Timpul, noiembrie 1923 (nr. 197-220)

1923-11-26 / nr. 217

4, AVIL al XXIIMea No. 217 ABONAMENTE Un an­­ . . 6 luni . . . 3 luni * < „ . .Lei 800 . . „ 400 . . „ 206 Pentru preoți, și învățători, Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de S0 °/o Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costă exemplarului este dublu TCT.FF.ON No. 6/5« SUBT DISECȚIA UNUI COMITET . PR­ m-RFOîMATOR I *01­DEA RADULESCU Solidarizarea care se cere Ecouri din ședința de eri a Camerei Eri, la Cameră, ,s’au auzit din nou­ apeluri la unire. S’a spus că priicina situației nenorocite în care ne zbatem ar fi violența luptelor dintre parti­de. Această teză, în care e așa de mult adevăr, a fost susținută de d. V. Iamandi mai întâi, în aprobările majorității și apoi de dr. Stan Moră­­rescu, deputat țărănist. D. Vintilă Brătianu a ascultat zâmbind cele două apeluri la unire și când se vorbea despre succesiunea guvernului liberal, nu s-a sfiit să se ridice pentru a afirma că o aseme­­discuție este prematură, întru­cât guvernul liberal a anunțat o vastă operă legislativă. ■"■Concluzia acestor dezbateri ar fi, prin urmare, că liberalii doresc co­laborarea tuturor partidelor, chiar la guvernarea lor. Așa se explică fap­tul că până și în discursul său de apel la unire­a, Iamandi a provocat și în loc să neteziască drumul unei înțelegeri, a creat noui asperități prin violența atacurilor mie. Să vie deci toată lumea și să cola­boreze cu guvernul Brătianu, de pe băncile opoziției, adoptând sistemele și procedeele liberale­­ Concomitent cu aceste vesele pre­tenții, cronica zilei înregistrează fapte cari cresc vertiginos oidicul pu­blic contra regimului brătienist, și dau adâncimi de ocean prăpastie­ dintre partidul liberal și toate cele­lalte partide. In privința sistemelor economice cari ne guvernează, silit să recunoas­că ineficacitatea concepțiilor sale, d. Vintilă Brătianu dă înapoi. Dar lipsit de franch­eță, încăpățînat și sectar, procedează cu încetineală și pe­dibuție, contribuind­ astfel la lărgirea haosului și desperând și cele mai resemnate așteptări. In domeniul aplicărilor e din ce în ce mai covârșitoare preponde­rența abuzurilor și a fraudelor. N’a răsunat oare, zilele acestea, la Ca­meră, ecoul bacșișurilor consolidării bonurilor de tezaur ? Și nu se aud în fiecare zi, la aceiași tribună plângerile țăranilor deposedați de pământurile lor, califi­când­u-s­e ast­fel cele mai revoltătoare și mai ru­șinoase fraude și abuzuri pe cari le-a cunoscut vreodată cronica par­chetelor ? E zi în care presa să nu înregis­treze o nouă intervenție a procuro­rului în administrațiile publice, des­coperind uimitoare jafuri, practica­te nu de funcționarii subalterni, ci chiar de conducătorii instituțiilor . Abia intrase în penumbră scandalul d­e la direcția teatrelor și a venit cel de la direcția închisorilor. Multe mi­lioane au fost furate din averea Sta­tului, pe de o parte, și din biata rație a clienților închisorilor, pe de alta. Iar azi ne vine știrea, unei alte panamale, descoperită în Arad. Mi­tă și furturi în valoare de zeci de mi­lioane. Autorul e șeful poliției lo­cale, iar mita o lua pentru... supe­riori­­ Și cu acest sistem, de incoheren­­ță, d­e sectarizm și de jaf, care în­cepe de pe vremea «zilelor negre» dela Iași când apostolii regimului liberal risipiau peste hotare, avutul țării, se cere tuturor partidelor să se solidarizeze. Nu e prea mult ! O datorie națională ce se face pentru spriji­nul studenților noștri? Pe urma cunoscutelor mișcări studențești de acum câteva luni au eșit la lumină câte­va