Timpul, aprilie 1923 (nr. 26-49)

1923-04-02 / nr. 28

jo. 18. abonamente Un 3lițe"t *­v* * «ld H" 6 luni *«4 v » 260 3 > » • í • tt 180 Pentru preoți, și învățători, intelectuali, funcționari și «muncitori «a face o reducere de­­ 50 */• Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-F.EMCTOR: COLDEA RÂDULESCU Editorial Bugetul d-la S­chtina Britianu — Ce a fost alcătuit și votst sfotui buget — — O tristă dovadă făcută sftra Enătății - Avem dinaintea noastră budgetul general al tarei pe exercițiul viitor, publicat în ultimul număr din „Mo­nitorul Oficial“. Em­isferarea cifrelor din acest bu­get capătă o importantă deosebită, prin l­egea ce se precedează, și prin ca­re se pisae temelie la evaluarea și percepsiunea veniturilor și fixarea cheii sofililr­ Statului pe noul exerci­țiu budffetar. Cu toată politica de „economie“, cu care d. Vintilă Brătianu s’a lău­dat că va întocmi budgetul, creditele ordinare și extraordinare ce se des­chid ,,miniștrilor“— de obicei într’o lege sa zice ministerelor și nu se dă un caracter personal acelora ce conduc un resort public — sunt de­parte de a reprezenta oglinda unei economii, în sensul real al finan­țelor. In primul loc budgetul, care a por­nit pe cin­tea economic de a fi redus la capitolul „personalului“ se bazea­ză pe o ficțiune, care pe deoparte nu va satisface pe funcționari, — înțelegem pe cei muncitori și de ca­rieră — și nu va înlătura sinecurile budgetme, pentru că principiul libe­ral este dictatura și ni­că decuxn de a se adapta funcționarul nevoilor grele prin care trece tara și toata lumea. ,,Comuni­a budgetare“ pe care d. ,Vintilă Brătianu, o isteroe perie autoritatea ministerului de finanțe, nu­­ este în fond decât o simplă „avi­zare“ sau „delegati­une“, care va pu­tea fi nechemată sau avizată ori­când, întrucât legea care crează venituBle Statului, și arată modali­tatea cheltuelilor — după concepția legislației personale a d-lui Vintilă Brătian­u — rămâne o simplă forma­litate, pe care ministrul de finanțe o va mânui după dispozițiile elastice ale legei asupra comptab­ităței pu­blice. Astfel fiind, fondul pentru îmbu­nătățirea situației funcționarilor, ră­mâne la bunul plac al ministrului, care dacă nu va voi, sau dacă nu va avea interese politice, nu va întruni sau va întârzia întrunirea comisiei budgetare- Faimoasa organizare, sub reorganizare­a muncei funcționari­lor, va fi un joc politic, cu care mi­nistrul își va dirija interesele im­puse de club, spre a mânui fondul de 500 milioane lei ,­destinat exclu­siv scopului pentru care se creiază“ ■— adică de a ținea în șah pe funcțio­narii și pensionarii publici. Dacă budgetul d-lui Vintilă Bră­tianu nu o spune fățiș, acei ce știu să citească printre rânduri și cunosc mai ales, mâna strânsa și inima în­chisă pentru alții, a aceltua ce con­duce astăzi visteri­a Statului, o pot ghici în rândurile legei budgetare care pe baza art. 3, dă latitudinea de »­a se reduce acele alocațiuni pentru personal“, când zicem noi, interesele politice o vor cere. Cu restricțiunile sale budgetare, d. Vintilă Brătianu își soldează ast­fel veniturile și cheltuielile la 15 mi­liarde 406 milioane leii. * Să examinăm cifrele budgetului din punct de vedere pur financiar. După prevedere, impozitele direc­te, adică acele pe venituile proprie­­tatil­or agricole și celor clădite, impo­zitul asupra valorilor mobiliare, pe impozitele de comerț și industrie pe salarii și venituri, profesionale și impozitul pe venitul global, vor a­­duce un miliard 577 milioane lei­ Impoztatela indirecte își­­ pun te­meiul po vămi, prervăzându-se din import și export vreo 4 miliarde lei, iar din băuturi, precum sunt taxele pe­ rachiu, vin, bere și alte alcoo­­luri, aproximativ 2 miliarde lei. In­teresant e că budgetul