Timpul, aprilie 1923 (nr. 26-49)
1923-04-02 / nr. 28
jo. 18. abonamente Un 3lițe"t *v* * «ld H" 6 luni *«4 v » 260 3 > » • í • tt 180 Pentru preoți, și învățători, intelectuali, funcționari și «muncitori «a face o reducere de 50 */• Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUBT DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-F.EMCTOR: COLDEA RÂDULESCU Editorial Bugetul d-la Schtina Britianu — Ce a fost alcătuit și votst sfotui buget — — O tristă dovadă făcută sftra Enătății - Avem dinaintea noastră budgetul general al tarei pe exercițiul viitor, publicat în ultimul număr din „Monitorul Oficial“. Emisferarea cifrelor din acest buget capătă o importantă deosebită, prin legea ce se precedează, și prin care se pisae temelie la evaluarea și percepsiunea veniturilor și fixarea cheii sofililr Statului pe noul exercițiu budffetar. Cu toată politica de „economie“, cu care d. Vintilă Brătianu s’a lăudat că va întocmi budgetul, creditele ordinare și extraordinare ce se deschid ,,miniștrilor“— de obicei într’o lege sa zice ministerelor și nu se dă un caracter personal acelora ce conduc un resort public — sunt departe de a reprezenta oglinda unei economii, în sensul real al finanțelor. In primul loc budgetul, care a pornit pe cintea economic de a fi redus la capitolul „personalului“ se bazează pe o ficțiune, care pe deoparte nu va satisface pe funcționari, — înțelegem pe cei muncitori și de carieră — și nu va înlătura sinecurile budgetme, pentru că principiul liberal este dictatura și nică decuxn de a se adapta funcționarul nevoilor grele prin care trece tara și toata lumea. ,,Comunia budgetare“ pe care d. ,Vintilă Brătianu, o isteroe perie autoritatea ministerului de finanțe, nu este în fond decât o simplă „avizare“ sau „delegatiune“, care va putea fi nechemată sau avizată oricând, întrucât legea care crează venituBle Statului, și arată modalitatea cheltuelilor — după concepția legislației personale a d-lui Vintilă Brătianu — rămâne o simplă formalitate, pe care ministrul de finanțe o va mânui după dispozițiile elastice ale legei asupra comptabităței publice. Astfel fiind, fondul pentru îmbunătățirea situației funcționarilor, rămâne la bunul plac al ministrului, care dacă nu va voi, sau dacă nu va avea interese politice, nu va întruni sau va întârzia întrunirea comisiei budgetare- Faimoasa organizare, sub reorganizarea muncei funcționarilor, va fi un joc politic, cu care ministrul își va dirija interesele impuse de club, spre a mânui fondul de 500 milioane lei ,destinat exclusiv scopului pentru care se creiază“ ■— adică de a ținea în șah pe funcționarii și pensionarii publici. Dacă budgetul d-lui Vintilă Brătianu nu o spune fățiș, acei ce știu să citească printre rânduri și cunosc mai ales, mâna strânsa și inima închisă pentru alții, a aceltua ce conduce astăzi visteria Statului, o pot ghici în rândurile legei budgetare care pe baza art. 3, dă latitudinea de »a se reduce acele alocațiuni pentru personal“, când zicem noi, interesele politice o vor cere. Cu restricțiunile sale budgetare, d. Vintilă Brătianu își soldează astfel veniturile și cheltuielile la 15 miliarde 406 milioane leii. * Să examinăm cifrele budgetului din punct de vedere pur financiar. După prevedere, impozitele directe, adică acele pe venituile proprietatilor agricole și celor clădite, impozitul asupra valorilor mobiliare, pe impozitele de comerț și industrie pe salarii și venituri, profesionale și impozitul pe venitul global, vor aduce un miliard 577 milioane lei Impoztatela indirecte își pun temeiul po vămi, prervăzându-se din import și export vreo 4 miliarde lei, iar din băuturi, precum sunt taxele pe rachiu, vin, bere și alte alcooluri, aproximativ 2 miliarde