Timpul, noiembrie 1923 (nr. 197-220)
1923-11-26 / nr. 217
4, AVIL al XXIIMea No. 217 ABONAMENTE Un an . . 6 luni . . . 3 luni * < „ . .Lei 800 . . „ 400 . . „ 206 Pentru preoți, și învățători, Intelectuali, funcționari și muncitori se face o reducere de S0 °/o Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costă exemplarului este dublu TCT.FF.ON No. 6/5« SUBT DISECȚIA UNUI COMITET . PR m-RFOîMATOR I *01DEA RADULESCU Solidarizarea care se cere Ecouri din ședința de eri a Camerei Eri, la Cameră, ,s’au auzit din nou apeluri la unire. S’a spus că priicina situației nenorocite în care ne zbatem ar fi violența luptelor dintre partide. Această teză, în care e așa de mult adevăr, a fost susținută de d. V. Iamandi mai întâi, în aprobările majorității și apoi de dr. Stan Morărescu, deputat țărănist. D. Vintilă Brătianu a ascultat zâmbind cele două apeluri la unire și când se vorbea despre succesiunea guvernului liberal, nu s-a sfiit să se ridice pentru a afirma că o asemediscuție este prematură, întrucât guvernul liberal a anunțat o vastă operă legislativă. ■"■Concluzia acestor dezbateri ar fi, prin urmare, că liberalii doresc colaborarea tuturor partidelor, chiar la guvernarea lor. Așa se explică faptul că până și în discursul său de apel la unirea, Iamandi a provocat și în loc să neteziască drumul unei înțelegeri, a creat noui asperități prin violența atacurilor mie. Să vie deci toată lumea și să colaboreze cu guvernul Brătianu, de pe băncile opoziției, adoptând sistemele și procedeele liberale Concomitent cu aceste vesele pretenții, cronica zilei înregistrează fapte cari cresc vertiginos oidicul public contra regimului brătienist, și dau adâncimi de ocean prăpastie dintre partidul liberal și toate celelalte partide. In privința sistemelor economice cari ne guvernează, silit să recunoască ineficacitatea concepțiilor sale, d. Vintilă Brătianu dă înapoi. Dar lipsit de francheță, încăpățînat și sectar, procedează cu încetineală și pedibuție, contribuind astfel la lărgirea haosului și desperând și cele mai resemnate așteptări. In domeniul aplicărilor e din ce în ce mai covârșitoare preponderența abuzurilor și a fraudelor. N’a răsunat oare, zilele acestea, la Cameră, ecoul bacșișurilor consolidării bonurilor de tezaur ? Și nu se aud în fiecare zi, la aceiași tribună plângerile țăranilor deposedați de pământurile lor, calificându-se astfel cele mai revoltătoare și mai rușinoase fraude și abuzuri pe cari le-a cunoscut vreodată cronica parchetelor ? E zi în care presa să nu înregistreze o nouă intervenție a procurorului în administrațiile publice, descoperind uimitoare jafuri, practicate nu de funcționarii subalterni, ci chiar de conducătorii instituțiilor . Abia intrase în penumbră scandalul de la direcția teatrelor și a venit cel de la direcția închisorilor. Multe milioane au fost furate din averea Statului, pe de o parte, și din biata rație a clienților închisorilor, pe de alta. Iar azi ne vine știrea, unei alte panamale, descoperită în Arad. Mită și furturi în valoare de zeci de milioane. Autorul e șeful poliției locale, iar mita o lua pentru... superiori Și cu acest sistem, de incoherență, de sectarizm și de jaf, care începe de pe vremea «zilelor negre» dela Iași când apostolii regimului liberal risipiau peste hotare, avutul țării, se cere tuturor partidelor să se solidarizeze. Nu e prea mult ! O datorie națională ce se face pentru sprijinul studenților noștri? Pe urma cunoscutelor mișcări studențești de acum câteva luni au eșit la lumină câteva triste adevăruri, de