înglobeaă aci impozitat pe lux la 535 milioane lei Monopolurile Statului nu par a a­­vea o prevedere strălucită în noul budget, dacă îl comparăm cu venitu­rile Statului din anii dinainte de răz­boi, întregul capitol nu va aduce visteriei Statului decât un miliard 770 milioane lei, din care fumătorii vor da veniturilor un miliard 200 milioane lei, cărțile de­­ joc 12 mili­oane lei și explozibilele 1 miliard și jumătate. Cu totul infim apare venitul sá­rei, adică acel articol care producea mai mult la export. Cifrele, împotri­va in­tensiunil or d-lui Vintilă Bră­tianu, nu pot fi decât sincere deoa­rece în țara cu atâtea ocne de sare precum se știe, populația de la țară e lipsită de acest aliment, cei din provinciile alipite, în special locui­tori din Basarabia, trebue să o aducă cu carul cu boi de la sute de kilome­tri, iar țările balcanice, cărora le ex­portau în timpurile normale sare, guvernul liberal le-a pus atâtea res­­tri­cțiuni, în­cât au renunțat a ne da aurul lor pentru sarea noastră, ci se mulțumesc astăzi sare din apele lor sărate să extragă în țara noastră, care a crescut și despre care se zice că are o întinsă mișcare de afaceri, budgetul Româ­­niei Mari pe 1923, prevede că se va încasa de la poștă și telegraf, cu ser­viciile pendinte de elet, vreo 440 mi­lioane M, iar instituția care ne-a depress s’o vedem zilnic ilustrată printre deraiere sau accident, C­ F. R­, e prevăzută să aducă 2 miliarde 800 mii lei, în timp ce serviciile ma­ritime, fluviale, docurile și navigația în general, vor complecta veniturile ministerului de comunicație până la miliarde 542 milioane. Un capitol, care trebue să ne dea de gândit e venitul domeniilor Sta­tului. Bălțile și pescuitul cu șana­­lele Dunărei, cu un cuvânt peștele, care e azi atât speculat și ajuns un articol de lux pentru populațiunea săracă, peștele care se pescuește în ascuns, pentru a se vinde clandestin restaurantelor și bodegelor, nu va a­­duce decât 38 milioane lei, iar pădu­rile Statului, în care jaful e pus la contribuție în interes particular, și asupra căruia nu mai iezistăm pen­tru a nu spune lucruri cunoscute de toate lumea­, nu va aduce budgetu­lui țarcă decât 175 milioane lei; în­treaga avere a Statului, administra­tă atât, de exemplar, — domeniile­­ orai—vor da clorotica și slăbănoa­­ga sumă de 264 milioane lei­ Menționăm că subvențiile comu­nelor și județelor sunt cifrate la ied 27.874-000; veniturile speciale ale ministerului de finanțe, serviciul pensiilor și fondul pentru îmbună­tățirea culturei tutunului 854-952-000 lei; veniturile speciale ale ministe­ruiui de interne 35-624-000 lei; ale justiției 15.810.000 ale agriculturei lei 31-900.000, ale muncei 56.149.000 lei; ale industriei și comerțului lei 363-500-000; ale instracțirnei și ar­telor 36.805.000 și ale ministerului de război și 3.035­ 000 lei. Ministerul de externe va aduce deja legatiuni și consulate 40 milioane lei-Cum trebuie să privim noul buget din punct de vedere politic ! Atmosfera în care s’a discutat bu­getul țărei, a fost, după cum se știe, de-o monotonie strivitoare. Raporto­rul a citit articolele într’o plictiseală stereotipă, jonglând cifrele în nepă­sarea majorităței, iarsupra căreia d. Vintilă Brătianu, ținea ațintită privirea scrutătoare de censor și dic­tator, cu care nu se poate discuta. Despre dezbateri nici nu s’a putut vorbi, și cum opoziția a lipsit, buge­tul țărei, unul din cei mai importanți factori d­e vitalitate a unei țări, a fost votat, cu unanimate de voturi — uu» succes personal, incontestabil, al ministrului, dar un insucces pm­trn țară. Piedestalul pe care d. Vintilă Bră­tianu a căutat să și-l ridice în țară și în afară, a fost definitiv prăbușit, prin modul cum ministrul de finanțe a dat ființă bugetului. Creditul