Tribuna, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 200-223)

1889-09-26 / nr. 219

Fag. 874 asemenea pas al Porţii, cu toate­ că ea fiind numai indirect interesată, totdeauna s’a ferit a lua iniţiativa. Afacerea reginei Natalia. „Pol. Korr.“ primesce din Belgrad împărtăşirea, că aşteptata hotărîre a regelui Milan în privinţa conve­nirii regelui Alexandru I, cu ma­­mă-sa a sosit. După­ cum se asigură, „regele-tutor“ a lăsat la buna chib­­zueală a regenţei de a regula detailu­­rile convenirii şi el s’a mărginit numai la acordarea aprobării principiale. — Din parte competentă se spune, că ar fi neadevărată scriea unei foi străine, că guvernul ar avă intenţia, de a presenta Scupcinei un proiect de lege privitor la expulsarea reginei Natalia din Serbia. Dealtmintrelea se vorbesce cu toată ho­­tărîrea, că Scupcina va accepta întru toate proposiţiunile guvernului, fie acele cât de energice faţă cu exregina. Aici nu are să schimbe nici singuraticele ma­­nifestaţiuni de simpatie. CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Din tractul gr.-cat. al Clujului, la 2 Oct. 1889. Precum s’a scris în acest preţuit (Jiar, în Nrul, 203 domnul protopop, rev. dn Gavrilă Pop, în 28 August­­şi-a luat rămas bun dela preoţii tractuali, denumit fiind de canonic în Blaj. Despre succesorul seu nimeni nu a vor­bit convinşi fiind toţi preoţii tractului, precum şi poporul, că acela între împregiurările de faţă, nu poate să fie mai nimerit şi mai meritat pentru tractul acesta, decât mult onor. dn. Ba­­siliu Podoabă, care, precum se scie, dela func­ţionarea sa de preot de acum 12 ani este mâna cea dreaptă a protopopului tractual. De­­când a venit dînsul în Cluj, poporul român din Cluj a devenit un popor compact, iubitor de biserica şi naţiunea sa, căci, în conţelegere cu şeful seu, n’a lăsat o Duminecă sau sărbătoare fără predică, ceea­ ce rari preoţi fac. Studen­ţilor români li-a propus doctrina religiunii, aşa că în tot anul s’au putut da examene pu­blice, stăruind la Excelenţa Sa, ca să denumească un comisar metropolitan pentru examene, care a şi fost denumit în persoana domnului bărbat Dr. Gr. Silaşi, şi aşa de atunci stu­denţii români greco-catolici sunt regulaţi şi în privinţa aceasta. Ce activitate a desvoltat acest brav preot pe terenul lăţirii meseriei între Români, cu ce zel a alergat şi a aşezat băieţi de Român la diverse meserii, alergând după dînşii Ziua noaptea şi crescând de la venirea sa aproape la 100 de elevi, numai acela o soie spune, care­­i-a fost soţ nedespărţit în greutatea aceasta şi acela este bravul învăţător I. Mu­­reşianu. Câtă greutate a avut să supoarte în vre-o 7 ani cu crescerea celor vre-o 35 elevi aduşi din Bărlad la meserie, prin ceea­ ce­­şi-a făcut merite nu numai pentru patria sa, ci şi pen­tru fraţii noştri de preste Carpaţi, ar put­a spune neadormitul director al şcoalelor nor­male din Bărlad şi preşedinte al societăţii pen­tru cultura poporului, Ioan Popescu. Apoi trac­tul Clujului, de când e organisat cum trebue? Pănă la venirea sa, dl protopop G. Pop abia a cunoscut împregiurările tractului. D-sa, ca bărbat de litere, a trebuit să se lase de ti­părirea istoriei revelaţiunii divine care o înce­puse încă ca profesor în Blaj şi să alerge prin tract Firicel de suferină, Plecai seara prin grădină Cu sînul plin de smochine. Eu preste gard când trecui Pe toate ’mi­ le perdui; Mă rugai lui Dumnezeu Să fie pe gândul