lei. Interesant e că budgetul înglobeaă aci impozitat pe lux la 535 milioane lei Monopolurile Statului nu par a avea o prevedere strălucită în noul budget, dacă îl comparăm cu veniturile Statului din anii dinainte de război, întregul capitol nu va aduce visteriei Statului decât un miliard 770 milioane lei, din care fumătorii vor da veniturilor un miliard 200 milioane lei, cărțile de joc 12 milioane lei și explozibilele 1 miliard și jumătate. Cu totul infim apare venitul sárei, adică acel articol care producea mai mult la export. Cifrele, împotriva intensiunil or d-lui Vintilă Brătianu, nu pot fi decât sincere deoarece în țara cu atâtea ocne de sare precum se știe, populația de la țară e lipsită de acest aliment, cei din provinciile alipite, în special locuitori din Basarabia, trebue să o aducă cu carul cu boi de la sute de kilometri, iar țările balcanice, cărora le exportau în timpurile normale sare, guvernul liberal le-a pus atâtea restricțiuni, încât au renunțat a ne da aurul lor pentru sarea noastră, ci se mulțumesc astăzi sare din apele lor sărate să extragă în țara noastră, care a crescut și despre care se zice că are o întinsă mișcare de afaceri, budgetul României Mari pe 1923, prevede că se va încasa de la poștă și telegraf, cu serviciile pendinte de elet, vreo 440 milioane M, iar instituția care ne-a depress s’o vedem zilnic ilustrată printre deraiere sau accident, C F. R, e prevăzută să aducă 2 miliarde 800 mii lei, în timp ce serviciile maritime, fluviale, docurile și navigația în general, vor complecta veniturile ministerului de comunicație până la miliarde 542 milioane. Un capitol, care trebue să ne dea de gândit e venitul domeniilor Statului. Bălțile și pescuitul cu șanalele Dunărei, cu un cuvânt peștele, care e azi atât speculat și ajuns un articol de lux pentru populațiunea săracă, peștele care se pescuește în ascuns, pentru a se vinde clandestin restaurantelor și bodegelor, nu va aduce decât 38 milioane lei, iar pădurile Statului, în care jaful e pus la contribuție în interes particular, și asupra căruia nu mai iezistăm pentru a nu spune lucruri cunoscute de toate lumea, nu va aduce budgetului țarcă decât 175 milioane lei; întreaga avere a Statului, administrată atât, de exemplar, — domeniile orai—vor da clorotica și slăbănoaga sumă de 264 milioane lei Menționăm că subvențiile comunelor și județelor sunt cifrate la ied 27.874-000; veniturile speciale ale ministerului de finanțe, serviciul pensiilor și fondul pentru îmbunătățirea culturei tutunului 854-952-000 lei; veniturile speciale ale ministeruiui de interne 35-624-000 lei; ale justiției 15.810.000 ale agriculturei lei 31-900.000, ale muncei 56.149.000 lei; ale industriei și comerțului lei 363-500-000; ale instracțirnei și artelor 36.805.000 și ale ministerului de război și 3.035 000 lei. Ministerul de externe va aduce deja legatiuni și consulate 40 milioane lei-Cum trebuie să privim noul buget din punct de vedere politic ! Atmosfera în care s’a discutat bugetul țărei, a fost, după cum se știe, de-o monotonie strivitoare. Raportorul a citit articolele într’o plictiseală stereotipă, jonglând cifrele în nepăsarea majorităței, iarsupra căreia d. Vintilă Brătianu, ținea ațintită privirea scrutătoare de censor și dictator, cu care nu se poate discuta. Despre dezbateri nici nu s’a putut vorbi, și cum opoziția a lipsit, bugetul țărei, unul din cei mai importanți factori de vitalitate a unei țări, a fost votat, cu unanimate de voturi — uu» succes personal, incontestabil, al ministrului, dar un insucces pmtrn țară. Piedestalul pe care d. Vintilă Brătianu a căutat să și-l ridice în țară și în afară, a fost definitiv prăbușit, prin modul cum ministrul de finanțe a dat ființă