cari nu-și dădeau seama cei ce trebue să se îngrijească de soarta celor ce alcătuesc speranța țărei, adevăruri cari, după cât se vede, nici până acum nu au avut ecoul cuvenit. Studențimea noastră univesitară e departe încă de a se bucura de întreg interesul cuvenit din partea autorităței școlare. Aproape necontenit se dau la iveală, dacă nu abuzuri în ce privește conducerea și întreținerea căminarilor și cantinelor studențești, lipsuri de acelea ce dau pe față deplina desinteresare a autorității competente față de felul în care sunt îngrijiți viitorii conducători ai neamului nostru. E cunoscută trista stare în care sunt lăsați atâția tineri, plini de entusiasm și de dragostea luminei, cei mai mulți fiind lipsiți de putința de a-și avea un cămin și cu atât mai puțin o putință de refacere și de păstrare a organismelor slăbite de un studiu îndelungat. Ce le pasă celor mai mulți din domnii politicieni cari se bat în piept, ori de câte ori e vorba de făcut tirade frumoase cu privire la «tinerimea studioasă» 1 Din păcate, cu fraze și cu entusiasm nu se pot hrăni însă, cei ce-și trec cele mai frumoase zile ale vieții între sălile de cursuri și în lectură asiduă. Iar când e vorba de un adăpost, de vreo faimoasă «cameră... mobilată cu vise și speranțe, e și mai notorie îngrămădirea, și quasi-promiscuitatea dăunătoare fizicului și moralului, în care o duc ca vai de ei bieții reprezentanți ai «speranțelor națiunei». Și atunci, fără să vrei cugeți la iluzoria existență a așa ziselor căminuri și cantine studențești, cele dintâi într’o stare de neîngrijire ce frizează cel mai abject orientalism, iar celelalte făcând concurență prin necurățenia lor cârciumilor infecte de periferie. Și când aceste triste adevăruri sunt mereu scoase în lumină, cu o regularitate aproape îngrijitoare — ceea ce denotă că tineretul univesitar nu mai poate îndura starea în care-i lăsat —■, e într’adevăr uimitor cum acei pași să privegheze și să ocrotească pe viitorii dascăli și oameni de știință nu se mișcă de fel. Să fie, oare, atât de cuprinși de dulcea deatitudine a demnităților în care se află încât nu mai pot nici să conceapă existența altui trai mai puțin ocrotit de soartă decât acela al simandicoaselor lor fețe ? Nau, te pomenești că așteaptă ca să intervie cine știe ce «inițiativă particulară» spre a îndeplini o adevărată datorie națională ce incumbă de ddreptul autorității școlare ! Buletin politic Libertate econom oă compresiă E religia ?a care s’a convertit Vsi ceas al al doisprezecea și guriii mii liberal. — Dar cine râspunde de pagubele de până acum! Consiliul superior economic, format din miniștrii de industrie și comerț, finanțe, domenii și comunicații a opiniat, prin rapoarte adresate consiliului de miniștri, la schimbarea totală a sistemului actual de circulațiune a bogăției naționale. Hotărârile consiliului superior economic pe care consiliul de miniștri nu are decât să le ratifice și să le pună în vigoare, prevăd libera circulațiune a produselor agricole și miniere în tot cuprinsul țării, și desăvârșită libertate pentru comerțul exterior al acestor produse, fără nici un fel de favoritism sau formalitate, și numai cu plata taxelor vamale. Nu va mai exista nici contingentare, nici prohibitume, nici maximalizarea prețurilor, fie pentru cereale, fie pentru vite, fie pentru petrol. Totuși roadele acestui sistem economic care încă n’a început să fie pus în aplicare, încep să se vădească: din propria lor inițiativă, întreprinderile petrolifere își iau obligațiunea de a satisface consumul