meu, Să-’mi lucească puţin luna, Să aflu eu numai una. Sfânta lună când lucia Şi una când eu aflai, La mândruţa mea plecai. Neică cu curele multe Nu scoate plugul din curte, Neică numai c’o curea Scoate trei alăturea. Neicuţa cu şese boi N’are ce căta la noi, Neică cu un bou şi-o vacă Nici o seară să nu treacă. Frunză verde foaie lată, Decât cu urîta ’n vatră, Mai bine cu mândra ’n vatră, Să mâncăm pâne uscată. Decât beat şi mâncat Şi cu dracul după cap, Ah, mai bine-oiu fi flămând Şi cu mândra după gând, Să ne iubim când şi când, unde a aflat raţiociniile bisericesci şi şcolare nefăcute în unele locuri de câte 8—10 ani. A venit dl Podoabă lângă d-sa numai­decât a reînceput tipărirea şi a finit opul cel preţios pentru fiecare preot, ba a început a-­şi tipări predicele poporale, din care pănă acuma au eşit 3 tomuri şi al 4-lea e sub presă. A putut sta de lucru, căci afacerile tractuale le isprăvia notarul tractual dl Podoabă cu aşa prudenţă şi dexteritate încât în scurt timp a atras asupra sa iubirea şi recunoscinţa întregului cler şi po­por tractual. La câte şcoale nu a câştigat ajutoare însemnate, precum la şcoala din Gilău vre­o 200 fl­ de la o petrecere dată de junimea universitară, la şcoala din Suceag, la şcoala din Topa din propriul său a dat 20 fl. A cumpărat prin dexteritatea sa un fânaţ de 41 jugăre în hotarul Clujului cu 2000 fl. Banii şi-a luat împrumut pe carenţa sa, a şefului seu, a preotului din Feleac G. Pop, şi a capelanului castrens D. Pop. Şi deşi în z­iua aceea după-ameazi,i­­i-a promis pe fânaţul acela 3000 fl., a abifis de dobânda sigură de 1000 fl. şi a intabulat fenaţul pe numele fon­dului cultului tractual. Preoţii­­i-au votat mul­ţumită protocolară pentru această faptă, adusă pe altarul bisericii şi şcoalei. Căci cu veni­tele din acest fond, care astăzfi se urcă aproape la 5000 fl., se ajută şcoale tractuale, ba 4 şcoale se şi susţin, fiind altcum în pericol de a nu fi deloc. E de însemnat, că chiar unul din preoţii tractuali, cu mare vară alt­cum, deşi rugat de vre-o trei­ ori, n’a voit să fee carenţa pentru banii împrumutaţi, avend teamă de reuşita tîrgului. Acum însă îndrăsnesce a trece în tabăra inimicilor personali ai dlui Podoabă. — Aşa sânt unii oameni, ca fereastra. — Dl Podoabă a înfiinţat fondul de ajutorare al preoţilor trac­tuali în cas de mort şi moarte, care în de­curs de câţiva ani a crescut la suma de 400 fl. — A făcut statute pentru toate fondurile tractuale. — A organisat filia Someșfalău, din care antecesorii sei trăgeau numai venitele, dar’ servicii nu faceau. — Dupâ­ ce a organi­­sat-o, a abs Jis cu damia sa de dînsa, ca să poată fi ajutorat preotul din Giurfalău, care fără filia aceasta n’ar pute subsista. — Pre­­lângă aceste fapte demne, de când a venit în Cluj, — îl vedem în fruntea afacerilor noa­stre bisericesci şi naţionale, îndemnând cu blândeţe pe preoţi şi docenţi la abonarea de­­fiare şi la scoaterea cărţilor din biblioteca tractuală. — Un preot acesta, de care ar pute fi mândră ori-şi-care biserică. — Un preot, care a fost tuturor spre folos în Cluj, în în­trebări private şi publice. — Şi ce să vei fi! Inimi negre, dar’ Români mari altcum, din gură lucră pe toate căile ca să-’l scoată din Cluj. Li-a succes să-’l facă pe Excelenţa Sa dl metropolit loan Vancea să creadă, că s’ar scandaliza clerul, dacă îl va lăsa în Cluj, de­­oare­ce el este autorul atacurilor apărute în „Tribuna“ în primăvară şi afurisite mai de multe protopopiate.