triste adevăruri, de cari nu-și dădeau seama cei ce trebue să se îngrijească de soarta celor ce alcătuesc speranța țărei, adevăruri cari, după cât se vede, nici până acum nu au avut ecoul cuvenit. Studențimea noastră univesitară e de­parte încă de a se bucura de întreg inte­resul cuvenit din partea autorităței școlare. Aproape necontenit se dau la iveală, dacă nu abuzuri în ce privește conducerea și în­treținerea căminarilor și cantinelor studen­țești, lipsuri de acelea ce dau pe față de­plina desinteresare a autorității competente față de felul în care sunt îngrijiți viitorii conducători ai neamului nostru. E cunoscută trista stare în care sunt lă­sați atâția tineri, plini de entusiasm și de dragostea luminei, cei mai mulți fiind lipsiți de putința de a-și avea un cămin și cu atât mai puțin o putință de refacere și de păstrare a organismelor slăbite de un studiu îndelungat. Ce le pasă celor mai mulți din domnii politicieni cari se bat în piept, ori de câte ori e vorba de făcut tirade frumoase cu privire la «tinerimea studioasă» 1 Din păcate, cu fraze și cu entusiasm nu se pot hrăni însă, cei ce-și trec cele mai frumoase zile ale vieții între sălile de cursuri și în lectură asiduă. Iar când e vorba de un adăpost, de vreo faimoasă «cameră... mobilată cu vise și speranțe, e și mai notorie îngrămădirea, și quasi-promiscuitatea dăunătoare fizicu­lui și moralului, în care o duc ca vai de ei bieții reprezentanți ai «speranțelor na­­țiunei». Și atunci, fără să vrei cugeți la iluzoria existență a așa ziselor căminuri și cantine studențești, cele dintâi într’o stare de ne­­îngrijire ce frizează cel mai abject orien­talism, iar celelalte făcând concurență prin necurățenia lor cârciumilor infecte de peri­ferie. Și când aceste triste adevăruri sunt me­reu scoase în lumină, cu o regularitate a­­proape îngrijitoare — ceea ce denotă că ti­neretul univesitar nu mai poate îndura starea în care-i lăsat —■, e într’adevăr ui­mitor cum acei pași să privegheze și să ocrotească pe viitorii dascăli și oameni de știință nu se mișcă de fel. Să fie, oare, atât de cuprinși de dulcea deatitudine a demnităților în care se află încât nu mai pot nici să conceapă existen­ța altui trai mai puțin ocrotit de soartă decât acela al simandicoaselor lor fețe ? N­­au, te pomenești că așteaptă ca să inter­­vie cine știe ce «inițiativă particulară» spre a îndeplini o adevărată datorie națio­nală ce incumbă de ddreptul autorității șco­lare ! Buletin politic Libertate econom oă compresiă E religia ?a care s’a convertit Vsi ceas al al doisprezec­­ea și guriii­ mii liberal. — Dar cine râspunde de pagubele de până acum! Consiliul superior economic, format din miniștrii de industrie și comerț, finanțe, domenii și comunicații a opi­­niat, prin rapoarte adresate consiliu­lui de miniștri, la schimbarea totală a sistemului actual de circulațiune a bogăției naționale. Hotărârile consiliului superior eco­nomic pe care consiliul de miniștri nu are decât să le ratifice și să le pună în vigoare, prevăd libera circu­­lațiune a produselor agricole și mi­niere în tot cuprinsul țării, și desă­vârșită libertate pentru comerțul ex­terior al acestor produse, fără nici un fel de favoritism sau formalitate, și numai cu plata taxelor vamale. Nu va mai exista nici contingen­­tare, nici prohibitume, nici maxima­­lizare­a prețurilor, fie pentru cereale, fie pentru vite, fie pentru petrol. Totuși roadele acestui sistem eco­nomic care încă n’a început să fie pus în aplicare, încep să se vădească: din propria lor inițiativă, întreprin­derile petrolifere își iau