bugetului. Creditul țărei și valuta noastră nu au câștigat nimic, dar pentru oamenii luminați dinăuntru și pentru cei prea austeri din afară, modul cum el a fost discutat și votat, a dovedit încă odată că parlamentarismul e o ficțiune în România. Și acest fapt va cântări greu în șilințele noastre, de refacere. —eoc=|3=*»— i Cuvinte de actualitate „încă un rău atu oamenii din România, înainte voia fiecare să fie Domni, — azi vreat fiecare să fie ministru. De nu fiecare, — totuși, ași vrea să am atâtea monede de-un ban, pe câți i-am surprins cu vorba asta a £<utura visurilor lor, cele mai fericite“. M. EMINESCU mustie mister al exteTcaps consistă la imp ■rouparea continuă a fondului, grin păstrarea formelor; form&eyeclit, dar spini pururea nou — fată ce este conservatismul M. Eminescu REDACTA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI CALEA VICTORIE Ist 60. (FassgleT tesbitim) Sy»»■ [UNK]'■II .1 PUBLICITATEA se primește la ADMIS TRATIA ZIARIAUI §1 LA TOATE AGENȚIALE DE PUBLISHTATE Corespondenta privitoare la fudat fie trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Buletin politic din consecintele promulgării nouei Constituii — Categoria senatorilor de drept și exercitarea acestui drept — Membrii Senatului au avut, în ultima ședință a Maturului Corp, surpriza de a vedea, primul caz de apăcare a dispozițiunilor nouei Constituțiuni. Doi senatori de drept în baza art. 73 din noua Constituție, s’au prezentat la Senat, luând parte la ședință. Dacă, în mod oficial, nimeni n’a făcut nici un fel de remarcă asupra acestui fapt, după ridicarea ședinței, s’a discutat pe culoarele senatului, în mod pur doctrinar, în legătură cu acest caz, dacă dispozițiunile art. 73 din noua Constituție, devin executorii de drept prin promulgarea și publicarea în „Monitor“ a Constituției, sau dacă mai este nevoie de îndeplinnirea, din partea biroului Senatului, unor formalități referitoare noua compunere a Maturului Corp?la Intr’adevăr, în noua Constituțiune se prevede, pe lângă senatorii de drept ,în virtutea unor înalte situațiuni in stat — cum sunt: Moștenitorul Tronului, Mitropoliții, Episcopii, Capii Confesiunilor recunoscute de stat și Președintele Academiei Române — că devin senatori de drept și foștii Președinți de Consiliu, foștii Miniștrii, foștii Președinți ai Corpurilor legiuitoare, ai înaltei Curți de Casație, foștii senatori sau deputați, etc., cari vor fi exercitate un număr determinat de ani funcțiunile de mai sus. Articolul următor, prevede însă că: condițiunile tuturor senatorilor de drept se constată de o comisiune compusă din Președinții secțiunilor înaltei Curți de Casație, constatare care — spune paragraful următor al aceluiaș articol — se face din oficiu, la cererea Președintelui Senatului sau a acelora cari au dreptul ~ple aci întreaga discuțiune pentru a stabili înțelesul juridic al acestor articole. Dispozițiunile art. 73, referitoare la senatorii de drept, sunt ele executorii de plin drept, prin faptul promulgărei legei, sau exercitarea mandatelor noilor senatori sunt suspensive de executare până la încheerea constatării comisiunei prevăzute de art. 74 din noua Constituție? Răspunsul nu ni-i poate da decât cercetarea adevăratului caracter al dreptului de constatare pe care-1 are comisiunea instituită prin art. 74 din noua Constituție. Trebue anume stabilit dacă încheierea acestei comisiuni este obligatorie sau dacă această comisiune nu a fost instituită decât pentru a facilita cercetarea biroului senatului? Și de aci mai multe chestiuni de stabilit: ce se întâmplă dacă comisiunea nu se întrunește pentru a încheia constatarea cerută? Apoi, este această încheiere obligatorie pentru membrii senatului cari singuri, după