Tribuna, ianuarie 1910 (Anul 14, nr. 1-23)
1910-01-28 / nr. 22
Anul XIV. Arad, Vineri, 28 Ianuarie v. (11 Februarie n.) 1910 Nr. 22 ABONAMENTUL Pe un an . 24 Cor. Pe uaum. . ii . Pe o lună . 20 Nrul de Duminecă pe un an . 4 Cor. Pentru România şi America . . 10 Cor. Nrul de zi pentru România şi străinătate pe an 40 franci. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza 20. INSERŢIUNILE se primesc la administraţie. Mulţumite publice şi Loc deschis costă fiecare şir 28 fu. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon pentru oraş şi comitat 502. NUMĂR POPORAL Amil XIV. Nr. 5 In faţa alegerilor viitoare. Cu toate că nu este exclusă posibilitatea ca actualul parlament să fie încă chemat a îndeplini oarecari funcţiuni, totuşi trebuie socotit cu dizolvarea lui mai timpurie sau mai târzie. Numai cu greu se pot închipui transformări atât de radicale în gândul şi judecata partidelor coaliţioniste, ca guvernul să prindă curaj a supune actualului parlament reforma electorală. Nici alegerea suplimentară dela Igló, pentru care guvernul s’a interesat atât de mult, nu poate să schimbe părerea noastră că parlamentul, pentru care se face aceasta alegere este condamnat. Alegerea dela Igló pare a fi numai o ocaziune binevenită pentru guvern a dovedi că partidul nou află aderenţi în mijlocul alegătorilor încă înainte de ce el este înfiinţat. Cu biruinţa dela Igló guvernul a deschis campania electorală viitoare într’un mod foarte avantajos pentru dânsul. După toate probabilităţile dizolvarea nu va urma la un termen apropiat. N’are încă guvernul putinţa de a primi lupta electoral cu partidele oposiţionale. Până astăzi ţin încă frânele administraţiei prefecţii kossuthişti şi andrăssişti, şi contele Khuen, îngropat în negocieri cu Croaţii şi cu şeasăzeci şi şeptiştii, n’a găsit timp până mai ieri-alaltăieri să ia în primire ministeriul de interne. Câmpul este deci cu desăvârşire încă în mâna adversarilor politici şi ar fi o uşurinţă fără seamă ca guvernul să ia în asemeni condiţiuni desavantajoase pentru dânsul lupta electorală. Negocierile cu conţii Tisza şi Andrăssy au să fie, prin modul în care ele vor fi terminate, hotărîtoare pentru situaţia electorală a guvernului şi a partidelor. Dacă contele Khuen poate intra în luptă braţ la braţ cu capii fostului partid liberal, bătălia se dă în contra kossuthiştilor de tot soiul, şi guvernul nu este silit a se sprijini prea mult pe partidele, cari nu fac cauză comună nici cu rămăşiţele partidului liberal, nici cu kossuthiştii. Guvernul acceptează bucuros concursul acestor partide, între cari se află şi »naţionalităţile«, însă s’ar simţi mai bine, dacă n’ar fi împins în braţele lor. Este sigur că guvernul mai ales prin zugrăvirea primejdiei de-a fi aruncat în braţele clericalilor, socialiştilor şi naţionalităţilor face presiune asupra contelui Andrăssy şi reclamă sprijinul său. Dacă privim mai de-aproape situaţia electorală, vedem că într’adevăr această »primejdie« există şi că aşa numitele »naţionalităţi« sânt chemate de astădată să joace un rol important şi hotărîtor. In Cameră sânt fără cele 40, de mandate croate, 413 deputaţi. Dacă deosebim aceste 413 mandate după circumscripţii ungureşti şi neungureşti, avem 197 mandate în 21 de comitate locuite de unguri şi 216 mandate în 42 de comitate locuite de naţionalităţi. Intre comitatele ungureşti trec şi comitatele Bichiş, Cenad, Nograd şi Abauj-Torna, cu toate că populaţia lor numai dela două treimi până la trei pătrimi este ungurească. In o parte considerabilă a acestor 216 circumscripţii guvernul a învins la alegeri până acum şi contra voturilor naţionaliste prin meşteşuguri administrative, cu atât mai uşor va învinge el în cazul când ar şti să câştige voturile naţionaliste. Guvernele aşa numite liberale s’au răzimat tot timpul pe acesta circumscripţii electorale neungureşti. Opoziţia kossuthistă a găsit scut în celelalte circumscripţi ungureşti. Şi astăzi kossuthismul, purtând el orice etichetă, va căuta ca partid opoziţonist refugiu în cele 197 de circumscripţii ungureşti. Guvernul ar trebui să fie de o deosebită slăbiciune, dacă nu l-ar alunga şi din multe din acestea circumscripţii, fie prin puterea sa proprie fie cu ajutorul creştinilor sociali, cari se laudă că dispun de 23 mandate, fie cu ajutorul socialiştilor şi al democraţilor. Dacă Tisza şi Andrăssy ar merge