Tribuna, ianuarie 1905 (Anul 9, nr. 1-20)

1905-01-15 / nr. 9

Pag. 2, ne dau chiar foile ungureşti, adecă 15 inşi, vor întră la tot caşul în dietă. Şi să ne aducem aminte, că partidul poporal, când a întrat prima­ dată în parlament, a avut numai 16 membri, care azi e factor politic în Ungaria. Partidul naţionalist în dietă va schimba­­ cu desăvârşire faţa de până acum a parla­mentului ungar şi chiar numai prin fiinţa sa va documenta, că Ungaria nu este stat naţional, ci este stat poliglot. Asemenea în faţa lumii se va cunoaşte existenţa naţiona­lităţilor nemaghiare în Ungaria şi se vor auzi plângerile lor. Prin adresă cătră tron se vor expune aspiraţiunile, ce nutresc şi suferinţele, la cari sunt supuse acestea po­poare ale Ungariei, vecinie credincioase di­nastiei, tronului, şi patriei. Absurdităţile teoriilor politice ale guvernanţilor ţârii, refe­ritoare la cestiunea naţională din Ungaria, imediat vor fi reduse la adevărata lor valoare şi insanităţile domnilor miniştri nu vor ră­mânea fără răspuns, precum aceasta s-a întâmplat până acum. Cel mai mare folos al intrării în parla­ment a partidului naţionalist (român, sârb şi slovac) va fi însă acela, că clubul par­lamentar al acestui partid va organiza din nou viaţa politică a popoarelor nemaghiare şi astfel se va da cea mai clasică desmin­­ţire afirmaţiunii absurde, că pe base naţio­naliste nu se poate îngădui formarea de partide politice în Ungaria. Peste tot intrarea noastră în activitatea parlamentară încă de pe acum aruncă valuri, ale căror urmări nici aproximativ nu se pot calcula. Nou ambasador rusesc în Viena. Din Petersburg se telegrafiază : In locul contelui Cop­­nist, fost ambasador rusesc în Viena, a fost nu­mi­t principele Urusov până acum ambasador rusesc let Roma. Principele Urusov este vărul principelui răposat Gorciacoff şi dânsul lângă acesta ţi-a făcut şcoală diplomatică. A fost mai întâiu secretariu de legaţiune în Roma, apoi ministru plenipotenţiar la Bucureşti, după aceea mareşalul de curte al marelui principe Mi­chail, în unnă vice­regele Cancanului, de unde a fost numit la Bruxela ca ambasador. După re­­pătîrea baronului Mohrenhein a fost ministru ple­nipotențiar în Par­­s, în care calitate a făcut ser­­viciu extraordinare atât Franciei, cât și Rusiei. CARMEN SYLVA # P­E DUNĂRE.## 4 27 APRILIE — 3 MAIU 1904 (Urmare). Mult s’au mirat Muscalii văzând că in Ro­mânia nu se vorbeşte un bob ruseşte, deşi ei se deprinseseră să ne socotească atâta vreme drept provincie muscalească. In timpul războiului de la 1877—78,­­ţarul Alexandru al III, pe atunci principe moştenitor, spusese odată, aproape su­părat, Regelui. „Dar’ oamenii de pe aci nu vor­besc nici o limbă. Am încercat să vorbesc cu eî ruseşte, şi nu m’au înţeles!“ Regele răspunse râzând: „De bună seamă n’aţi încercat să le vorbiţi şi româneşte! Citind pe Burkhardt şi pe Schlumberger, ca­peţi o idee nouă despre migraţiunile popoarelor şi urmările lor, despre popoarele cari au poposit pe aici şi prefacerile ce au suferit. Să ne gân­dim numai la domnia de o sută de ani a Fana­rioţilor în România: limba greacă a fost multă vreme graiul celor aleşi; părinţii generaţiei de azi vorbeau încă toţi greceşte; boeriî erau mai toţi de viţă grecească. Acum s’au pierdut şi acestea: nimeni nu mai vorbeşte astăzi greceşte, dar’ cel­ ce sunt de origină greacă, se silesc s’o facă uitată, pentru a părea tot atât de patrioţi ca şi vechile şi statornicile familii româneşti. Dar’ şi acestea au nume italieneşti, albaneze, tătăreşti şi tot se deosebesc încă de cei