intern, pe prețuri nu mai mari decât cele actuale, prețuri cari se vor stabiliza pe perioade de timp, fără să ceară în schimb altceva decât proporționarea taxelor de export pentru produsele petrolifere la beneficiile pe care aceste întreprinderi le pot realiza. Evident, condițiunea aceasta va trebui să fie satisfăcută, în interesul mai mult al țării decât al acestor întreprinderi, și problema petrolului va fi în felul acesta rezolvată. De asemenea, ridicarea stânjenirilor ce se făceau comerțului de cereale, și mai ales celui de grâu și secară, va intensifica cu siguranță producția noastră agricolă. Trebue, firește, să ne bucure schimbarea radicală a principiilor călăuzitoare ale politicii economice a guvernului, pentru că numai dela deplina libertate economică ne putem aștepta — am spus-o cu atâtea prilejuri — la îmbunătățirea stărei economice generale a țării. Dar libertatea aceasta economică salvatoare, au cerut-o, alături de noi, toate partidele politice de opoziție chiar și o importantă aripă a partidului liberal. Apelurile tuturor s’au iubit însă întotdeauna de obstinațiunea maniacă a d-lui Vintilă Brătianu. E adevărat, astăzi d. Vintilă Brătianu a fost învins. Brevetul de incapacitate i l-au dat colegii d-sale de guvern, și chiar d-sa însuși întrucât face parte din consiliul superior economic, de la care pornește schimbarea totală a principiilor economice ale guvernului. Dar, dacă nu se poate calcula paguba suferită de țară prin doi ani de aplicare a unui regim economic contrar intereselor ei, ne mai poate astăzi cârmui guvernul care a patronat trista experiență economică a d-lui Vintilă Brătianu ? Și, în orice caz, d. Vintilă Brătianu , mai poate rămâne, în calitate de ministru de finanțe, agent executiv al nouii politici economice ? Hotărât că nu, — în altă țară ! LUNI 26 NOEMBRIE 19232 lei exemplarul REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA — BUCUREȘTI — Calea Victoriei Ho. 60(Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AGENȚIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului-redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie mmmmmmmmmsmmmmmmmmmmmmi Pe foi de calendar Tot fraudele de la direct a teatrelor D. Victor Eftimiu a trimes ziarului «Luptai un articol asupra fraudelor de la Teatrul Național. D. Victor Eftimiu a fost director general al teatrelor și prin urmare e calificat să vorbească în această materie, cu autoritate. D. Eftimiu nu spune lucruri prea noui în acest articol din «Lupta»; făgăduește însă alte articole, mai vorbitoare, pe cari, firește, le așteptăm cu nerăbdare. Viața culturală va putea folosi din contribuția de competență a fostului director general al teatrelor. Dar, și din ceea ce a spus până acum d. Eftimiu se poate vedea că, afară de fraudele calificate cari cad în atribuția directă a procurorului, a mai fost la direcția teatrelor și prea multă liberalitate. Firește, directorul teatrelor este, — sau în orice caz trebue să fie — un îndrumător literar. De vreme ce a fost pus acolo, oricine ar fi el, — chiar d. Alex. Mavrodi — are latitudinea de a încuraja, în unele cazuri chiar și numai după priceperea lui. Directorul teatrelor mai este — sau în orice caz trebue să fie—, chiar dacă îl cheamă Al. Mavrodi, și administrator. In această calitate el are latitudinea de a întrebuința unele fonduri de publicitate, pentru apărarea intereselor teatrelor. Fără risipă în acest ultim caz, și chiar cu dărnicie când e vorba de încurajarea literaturii dramatice. Dar toate acestea nu trebue să fie niciodată