lege, sunt în drept a face validarea mandatelor? Și, în fine, care este sancțiunea lipsei cestei încheieri a comisiunei sau a a erorilor ce le va face ea? Iată atâtea chestiuni pe cari noua Constituție nu le-a prevăzut. Să fie o scăpare din vedere, ori o lipsă logică, fiindcă legiuitorul n’a înțeles să dea caracterul de obligativitate acestei încheieri a comisiunei casației, ci a avut numai intențiunea de a crea un organ consultativ. Răspunsul, pentru a conchide spre cea de a doua alternativă, îl găsim prin comparație, în dispozițiile din Constituție cari prevăd înființarea unui consiliu legislativ. Dacă, chiar în articolul de mai sus :Scrieri politice și literare? 1868—1870, care se referea la Consiliul legislativ legiuitorul a omis să specifice acestea cu privire la încheerea cercetărei condițiunilor senatorilor de drept, și mai ales dacă a omis sancțiunea fără de care nu poate exista dispoziție de lege, înseamnă că intenționat n’a voit să dea caracterul de obligativitate acestei încheieri, și că ea nu poate suspenda exercitarea mandatului senatorilor de drept. De altfel, ultimul paragraf al art. 74> menționează că senatul poate discuta și semnala comisiunei, spre rectificare, erorile constatate în stabilirea drepturilor. Urmează deci că prin încheerea Comisiunei Casației, senatul nu se dispensează de verificarea titlurilor membrilor săi, și nici de validarea mandatului de senator. Ori, se știe că, până la validarea mandatelor, parlamentarii nu sunt împiedicați la exercitarea drepturilor ce decurg din acest mandat, ci, prin simplul fapt al alegerei, deputații ca și senatorii, se întrunesc și proced la verificarea titlurilor, aleșii fiind ei singuri un drept de a-și contesta unul altuia titlurile, precum și posibilitatea exercitării mandatelor lor. Și, în fine, mai este un argument care conchide la ideea că prin simplul fapt al promulgării Constituției, mandatul senatorilor de drept devine executoriu și poate fi exercitat. Senatorii de drept nu sunt o inovație a actualului legiuitor; ei existau și sub regimul vechei Constituții. Mandatul tuturor acestor senatori de drept a devenit totdeauna exercitatul prin simplul fapt al îndeplinirei condițiunilor cerute de lege. Prcedentul după care, timp de 57 de ani de viață constituțională, și-au exercitat mandatul vechii senatori de drept, devine a zi cutuma, și de acest vechi precedent sau folosit, pe bună dreptate nouii senatori cari s’au prezentat în ultima ședință a Senatului. ECOURI AUDIENȚĂ. D. Costa-Forn, fulgeră contra Suveranului, bine tună și atât pe cât Ii mai permit puterile.înțeles, Asta înseamnă că d. Costa-Forn, axe de Rând, In scurtă vreme și In interesul țarei, să ceară iar smerit să fie admis In audiență... la Palat, fi NORMALIZASE, w Răspunzând unei întrebări, la Cameră, d. I. Brătianu a spus: „A aveți frică, vom rămâne la guvern, până când se vor normaliza lucrurile". Lapidar răspuns: Aceasta după șeful guvernului, înseamnă că liberalii vor rămâne la cârmă până când populația lipsită de pâine, de carne și de locuințe, va muri în cele mai grozave chinuri. Atunci, guvernul se va retrage, situația fiind adusă la formal" LOGICA. ". Peștele ce trebuia adus în capitală, s’a volatilizat pe drum sau a fost împărțit câtorva privilegiați. Auzind că populația se plânge de aceasta d. I. Brătianu a spus: Cetățenii se vaită de pomană Tot ei au spus că Florescu i-a lăsat, pe drumuri fără locuințe, deci, ce le mai trebuia pește, dacă n’au unde să-l gătească!... „Timpul" <anunță că și a asigurat pentru Alergările de primăvară cari vor începe Luni 9 Aprilie, (a doua zi de Paști) colaborarea celor mai distinși și mai competenți cronicari sportivi ai Turnului român. Iubitorii acestui sport