Tribuna, octombrie 1911 (Anul 15, nr. 215-238)
1911-10-14 / nr. 226
Pag. 2 Concepţii ungureşti. Zilele aceste a apărut în ziarul „Frankfurter Zeitung” o informaţie interesantă, care însă era să scape publicului mare dacă n’o salva ieri deputatul kossuthist Hath printr’o interpelaţie ce a adresat ministrului de finanţe Lukács. Numitul ziar a ridicat, la nume, perdeaua uneia din multele culise tăinuite ale moravurilor din cercurile politice ungureşti. Cetitorii au putut să creadă că priveliştea ce li s’a înfăţişat e de o natură economică, interpelaţia de ieri ,a arăta însă, că ea ascunde unghere de ale moravurilor politice generale azi în Ungaria. E vorba de culisele financiare ale Băncii Maghiare — Magyar Bank. „Frankfurter Zeitung” descoperea în comunicatul său, că şefii numitei bănci au făcut să dispară milioane din averea băncii, fără ca să evidenţieze în bilanţ modul lor de plasare. Directorul băncii însuşi avea la îndemână o sumă atât de considerabilă de „bani liberi”, încât a putut să-şi însuşească din ea o părticică de vre-o 800.000 coroane. Profitul procentual al direcţiunei e atât de considerabil, încât o intervenţie din partea statului, care e acţionarul principal al băncii (cu acţii în valoare de zeci de milioane) era indicată în gradul suprem, — ea însă totuşi n’a urmat nici până astăzi. Informaţiile aceste ale ziarului german au fost întregite de deputatul Roth cu consultarea că strânsă cu statul prin nenumărate întreprinderi ale ei şi că în direcţiunea băncii fotoliile principale sunt asigurate unor înalţi funcţionari din ministerele economice. Stările de la Magyar Bank au fost însă ventilate şi în presa ungurească, dând prilej la încăierări violente între ziare şi conducătorii băncii, ba chiar şi între doi dintre directorii ei. Ministrul Lukács a răspuns îndată interpelării lui Ráth şi acest răspuns ne luminează în toată ciudăţenia lor concepţiile dominante în cercurile politice conducătoare ale ţării. Căci iată ce a spus în rezumat ministrul: Guvernul n’are drept de intervenţie decât în cazul când stă în faţa unor simptome periculoase pentru creditul public. In ce priveşte afacerile interne ale ori şicărei bănci, numai forurile judecătoreşti sunt chemate să hotărască. Banca din chestiune nu e tovarăşa de întreprinderi a statului, acesta are numai un contract cu ea. Banca e numai reprezitanta statului pentru descurcarea anumitor afaceri ale lui. Nici parlamentul şi nici guvernul n’are competenţa legală să judece în litigiul băncii, ci numai tribunalele. Faptul că în direcţiunea băncii sunt şi funcţionari de stat e reprobabil, el se bazează însă pe un uz de douăzeci de ani deja. Până aci declaraţiile ministrului Lukács. Vedem cum el a ştiut să scape prin tangenţăşi să lase fără nici o lămurire panamalele băncii. Noi însă mai avem ceva de adăugat pentru deplina orientare generală a cetitorilor noştri. Magyar Bank e institut de bani, care a finanţat în partea cea mai mare alegerile parlamentare, punând la îndemâna tuturor guvernelor sume exorbitante pentru întâmpinarea ori şi căror fărădelegi electorale. La alegerile generale recente, după cum suntem informaţi, i-a dat faimosului Jesenszky mai multe milioane. Nu e deci un lucru de mirare silinţa guvernului de a muşamaliza nişte stări, cari ar putea să înece în noroiul lor, pe oamenii cei mai probaţi ai lui. Iată o nouă imagine din viaţa politică a civilizatorilor noştri. * Situaţia critică a guvernului austriac. Din Aziena se telegrafiază că guvernul baronului Gautsch a ajuns în pragul căderii. Tratativele sale cu Cehii pentru a-i îndupleca să intre în majoritatea guvernamentală s’au terminat. Cehii s’au învoit să sprijinească guvernul dacă li se vor acorda două portofolii ministeriale. Baronul Gautsch a comunicat aceste condiţii uniunii partidelor germane, care într-o şednţă ţinută ieri s'a declarat în contra împlinirei cererii Cehilor. Baronul Gautsch le-a dat termen de 24, de ore să revină asupra hotărîrei lor, anunţându-le că în caz contrar guvernul îşi va da demisia. Dacă partidele germane vor stărui pelângă hotărîrea lor, în locul baronului Gautsch va fi numit ministrul-preşedinte Bilinski, care va alcătui un guvern cu Cehii, Polonii şi creştin-socialii, fără concursul Germanilor. Hotărîrea partdelor germane cari au fost convocate pe azi seară la conferenţă, este deci aşteptată cu cea mai vie nerăbdare. * Consiliu de miniştri — comun. După cum se anunţă semioficios, Sâmbătă va avea loc un consiliu al miniştrilor din cele două state, în Viena, sub prezidenţia ministrului de externe contele de Aehrenthal. Din partea guvernului ungar vor lua parte la consiliu contele Khuen-Héderváry, ministrul preşedinte, Ladislau Lukács, ministrul Doi plopi. In parcul veşted dinspre lac, . . .La margine de vale, Intru ’n sfielnic, drag alint Sunându-şi foile de-argint Doi plopi doinesc a jale... ...Tn parcul veşted dinspre lac, Pe-o bancă solitară, Cu gândul veşnic călător S’aşează trist un visător In fiecare seară... . r In faţa lui, ca doi străjeri La margine de cale, y _ vDoi plopi doinesc un cântec trist, Din vârfuri şoptitoare, Doi plopi păzesc cărări pustii Şi spun drumeţilor târzii De-o dragoste şi-o floare..., Şi spun drumeţilor târzii De-o visătoare Doamnă, Ce stând pe gânduri în pridvor S’a ’ndrăgostit de-un visător Intru’n amurg de toamnă!... 