țărei și valuta noastră nu au câștigat ni­mic, dar p­entru oamenii luminați dinăuntru și pentru cei prea austeri din afară, modul cum el a fost dis­cutat și votat, a dovedit încă odată că parlamentarismul e o ficțiune în România. Și acest fapt va cântări greu în șilințele noastre, de refacere. —eoc=|3=*»— i Cuvinte de actualitate „încă un rău atu oamenii din Ro­mânia, înainte voia fiecare să fie Domni, — a­zi vreat fiecare să fie mi­nistru. De nu fiecare, — totuși, ași vrea­ să a­m atâtea monede d­e-un ban, pe câți i-am su­rprins cu vorba­ asta a £<utura visu­rilor lor, cele mai fericite“. M. EMINESCU mustie mister al exteTcaps consistă la imp ■roupa­rea continuă a fondului, grin păstrarea­ formelor; form&eyeclit, dar spini pururea nou — fată ce este conservatismul M. Eminescu REDACTA ȘI ADMINISTRAȚIA­­ BUCUREȘTI CALEA VICTORIE­ Ist 60. (FassgleT tesbitim) Sy­»»■ [UNK]'■I­I .1 PUBLICITATEA se primește la ADMIS TRATIA ZIARIAUI §1 LA TOATE AGENȚIALE DE PUBLISHTATE Corespondenta privitoare la fudat fie trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Buletin politic din consecintele promul­gării nouei Constitu­ii — Categoria senatorilor de drept și exercitarea acestui drept — Membrii Senatului au avut, în ul­tima ședință a Maturului Corp, sur­priza de a vedea, primul caz de a­­păcare a dispozițiunilor nouei Con­­stituțiuni. Doi senatori de drept în baza art. 73 din noua Constituție, s’au prezentat la Senat, luând parte la ședință. Dacă, în mod oficial, nimeni n’a făcut nici un fel de remarcă asupra acestui fapt, după ridicarea ședinței, s’a discutat pe culoarele senatului, în mod pur doctrinar, în legătură cu a­­cest caz, dacă dispozițiunile art. 73 din noua Constituție, devin executo­rii de drept prin promulgarea și pu­blicarea în „Monitor“ a Constituției, sau dacă mai este nevoie de îndepli­n­nirea, din partea biroului Senatului, unor formalități referitoare noua compunere a Maturului Corp?la Intr’adevăr, în noua Constituțiune se prevede, pe lângă senatorii de drept ,în virtutea unor înalte situa­­țiuni in stat — cum sunt: Moștenito­rul Tronului, Mitropoliții, Episcopii, Capii Confesiunilor recunoscute de stat și Președintele Academiei Ro­mâne — că devin senatori de drept și­ foștii Președinți de Consiliu, foș­tii Miniștrii, foștii Președinți ai Cor­purilor legiuitoare, ai înaltei Curți de Casație, foștii senatori sau depu­tați, etc., cari vor fi exercitate un nu­măr determinat de ani funcțiunile de mai sus. Articolul următor, prevede însă că: condițiunile tuturor senatorilor de drept se constată de o comisiune compusă din Președinții secțiunilor înaltei Curți de Casație, constatare care — spune paragraful următor al aceluiaș articol — se face din oficiu, la cererea Președintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul­ ~p­le aci întreaga discuțiune pentru a stabili înțelesul juridic al acestor articole. Dispozițiunile art. 73, referitoare la senatorii de drept, sunt ele execu­torii de plin drept, prin faptul pro­­mulgărei legei, sau exercitarea man­datelor noilor senatori sunt suspen­sive de executare până la încheerea constatării comisiunei prevăzute de art. 74 din noua Constituție? Răspunsul nu ni-i poate da decât cercetarea adevăratului caracter al dreptului de constatare pe care-1 are comisiunea instituită prin art. 74 din noua Constituție. Trebue anume sta­bilit dacă încheierea acestei comi­­siuni este obligatorie sau dacă a­­ceastă comisiune nu a fost instituită decât pentru a facilita cercetarea biroului senatului? Și de aci mai multe chestiuni de stabilit: ce se în­tâmplă dacă comisiunea nu se întru­nește pentru a încheia constatarea ce­rută? Apoi, este această încheiere obligatorie pentru membrii senatului cari singuri, după lege, sunt în drept a