dintâi locuitori al ţăreî, cari nu sunt representaţi decât prin ţărani. Aici există încă deosebire între stăpânul pământului şi ţăranii, cari Îi aparţin şi lucrează pentru stăpân în schimbul unei dijme din bucate, sau în schimbul unei bucăţi de pă­mânt, după învoială. Proprietarul dă ţăranului zece pogoane, pentru­ ca în schimb el să-i lucreze lui alte şapte, sau după treerat ia o parte din cereale şi lasă ce rămâne ţăranilor, cari au lucrat pentru rămăşiţa aceasta, In Dobrogea stau mai bine; acolo fiecare ţăran este proprietar de pă­mânt şi este liber stăpân de capul său, ca şi în Bulgaria şi în Turcia. Acum s’au format asoeiaţiuni de ţărani, cari cumpără moşiile proprietarilor sărăciţi. Această soluţiune pare a fi foarte bună; după codul lui Napoleon însă, care cere o împărţire egală între toţi copii, nu vor mai rămânea la­o­lalta moşiile mari, nici chiar cele cumpărate, căci se vor parcela tot mai mult. Această îmbucătăţire care se pare mai dreaptă, are însă mari neajunsuri, cari ne fac să ne gândim cu admiraţie la majo­ratele ţăranilor din Westfalia. In tot cazul Românii sunt tare îngrijaţi să-şi păstreze pământul, pentru ca să rămână destul şi pentru nepoţii lor. Intr’un anumit înţeles, aceasta este o piedică a progresului ce ar putea să-l facă ţara, dacă s’ar stabili aci capitaluri, fa­brici şi concurenţi străini; dar’ nu poţi lucra în contra simţământului poporului, pentru care pro­prietatea este cel mai scump odor. Poporul n’are tragere de inimă pentru fabrici, şi vrea să pă­streze numai pământ pentru toate generaţiile viitoare. Acum s’a început cu împământenirea vete­ranilor în Dobrogea; aici se sădeşte viţă veche în pământ nou; familii întregi şi mari se pot aşeza acolo ca proprietari liberi. Ei sunt mulţu­miţi, dar­ începutul este greu. Când este secetă nu au ce mânca şi mor de foame împreună cu vitele lor. Şi în anul acesta lipsa de ploaie apasă greu; cu frica în sîn ei îndreaptă privirea spre cer. Prin unele locuri firul de grâu abia a­ ră­sărit din pâmânt, par’că s’ar fi semănat d’abia acum, pe timp de secetă..., e de desperat. Ne-ar merge mai bine, dacă am avea indu­strii şi fabrici; dar Românului nu-i place viaţa de uzină; el nu vrea să câştige decât ce-­i trebue pentru traiu şi dupe aceea nu mai vine la muncă. Trei zile de lucru îî produc mămăligă de-ajuns pentru o săptămână întreagă; el nu simte nevoia să economisească, ca Bulgarul; cumpătat, cum este, el are nevoe numai de atât şi alt nimic mai mult. Pentru el marea primejdie este ţuica, care aceasta dispare în Dobrogea prin influenţa Turcilor şi Bulgarilor, cari nu beau nici­­odată. Călătoria noastră nu seamănă de loc cu o excursiune de turişti, de­oare­ce pretutindeni ni se pregătesc primiri călduroase şi frumoase. După ameazi ne întoarcem la Turnu-Severin, fiind pri­miţi cu muzică, urale, cântece şi facle; în asfin­ţitul soarelui priveliştea este minunat de frumoasă. Intunecându-se, avem pe vapor un prânz de cincizeci de persoane, toate autorităţile câte au loc la masa noastră. Şi după aceea seara, pe puntea vaporului iarăşi fac­e şi muzică, toţi şcolarii Liceului cântă şi ne aclamă de pe alte vapoare cu o bucurie copilărească şi cu toată căldura inimei lor. Ne facem mereu semne, şi mă gândesc la Rin, unde lumea de pe vapoare îşi trimite totdeuna salutări, chiar şi când trecă­torii nu se cunosc de loc. Dar’ aici vezi pretutindeni numai iubire şi încredere şi bucurie, că în sfîrşit suntem împreună. „TRIBUN­A“ Resultatul alegerilor in comitatul Aradului, Vehemenţa luptei. Nici odată n’au fost în