obligațiunea de a satisface consumul intern, pe prețuri nu mai mari decât cele actu­ale, prețuri cari se vor stabiliza pe perioade de timp, fără să ceară în schimb altceva decât proporționarea taxelor de export pentru produsele petrolifere la beneficiile pe care a­­ceste întreprinderi le pot realiza. Evident, condițiunea aceasta va tre­bui să fie satisfăcută, în interesul mai mult al țării decât al acestor între­prinderi, și problema petrolului va fi în felul acesta rezolvată. De asemenea, ridicarea stânjeniri­­lor ce se făceau comerțului de cereale, și mai ales celui de grâu și secară, va intensifica cu siguranță producția noastră agricolă. Trebue, firește, să ne bucure schim­barea radicală a principiilor călăuzi­toare ale politicii economice a guver­nului, pentru că numai dela deplina libertate economică ne putem aștepta — am spus-o cu atâtea prilejuri — la îmbunătățirea stărei economice gene­rale a țării. Dar libertatea aceasta economică salvatoare, au cerut-o, alături de noi, toate partidele politice de opoziție chiar și o importantă aripă a partidu­lui liberal. Apelurile tuturor s’au iu­­bit însă întotdeauna de obstinațiunea maniacă a d-lui Vintilă Brătianu. E adevărat, astăzi d. Vintilă Bră­tianu a fost învins. Brevetul de inca­pacitate i l-au dat colegii d-sale de guvern, și chiar d-sa însuși întrucât face parte din consiliul superior eco­nomic, de la care pornește schimbarea totală a principiilor economice ale guvernului. Dar, dacă nu se poate calcula pa­guba suferită de țară prin doi ani de aplicare a unui regim economic con­trar intereselor ei, ne mai poate as­tăzi cârmui guvernul care a patronat trista experiență economică a d-lui Vintilă Brătianu ? Și, în orice caz, d. Vintilă Brătianu , mai poate rămâne, în calitate de mi­­­­nistru de finanțe, agent executiv al­­ nouii politici economice ? Hotărât că nu, — în altă țară ! LUNI 26 NOEMBRIE 19232 lei exemplarul REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei Ho. 60(Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie mmmmmmmmmsmmmmmmmmmmmmi Pe foi de calendar Tot fraudele de la direct a teatrelor D. Victor Eftimiu a trimes ziarului «Luptai un articol asupra fraudelor de la Teatrul Național. D. Victor Eftimiu a fost director general al teatrelor și prin urma­re e calificat să vorbească în această ma­terie, cu autoritate. D. Eftimiu nu spune lucruri prea noui în acest articol din «Lupta»; făgăduește însă alte articole, mai vorbitoare, pe cari, firește, le așteptăm cu nerăbdare. Viața culturală va putea folosi din contribuția de competență a fostului director general al teatrelor. Dar, și din ceea ce a spus până acum d. Eftimiu se poate vedea că, afară de frau­dele calificate cari cad în atribuția direc­­tă a procurorului, a mai fost la direcția teatrelor și prea multă liberalitate. Firește, directorul teatrelor este, — sau în orice caz trebue să fie — un îndrumă­tor literar. De vreme ce a fost pus acolo, oricine ar fi el, — chiar d. Alex. Mavrodi — are latitudinea de a încuraja, în unele cazuri chiar și numai după priceperea lui. Directorul teatrelor mai este — sau în ori­ce caz trebue să fie—, chiar dacă îl cheamă Al. Mavrodi­­, și administrator. In această calitate el are latitudinea de a întrebuința unele fonduri de publicitate, pentru apă­rarea intereselor teatrelor. Fără risipă în acest ultim caz, și chiar cu dărnicie când e vorba de încurajarea literaturii drama­tice. Dar toate acestea nu trebue să fie nici­odată prilej de fraude și nici de incorecti­tudini. D. Victor Eftimiu vorbește despre traduceri cari se plătesc