Transilvania, 1874 (Anul 7, nr. 1-23)

1874-01-15 / nr. 2

S -----------------­Aceasta foaia ese C’,"J cate 3 cale pe Inna si costa 2 fiorini v. a. pentru membrii aso­­ciatiunei, era pentru nemembrii 3 fr. Pentru străinătate­­, 1 galbeni cu porta postei. y WJ&, /e'&Vv---------­Foaia Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanii \r. 1. Brasiovu i. Ianuariu 1874. ■ţog:^---­r Jo ^ Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu întregii. Se abonedia la Cornn­­temln asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii co­lectori. y? oO* -----------­Anul« VII. SI 'zi­m S'u marin: Ioanu Corvinu de Hunedoar’a. (Fine.) — Instelatoria in limb’a si in literatur’a magiara. — Colectiune de diplome istorice transilvane. (Urmare.) — Exercitîulu in arme. Limb’a militaria. — Contu curentulu redactiunei diuariului Transilvani’a pro 1873. — Bibliografia. Ioanu Corvinu de llunedor’a originea, genealogi’a, faptele sale i m­­mortali. (Fine.) XIV. Bătăliile de la Belgradit. Moar­te­a. Nu numai regele si consiliulu seu, ci toata lumea era informata de ajunsu, ci după subjugarea Constanti­­nopolei, sultanulu Mohamedu era determinatii a sub­juga si Ungari’a. Asia, indata in primele luni ale anului 1456 se concilianta si se tiene era dieta, se decretedia mesuri repressive ca totudeauna, in contra turciloru, inse totu ca in anii trecuti, pentruca greu­tatea espeditiunei bellice se remana numai pe umerii lui Corvinu. Regele, seu mai bene, cancellariulu seu, scrise dein nou pe la toti domnitorii străini, ca se’si inpreune armele cu ale ungureniloru si ardeleniloru. Ciliei se impaca cu Corvinu pe langa depunerea unui juramentu infricosiatu; ceilalti magnați se obliga ase­menea in facl’a ceriului, ce voru participa la bellulu dela care dependea existenti’a statului. Regele pro­­mitte serbatoresce, ck pre cktu va dura expeditiunea bellica, elu si cu ai sei dein tiera nu se va departa, ci va remanea in Bud’a. După acestea Corvinu veni la Banatu, in Temi­­sier’a, de unde vedemn dein documente, ck provoca de repetite­ ori pe sasii dein Transilvani­a, ca sub grea pedeapsa se alerge si ei cu companiile loru la oste. Sasii inse, atatu pentruck preingrijisera foarte de tempuriu de a se rescumpera dela servitiulu osta­­siescu cu bani, cktu si pentruck vedea cumu tanda­­lescu magnatii, si cumu umbla cu siald’a, traganu si ei ori­ce preparative, si isi facea cod’a colacu. Se vede ca sasii atunci, ca si ori­candu alta­ data, era prea bene informati, pentru ck cea ce se intempla. Cilici cu tutoru alu regelui, cauta diferite proteste, ca se fuga dein Bud’a cu rege cu totu, pentru ca acuma nu se mai tienea siguri de turci nicairi pe territoriulu Ungariei. Asia poltronulu in juniu lua dispositiuni pentru una venatoria mare, si sub acea masca fugi dela Bud’a inpreuna cu regele. Scriea despre fu­g’a regelui produse frica si trepidatiune iepu­­resca in classile aristocrației ungurene; o luara la fuga care in cktrau; insusi comandantele cetatiei Bud’a perdiendu’si mințile, fugi cu toata oastea dein garni­soana, in citu done septemani chiaru resiedenti’a re­­gesca a remasu lipsita de ori­ce custodia. Penele chronicariloru se revolta, candu descriu acea poltro­neria a ungureniloru. In midiuloculu acelei confusiuni babilonice si acelei desolatiuni fara exemplu, facla cu acelu peri­­culu supremu, numai unu romanii, adeca Ioanu Cor­vinu, si duoi italiani, adeca cardinalulu Ioanu Car­­vajal nuntiulu (ambasadorulu) papei, si calugarulu franciscanii Ioanu Capistrano, nu’si perdura nici ca­­pulu, nici speranti’a, nici curagiulu. Corvinu avea este propria permanenta de siepte mii, pe care o înmulti in cateva septemani pâna la immerut de 15 mii. Carvajal cerea barbatesce bani si óameni dela domnitorii vecini, si inpartia ca totudeauna in casuri analoge, la cârti de ertatiune. Capistrano era unu călugării franciscanu de aceia, de carii scaunulu Ro­mei tramitea si la poporulu romanescu intre tóte inpregiurarile cu scopu, ca după ce inpacarea intre cele dupe baserice mari suferise de atatea ori nau­fragiu, se’lu subtraga dela comuniunea cu grecii, si se’lu supună la jurisdictiunea sa. Acelu calugaru mai avea trei collegi, cu carii inpreuna predica p’intre romani, anume Ioanu Tagliocozzo, Nicolae Fara si Ambrosiu Langredoc. Las’ ck acei predicatori nu se potea lauda cu successe mari intre romani, pen­truck monachii greci fiendu mai apróape si cunoscandu multu mai bene natur’a romanului, paralisu toata a­­ctiunea monachiloru italiani si franci; dara candu se védik ck turcii se apropie spre Dunăre, li se astem­­pera toata passiunea de a scoate pe romani de sub influenti’a greciloru, carii acumu veniseră cu miile de mii p’intre romani, mai alesu după caderea Con­­stantinopolei. Asia Capistrano si cu socii sei lasandu Transilvani’a, alergara la Bud’a, pentru ca se cera permissiunea de a predica cruciata in contra turci­loru, ceea ce au si castigatu dela Carvajal, care le dete si una cruce santita, ca se o parte in tóte par­tile, si mai adaose numerulu loru cu alta monacini, crasi bunii de gura, anume Gavriilu dela Veron­a, carele mai tardiu a jocatu rola mare la curtea rege­lui Mateiu. Capistrano si toti collegii sei plecara cu­­rendu prin tiera, dein toti inse Capistrano a facutu minuni cu poterea cuventului seu, ca­ci déca nu a fostu in stare de a entusiasma pe romani pentru

Next