face validarea mandatelor? Și, în fine, care este sancțiunea lipsei cestei încheieri a comisiunei sau a­ a erorilor ce le va face ea? Iată atâtea chestiuni pe cari noua Constituție nu le-a prevăzut. Să fie o scăpare din vedere, ori o lipsă lo­gică, fiindcă legiuitorul n’a înțeles să dea caracterul de obligativitate aces­tei încheieri a comisiunei casației, ci a avut numai intențiunea de a crea un organ consultativ. Răspunsul, pentru a conchide spre cea de a doua alternativă, îl găsim prin comparație, în dispozițiile din­­ Constituție cari prevăd înființarea u­­nui consiliu legislativ. Dacă, chiar în articolul de mai sus :Scrieri politice și literare? 1868—1870, care se referea la Consiliul legislativ legiuitorul a omis să specifice acestea cu privire la încheerea cercetărei con­­dițiunilor senatorilor de drept, și mai ales dacă a omis sancțiunea fără de care nu poate exista dispoziție de lege, înseamnă că intenționat n’a voit să dea caracterul de obligativitate a­­cestei încheieri, și că ea nu poate sus­penda exercitarea mandatului senato­rilor de drept. De altfel, ultimul paragraf al art. 74> menționează că senatul poate dis­cuta și semnala comisiunei, spre rec­tificare, erorile constatate în stabili­rea drepturilor. Urmează deci că prin încheerea Comisiunei Casației, sena­tul nu se dispensează de verificarea titlurilor membrilor săi, și nici de va­lidarea mandatului de senator. Ori, se știe că, până la validarea mandatelor, parlamentarii nu sunt împiedicați la exercitarea drepturilor ce decurg din acest mandat, ci, prin simplul fapt al alegerei, deputații ca și senatorii, se întrunesc și proced la verificarea titlurilor, aleșii fiind ei singuri un drept de a-și contesta unul altuia titlurile, precum și posibilitatea exercitării mandatelor lor. Și, în fine, mai este un argument care conchide la ideea că prin simplul fapt al promulgării Constituției, man­datul senatorilor de drept devine e­­xecutoriu și poate fi exercitat. Se­natorii de drept nu sunt o inovație a actualului legiuitor; ei existau și sub regimul vechei Constituții. Mandatul tuturor acestor senatori de drept a devenit totdeauna exercitatul prin simplul fapt al îndeplinirei condițiu­­nilor cerute de lege. Prcedentul după care, timp de 57 de ani de viață con­stituțională, și-au exercitat mandatul vechii senatori de drept, devine a­ zi cutuma, și de acest vechi precedent s­au folosit, pe bună dreptate nouii senatori cari s’au prezentat în ultima ședință a Senatului. ECOURI AUDIENȚĂ. D. Costa-Forn, fulgeră contra Suveranului, bine tună și atât pe cât Ii mai permit puterile.înțeles, Asta înseamnă că d. Costa-Forn, axe de Rând, In scurtă vreme și In interesul țarei, să ceară iar smerit să fie admis In audi­ență... la Palat, fi NORMALIZASE, w Răspunzând unei întrebări, la Cameră, d. I. Brătianu a spus: „A aveți frică, vom rămâne la guvern, până când se vor normaliza lucrurile". Lapidar răspuns: Aceasta după șeful gu­vernului, înseamnă că liberalii vor rămâ­ne la cârmă până când populația lipsită de pâine, de carne și de locuințe, va muri în cele mai grozave chinuri. Atunci, guvernul se va retrage, situația fiind adusă la formal" LOGICA. ". Peștele ce trebuia adus în capitală, s’a volatilizat pe drum sau a fost împărțit câtorva privilegiați. Auzind că populația se plânge de aceasta d. I. Brătianu a spus: Cetățenii se vaită de pomană Tot ei au spus că Florescu i-a lăsat, pe drumuri fără locuințe, deci, ce le mai trebuia pește, dacă n’au unde să-l gă­tească!... „Timpul" <anunță că și a asigurat pentru Alergările de primăvară cari vor începe Luni 9 Aprilie, (a doua zi de Paști) colaborarea celor mai dis­tinși și mai competenți cronicari sportivi ai Turnului român. Iubitorii acestui sport nobil și a­­tât de interesant, vor