nobil și atât de interesant, vor găsi deci în „TIMPUL“ cu începere de la 9 Aprilie cele mai noi și mai interesante știri în legătură cu Alergările de cai și cu întreaga noastră mișcare sportivă. Cum s’a votat * Iegea chiriilor _______ — scrisă în ultimul moment, ea a fost acceptată fără nici un fel de discuție . Cu două ore înainte de vacanța parlamentară, guvernul a adus legea d-lui Florescu, ca o demnă și demonstrativă mențonare a activităței acestei sesiuni legislative. Legea chiriilor a fost singura propunere a guvernului, care întâmpină o Canieră multă și sinceră împotrivire din pratea majoritătei iar persoana d-lui Florescu este atât de puțin simpatică, încât chiar în rândurile propriilor partizani, e privită cu antipatie, și opera d-sale legislativă este atât de șubredă încât opoziția majorităților era cât se poate de legitimă. Pentru a putea paraliza această opoziție, abilul ministru al Justiției, a adus legea la Cameră în ultimele ore cari precedau vacanța, și a făcut un călduros apel la spiritul de disciplină al majorităților să admită legea fără nici un fel de modificare, întrucât lipsește timpul material necesar pentru îndeplinirea formelor de amendare a legei. Un deputat liberal — oposisionist de ocazie, — a și spus-o Sâmbătă de pe tribuna Camerei: „Fac critica acestei legi, și arăt modificările ce ar trebui introduse, deși știu că ele nu vor fi admise, întrucât la această oră Senatul a luat vacanță și nu se va putea deci adopta de către maturul corp modificările Camerei“. Se mai știe că legea trebuia votată înainte de vacanță întrucât la 23 Martie str., este termenul fatal pentru depunerea chiriilor. Astfel a rezolvat conflictul dintre proprietari și chiriași, ministrul care își propunea să aducă nu numai armonie, dar chiar „tandreță“, în raporturile dintre aceste două categorii de necăjiți cetățeni• SolisitodMe d-lui dr. Anghelescu pentru școala românească »Vorbe, vorbe și iar vorbe.» Gafa d-lui ministru — Printr’un discurs plin de un deghizat antisemitism, un deputat a provocat în ședința de eli a Camerei pe d. dr. Anghelescu, ministrul instrucției publice, să uite preocupările sale pentru cultura românească și sacrificiile pe care ministerul instrnț {iei este gata să le facă în acest scop. D-l ministru a început prin a face grava declarațiune că recunoaște că elementul românesc este în inferioritate față de elementul străin al cărei în ceea ce privește cultura. Conecuiziunea d-sale a fost că trebuesc cu orce prea ajutafi copiii de țărani ca să vină la orașe. Nu știm întru cât socotește ministrul instrucțiunea că scoțând de la țară elementele capabile de a primi o cultură superioară, va ajuta prin aceasta la ridicarea culturală a satelor. Țăranii trebuese lăsați acolo și educați acolo prin școli locale, biblioteci, societăți culturale și de lectură. Era poate mult mai înțeleaptă solutiunea unui ministru conservator care prevedea înființarea de gimnazi, de școli normale, și chiar de licee la sate. In nici un caz, prin transformarea în orășeni, a câtorva săteni răsăriți, nu se poate contribui la ridicarea culturală a satelor.* Trecând apoi la învățământul superior, d-l ministru a dat ca deplin terminată criza universitară. D-l dr. Anghelescu a spus că Universitățile se vor deschi de irevocabil pe ziua de 13 Aprilie, întrucât TOATE ceredioasă delectare. Nu ne îndoim că ideea e de mult în planurile întreprinzătorilor, directori și regizori, și că ei nu așteaptă decât Serile domoale ale lunilor calde, pentru a prezenta cu și mai multă desfășurare de haz, reușita lor parodie. Actorii principali, — d-na Marieta Sadoveanu și d-l Critico, au rămas mai hotărâți în aceste tendinți ale spectacolului. In special, d-l Critico a