prilej de fraude și nici de incorectitudini. D. Victor Eftimiu vorbește despre traduceri cari se plătesc și nu sunt niciodată prezentate. Cine și cui ? Ar fi interesant să se spue. Fostul director general al teatrelor trebue să ducă până la sfârșit vorba pe care a început-o. Trebue să facă chiar și pro dom». Sperăm că suntem bine înțeleși și că viitoarele articole ale d-lui Eftimiu vor aduce lămuriri complecte. Numai așa va putea fi tăiată buba din rădăcini, HYPERION Ceaiul de la Legația Italiei Eri la orele 5 d. a., d-na și d. baron Pompeor Aloizi, ministrul plenipotențiar al Italiei, au oferit în palatul Legaziunei, un ceai după care a urmat o reușită audiție muzicală. D-na Teodorovici a cânstait oui drăgălășie Cavatuima din Lucia, Zingara de Donizetti și Capiiicio de Scarlatti. Baritonul Atanasiu a cântat, cum numai el știe să cânte, aria din Otello, Ideale de Tosti și Visione di Venezzia de Bogi. D. Alfred Alessamdresiou a acompaniat pe acești artiști, la piano, cu cunoscuta d-sale discrețiune. D-ni Gina Matsea nț:3 ii - Quintavalle, cu preludiul de Frescobaldi și o piesă de Mascardi, s-a relevat ca o pianistă de forță, care întrunește o minunată tehnică cu o remarcabilă simțire muzicală. D-na Stern, soția d-lui avocat Stern, a contribuit la strălucirea artistică a seratei, cântând trei melodii, cu o convingere, cu un temperament, care i-a atras o parte însemnată din aplauzele cu cari numeroasa asistență a recompensat pe toți artiștii. Am remarcat din această asistență pe : Monseniorul Dorci, nunțiul papal, Herbert Dearing, ministrul Angliei, contele, die Manneville, ministrul Franței cu d-na și d-șoarele, ducele de Amalfi, ministrul Spaniei, Ciolac Antici, ministrul Iugoslaviei, cu d-na, Hendric Müller, von Varendie, ministrul Olandei, baronul Stubido Zichy, ministrul Ungariei; Veverka, ministrul Cehoslovaciei, cu d-na; baronul Knobroch, ministrul Austriei; Freitag, ministrul Germaniei; Schnebauer, ministrul Belgiei; Nishi, ministrul Japoniei; Poklewski Coziel, din legațiunea italiană: contele de Savona, consilier de legație; Giacomi, secretar de legație; Balfigi, atașat militar; dr. Paliani, atașat comercial; d-na Simona Lahotvary, doamnă de onoare a reginei; Mocioni, ministru; Săulescu, fost ministru de finanțe; Deruissis, fost ministru de externe; d. și d-na general Zizi Cantescuzino; Richard Franasovici, subsecretar de stat cu d-na general Nicoleanu, prefectul poliției, cu d-na; d. Pretorian, directorul general al C. F. R. cu d-na; George Georgescu- directorul general al Operei; comendatore Allevi, directorul general al Băncii Comerciale Italiene; d. N. Batzaria; d-na și d. A. die Herz; d-niii I. Joldea Rădulescu; Dem. Dem. Theodorescu; Eugen Filotti; I. Nedelea, Cavallin, Ross, Brunelli, Gambara, ing. Fantelli, Gostea, Mamoliu, etc. D-na și d. baron Aloizi au făcut cu o grație desăvârșită omorurile casei. A domnit în tot timpul o atmosferă dintre cele mai calde și mai afectuoase. Un bogat bufet, a stat la dispoziția invitaților. Marele mister al existentei consistă in Împrospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou —» iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Jaful 1 a început de mult Apostolii risipitori. — De ce e aruncate și azi vânturilor averea neamului M. S. Regele a ținut un frumos discurs cavalerilor ordinului „Mihai Viteazul“ L’am publicat la vreme. D. N. Iorga revine asupra acestui discurs, și subliniind emoția Regelui când a vorbit de „zilele negre de odinioară“, adaugă: „Dacă am trăi o mie de ani, nimeni nu va