Ungaria alegeri mai agitate, ca cele de ieri. Toate partidele au dus în luptă puterea întreagă, de care dispun. Opoziţia a desvoltat o energie ne­mai­pomenită, guvernul a dat curs tuturor «mijloacelor constituţionale», vorba contelui Tisza, de care dispune. Cu deosebire banul a dorit să-­şi mani­festeze puterea şi credinţa generală e, că milioanele lui Bânff­y au fost nimica toată pe lângă sumele enorme, ce s’au cheltuit din cassa partidului liberal cu ocazia aceasta. Tot astfel s’a pus în mişcare întreg aparatul administrativ şi toate şurubele, cari sunt potrivite pentru de «a convinge» pe stima­bilii alegători. Trebuie însă să recunoaştem, că ilega­lităţi făţişe, nedreptăţiri brachiale nu s’au­ făcut, ci s’a dat multă silinţă ca abusurile să fie, cât numai se poate, mascate. Candidările naţionale în comitatul­­ Aradului. Noi în comitatul Aradului am pus patru candidaturi naţionale: la Radna (Dr. Aurel Vlad), Chişineu (Ioan Russu Şirianu), Şina (Dr. Ştefan C. Pop), şi Boroşineu (Dr. Ioan Suciu). Din motive neatârnâtoare dela con­ducătorii noştri politici la Iosăşel şi Pecica de astădată nu s’au pus candidaturi naţionale. Siguri eram numai la Şiria. Cercul ace­sta îl abandonaseră chiar şi conducătorii comitatului. Radna e încă amorţită şi se află sub robia jidovilor Seidner din Bârzava şi Mak­ovitz din Radna. In Chişineu voturi româneşti sunt numai vre-o 1400 faţă 1000 voturi ungureşti, care în Boroşineu aveam contracandidat pe oligarchul archimilionar baronul Solymosi Lajos, amic intim al cont. Tisza şi candidat de fişpan al comitatului Arad. Naţionaliştii noştri au luptat însă ade­vărat luptă de eroi. Cu deosebire în cercu­­­rile Boroşineu şi Chişineu s’a dat o luptă electorală, care a pus în uimire chiar şi pe străini. La Siria am fost prea încrezuţi, iar în cercul Radna lupta s’a început cam târziu şi nu am fost purtată cu destulă energie. Peste tot am simţit foarte mult lipsa experienţelor şi cu deosebire în cercul Radna s’au făcut omisiuni de neiertat. Resultatul, să fim sinceri, e peste aş­teptările noastre. Învingerea splendidă de la Boroşineu a consternat pe conducători co­mitatului, la Şiria am învins cu majoritate mare de voturi, la Chişineu candidatul nos­­tru a rămas permanent în majoritate faţă de ceialalţi doi candidaţi unguri (liberal şi Kossuthist), şi va da o nouă luptă la balo­­tagiu. La Radna lupta deja câştigată am perdut-o noaptea, în urma neprecauţiunilor noastre şi din causa banilor enormi, ce s’au vărsat în ultimele momente asupra alegăto­rilor. Alegerea dela Boroşineu. Dela Boroşineu dela dimineaţa pe la 9 care am primit ştirea pe telefon, că par­tidul român a sosit la locul de luptă în masse mari, contact, însufleţit, bine condus şi apărat de ori­ce surprindere ori atacuri lăturalnice. Ni­ se prevestea deja o învingere­­ strălucită. Pe la oarele 12 Dr. Ioan Suciu avea­­ deja peste 700 de voturi faţă de vreo 250­­ voturi ale baronului Solymosy. Bucuria­­ noastră, cel­ ce stăteam vecinie cu urechea­ la telefon, era de nedescris. Din toate păr­ţile eram asaltaţi pentru veşti. Seara pe la oarele 7 se ştia deja, că bravul nostru amic Dr. Ioan Suciu a re­portat cea mai splendidă învingere elec-­ torală în ţara întreagă. L’a făcut de ruş­nel pe îngâmfatul boer baronul Solymosy La­jos, care chiar în cercul Boroşineului are 1­40 mii lanţe de pământ. Majoritatea votu­rilor, cu care Dr. Ioan Suciu a repus pe duşman, e peste 700. Lunca şi Valea Deznei s’au purtat brav. Mulţumită şi glorie vouă, scumpi fraţi Ro­mâni din cercul Boroşineului. Nr. 9.

Next