adus atâta explozie de imbecilitate scenică. Și o atât de exasperată lipsă de talent, ca — oricare ar fi soarta „Miracolului" — d-sa Și-a asigurat un foc pe oricare din scenele provinciale de vară. Iar figurația aceea extraordinar de comică, va rămâne printre cele mai impresionante convoiuri de vicleim sau de călușari din câte am visat când eram copil. In mijlocul acestei sinistre false, — publicul care petrecea, a reușit, totuși, să salute un talent admirabil, proaspăt, care se impunea peste valurile imensului ocean de caraghioslâc!: eld-ra Maria Mohori : ! Critica, fără excepție. Și-a făcut dată rile studenților au fost satisfăcute. Bugetul ministerului de instrucție prevede în acest scop fondul necesar acoperirei cheltuelilor necesare satisfacerei cererilor de ordin material. S’a prevăzut în buget pentru căva muri 13 milioane în loc de 8 milioane cât erau în trecut. De fapt, socotim că acest spor de 5 milioane este abia suficient pentru a asigura căminurilor funcționarea în condițiunile de până acum, întrucât traiul s’a scumpit cu sută la sută, dela venirea d-lui Anghelescu la putere și până azi. Se vede însă că și d. Anghelescu este de părerea d-lui Duca și Sassu, că țara s’a inundat de fericire dela venirea liberalilor la fraiere, și că am intrat azi în normal. In fine d. dr. Anghelescu a făcut și o obișnuită gafă. A spus că „numerus clausus“ nu poate și nu va fi admis, dar că a admis verificarea actelor și condițiunilor de inscriere a tuturor studenților și că la teamană toți studenții vor trebui să se reînscrie în Universitate, indiferent de anul în care au fost primiți până acum. Vom aplica deci „numerus clausus’, fără să’l aprobăm. Adorabil curaj civic dovedește astfel că are d-l ministru Anghelescu, și mai adorabilă mentalitate de a soluționa o chestiune de importanța acesteia. Este vechiul și cunoscutul procedeu liberal, să nădăjduim că cel puțin la ministerul instrucției d-l dr. Anghelescu nu va mai avea timpul să aplice „numerus clausus“._______ Pe foi de calendar în preistoria morala Publicul bucureștean, ales, a avut in ultimele patru zile în bucurarea de a auzi dela catedra Fundației Universitare pe un reprezentant — din cei mai glorioși — ai acelei Sorbone care de atâtea veacuri presideasd necontestat școala umanității și civilizația. A vorbit Bouglé, sociologul, care duce mai departe cu o vastă contribuție știința lui Aug. Comte, a lui Tarde și a lui Dictakheim: — Știință așa de răspicat și minunat francesă. N ascultam. Și ascultăndu-l, ciudate și nestăpânite întrebări mi se ridicau în minte. Iată un învățat, tânăr, înstărit cu un talent de vorbă pe cât de original pe atâta de cuceritor, •— iată un om împuternicit cu toate darurile succesului, și sociolog pe deasupra, care în țara lui totuș, nu e tentat să fie nici măcar deputat, , Se mulțumește să He și să rămână profesor, Și privind la el, mă gândeam la atâția.... Nici Th. Ribot, nici Durkheim, nici Fognet, nici marele formidabilul Poincaré, nici Boulcouz,nici Bergson, niciunul din atâțea cari fac azi garda glorioasă a gloriei Sorbonei, — nu au fost și nu sunt ispitiți — de tristele satisfacții ale politicii. De ce, la noi, toate mințile înobilate de botezul marei mtiinți, nu isbutesc să rămân în cercurile dobândite și se năpustesc în băile de noroi ale întrunirilor, ședințelor parlamentare și propagandelor electorale . Sunt explicați, firește. E mai întâi, contingentul redus al intelectualității care face imposibilă o convenabilă diviziune a muncii. Sunt așa de puțini cei pregătiți, că fatal, trebue să fie aceiași cei cari conducc politica și cei cari duc man înante învățătura națională. Dar, mai, în afară de aceasta, și altcever e lipsa de educație sufletească dt>ipsi de educație generală și, deci tot atât la oamenii cărții din România. Nu știm să-i stimăm îndeajuns iar ei nu ajung să-și stimeze suficient cartea. Pricina aceasta, a doua, e, poate, mai însemnată decât criza de oameni trebuitori pentru o treabă și alta. Suntem, încă, în preistorie morală, trăim, adică, vremea când, în România, chair cărturarul cel mai pasionat de știința lui se uită cu jind la onoarea de a aclama la flamera elocința șefului Jean Th. Florescu !... SĂRMANUL DIONIS Sopfit^am teatral ATENiOIL ROMAN.