uita sfințenia zilelor acelora. Numai cât le-am văzut prea puțini. „Unii erau în București răbdând stăpânirea străină. Alții așteaptau cu nerăbdare ultimul buletin al agoniei scontate a nației lor. Mulți zburătăciau prin lume, apostoli naționali dum ultimele rămășiți ale unei averi a neamului zvârlită în toate vânturile: „Intre acei cari zburdă în plăceri porcești și defilează într’un nesfârșit alaiu, pe atât de pretențios, pe cât de ridicul, câți au văzut neuitatele zile negre a căror amintire a smuls o lacrimă Regelui ? Numai cât acei cari n’au știut zilele negre de ieri, pregătesc poate prin purtarea lor zilele negre de mâni“. In aceste puține dar elocvente rânduri, unele constatări mai vechi asupra cărora s’a făcut în presa noastră o largă dezbatere. Cine trebuia și cine nu trebuia să rămâe la București, dintre cei mari, — căci bănuim că d. lorga se gândește numai la aceștia — e o chestie de conștiință și de datorie în care patimile politice s’au amestecat prea mult. Târziu de tot, când adevărul întreg va fi cunoscut și va fi obiectivitate deplină, se vor putea formula judecăți definitive. Cei cari așteptau cu nerăbdare agonia nației lor ? Au existat aceștia? Refuzăm s’o credem. Dar d. Iorga face și unele constatări mai noui. S’a vorbit mai puțin despre acei apostoli cari zburătăciau prin lume risipind ultimele rămășiți ale averii neamului. Și mai ales nu s’a vorbit când trebuia să se vorbiască, în vremea zilelelor negre, și n’au vorbit cei cari aveau datoria să vorbiască și ar fi putut vorbi izbânditor, pentru că protestul lor ar fi fost, poate, ascultat chiar în zăpăciala de atunci, și chiar biruind imensele valuri de lașitate de cari erau copleșiți atâția zgomotoși apostoli. D. Iorga nu era printre acești vorbitori cari au tăcut ! Nu-i facem o imputare, pentru că ne gândim la contingențele vremii și la posibilitățile măsurate ale omului politic, fie el și un gigant. Dar notăm erorile de atunci și constatarea de azi, pentru că era o cerință morală să fie fixate și răspunderile apostolilor cari au zburătăcit, risipind avutul țării, puținul nostru avut, într’o vreme când mii de soldați n’aveau altă hrană decât lugubra chisăliță de mazăre cu gărgărițe. Zburătăceii aceștia, cari n’au fost niciodată apucați de guler, cum trebue, ne dau azi, cu zgomot, lecții de patriotizm. Ei au cerut răsplata „apostolatului“ lor și intră în cadrul „plăcerilor porcești“ despre cari vorbește d. Iorga. Aceiași oameni cari au aruncat, atunci, în toate vânturile, averea neamului, continuă și mai furioși, aceiași risipă criminală. Firește că nu se pregătesc și alte zile negre, dacă nu ne dezmeticim. Și se pare că nu ne dezmeticim. Avem mania să nu vorbim când trebue. Contingențele vremii! Iar apoi , prea târziu , nu mai putem aduce decât contribuția melancoliei și a amărăciunii noastre. Căci altfel mulți oameni, și d. lorga printre cei dintâi s’ar ridica, energici și neînfricoșați, pentru a pune capăt jafului nebunesc care a început de atunci, din zilele negre de la Iași, și continuă și azi. Cum sunt guvernate popoarele Nu de oameni pregăti! și cu exponenta,ci de supuși ai curentelor populare... Dacă mai are cineva vreo îndoială asupra felului inconștient în care politicianii fără nici o pregătire și fără nici un scrupul dispun de soarta unei națiuni, îl rugăm să citească cu atențiune rândurile de mai jos, extrase din ziarul «Înfrățirea», oficiosul partidului liberal din Cluj, scrise cu prilejul unui recent articol al d-lui Costa-Foru, în care s’a vorbit din nou despre evenimentele