și nu sunt nici­odată prezentate. Cine și cui ? Ar fi inte­resant să se spue. Fostul director general al teatrelor trebue să ducă până la sfârșit vorba pe care a început-o. Trebue să facă chiar și pro dom». Sperăm că suntem bine înțeleși și că vii­toarele articole ale d-lui Eftimiu vor adu­ce lămuriri complecte. Numai așa va putea fi tăiată buba din rădăcini, HYPERION Ceaiul de la Legația­ Italiei Eri la orele 5 d. a., d-na­ și d. ba­ron Po­mpeor Aloizi, ministrul pleni­potențiar al Italiei, au oferit în pa­latul Legaziunei, un ceai după care a urmat o reușită audiție muzicală. D-na Teodorovici a cânstait oui dră­­gălășie Cavatuima d­in Lucia, Zinga­­ra de Donizetti și Capiiicio de Scar­latti. Baritonul Atanasiu a cântat, cum numai el știe să cânte, aria din O­­tello, Ideale de Tosti și Visione di Venezzia de Bogi. D. Alfred Alessamdresiou a­­ acom­paniat pe acești artiști, la piano, cu cunoscuta d-sale discrețiune. D-ni Gina M­atsea nț:3 ii - Q­u­i­ntava­l­l­e, cu preludiul de Frescobaldi și o piesă de Mascardi, s-a relevat ca o pianistă de forță, care întrunește o minunată teh­nică cu o remarca­bilă simțire muzicală. D-na Stern, soția d-lui avocat Stern, a contribuit la strălucirea ar­tistică a seratei, cântând trei me­lodii, cu o convingere, cu un tem­perament, care i-a atras o parte însemnată din aplauzele cu cari nu­meroasa asistență a recompensat pe toți artiștii. Am remarcat din această asisten­ță pe : Monseniorul Dorci, nunțiul papal, Herbert Dea­ring, ministrul Angliei, contele, die Manneville, mi­nistrul Franței cu d-na și d-șoarele, ducele de Amalfi, ministrul Spaniei, Ciolac Antici, ministrul Iugosla­viei, cu d-na, Hendric Müller, von Varendie, ministrul Olandei, baro­nul Stubido Zichy, ministrul Unga­riei; Veverka, ministrul Cehoslova­ciei, cu d-na; baronul Knobroch, mi­nistrul Austriei; Freitag, ministrul Germaniei; Schnebauer, ministrul Belgiei; Nishi, ministrul Japoniei; Poklewski Coziel, din legațiunea italiană: contele de Savona, consi­lier de legație; Giacomi, secretar de legație; Balfigi, atașat militar; dr. Paliani­, atașat comercial; d-na Si­mona Lahotvary, doamnă de onoare a reginei; Mocioni, ministru; Său­­les­cu, fost ministru de finanțe; De­­ruissis, fost ministru de externe; d. și d-na general Zizi Ca­ntescuzi­no; Richard Franasovici, subsecretar de stat cu d-na­ general Nicoleanu, prefectul poliției, cu d-na; d. Pre­torian, directorul general al C. F. R. cu d-na; George Georgescu- directo­rul general al Operei; comendatore Allevi, directorul general al Băncii Comerciale Italiene; d. N. Batzaria; d-na și d. A. die Herz; d-niii I. Jol­­dea Rădulescu; Dem. Dem. Theodo­­rescu; Eugen Filotti; I. Nedelea, Cavallin, Ross, Brunelli, Gambara, ing. Fantelli, Gostea, Mamoliu, etc. D-na și d. baron Aloizi au făcut cu o grație desăvârșită omorurile casei. A domnit în tot timpul o at­mosferă dintre cele mai calde și mai afectuoase. Un bogat bufet, a stat la dispoziția invitaților. Marele mister al existentei consistă in Îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou —» iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Jaful 1 a început de mult Apostolii risipitori. — De ce e aruncate și azi vân­turilor averea neamului M. S. Regele a ținut un frumos dis­curs cavalerilor ordinului „Mihai Vi­teazul“ L’am publicat la vreme. D. N. Iorga revine asupra acestui discurs, și subliniind emoția Regelui când a vorbit de „zilele negre de odinioară“, adaugă: „Dacă am trăi o mie de ani, nimeni nu va uita sfințenia zilelor acelora. Numai cât le-am văzut prea puțini. „Unii erau