Tribuna, ianuarie 1910 (Anul 14, nr. 1-23)

1910-01-28 / nr. 22

Anul XIV. Arad, Vineri, 28 Ianuarie v. (11 Februarie n.) 1910 Nr. 22 ABONAMENTUL Pe un an . 24 Cor. Pe ua­um. . ii . Pe o lună . 2­0 Nrul de Duminecă pe un an . 4 Cor. Pentr­u România şi America . . 10 Cor. Nrul de zi pentru Ro­mânia şi străinătate pe an 40 franci. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza 20. INSERŢIUNILE se primesc la adminis­traţie. Mulţumite publice şi Loc de­­schis costă fiecare şir 28 fu. Manuscripte nu se îna­poiază. Telefon pentru oraş şi comitat 502. NUMĂR POPORAL Amil XIV. Nr. 5 In faţa alegerilor viitoare. Cu toate că nu este exclusă posibilitatea ca actualul parlament să fie încă chemat a îndeplini oare­cari funcţiuni, totuşi tre­buie socotit cu dizolvarea lui mai timpurie sau mai târzie. Numai cu greu se pot închipui trans­formări atât de radicale în gândul şi jude­cata partidelor coaliţioniste, ca guvernul să prindă curaj a supune actualului parla­ment reforma electorală. Nici alegerea su­plimentară dela Igló, pentru care guvernul s’a interesat atât de mult, nu poate să schimbe părerea noastră că parlamentul, pentru care se face aceasta alegere este condamnat. Alegerea dela Igló pare a fi numai o ocaziune binevenită pentru gu­vern a dovedi că partidul nou află ade­renţi în mijlocul alegătorilor încă înainte de ce el este înfiinţat. Cu biruinţa dela Igló guvernul a deschis campania electo­rală viitoare într’un mod foarte avantajos pentru dânsul. După toate probabilităţile dizolvarea nu va urma la un termen apropiat. N’are încă guvernul putinţa de a primi lupta electoral cu partidele oposiţionale. Până astăzi ţin încă frânele administraţiei prefecţii kossu­­thişti şi andrăssişti, şi contele Khuen, în­gropat în negocieri cu Croaţii şi cu şeasă­­zeci şi şeptiştii, n’a găsit timp până mai ieri-alaltăieri să ia în primire ministeriul de interne. Câmpul este deci cu desăvâr­şire încă în mâna adversarilor politici şi ar fi o uşurinţă fără seamă ca guvernul să ia în asemeni co­ndiţiuni desavantajoase pen­tru dânsul lupta electorală. Negocierile cu conţii Tisza şi Andrăssy au să fie, prin modul în care ele vor fi ter­minate, hotărîtoare pentru situaţia electorală a guvernului şi a partidelor. Dacă contele Khuen poate intra în luptă braţ la braţ cu capii fostului partid liberal, bătălia se dă în contra kossuthiştilor de tot soiul, şi guver­nul nu este silit a se sprijini prea mult pe partidele, cari nu fac cauză comună nici cu rămăşiţele partidului liberal, nici cu kossu­­thiştii. Guvernul acceptează bucuros con­cursul acestor partide, între cari se află şi »naţionalităţile«, însă s’ar simţi mai bine, dacă n’ar fi împins în braţele lor. Este si­gur că guvernul mai ales prin zugrăvirea primejdiei de-a fi aruncat în braţele cleri­calilor, socialiştilor şi naţionalităţilor face presiune asupra contelui Andrăssy şi re­clamă sprijinul său. Dacă privim mai de-aproape situaţia elec­torală, vedem că într’adevăr această »primej­die« există şi că aşa numitele »naţionali­tăţi« sânt chemate de astădată să joace un rol important şi hotărîtor. In Cameră sânt fără cele 40, de mandate croate, 413 deputaţi. Dacă deosebim aceste 413 mandate după circumscripţii ungureşti şi neungureşti, avem 197 mandate în 21 de comitate locuite de un­guri şi 216 mandate în 42 de comitate locuite de naţionalităţi. Intre comitatele ungureşti trec şi comitatele Bichiş, Cenad, Nograd şi Abauj-Torna, cu toate că populaţia lor numai dela două treimi până la trei pă­trimi este ungurească. In o parte conside­rabilă a acestor 216 circumscripţii guvernul a învins la alegeri până acum şi contra vo­turilor naţionaliste prin meşteşuguri admi­nistrative, cu atât mai uşor va învinge el în cazul când ar şti să câştige voturile na­ţionaliste. Guvernele aşa numite liberale s’au răzimat tot timpul pe acesta circum­scripţii electorale neungureşti. Opoziţia kossuthistă­ a găsit scut în ce­lelalte circumscripţi ungureşti. Şi astăzi kos­­suthismul, purtând el orice etichetă, va căuta ca partid opoziţonist refugiu în cele 197 de circumscripţii ungureşti. Guvernul ar trebui să fie de­ o deosebită slăbiciune, dacă nu l-ar alunga şi din multe din acestea circumscripţii, fie prin puterea sa proprie fie cu ajutorul creştinilor­ sociali, cari se laudă că dispun de 23 mandate, fie cu a­­jutorul socialiştilor şi al democraţilor. Dacă Tisza şi Andrăssy ar merge