politice de la 1914-1916. I lată ce spune «Înfrățirea» ; „Oamenii cari au predicat și au hotârât răsboiul României n’au lucrat în virtutea unei politici. Politica presupune calcul, cântărirea forțelor și examenul împrejurărilor. Iar în momentele acelea când pentru națiune se punea marea problemă a unității naționale, sentimentul refuza orice calcul, deoarece calculul ar fi însemnat să renunțăm la răsboi, adică la posibilitatea de a ne realiza idealul. Cei cari au fost pentru răsboi și l’au făcut, n’au avut o politică, ci s’au lăsat duși de valul irezistibil al conștiinței naționale“. Așadar, în clipe grele — tocmai în clipe grele! — nu oamenii cu vederi clare și cu sângele rece trebue să dispună de soarta unei națiuni, ci mulțimea necunoscătoare a raportului de forțe și a împrejurărilor, gloata imensă, inconștientă și nerezolută! Iată niște principii de guvernământ pe cari însă nu le-ar mai urma azi d. Ionel Brătianu, după experiența făcută, nici dacă ar fi picat cu ceară. Redactorii oficiosului liberal de la Cluj ar putea să-și cheltuiască în alte direcții prisosul de energie doctrinară... Agitațiile din Gresia —Șansele Ideii republicane— Atena 23__Republicanii din Larissa au fost împiedicați să țină o adunare de către populația orașului care a manifestat pe străzi pentru menținerea actualei forme de guvernământ. Au avut loc ciocniri de stradă și cinci republicani au fost răniți.« Atena 23. — Reprezentanții opoziției unite s’au prezentat d-lui Gonatas protestând împotriva schimbării sistemului de votare la alegeri. Opoziția va publica un protest în acest sens.O Atena 23. — Colonelul Plastiras s’a prezentat regelui, căruia i-a declarat că șefii revoluției nu împărtășesc punctul de vedere privitor la schimbarea formei de guvernământ în Grecia. Chestiunea regimului din Grecia nu poate fi soluționată prin forță. Șefii revoluției sunt de acord cu Venizelos în ce privește plebiscitul, care nu poate avea loc decât după alegeri și aceasta în cazul când republicanii vor avea majoritate. Plastiras a încredințat pe rege că guvernul revoluționar va ști să mențină ordinea. ---------- XXX O XXX -------■— un vas italian scufundat în apele noastre — Sunt 23 victime — Constanța. 23. — Vasul italian «Mario» plecat din Galați spre Odesa, din cauza ceței de pe mare, a greșit direcția lovind o mină marină în apropiere de coastele rusești. Producându-se o puternică explozie, vasul s-a scufundat împreună cu echipagiul compus din 23 persoane. Ecquai ȘI D. IORGA ! — «Neamul românesc» anunță că membrii corpului didactic sunt foarte agitați, și ar fi hotărît să-și dea demisia în bloc. Baelmar d. Iorga merge și mai departe, dând d-lui Vintilă Brătianu sfatul să stea de vorbă cu profesorii agresivi și în curând, demisionari. Deci și d. iorga face coreu cei cari îndeamnă la dezordine. 1 D. lorga s’a angajat în cohorta anarhiei, alături de d. dr. Lupu și de anumita presă ! Prilej pentru «Viitorul» să se indigneze, să se îngrijoreze și să exclame: —■ Tu quoque, Brutus ! Cât despre salariile membrilor Corpului didactic, aceasta este o Chestiune care nu poate și nu trebue să intre în preocupările ziarului guvernamental — Et pour cause, căci dacă e cineva «apostol al neamului», cum e firește, orice dascăl, are implicit și datoria să moară de foame... Iar cinecare pâine pentru corpul didactic, a dat mâna cu Trotzky 1 THEBMIDOR & Go. CStiti in pag- H a Ultima oră Situația în Germania Lafayette 24. — Ziarul «Morning Post» anunță că după informațiunile primite la Ministerul de comerț american, Germania