în București răbdând stăpânirea străină. Alții așteaptau cu nerăbdare ultimul buletin al agoniei scontate a nației lor. Mulți zburătă­­ciau prin lume, apostoli naționali du­m ultimele rămășiți ale unei averi a neamului zvârlită în toate vânturile: „Intre acei cari zburdă în plăceri porcești și defilează într’un nesfârșit alaiu, pe atât de pretențios, pe cât de ridicul, câți au văzut neuitatele zile negre a căror amintire a smuls o la­crimă Regelui ? Numai cât acei cari n’au știut zi­lele negre de ieri, pregătesc poate prin purtarea lor zilele negre de mâni“. In aceste puține dar elocvente rân­duri, unele constatări mai vechi asu­pra cărora s’a făcut în presa noastră o largă dezbatere. Cine trebuia și cine nu trebuia să răm­âe la Bucu­rești, dintre cei mari, — căci bănuim că d. lorga se gândește numai la a­­ceștia — e o chestie de conștiință și de datorie în care patimile politice s’au amestecat prea mult. Târziu de tot, când adevărul întreg va fi cunos­cut și va fi obiectivitate deplină, se vor putea formula judecăți defini­tive. Cei cari așteptau cu nerăbdare a­­gonia nației lor ? Au existat aceștia? Refuzăm s’o credem. Dar d. Iorga face și unele consta­tări mai noui. S’a vorbit mai puțin despre acei apostoli cari zburătăciau prin lume risipind ultimele rămășiți ale averii neamului. Și mai ales nu s’a vorbit când trebuia să se vorbias­­­­că, în vremea zilelelor negre, și n’au vorbit cei cari aveau datoria să vor­­biască și ar fi putut vorbi izbânditor, pentru că protestul lor ar fi fost, poate, ascultat chiar în zăpăciala de atunci, și chiar biruind imensele va­luri de lașitate de cari erau copleșiți atâția zgomotoși apostoli. D. Iorga nu era printre acești vor­bitori cari au tăcut ! Nu-i facem o imputare, pentru că ne gândim la con­tingențele vremii și la posibilitățile măsurate ale omului politic, fie el și un gigant. Dar notăm erorile de a­­tunci și constatarea de azi, pentru că era o cerință morală să fie fixate și răspunderile apostolilor cari au zbu­rătăcit, risipind avutul țării, puținul nostru avut, într’o vreme când mii de soldați n’aveau altă hrană de­cât lu­gubra chisăliță de mazăre cu gărgă­rițe. Zburătăceii aceștia, cari n’au fost nici­odată apucați de guler, cum trebue, ne dau azi, cu zgomot, lecții de patriotizm. Ei au cerut răsplata „apostolatului“ lor și intră în cadrul „plăcerilor porcești“ despre cari vor­bește d. Iorga. Aceiași oameni cari au aruncat, atunci, în toate vânturile, averea neamului, continuă și mai fu­rioși, aceiași risipă criminală. Firește că nu se pregătesc și alte zile negre, dacă nu ne dezmeticim. Și se pare că nu ne dezmeticim. Avem mania să nu vorbim când trebue. Contingențele vremii! Iar apoi , prea târziu , nu mai putem aduce de­cât contribuția melancoliei și a amă­răciunii noastre. Căci altfel mulți oa­meni, și d. lorga printre cei dintâi s’ar ridica, energici și neînfricoșați, pentru a pune capăt jafului nebunesc care a început de atunci, din zilele negre de la Iași, și continuă și azi. Cum sunt guvernate popoarele Nu de oameni pregăti­! și cu exponenta,ci de supuși ai curentelor populare... Dacă­ mai are cineva vreo îndo­ială asupra felului inconștient în care politicianii fără nici o pregă­tire și fără nici un scrupul dispun de soarta unei națiuni, îl rugăm să citească cu atențiune rândurile de mai jos, extrase din ziarul «Înfră­țirea­», oficiosul partidului liberal din Cluj, scrise cu prilejul unui re­cent articol al d-lui Costa-Foru, în care s’a vorbit­­ din nou despre eve­nimentele politice de la 1914-1916. I lată ce spune «Înfrățirea» ; „Oamenii