Transilvania, 1878 (Anul 11, nr. 1-24)
1878-01-15 / nr. 2
14 pierea Cartaginei noua, precumu si minele de arama dela Rio Tinto din Andalusia, li au luatu Romanii dela Carthageni in florea loru cea mai splendida. Si astadi se afla colline colosali de sgura bogata de fieru, numai catu nu se mai pote afla urma, cr de unde au scosu romanii metalulu plumbosu si fierosu. In Britanica se afla la Cornwal cu multu mai inainte de venirea Romaniloru mine de cusutoriu. Romanii au deschisu mai antaiu pre insula Anglesea mine de arama. Cuptere de topitu plumbulu, cu inscriptiuni romane, de pre tempulu lui Brittanicus pana la Verus 44—169 p. Chr. s’au aflatu in Angli’a in mai multe locuri, si anume la Sommersetshire langa Mendip Hills, la Riding, Yorkshire si Derbyshire. Afara de aceste colinele de sgura scose din ustrinele romane, care au esistatu la Brierley, la Bradford si forest of Dean in Glocestershire ne arata destulu de invederatu activitatea romana. In asemenea coline de sgura s’au aflatu bani romani, si la forest of Dean unu altariu dedicatu Dieului Mars. Mai aflu de lipsa ca se amintescu minele romane care au fostu si se afla si astadi in Transilvanii, pentru ca aceste au versatu o avere colosala in thesaurulu stramosiloru nostri ai Romaniloru antici. Minele cele mai insemnate, care li au aflatu romanii in lucrare, candu cu ocuparea Daciei, au fostu fara indoiala cele dela Abrudu, Rosia, Buciumu, Vulcoiu si Criscioru , era Romanii au mai deschisu cele dela Offenbaia, Secarembu, Balsia, Almasiulu de susu si de diosu, Ruda, Zdrapti, Caraciu, Bradu, Pianulu romanescu, tóte portatóre in sinulu loru de auru in cantitati mari, argentu si fórte pucinu pluruleu dela Rocna vechia, Bai’a mare, Bai’a aspita si altele din nordulu Carpatiloru, precumu minele de sare dela Slatina din Marmatia, au fostu cultivate mai intaiu de catra Goti. Mai tote minele de sare au fostu in cea mai mare parte deschise de catra Romani, pentru ca Dacii nu au esploatatu alte mine de sare, decatu cele dela Turda si din valea Homorodului, de unde au fostu Dacii mai pre urma scosi afara din patriia loru. Pre tempulu imperatului Aurelianu transportulu de auru din minele Transilvaniei au fostu de 2452 or’ candu au fostu silitu imperatulu Marcu Aureliu pre la anulu 177 p. Cbr. a incepe alu duoilea resbelu in contra Quadiloru, pre candu venise la Carnunt, censorulu mineloru romane din Auraria major — Abrudu — cu numele Avidiu Gritta administru din minele Zeurma, Zais si Carpist a 422 u. de auru pentru suportarea speseloru belice, de ore ce acestu imperatu isi versase si averea sa privata in thesaurulu publicu, candu se începuseră mai inainte luptele la Dunăre*). De si mai toti istoricii sustient, ca cu strămutarea legiuniloru romane din Daci’a traiana pre la anulu 274 p. Chr. in Moesi’a seu Daci’a aureliana, s’aru fi curmatu tóte relatiunile dintre poporatiunea romana remasa in Daci’a traiana — ba istoricii carii nu vedu cu ochi buni pre romanii de astadi, afirma ca toata poporatiunea romana s’ar’ fi dusu dinpreuna cu legiunile romane dincolo de Dunăre — este lucru constatatu, ca acele relatiuni s’au sustienutu chiaru si pre tempulu imperatului Valente fratele lui Valentinianu I-lu, pentru ca pre candu acestu imperatu fu silitu a bate pre Goţii resculati in contra lui, cu carii se asociasera si lucratorii minerari din Tracia, au venitu la Argentia (Argesiu), unde se afla pre atunci imperatulu alungandu pre Goţii, prefectulu mineloru aurarie din Daci’a superiora cu numele Regilianu, si bucurandu-se de apropierea imperatului romana, despre care elu cugeta ca va curaţi Daci’a de nou de barbarii carii o subjugaseră, i dedu unu cristalu de auru inpunsu prin ametistu in greutate de 42 ti*). Vrendu a termina fragmentele mele istorice montanistice, nu pociu se nu amintescu, ci amu vediutu la unu omu din Gur’a-Sohodolului, — alu cărui nume vise acuma lu amu uitatu — o ruda de fieru, pe care o au aflatu arandu cu plugulu in cóst’a suduostica a délului Muncelu, cum mergi dela Câmpeni catra Vidre si Albacu. Acea ruda fiendu de o greutate estraordinaria — preste unu centenariu, atunci la cea dintaia privire nu m’au interesata, dara acum ocupandu-me cu studiulu acestei istoriere, ’mi vene amente, ce aceea au trebuitu se fia asia numitulu fractuarium alu Romaniloru, pentru ca romanii au cultivatu minele dela diua Tagbauten — atatu pre otarulu Campeniloru, Bistrei, Lupsita, Vidra de susu si de diosu, catu si la palele muntelui Biharia in mai multe parti, — era repausatulu Nicolau Boieriu dela Abrudu mi-a aretatu pre la anulu 1856 ori 1857 fiendu pre atunci june, unu ciocanu de fieru, pre care era stampatu Niulu XIII rom. Acestu ciocanu după spus’a lui Niculau Boieriu ’lu ar’ fi aflatu tatalu seu pre la anulu 1834—5 sapandu fantan’a din midiuloculu curtei sale, la una afundime de vre-o 3 orgii, de unde au scosu si surcele — ascii — de bradu si unu scaunu de lemnu de ulmu, care avea form’a scauneloru de cutîroiu, adeca cu talpigu si cu muscatare. După form’a ce o avea acelu ciocanu, sum aplecatu a crede, ca acela au fostu dinpreuna cu scaunulu de susu, o remasitia romana, si anume asia numitulu cuneos, pentru ca in tempurile mai din urma asemeni unelte nu se fabrică. *) Atatu famili’a Gritta, catu si minele Zais si Carpeni se sustienu pana in diu’a de astadi la Rosi’a Abrudului. *) Vedi H. Masius cunoscinttele Daturali si mai cu sema Woltmann si Formont Grundriss der Erdkunde.