cu guvernul, strivirea kossuthiştilor s’ar îndeplini aici şi mai uşor. Ca toate guvernele şi guvernul Khuen şi-ar îndrepta însă atenţiunea sa deo­sebită asupra circumscripţiilor, unde dispun şi românii, slavii şi germanii de voturi. Dacă ar şti să câştige pentru sine voturile acestora s’ar face cu neputinţă ca kossu­­thiştii să dobândească vre-un mandat în cele 200 de circumscripţii elekctorale. Cu cât partidele ungureşti se îndepărtează mai o corespondenţă veche a lui Teohari Antonescu. Fostul profesor de la Iaşi, regretatul Teohari Antonescu, —■ despre ale cărui cercetări în do­meniul istoriei am dat câteva amănunte în unul din numerile trecute al ziarului nostru — ne arată în câteva scrisori adresate dlui Iosif Sterca Şu­­luţu, preşedintele »Astfel«, cât de mult ţinea să-şi vadă odată isprăvită lucrarea sa asupra »Luptelor Traianice din ţara dacilor«. Corespondenţa aceasta pe care o publicăm mai la vale ne serveşte şi ca un preţios document autentic, asupra îndărătniciei, cu care stăpânitorii noştri s’au pus dârj în calea ştiinţei, numai pen­­tru că aceasta e tratată în limba românească. D. Suluţu, care a binevoit a ne pune la dispo­ziţie scrisorile în chestie le însoţeşte cu următoa­rele şire explicative: Sibiia, 3 Februarie 1910. Onorată Redacţiunel Am citit cu interes împărtăşirile despre păţă­­niile regretatului profesor universitar din Iaşi, Teo­hari Antonescu. Iu tocmai aşa mi te-a istorisit şi mie. Spre întregire, vă rog, să publicaţi epistolele alăturate, care vor confirma adevărul celor publi­cate în nr. 14, din 2 a lunei curente. Ca să-şi poată completa Antonescu lucrarea ştiinţifică, la care cu atâta plăcere şi pasiune s-a angajat, am trimis de aici pe d. fotograf Fischer, care i-a sa­tisfăcut dorinţa, a fotografiat ruinele şi i-a trimis tabloul. Vă rog să publicaţi toate scrisorile sale, pe care vi­ le trimit alăturat. Eu am avut cunoştinţă personală cu Antonescu: a fost un bărbat foarte simpatic, erudit şi român adevărat. Moartea acestui savant e o pierdere na­ţională. Dumnezeu să-l odihnească în pace ! Primiţi, etc. Iosif Sterca Şularu. Iată acum şi corespondenţa profesorului An­tonescu , Iaşi, 30 Decemvrie 1906. Mult stimate domnule Şularu, Am primit mult amabila d-voastră scrisoare, în care d-v. vă exprimaţi cu atâta bunăvoinţă asupra lucrărilor mele. Fireşte, fiecare îşi găse­şte mulţămirea în sine, în dorinţa pe care o are de a deslega probleme ştiinţifice; totuşi nu simte mai puţină plăcere când primeşte încurajări şi cuvinte de laudă din partea unui cunoscător, cum este cazul cu scrisoarea d-voastră. Sper în curând să public prima parte a studiului meu asupra »Columnei traiane« şi negreşit îmi voi face plăcerea să v-o prezint. Este interesantă mai ales chestiunea »Burgurilor« pretinse săse­şti care mă preocupă, Burguri care nici mai mult nici mai puţin sânt de or­dine dacă. Ideea este nouă şi tocmai de­ aceia trebuieşte bine înteme­iată şi probată; aceasta este pricina de căpete­nie care mă tot sileşte să amân an de an publi­caţia mea. Ori cum anul ce vine sper s’o ter­min. In preţioasa d-voastă scrisoare mă întrebaţi, »dacă mi-aţi dat discursurile d­v. rostite anul trecut la inaugurarea Muzeului«. Din nefericire, nu; şi aş simţi o vie plăcere să le am, mai ales că tot ce priveşte cultura şi viaţa sufletească şi intelectuală a fraţilor noştri din Ardeal mă inte­resează, precum interesează pe toţi cei ce au dragoste pentru neamul românesc. Dorindu-vă an nou fericit, vă rog, să primiţi încredinţarea înaltei mele stime şi consideraţiuni. Teohari Antonescu, Iaşi, 5/18 ianuarie 1907. Mult stimate domnule Şuluru, încă supt impresia vie a frumoaselor cuvântări şi scrieri trimise, îmi permiteţi să vă exprim nu numai simţirile mele de adâncă mulţămire, dar şi recunoştinţa cea mai călduroasă pentru bunătatea pe care aţi avut-o impărtăşindu mi le. In ele mult îndemn spre muncă şi multă iubire de neam şi de ţară se poate sorbi. Nu’mi-e teamă s’o spun, că pentru noi românii liberi, cuvântările d­v. şi duioasele amintiri din trecut au tot acelaş farmec nespus pe care 1 au pentru românii de dincolo, cari sufăr şi sânt nefericiţi. Eie mi au zugrăvit în chip magic timpurile cele tari de nestrămutată dragoste ale părinţilor noştri, atât de această parte cât şi de cealaltă a Carpaţilor. In secătuirea noastră de astăzi, a celor tineri, e bine uneori să găsim bătrâni cu sufletul mare

Next