cari au predicat și au ho­­târât răsboiul României n’au lucrat în virtutea unei politici. Politica pre­supune calcul, cântărirea forțelor și examenul împrejurărilor. Iar în momentele acelea când pen­tru națiune se punea marea problemă a unității naționale, sentimentul re­­f­uza orice calcul, deoarece calculul ar fi însemnat să renunțăm la răsboi, a­­dică la posibilitatea de a ne realiza idealul. Cei cari au fost pentru răsboi și l’au făcut, n’au avut o politică, ci s’au lăsat duși de valul irezistibil al conștiinței naționale“. Așa­dar, în clipe grele — tocmai în clipe grele! — nu oamenii cu vederi clare și cu sângele rece tre­bue să dispună de soarta unei na­țiuni, ci mulțimea necunoscătoare a raportului de forțe și a împrejură­rilor, gloata imensă, inconștientă și nerezolută! Iată niște principii de guvernământ pe cari însă nu le-ar mai urma azi d. Ionel Brătianu, după experiența făcută, nici dacă ar fi picat cu ceară. Redactorii of­iciosului liberal de la Cluj ar putea să-și cheltuiască în alte direcții prisosul de energie doc­trinară... Agitațiile din Gresia —Șansele Ideii republicane— Atena 23__Republicanii din La­rissa au fost împiedicați să țină o adunare de către populația orașului care a manifestat pe străzi pentru menținerea actualei forme de guver­nământ. Au avut loc ciocniri de stradă și cinci republicani au fost răniți.« Atena 23. — Reprezentanții opo­ziției unite s’au prezentat d-lui Go­­natas protestând împotriva schim­bării sistemului de votare la alegeri. Opoziția va publica un protest în acest sens.O Atena 23. — Colonelul Plastiras s’a prezentat regelui, căruia i-a declarat că șefii revoluției nu împărtășesc punctul de vedere privitor la schim­barea formei de guvernământ în Gre­cia. Chestiunea regimului din Grecia nu poate fi soluționată prin forță. Șe­fii revoluției sunt de acord cu Veni­­zelos în ce privește plebiscitul, care nu poate avea loc decât după alegeri și aceasta în cazul când republicanii vor avea majoritate. Plastiras a încredințat pe rege că guvernul revoluționar va ști să men­țină ordinea. ---------- XXX O XXX -------■— un vas italian scufundat în apele noastre — Sunt 23 victime — Constanța. 23. — Vasul italian «Mario» plecat din Galați spre O­­desa, din cauza ceței de pe mare, a greșit direcția lovind o mină ma­rină în apropiere­­ de coastele ru­sești. Producându-se o puternică explozie, vasul s-a scufundat îm­preună cu echipagiul compus din 23 persoane. Ecquai ȘI D. IORGA ! — «Neamul românesc» a­­nunță că membrii corpului didactic sunt foarte agitați, și ar fi hotărît să-și dea de­misia în bloc. Ba­elmar d. Iorga merge și mai departe, dând d-lui Vintilă Brătianu sfatul să stea de vorbă cu profesorii agresivi și în curând, demisionari. Deci și d. iorga face cor­eu cei cari în­deamnă la dezordine. 1 D. lorga s’a anga­jat în cohorta anarhiei, alături de d. dr. Lupu și de anumita presă ! Prilej pentru «Viitorul» să se indigneze, să se îngrijoreze și să exclame: —■ Tu quoque, Brutus ! Cât despre salariile membrilor Corpului didactic, aceasta este o Chestiune care nu poate și nu trebue să intre în preocupările ziarului guvernamental — Et pour cause, căci dacă e cineva «apostol al neamului», cum e firește, orice dascăl, are implicit și datoria să moară de foame... Iar cine­care pâine pentru corpul didactic, a dat mâna cu Trotzky 1 THEBMIDOR & Go. CStiti in pag- H­ a Ultima oră Situația în Germania Lafayette 24. — Ziarul «Morning Post» anunță că după inf­ormațiuni­­le primite la Ministerul de comerț american, Germania ar fi făcut anul acesta mari