găsi deci în „TIMPUL“ cu începere de la 9 A­­prilie cele mai noi și mai intere­sante știri în legătură cu Alergările de cai și cu întreaga noastră mișca­re sportivă. Cum s’a votat * Iegea chiriilor _______ — scrisă în ultimul moment, ea a fost acceptată fără nici un fel de discuție . Cu două ore înainte de vacanța parlamentară, guvernul­ a adus legea d-lui Florescu, ca o demnă și demon­strativă mențonare a activităței a­­cestei sesiuni legislative. Legea chiriilor a fost singura pro­punere a guvernului, care întâmpină o Canieră multă și sinceră împotri­vire din pratea majoritătei iar persoana d-lui Florescu este atât de puțin simpatică, încât chiar în rândurile propriilor partizani, e­ privită cu antipatie, și opera d-sale legislativă este atât de șubredă în­cât opoziția majorităților era cât se poate de legitimă. Pentru a putea paraliza această opoziție, abilul mi­nistru al Justiției, a adus legea la Ca­meră în ultimele ore cari precedau vacanța, și a făcut un călduros apel la spiritul de disciplină al majorită­ților să admită legea fără nici un fel de modificare, întrucât lipsește timpul material necesar pentru în­deplinirea formelor de amendare a legei. Un deputat liberal — oposisionist de ocazie, — a și spus-o Sâmbătă de pe tribuna Camerei: „Fac critica acestei legi, și arăt mo­dificările ce ar trebui introduse, deși știu că ele nu vor fi admise, întrucât la această oră Senatul a luat vacanță și nu se va putea deci adopta de că­tre maturul corp modificările Came­rei“. Se mai știe că legea trebuia votată înainte de vacanță întrucât la 23 Martie st­­r., este­ termenul fatal pen­tru depunerea chiriilor. Astfel a rezolvat conflictul dintre proprietari și chiriași, ministrul care își propunea să aducă nu numai ar­monie, dar chiar „tandreță“, în ra­­porturile dintre aceste două catego­rii de necăjiți cetățeni• SolisitodMe d-lui dr. Angh­elescu pentru școala român­ească »Vorbe, vorbe și iar vorbe.» Gafa d-lui ministru — Printr’un discurs plin de un de­ghizat antisemitism, un deputat a provocat în ședința de eli a Camerei pe d. dr. Anghelescu, ministrul ins­trucției publice, să uite preocupările sale pentru cultura românească și sacrificiile pe care ministerul instrnț {iei este gata să le facă în acest scop. D-l ministru a început prin a face grava declarațiune că recunoaște că element­ul românesc este în inferio­ritate față de elementul străin al că­­rei în ceea ce privește cultura. Conecuiziunea d-sale a fost că tre­­buesc cu orce prea ajutafi copiii de țărani ca să vină la orașe. Nu știm întru cât socotește ministrul instruc­țiunea că scoțând de la țară elemen­tele capabile de a primi o cultură su­perioară, va ajuta prin aceasta la ri­dicarea culturală a satelor. Țăranii trebuese lăsați acolo și e­­ducați acolo prin școli locale, biblio­teci, societăți culturale și de lectură. Era poate mult mai înțeleaptă solu­­tiunea unui ministru conservator care prevedea înființarea de gimna­­zi, de școli normale, și chiar de licee la sate. In nici un caz, prin transformarea în orășeni, a câtorva săteni răsăriți, nu se poate contribui la ridicarea culturală a satelor.* Trecând apoi la învățământul su­perior, d-l ministru a dat ca deplin terminată criza universitară. D-l dr. Anghelescu a spus că Universitățile se vor deschi de irevocabil pe ziua de 13 Aprilie, întru­cât TOATE cere­dioasă delectare. Nu ne îndoim c­ă ideea e de mult în planurile întreprinzători­lor, directori și regizori, și că ei nu aș­teaptă decât Serile domoale ale lunilor calde, pentru a prezenta cu și mai multă desfășurare de haz, reușita lor parodie. Actorii principali, — d-na Marieta Sadoveanu și d-l Critico, au rămas mai hotărâți în aceste tendinți ale specta­colului. In special, d-l Critic­o a adus atâta explozie de