—Gruparea »„Poesis“. ..Sera Beatrice“ de Maeterlinck. Schimbările defia Teatrul National Am scris chiar a doua zi, despre nenorocirea teatrală petrecută în seara de 29 martie la Ateneul Român. Nu ni se poate tăgădui bunăvoința cu care am așteptat reprezentația, îndelung și agresiv vestită, a grupării „Poesis”. Aici, in foiletonul nostru săptămânal, am scris cu încurajările și cu explicațiile noastre prietenoase, despre ceea ce tinerii aceia, puneau la cale. Fațonda atitudinei și simpatica insolență a reclamei lor, nu ne putea împiedica să le așteptăm isprava cu nerăbdare. Nu aveam naivitatea de a crede că, chiar în cazul unei izbânzi, spectacolul acesta trebuia să fie — cum pretindeau inițiatorii — o revoluție a teatrului românesc. Știam ce pot avea ei la îndemână, Ie bănuiam și priceperea — oricât de ascunsă s’a încăpățânat să rămână până azi, n’aveam, rieci, nici un protry de suprize. Și totuși, surpriza a fost. Nu mi-am închipuit niciodată ca amatori — nu artiști de profesie, puși sub insigența unor așa de pretențioși esteți :— pot batjocori cu atâta lipsă de gust și de pietate, o lucrare de strălucirea și frăgezimea ,,Sorei Beatrice”., Un străin care ar fi venit atunci în sală, fără să fi fost pregătit de lecțiile grupului organizator, și fără să, i se îi spus că e vorba de reprezentarea serioasă a unui mister, — ar fi crezut că asistă la o revistă ce parodiază din minus și cu un formidabil succes de batjocorire, piesa lui Maeterlinck. Așa era ide lamentabilă pânza, vopsită în chip de macat de bâlci, care figura „altarul”, — așa era de ridicată statuia de ceară împrumutată parcă din galantarul unui magazin de pe strada Carol, — așa a fost de glumeață interpretarea rolului Beatricei — Și -așa a fost de caraghioasă mișcarea figurației! Niciodată, prodigiosul d. Tănase n’a izbutit să realizeze la Cărăbuș o caricatură spectaculoasă ca aceea pe care ne-a oferit la Ateneul Român, asociația esteților de la „Poesis". Ei n’au vrut să facă tocmai artă, desigur. Dar, în definitiv, se cade să judecăm, în materie de teatru, fără nici un fel de referire la intenții. Vom lăuda, deci, carnavales Ca panoramii cu care câțiva tineri de haz au vrut să scoală „Ateneul Român” din banala lui întrebuințare.i . Nu s'a cruțat nimic pentru ca gluma să fie cât mai deplină și mai generoasă. Reluarea ei, la vară, pe sc<ema „Cărăbugiîi lui”, ar fi o bună afacere, și o deliria s’o înscrie printre făgăduielile cele mai frumoase ale Teatrului nostru de mâine..m La Teatrul Național se fac diverse schimbări. A plecat d-l Mavrodi și a venit în locu-i un advocat cu foarte multe afaceri. Dar, schimbările nu s’au oprit aci. D-l Banu, de a cărei existență ministerială n’a avut nimeni prilejul să-și dea seama până azi, a adus grabnic la Cameră un proect, prin care se desface Direcția Generală a Teatrelor, de Direcția Teatrului din București... Era vorba, firește, de căpătuirea a 2 partizani, sub regimul economiilor. Ce se întâmplă, însă? Domnul numit ca director al Teatrului din București, nu acceptă pe altul mai mare ca el. Și-atunci, având protecție solidă, el primește și delegația de director general al Teatrelor... Ce caraghioslâc, *— și ce stupid! " T.