cumpărături de aramă și bumbac în Statele­ Unite, plătite în aur, adus din Germania. De la în­ceputul lunei Mai până la sfârșitul lui Octombrie 1923, Germania a ex­portat în Statele­ U­nite aur în va­loare de 49 milioane 614.000 dolari, pe când din Ianuarie până în Oc­tombrie 1922, exportase numai 13000 dolari și numai 2000 în tot cursul anului 1921. Ordonanța generalului Degoutte care interzice concedierei în masă și care a fost primită favorabil de cer­curile muncitorești din Ruhr, a pro­dus deja anumite rezultate. Astfel s’a hotărât reluarea lucrului în mi­nele Franziska și Meemuhle din Ham­born. Concedierile au fost suspendate în minele Krupp. S’a semnat Vineri un acord între Micum și grupul Stinnes, în vederea reluărei lucrului.­ Ministrul de război Derby vorbind la întrunirea electorală din Lancas­hire despre rezultatele ocupațiunei din Ruhr, constată că pentru prima dată germanii și-au da seama acum, că trebuie să plătească. • Potrivit cu hotărârea anterioară a Comisiunei de reparațiuni, s-a pro­cedat Vineri la ascultarea delegațiu­­nei germane. Fischer a expus situa­ția Reichului. La ședința de Vineri a Camerei, președintele Consiliului face o decla­­rațiune indicând că va îndeplini fă­­găduiala făcută săptămâna trecută de a da explicațiuni asupra chestiu­nilor care erau atunci obiectul discu­­țiunilor interaliate. Vorbind de notele adresate Germaniei de conferința am­basadorilor, președintele consiliului tratează în mod general chestiunea siguranței franceze, examinând m­ai întâi rezultatele care le-ar putea a­­duce pactul de garanție anglo-ameri­­can. Trece pe urmă la garanțiile care s’ar fi putut obține în urma controlului interaliat, sub generalul Nollet, a cărui misiune a fost sus­pendată de fapt, din Ianuarie tre­cut. ------xx O xx------­ ȘTIRI EXTERNE ! Eri seară a avut loc la teatrul Cos­­tanzi din Roma un mare spectacol de gală în onoarea suveranilor Spaniei. S’a cântat Aida, dirijată de maestrul Mascagni. Camera italiană va fi convocată la 29 curent. Eri de dimineață Suveranii Spaniei însoțiți de generalul Derivată și suita lor s’au dus la Papa spre a-și lua ră­mas bun. Regele a conferit cu Pontifi­cele, Gaspari a avut o convorbire în­delungată cu Dtrivera.­­ Senatorul american Smoot are intenția să propună în curând întrunirea co­­misiunei datoriilor, spre a trimite de­bitorilor Statelor­ Unite o notă, în care cere că aceștia să ia măsuri. A­­ceastă notă ar privi mai ales pe Fran­ța, din partea cărei se așteaptă o de­­clarați­une publică asupra intențiuni­­lor sale, cu privire la datorii. * Cancelarul Seipel al Austriei a de­clarat în fața consiliului național că politica externă austriacă este reală și absolut pacifică căci Austria tre­­­­bue să urmeze politica de rațiune iar­­ nu de sentiment și, relevăm că Austria trebue să controleze acțiunile sale cu scrupulozitate spre a păstra prietenia tuturor națiunilor.• Se telegrafiază din Neapole că un vânt grozav a produs stricăciuni în orașele după teritoriul coastei. Va­poarele spaniole Jaime și Alfonso, au fost aruncate în largul mării. Remor­cherile italiene au plecat în ajutor. Escadra italianăi ț s-a refugiat lângă capul Misena, multe vapoare sunt în pericol. I , , i . La prerședenția Camerei franceze s’a depus un raport cu privire la proi­ectul de lege care aprobă acordul co­mercial semnat la 31/H 1922 între Franța și Italia. D-l Poincaré va lămuri mâine la Ca­meră condițiunile sub care s’ar putea realiza un acord în sânul conferinței ambasadorilor și va da probabil re­plica la discursul lui Stresermann din Reichstag.

Next