imbecilitate scenică. Și o atât­­ de exasperată lipsă de talent, ca — oricare ar fi soarta „Miracolului" — d-sa Și-a asigurat un foc pe oricare din scenele provinciale de vară. Iar figurația aceea extraordinar de comică, va rămâne printre cele mai im­presionante convoiuri de vicleim sau de călușari din câte am visat când eram copil. In mijlocul acestei sinistre false, — publicul care petrecea, a reușit, totuși, să salute un talent admirabil, proaspăt, care se impunea peste valurile imensului ocean de caraghioslâc!: e­ld-ra Maria Mohor­­i : ! Critica, fără excepție. Și-a făcut dată­ rile studenților au fost satisfăcute.­ Bugetul ministerului de instrucție prevede în acest scop fondul necesar acoperirei cheltuelilor necesare satis­­facerei cererilor de ordin material. S’a prevăzut în buget pentru că­va m­uri 13 milioane în loc de 8 m­ili­­­oane cât erau în trecut. De fapt, socotim că acest spor de 5 milioane este abia suficient pentru a asigura căminurilor funcționarea în condițiunile de până acum, întru­cât traiul s’a scumpit cu sută la sută, dela venirea d-lui Anghelescu la pu­tere și până azi. Se vede însă că și d. Anghelescu este de părerea d-lui Duca și Sassu, că țara s’a inundat de fericire dela venirea liberalilor la fraiere, și că am intrat azi în normal. In fine d. dr. Anghelescu a făcut și o obișnuită gafă. A spus că „nu­merus clausus“ nu poate și nu va fi admis, dar că a admis verificarea actelor și condițiunilor de inscriere a tuturor studenților și că la teamană toți studenții vor trebui să se reîn­­scrie în Universitate, indiferent de anul în care au fost primiți până a­­cum. Vom aplica deci „numerus clausus’, fără să’l aprobăm. Adorabil curaj civic dovedește astfel că are d-l mi­nistru Anghelescu, și mai adorabilă mentalitate de a soluționa o chestiu­ne de importanța acesteia. Este vechiul și cunoscutul proce­deu liberal, să nădăjduim că cel pu­țin la ministerul instrucției d-l dr. Anghelescu nu va mai avea timpul să aplice „numerus clausus“._______ Pe foi de calendar în preistoria morala Publicul bucureștean, ales, a avut in ulti­mele patru zile în bucurarea de a auzi dela catedra Fundației Universitare pe un repre­zentant — din cei mai glorioși — ai acelei Sorbone care de atâtea veacuri presideasd necontestat școala umanității și civilizația. A vorbit Bouglé, sociologul, care duce mai departe cu o vastă contribuție știința lui­­ Aug. Comte, a lui Tarde și a lui Dicta­kheim: — Știință așa de răspicat și minunat francesă. N­ ascultam. Și ascultăndu-l, ciudate și ne­stăpânite întrebări mi se ridicau în minte. Iată un învățat, tânăr, înstărit cu un ta­lent de vorbă pe cât de original pe atâta de cuceritor, •— iată un om împuternicit cu toate darurile succesului, și sociolog pe de­asupra, care în țara lu­i totuș, nu e tentat să fie nici măcar deputat, , Se mulțumește să He și să rămână profe­sor, Și privind la el, mă gândeam la atâția.... Nici Th. Ribot, nici Durkheim, nici Fognet, nici marele formidabilul Poincaré, nici Bou­­lcouz,nici Bergson, niciunul din atâțea cari fac azi garda glorioasă a gloriei Sorbonei, — nu au fost și nu sunt ispitiți — de tristele satisfacții ale politicii. De ce, la noi, toate mințile înobilate de botezul marei mtiinți, nu isbutesc să rămân în cercurile dobândite și se năpustesc în băile de noroi ale întrunirilor, ședințelor parlamen­tare și propagandelor electorale . Sunt explicați, firește. E mai întâi, contin­gentul redus al intelectualității care face im­­posibilă o convenabilă diviziune a muncii. Sunt așa de puțini cei pregătiți, că fatal, trebue să fie aceiași cei cari conducc politica și cei cari duc man­­­ înante învățătura națio­nală. Dar, mai, în afară de aceasta, și­ altcever­ e lipsa de educa­ție sufletească dt>ipsi d­e edu­­cație generală și, deci tot atât la oamenii cărții din România. Nu­­ știm să-i stimăm în­deajuns iar ei nu ajung să-și stimeze sufi­cient cartea. Pricina aceasta, a doua, e, poate, mai în­semnată decât criza de oameni trebuitori pen­tru o treabă și alta. Suntem, încă, în preistorie morală, trăim­, adică, vremea când, în România, chair căr­turarul cel ma­i pasionat de știința lui se uită cu jind la onoarea de a aclama la flamera elocința șefului Jean Th. Florescu !... SĂRMANUL DIONIS Sopfit^am teatral ATENiOIL ROMAN.