cu guvernul, strivirea kossuthiştilor s’ar îndeplini aici şi mai uşor. Ca toate guvernele şi guvernul Khuen şi-ar îndrepta însă atenţiunea sa deosebită asupra circumscripţiilor, unde dispun şi românii, slavii şi germanii de voturi. Dacă ar şti să câştige pentru sine voturile acestora s’ar face cu neputinţă ca kossuthiştii să dobândească vre-un mandat în cele 200 de circumscripţii elekctorale. Cu cât partidele ungureşti se îndepărtează mai o corespondenţă veche a lui Teohari Antonescu. Fostul profesor de la Iaşi, regretatul Teohari Antonescu, —■ despre ale cărui cercetări în domeniul istoriei am dat câteva amănunte în unul din numerile trecute al ziarului nostru — ne arată în câteva scrisori adresate dlui Iosif Sterca Şuluţu, preşedintele »Astfel«, cât de mult ţinea să-şi vadă odată isprăvită lucrarea sa asupra »Luptelor Traianice din ţara dacilor«. Corespondenţa aceasta pe care o publicăm mai la vale ne serveşte şi ca un preţios document autentic, asupra îndărătniciei, cu care stăpânitorii noştri s’au pus dârj în calea ştiinţei, numai pentru că aceasta e tratată în limba românească. D. Suluţu, care a binevoit a ne pune la dispoziţie scrisorile în chestie le însoţeşte cu următoarele şire explicative: Sibiia, 3 Februarie 1910. Onorată Redacţiunel Am citit cu interes împărtăşirile despre păţăniile regretatului profesor universitar din Iaşi, Teohari Antonescu. Iu tocmai aşa mi te-a istorisit şi mie. Spre întregire, vă rog, să publicaţi epistolele alăturate, care vor confirma adevărul celor publicate în nr. 14, din 2 a lunei curente. Ca să-şi poată completa Antonescu lucrarea ştiinţifică, la care cu atâta plăcere şi pasiune s-a angajat, am trimis de aici pe d. fotograf Fischer, care i-a satisfăcut dorinţa, a fotografiat ruinele şi i-a trimis tabloul. Vă rog să publicaţi toate scrisorile sale, pe care vi le trimit alăturat. Eu am avut cunoştinţă personală cu Antonescu: a fost un bărbat foarte simpatic, erudit şi român adevărat. Moartea acestui savant e o pierdere naţională. Dumnezeu să-l odihnească în pace ! Primiţi, etc. Iosif Sterca Şularu. Iată acum şi corespondenţa profesorului Antonescu , Iaşi, 30 Decemvrie 1906. Mult stimate domnule Şularu, Am primit mult amabila d-voastră scrisoare, în care d-v. vă exprimaţi cu atâta bunăvoinţă asupra lucrărilor mele. Fireşte, fiecare îşi găseşte mulţămirea în sine, în dorinţa pe care o are de a deslega probleme ştiinţifice; totuşi nu simte mai puţină plăcere când primeşte încurajări şi cuvinte de laudă din partea unui cunoscător, cum este cazul cu scrisoarea d-voastră. Sper în curând să public prima parte a studiului meu asupra »Columnei traiane« şi negreşit îmi voi face plăcerea să v-o prezint. Este interesantă mai ales chestiunea »Burgurilor« pretinse săseşti care mă preocupă, Burguri care nici mai mult nici mai puţin sânt de ordine dacă. Ideea este nouă şi tocmai de aceia trebuieşte bine întemeiată şi probată; aceasta este pricina de căpetenie care mă tot sileşte să amân an de an publicaţia mea. Ori cum anul ce vine sper s’o termin. In preţioasa d-voastă scrisoare mă întrebaţi, »dacă mi-aţi dat discursurile dv. rostite anul trecut la inaugurarea Muzeului«. Din nefericire, nu; şi aş simţi o vie plăcere să le am, mai ales că tot ce priveşte cultura şi viaţa sufletească şi intelectuală a fraţilor noştri din Ardeal mă interesează, precum interesează pe toţi cei ce au dragoste pentru neamul românesc. Dorindu-vă an nou fericit, vă rog, să primiţi încredinţarea înaltei mele stime şi consideraţiuni. Teohari Antonescu, Iaşi, 5/18 ianuarie 1907. Mult stimate domnule Şuluru, încă supt impresia vie a frumoaselor cuvântări şi scrieri trimise, îmi permiteţi să vă exprim nu numai simţirile mele de adâncă mulţămire, dar şi recunoştinţa cea mai călduroasă pentru bunătatea pe care aţi avut-o impărtăşindu mi le. In ele mult îndemn spre muncă şi multă iubire de neam şi de ţară se poate sorbi. Nu’mi-e teamă s’o spun, că pentru noi românii liberi, cuvântările dv. şi duioasele amintiri din trecut au tot acelaş farmec nespus pe care 1 au pentru românii de dincolo, cari sufăr şi sânt nefericiţi. Eie mi au zugrăvit în chip magic timpurile cele tari de nestrămutată dragoste ale părinţilor noştri, atât de această parte cât şi de cealaltă a Carpaţilor. In secătuirea noastră de astăzi, a celor tineri, e bine uneori să găsim bătrâni cu sufletul mare