Transilvania, 1894 (Anul 25, nr. 1-12)
1894-01-15 / nr. 1
2 omului valoarea morală, ce-li pune mai pe susit de alte fiinţe. Simţială esteticii şi etică de a iubi ce e bună şi ce este frumoşii ridică pe omii la perfecţiune şi-lfi apropiă de Dumnedeă, în desvoltarea acestui simţă morala şi esteticii stă scopulu, ce-li urmăresce educaţiunea. Pedagogia în urmărirea scopului de educaţiune recurge la sciinţa etică, ca să-i dea tipuri ideale de caractere frumoase ale omului; ea îşi ia ajutoriu ca modele anumite personaje istorice, cari prin modulă lor de viaţă, prin faptele lor, au scrutit să se apropie de acele ideale. Veneraţiunea Sânţiloră în biserică, ’şi are raţiunea şi isvorula scă în simţemântulă de admiraţiune şi iubire câtră părinţii bisericei, cari s’au distinsă prin fapte măreţe creştinescî. Din acesta veneraţiune s’a născută cultură sânţiloră şi cinstirea iconelor în biserică. Creştinii, ca se aibă înaintea ochilor, modele ale unei vieţi corecte şi pline de fapte bune, aă pusă iconele Sânţilor, nu numai în biserică, dar şi în locuinţele lor. Aă doră nu dorula de a avè în apropierea nostră pre cei iubiţi ai noştri ne face se le conservămă portretele ! ? Precum individă şi familiile, întocmai aşa şi popoarele păstréaza cu recunoscinţa şi pietate aducerea aminte de părinţii şi de binefăcătorii lor. Poporulă română, ca toate popoarele, cari aă insuită după cultură, a trebuită în lupta culturală şi de esistenţa să-şi aibă conducătorii sei, cari aă lucrată, aă jertfită şi s’aă distinsă mai multă ca alţii. Faţă de aceşti bărbaţi poporulă română va rămâne pururea recunoscătoriă. Vedeţi chipurile acestea! Ele represintă pe unii dintre cei mai aleşi bărbaţi conducători ai neamului nostru din patria nostră, cari în deceniile din urmă au muncită cu resultate mănose pentru binele poporului română. Tacă la acesta solemnitate școlară, când se așăză portretele loră în sala cea mare a edificiului de școlă, a aminti despre ceea ce au făcută ei după chic-