Transilvania, 1874 (Anul 7, nr. 1-23)
1874-01-15 / nr. 2
S -----------------Aceasta foaia ese C’,"J cate 3 cale pe Inna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii asociatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate, 1 galbeni cu porta postei. y WJ&, /e'&Vv---------Foaia Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanii \r. 1. Brasiovu i. Ianuariu 1874. ■ţog:^---r Jo ^ Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu întregii. Se abonedia la Cornntemln asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii colectori. y? oO* -----------Anul« VII. SI 'zim S'u marin: Ioanu Corvinu de Hunedoar’a. (Fine.) — Instelatoria in limb’a si in literatur’a magiara. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Exercitîulu in arme. Limb’a militaria. — Contu curentulu redactiunei diuariului Transilvani’a pro 1873. — Bibliografia. Ioanu Corvinu de llunedor’a originea, genealogi’a, faptele sale i mmortali. (Fine.) XIV. Bătăliile de la Belgradit. Moartea. Nu numai regele si consiliulu seu, ci toata lumea era informata de ajunsu, ci după subjugarea Constantinopolei, sultanulu Mohamedu era determinatii a subjuga si Ungari’a. Asia, indata in primele luni ale anului 1456 se concilianta si se tiene era dieta, se decretedia mesuri repressive ca totudeauna, in contra turciloru, inse totu ca in anii trecuti, pentruca greutatea espeditiunei bellice se remana numai pe umerii lui Corvinu. Regele, seu mai bene, cancellariulu seu, scrise dein nou pe la toti domnitorii străini, ca se’si inpreune armele cu ale ungureniloru si ardeleniloru. Ciliei se impaca cu Corvinu pe langa depunerea unui juramentu infricosiatu; ceilalti magnați se obliga asemenea in facl’a ceriului, ce voru participa la bellulu dela care dependea existenti’a statului. Regele promitte serbatoresce, ck pre cktu va dura expeditiunea bellica, elu si cu ai sei dein tiera nu se va departa, ci va remanea in Bud’a. După acestea Corvinu veni la Banatu, in Temisier’a, de unde vedemn dein documente, ck provoca de repetite ori pe sasii dein Transilvania, ca sub grea pedeapsa se alerge si ei cu companiile loru la oste. Sasii inse, atatu pentruck preingrijisera foarte de tempuriu de a se rescumpera dela servitiulu ostasiescu cu bani, cktu si pentruck vedea cumu tandalescu magnatii, si cumu umbla cu siald’a, traganu si ei orice preparative, si isi facea cod’a colacu. Se vede ca sasii atunci, ca si oricandu alta data, era prea bene informati, pentru ck cea ce se intempla. Cilici cu tutoru alu regelui, cauta diferite proteste, ca se fuga dein Bud’a cu rege cu totu, pentru ca acuma nu se mai tienea siguri de turci nicairi pe territoriulu Ungariei. Asia poltronulu in juniu lua dispositiuni pentru una venatoria mare, si sub acea masca fugi dela Bud’a inpreuna cu regele. Scriea despre fug’a regelui produse frica si trepidatiune iepuresca in classile aristocrației ungurene; o luara la fuga care in cktrau; insusi comandantele cetatiei Bud’a perdiendu’si mințile, fugi cu toata oastea dein garnisoana, in citu done septemani chiaru resiedenti’a regesca a remasu lipsita de orice custodia. Penele chronicariloru se revolta, candu descriu acea poltroneria a ungureniloru. In midiuloculu acelei confusiuni babilonice si acelei desolatiuni fara exemplu, facla cu acelu periculu supremu, numai unu romanii, adeca Ioanu Corvinu, si duoi italiani, adeca cardinalulu Ioanu Carvajal nuntiulu (ambasadorulu) papei, si calugarulu franciscanii Ioanu Capistrano, nu’si perdura nici capulu, nici speranti’a, nici curagiulu. Corvinu avea este propria permanenta de siepte mii, pe care o înmulti in cateva septemani pâna la immerut de 15 mii. Carvajal cerea barbatesce bani si óameni dela domnitorii vecini, si inpartia ca totudeauna in casuri analoge, la cârti de ertatiune. Capistrano era unu călugării franciscanu de aceia, de carii scaunulu Romei tramitea si la poporulu romanescu intre tóte inpregiurarile cu scopu, ca după ce inpacarea intre cele dupe baserice mari suferise de atatea ori naufragiu, se’lu subtraga dela comuniunea cu grecii, si se’lu supună la jurisdictiunea sa. Acelu calugaru mai avea trei collegi, cu carii inpreuna predica p’intre romani, anume Ioanu Tagliocozzo, Nicolae Fara si Ambrosiu Langredoc. Las’ ck acei predicatori nu se potea lauda cu successe mari intre romani, pentruck monachii greci fiendu mai apróape si cunoscandu multu mai bene natur’a romanului, paralisu toata actiunea monachiloru italiani si franci; dara candu se védik ck turcii se apropie spre Dunăre, li se astempera toata passiunea de a scoate pe romani de sub influenti’a greciloru, carii acumu veniseră cu miile de mii p’intre romani, mai alesu după caderea Constantinopolei. Asia Capistrano si cu socii sei lasandu Transilvani’a, alergara la Bud’a, pentru ca se cera permissiunea de a predica cruciata in contra turciloru, ceea ce au si castigatu dela Carvajal, care le dete si una cruce santita, ca se o parte in tóte partile, si mai adaose numerulu loru cu alta monacini, crasi bunii de gura, anume Gavriilu dela Verona, carele mai tardiu a jocatu rola mare la curtea regelui Mateiu. Capistrano si toti collegii sei plecara curendu prin tiera, dein toti inse Capistrano a facutu minuni cu poterea cuventului seu, caci déca nu a fostu in stare de a entusiasma pe romani pentru