ar fi făcut anul acesta mari cumpărături de aramă și bumbac în Statele Unite, plătite în aur, adus din Germania. De la începutul lunei Mai până la sfârșitul lui Octombrie 1923, Germania a exportat în Statele Unite aur în valoare de 49 milioane 614.000 dolari, pe când din Ianuarie până în Octombrie 1922, exportase numai 13000 dolari și numai 2000 în tot cursul anului 1921. Ordonanța generalului Degoutte care interzice concedierei în masă și care a fost primită favorabil de cercurile muncitorești din Ruhr, a produs deja anumite rezultate. Astfel s’a hotărât reluarea lucrului în minele Franziska și Meemuhle din Hamborn. Concedierile au fost suspendate în minele Krupp. S’a semnat Vineri un acord între Micum și grupul Stinnes, în vederea reluărei lucrului. Ministrul de război Derby vorbind la întrunirea electorală din Lancashire despre rezultatele ocupațiunei din Ruhr, constată că pentru prima dată germanii și-au da seama acum, că trebuie să plătească. • Potrivit cu hotărârea anterioară a Comisiunei de reparațiuni, s-a procedat Vineri la ascultarea delegațiunei germane. Fischer a expus situația Reichului. La ședința de Vineri a Camerei, președintele Consiliului face o declarațiune indicând că va îndeplini făgăduiala făcută săptămâna trecută de a da explicațiuni asupra chestiunilor care erau atunci obiectul discuțiunilor interaliate. Vorbind de notele adresate Germaniei de conferința ambasadorilor, președintele consiliului tratează în mod general chestiunea siguranței franceze, examinând mai întâi rezultatele care le-ar putea aduce pactul de garanție anglo-american. Trece pe urmă la garanțiile care s’ar fi putut obține în urma controlului interaliat, sub generalul Nollet, a cărui misiune a fost suspendată de fapt, din Ianuarie trecut. ------xx O xx------ ȘTIRI EXTERNE ! Eri seară a avut loc la teatrul Costanzi din Roma un mare spectacol de gală în onoarea suveranilor Spaniei. S’a cântat Aida, dirijată de maestrul Mascagni. Camera italiană va fi convocată la 29 curent. Eri de dimineață Suveranii Spaniei însoțiți de generalul Derivată și suita lor s’au dus la Papa spre a-și lua rămas bun. Regele a conferit cu Pontificele, Gaspari a avut o convorbire îndelungată cu Dtrivera. Senatorul american Smoot are intenția să propună în curând întrunirea comisiunei datoriilor, spre a trimite debitorilor Statelor Unite o notă, în care cere că aceștia să ia măsuri. Această notă ar privi mai ales pe Franța, din partea cărei se așteaptă o declarațiune publică asupra intențiunilor sale, cu privire la datorii. * Cancelarul Seipel al Austriei a declarat în fața consiliului național că politica externă austriacă este reală și absolut pacifică căci Austria trebue să urmeze politica de rațiune iar nu de sentiment și, relevăm că Austria trebue să controleze acțiunile sale cu scrupulozitate spre a păstra prietenia tuturor națiunilor.• Se telegrafiază din Neapole că un vânt grozav a produs stricăciuni în orașele după teritoriul coastei. Vapoarele spaniole Jaime și Alfonso, au fost aruncate în largul mării. Remorcherile italiene au plecat în ajutor. Escadra italianăi ț s-a refugiat lângă capul Misena, multe vapoare sunt în pericol. I , , i . La prerședenția Camerei franceze s’a depus un raport cu privire la proiectul de lege care aprobă acordul comercial semnat la 31/H 1922 între Franța și Italia. D-l Poincaré va lămuri mâine la Cameră condițiunile sub care s’ar putea realiza un acord în sânul conferinței ambasadorilor și va da probabil replica la discursul lui Stresermann din Reichstag.