—Gruparea »„Poesis“. ..Sera Bea­trice“ de Maeterlinck. Schimbările defia Teatrul National Am scris chiar a doua zi, despre nenorocirea teatrală petrecută în seara de 29 m­artie la Ateneul Român. Nu ni se poate tăgădui bunăvoința cu care am așteptat reprezentația, în­delung și agresiv vestită, a grupării „Poesis”. Aici, in foiletonul nostru săp­tămânal, am scris cu încurajările și cu explicațiile noastre prietenoase, despre ceea ce tinerii aceia, puneau la cale. Fa­­țonda atitudinei și simpatica insolență a reclamei lor, nu ne putea împiedica să le așteptăm isprava cu nerăbdare. Nu aveam naivitatea de a crede că, chiar în cazul unei izbânzi, spectacolul acesta trebuia să fie — cum pretindeau iniția­torii — o revoluție a teatrului româ­nesc. Știam ce pot avea­ ei la îndemână, Ie bănuiam și priceperea — oricât de ascunsă s’a încăpățânat să rămână până azi, n’aveam­, rieci, nici un­ protry de suprize. Și totuși, surpriza a fost. Nu mi-am închipuit niciodată ca ama­tori — nu artiști de profesie, puși sub in­sigența unor așa de pretențioși esteți :— pot batjocori cu atâta lipsă de gust și de pietate, o lucrare de strălucirea și frăgezimea ,,Sorei Beatrice”., Un străin care ar fi venit atunci în sală, fără să fi fost pregătit de lecțiile grupului organizator, și fără să, i se îi spus că e vorba de reprezentarea se­rioasă a unui mister, — ar fi crezut că asistă­­ la o revistă ce parodiază din mi­nus și cu un formidabil succes de bat­jocorire, piesa lui Maeterlinck. Așa era ide lamentabilă pânza, vopsită în chip de macat de bâlci, care figura „altarul”, — așa era de ridicată statuia de ceară împrumutată parcă din galan­tarul unui magazin de pe strada Carol, — așa a fost de glumeață interpretarea rolului Beatricei — Și -așa a fost de caraghioasă mișcarea figurației! Nicioda­tă, prodigiosul d. Tănase n’a izbutit să realizeze la Cărăbuș o caricatură spec­taculoasă ca aceea pe care ne-a oferit la Ateneul Român, asociația esteților de la „Poesis". Ei n’au vrut să facă tocmai artă, de­sigur. Dar, în definitiv, se cade să jude­căm, în materie de teatru, fără nici un fel de referire la intenții. Vom lăuda, deci, carnavales Ca pano­­ramii cu care câțiva tineri de haz au vrut să scoală „Ateneul Român” din banala lui întrebuințare.­i . Nu s'a cruțat nimic pentru ca gluma să fie cât mai deplină și mai generoasă. Reluarea ei, la vară, pe sc<em­a „Cărăbu­­giîi lui”, ar fi o bună afacere, și o deli­ria s’o înscrie printre făgăduielile cele mai frumoase ale Teatrului nostru de mâine..m La Teatrul Național se fac diverse schimbări. A plecat d-l Mavrodi și­ a venit în locu-i un advocat cu foarte multe afaceri. Dar, schimbările nu s’au oprit aci. D-l Banu, de a cărei existență ministe­rială n’a avut nimeni prilejul să-și dea seama până azi, a adus grabnic la Ca­meră un proect, prin care se desface Direcția Generală a Teatrelor, de Direc­ția Teatrului din București... Era vorba, firește, de căpătuirea a 2 partizani, sub regimul economiilor. Ce se întâmplă, însă? Domnul numit ca director al Teatrului din București, nu acceptă pe altul mai­ mare ca el. Și-atunci, având protecție solidă, el pri­mește și delegația de director general al Teatrelor... Ce caraghioslâc, *— și ce stupid! " T.

Next