1911, Octomvrie. Ti Murăşan. Intru’n cucernic, drag alint ( Sunându-şi foile de argint Doi plopi doinesc a jale... „VRIBÜHA” 27 Ostomvre n 1911 Poeme in proză. De Teodor Miron. I. — Închinare. — Ţie îţi plac cântecile, copil frumos al visului meu. Ţie îţi plac mânecile, copil iubit al sufletului meu. Ţie îţi plac cântecile, copil pierdut al dorului meu. Şi cântecile aceste sunt scrise pentru tine. Numai pentru tine. Numai tu să le înţelegi, numai tu să le simţi, numai tu să cuprinzi lumina şi căldura revărsată în ele. Cine ştie. Odată, când ochii, cari cetesc atât noroc în ochii tăi buni, se vor închide pentru totdeauna, acelaş cântec îl vei desluşi în freamătul primăvăratec al pădurei înverzite, în murmurul apelor, în adierea vântului. Şi-ţi vei aduce aminte că acelaş cântec, din care se desprinde dorul şi dragostea de viaţă, în care şopteşte chemarea tainică, l’ai mai auzit odiată dela un călător orbit de-o rază de lumină. Şi vei tresări, gândindu-te că singur el te-a iubit. Numai el te-a iubit. In calea ta s’au putut opri uimiţi şi alţii. Te-au putut petrece atâtea priviri. In faţa icoanei se trezesc atâţa din uitarea lor de sine. Mulţi îşi aduc aminte de anii nevinovatei copilării. Dar numai unul a venit să se închine. Numiai unul a ştiut să se închine Numiai călătorul străin. Şi poate printre genele tale se va furişa o lumină. Te vei gândi la nenorocul ce-i urmăreşte pe atâţia în calea lor. Cântecul iubirei, al tinereţei, al dragostei de viaţă e scris pentru tine. Nici setea de glorie. II. — Pădurea cântă. — Brazii cântă, îşi apleacă uşor vârfurile în adierea vântului călător şi cântă. Pădurea întreaga ,pare o orchestră uriaşe, care, în acordurile ei, tălmăceşte zbuciumările celui mai adânc suflet, visurile celui mai neînţeles suflet. E în cântecul acesta atâta viaţă, atâta dor şi atâtea păreri de rău. Şi-o fi având şi pădurea clipele ei de bucurie, visurile ei luminoase şi morţii ei iubiţi. Cine ştie. • Dimineaţa cântecul ei e domol, blând ca o rugăciune de fecioară. Dimineaţa, soarele cu degetele lui de aur îi netezeşte pletele împodobite cu mii de diamante. Şi pădurea cântă ca o logodnică fericită. Al ei este cel mai frumos mire. Al ei este cel mai curat aur, al ei este cel mai scump parfum. Poţi ascunde ceva în faţa celui iubit? Şi uite cum tremură fiecare rămurea. Cum îşi scutură diamantele strălucitoare în faţa celui drag şi de mult aşteptat. Şi soarele râde. Şi râsul lui lumi de finanţe şi Ladislau Beöthy, ministrul de comerţ. * Şedinţa Camerei. Şedinţa de azi a Camerei deputaţilor s’a început şi s’a terminat cu votări nominale. In discuţia reformelor militare nici nu s’a intrat. * Demisia Banului. Cum am anunţat în numărul nostru de ieri, Banul Croaţiei Tomasics şi a dat demisia. „Monitorul oficial” de azi publică un autograf regal prin care Maj. Sa îi anunţă că mi-i primeşte demisia şi-i exprimă încrederea sa neclintită. Simuafia politică. — Lukács — „omul viitorului”. — Budapesta, 26 Octomvrie. Cu sfârşitul acestei săptămâni se termină timpul fixat de guvern pentru urmarea trativelor de împăcare cu opoziţia. Deşi nimeni nu mai are nici cea mai mică nădejde în reuşita lor. Tot mai mult se înrădăcinează credinţa că ţinta acestor tratative nici n’a fost o înţelegere cu partidele opoziţioniste, ci provocarea unei desbinări între cele două partide independiste de sub şefia lui Kosuth şi Justh, —şi izolarea justhiştilor. Contele Tisza care, c cât se pare, e tatăl tratativelor pornite de Berzeviczy, spera să ajungă această ţintă cu ajutorul chestiunii votului universal, asupra căreia partidele opoziţioniste nu sunt pe deplin înţelese. , Contele Tisza şi aderenţii săi sperau că adversarii, din ambele tabere, ai votului universal vor grăbi să aprobe o formulă care ţine seamă de aspiraţiile naţionale ale Ungurimii şi va abandona, obstrucţia împotriva reformelor militare, chiar dacă ar trebui să abandoneze şi alianţa cu justiciştii. Intrigile n’au reuşit însă. Parte fiindcă opoziţia, nu putea renunţa la combaterea reformelor militare, fără să primească maniei aplauzele, nici laurul pururea verde nu 1'a chemat la viaţă, ci iubirea ta. Numai iubirea ta. Nu l’iam scris de dragul artei. L’am scris de dragul tău. Dar poate să moară cântecul meu. Să se stingă. Să se piardă, ca şi mine, în noaptea uitărei. Ce-mi pasă. O clipă să trăiască în sufletul tău. Şi va trăi destul. O clipă nu-i adeseori veşnicie ? meu. Ţie îţi plac cântecile, copil iubit al sufletului meu. Ţie îţi plac cântecile, copil perdut al domnul meu!....