, spre a se lua cele mai bune măsuri și a se întrebuința cele mai bune metode, pentru asigurarea cooperației capitalului cu a muncei; s’au cules date statistice și s’a exami­nat diferitele aspecte atât politice cât și economice, pentru rezolvarea în cât mai scurt timp a problemei, ex­punând cauzele răul­ui industrial și propunând remediile. S’a examinat dacă se poate admite principiul maxi­mului legal de 8 ore pe zi, sau 48 ore pe săptămână, pentru toate ca­tegoriile de salariați, sau dacă acest număr de ore de muncă poate fi mărit sau redus, în urma acordurilor dintre patroni și lucrători. Specifi­carea maximului legal se face prin­­tr-un act al parlamentului, în care se poate prevedea modalitățile ex­cepțiilor. In proectul de lege pot fi prevă­zute anumite industrii exceptate, ră­mânând ca pentru altele, ș­­i Se­ rezol­ve chestia ulteriori Se poate mai întâi a promulga le­gea de aplicare generală a principiu­lui d­e 8 ore de muncă și într’un ter­men acordat de lege să se facă cereri de exceptare, guvernul să poată da sancțiune legală acordurilor dintre pa­troni și lucrători, pentru mărirea sau reducerea orelor de muncă în anumite branșe industriale ; S. In caz că cererea de m­odificare a maximului legal se face numai de o parte, atunci ministrul de resort să poată convoca pe reprezentanții am­belor părți și în urma raportului lor scris și a bunei înțelegeri să dea sancțiune acordului. Când nu se poate stabili un acord pentru anumite branșe industriale a­­tunci se va ordona o serioasă anqhe­tă, dându-se urmare cererei de mo­dificare a maximului legal și căutând a se aplana conflictul în conlucrare cu autoritățile competente La baza negociațiunilor dintre pa­troni și lucrători, trebuie să existe re­cunoașterea deplină a acestor orga­­nizațiuni, ai căror, reprezentanți să aibă pline puteri de mandatari. . j 1 Aceste organizațiuni pot conveni ă­ a a­supra instituirei unui organ, desti­nat a aplana orice diferend ce se va ivi. Orele ce trec peste maximul legal fiind suplimentare, trebuiesc plătite separat; ele se calculează și remune­rează conform uzului fiecărei profe­sii sau branșe industriale, avându-se în vedere locul și condițiile de in­fluențare a quantumului de salariu. Pentru ora suplimentară se plătește de regulă mai mult, ex. în Anglia pentru 1 oră suplimentară se plă­tește quantumul de ore n­ord obi­cinuite. S’a studiat în detaliu chestia nece­sitatea introducerei orelor suplimen­tare în anumite industrii sau branșe industriale, indicându-se numărul acestor ore și s’a cercetat dacă nu pot fi compensate printr’o reducere a ore­lor’ obicinuite de muncă la alte epoci. Aplicarea principiului a 8 ore de muncă, corespunde vocei unanime a lucrătorilor, manifestată în diferitele congrese internaționale a organizații­lor urb­ere, cari s-au ținut în tim­pul duratei războiului și după ar­­mistițiu, ori și care ar fi fost sentința politică a acelor organizațiuni. Durata timpului efectiv de muncă a salariaților,­­de ambele sexe și de orice vârstă, este de dorit­a­te aplicat atât în industrie cât și în comerț O asemenea reformă nu putea fi introdusă brusc, fără a ține, cont de condițiile speciale a anumitor bran­șe industriale, avându-se în vedere și producția națională. Reglementarea condițiilor de mun­că nu poate fi pretutindeni unifor­mă din cauza circumstanțelor spe­ciale de diferențe de climat, de obice­iuri și uz, de oportunitate economi­că, tradiții industriale etc. (Vezi proi­ecte de conv. din Washington relativ la Japonia, India britanică, China, Persia, Siama). In timpul răsboiului, maximul de 8 ore mungăf a fiost fixat de un anu­mit număr de state, pentru tot­ili­­tatea lucrătorilor și amploiaților fără restricție și de alte state pentru cea mai mare parte din salariați. Din a­­ceste din urmă state fac parte: Ru­sia, Finlanda, republicele Equator, Mexico, Panama, Uruguay, etc. Ime­diat după încetarea ostilităților, Po­lonia, republica Ceho-Slovacă, Ger­mania, Austria și Spania, au imitat acest exemplu. In cele alte țări a fost (Cititi continuarea în pas. 2-a)

Next