Transilvania, 1875 (Anul 8, nr. 1-24)

1875-01-15 / nr. 2

— 14 — ale nóstre; dara de 14 ani incóce migratiunea ro­­maniloru transilvani spre Romani’a luk dimensiuni atatu de mari, precumu dara nu s’au mai vediutu nici înainte cu patru si cu cinci sute de ani. Au si concursu mai multe impregiurari, care au favoratu si favoredia migratiunea in modu estraordinariu. Aici in Transilvania persecutiunile de tote speciile care se afla in permanentia in contra elementului roma­­nescu, a nationalitatiei, a limbei si a culturei sale nationale, miile de processe urbariali, prin care mii de familii sunt spoliate de averi si aruncate pe strate, imposite directe si indirecte fara margini, administra­­tiune condamnata plina in fundulu pamentului chiaru de press’a magiara si de diet’a ungurena, lipsa mare de piatre comerciali, ur’a si urgi’a ce intempini mai preste totu la populatiunile acestea heterogene, lip­site in partea cea mai mare de ceea ce numimu educațiune politica, aristocrația mandra, dar’ flamenda ca vai de ea, toate acestea impregiurari con­­curgu neincetata spre a inpinge dein anu in anu pe populatiunea romaneasca preste munți in Roma­ni­a. De alta parte era si consolidarea României pe temeliile vechiloru tractata, împroprietărirea chtoru-va milione de locuitori săteni pe mosiierele loru (Maiu 1864), aventuru ne mai cunoscutu in Romania, atritu alu agriculturei crtu si alu comerciului, făcu ca lips’a capitalului de brad­a (laboré, munc’a) se fia totu mai multu simtita, si ca multi proprietari se ch­iame pe mosiile loru cultivatori de pamentu, ori de unde’i afla, era mai alesu dein Transilvania si dein Bulgaria. S’a observata mai in­susu, ca pe sub munti in Romania se afla multe comune rurali trans­migrate dein Transilvania. In anii mai deincace s’a descoperitu unu lucru care ne surprinde si mai m­ultu. Colonistii de naţionalitate romanésca dein Transilvania s’au intensu dela Ploiesci in diosu mai alesu pe malurile Ialomitiei pana la Dunăre, asia numitulu Baraganu, unu desertu mare, ce se intende spre Brail’a, si care o deniara atritu dein caus’a turciloru, catu si dein lips’a apei era cautatu mai multu numai de oierii nomadi, astadi a inceputu a se cultiva prin colonisti ardeleni. Ve mai aduceti a­mente de faimosulu casu dela 1860, pre candu vreo 18 proprietari si proprietarese, cu repaus. IoanuA. Filipescu in frunte, s’au fostu decisu ca se aduca 2500 de familii dein Germania septemtrionale, cu scopu câ se le asiedie mai alesu pe proprietăţile loru dela Dunăre; mai tieneti­mente, cu chta cerbicia insista la gubernu si la camere intre alţii unulu I. Aritono­­viciu, agentu alu proprietariloru, tramisu inadinsu in Germani­a.*) Ei bine, in loculu acelora familii nemtiesci, pamentulu celoru 18 proprietari ilu cul­tiva totu numai romani si in parte bulgari. Unii proprietari ne asigura, ca numai in districtulu Ialo­­mitiei ara fi preste treidieci comune rurali,, in care se afla romani dein Transilvani­a, cunoscuti acolo sub nume de­­Ungureni,“, candu locuitorii cei vechi ai comuneloru sunt numiţi de catra ceia „Cojani“; de alta­ mentrea coloniile ardelene se cunoscu după portu, după pronuntiarea cuventeloru si după cativa provincialismi usitati numai in Transilvani­a. După vreo siese ani dela casula memorata despre coloniile nemtiesci se audita in camer­a legislativa dela Bu­curesci unele voci desperate care striga, ca regiunea deintre Buzeu si Brail’a este necultivata, deserta, pentru­ ch i lipsescu locuitorii, prin urmare ca in acelu trenutu trebue se se aduca colonii nemtiesci. Diariele au luatu atunci la goana pe acei patrioţi desperaţi, si cu totu dreptulu, pentru ca faci’a acelei regiuni a inceputu a se schimba flora nici­ unu colo­­nistu nemtiescu, chiaru si numai de candu s’a des­­chisu calea ferata intre Brail’a si Buzeu; cultiva­torii de pamentu pare ca aru fi adusi ca prin far­­m­ecu; de aceea vedi araturi si semenaturi pe di­­stantie catu bătu tunurile, pe unde inainte cu cativa ani pascea numai vitele cornute si turmele de oi. In acelasiu tempu, candu unii cerea barbatesce colonii nemtiesci, „Trompet’a Carpatiloru“ protestă in gur’a mare in contra migratiunei romaniloru ar­deleni in Romani’a dicimdu, ca aceia aru fi tramisi de nemţii austriaci că spioni, că missionari, că pre­paratori ai subjugarei si alte complimente de natur’a acestora. Dara se spune, ca acela diariu si partita sa era seduse prin mai multe corespondentie forte reutatiose, primite dela Transilvani’a si Pestea. Se poate. Intr’aceea era unu tempu, in care ch­iaru si „Romanulu“ începuse a se teme de „invasiunea“ ro­maniloru transilvani, ce e dreptu inse, dein cause cu totulu differitorie de ale altora. Cei dela Romanulu adeca tienea, ca ardelenii aru fi oameni cerbicosi, ne­­ciopliti, iubitori de dispute si certe, applecati la ura si hostilitati pe vietia, prin urmare că ei numai chtu aru înmulți aluatulu celu reu in corpulu nationale. Mai tardiu Rom. isi modifică multu acelea opiniuni, de si nu de totu, ck­ci acesta nici se poate, nici tre­bue se se intemple, ci dein contra, ardelenii inca se’si cunósca si correga defectele pe care le au. Pre candu diam­ele se certă asupra cestiunei, deca este bine scu­reu, că se se strămute in Roma­nia mulţime de romani dein Transilvani­a, proprie­tarii de moşii nu numai primiră la sine pre cei carii mergea de buna voia, ci îndemnară pe aceştia că se mai ch­iame si pe alţii cunoscuţi de ai loru. Cunos­­cemu proprietari carii ne ceru si noue, că se le tra­­mitemu de aici cite 20—30 familii romanesci, spre a le colonisă pe moşiile loru. Asia dara o vorba că o miie, migratiunea romaniloru dein Transilva- I­ni’a in Romani’a se continua plina in or’a de facta,­­ fara precurmare, mai alesu in calitate de cultivatori *) Vedi: Colonistii germani si Romani’a, de D P. Mar­ti­anu, aduo’a editiune, cu mai multe annexe si o introducere despre economi’a naţionala (de Alex. Lupascu) Bucuresci 1871, despre planurile de a colonisa tier’a cu nemţi vedi mai virtosu de la pag. 1 înainte până la pag. 20, apoi combaterea planului pana la pag. 56.

Next