­­ Afacerea lui, precum se ventilează, a ajuns acolo, ca să iese din cler în capul iernii cu 4 prunci mici şi cu soţia sa morboasă acum de o jumătate de an pe pat. — Care să fie căuşele adevărate, nu se spune. — Unii, care se ţin bine infor­maţi afirmă, că Excelenţa Sa s’ar fi expri­mat, că nu are loc în archidiecesă, şi ca să simţească lovirea mai tare, s’a amânat înde­plinirea parochiei pe­­filele de iarnă, deşi s’a putut regula încă în August. — Aşteptăm cu nerăbdare urmările afacerii acesteia. — E de necrezut lucru, ca preotul acesta de model să cadă victimă persecuţiunilor înscenate din par­tea celor­ ce lucră întru ascuns. — Oare pănă când să fie expuşi persecuţiunilor cei mai ze­loşi preoţi şi bărbaţi ai noştrii? Adevend, chiar sântem cuprinşi de o adâncă indigna­­ţiune şi nemulţumire, observând, cum guver­nul maghiar pentru ai sei e părinte dulce şi bun, care nouă, naţionalităţilor ne e contrar declarat pe vieaţă şi pe moarte. Causa cu Ciangăii e un document din­tre altele multe, încuragiaţi de guvern să formează co­mitete pentru colonisarea ţinuturilor românesci cu Ciangăi şi Secui. Aceste comitete înşeală prin promisiuni pe bieţii Ciangăi şi Săcui, care şi dealtmintrelea sânt lesne crezători, naivi şi rîvnitori de a fi lu­mină­?) între popoarele neculte; deci prole­tarii şi scăpătaţii se decid să emigreze din vatra strămoşească. Moşiile statului le sânt puse la disposiţiune prelângă o amortisare uşoară, ear’ lipsind moşii de ale statului, sânt bani în tesaurul statului, ear’ cu bani ce nu poţi face? Ciangăii deci capătă moşii şi bani pen­tru edificii şi instrumente agricole, li­ se uşoară greutăţile publice, capătă şcoale şi dascăli plătiţi de stat, apoi trăesc ca copii răs­făţaţi ai unui părinte. în vremea de acum toate le pot face Maghiarii, dar’ întrebe-se ei pe ei, că drept e şi legal, ca pe contul şi în detrimentul nostru să-’şi permită luxul de a băga mâna lor în visterie, ca să scoată şi să împartă între ai lor, car’ noi dacă cerem numai o părticică mică din ce contribuim şi noi, atunci ne dau preste mână şi ne arată să cerem dela Bucuresci ! Oare drept e şi iertat de D-l leu, ca pănă când Ciangăii capătă toate dela stat, noi se fim supuşi statului de a plăti contribuţiuni grele, pentru care în urmă sântem lipsiţi de vite, de bucate şi chiar de moşie? Câte exemple nu s’ar pute aduce, din care s’ar vede cumpăna falsă, cu care ni­ se măsură nouă, tăcem însă, le cunoascem prea bine, căci noi le simţim greutatea. Tocmai caşul cu Ciangăii documentează o lipsă de măsură dreaptă, un atac contra naţiunii noastre, o violare a legilor d-ereesci şi omenesci, căci nimeni în lume nu va pute­a face, că e cu cale a întrebuinţa avutul cuiva spre nimicirea lui. Fie însă siguri Maghiarii, că scopul nu ’şi­’l vor ajunge. Din noi Maghiari ei nu vor face, căci seminţiile din una şi aceeaşi rasă se pot amalgamisa, dar’ un popor din o rasă euro­peană aleasă, cu putere de vieaţă, nu poate fi înghiţit şi cutropit de o rasă asiatică, care nu ’şi-a perdut încă însuşirile primitive. O seim aceasta din pradă, căci sântem păţiţi. Hunii, Avarii şi alte seminţii asiatice, de care întreagă Europa se spâimânta, tot cu noi şi între noi au fost sute de ani, dar’ noi tot trăim, căci noi şi în suferinţe sântem des­toinici a trăi. Maghiarii, un popor mic şi neînsemnat, au fost norocoşi,­­şi-au acultat o posiţiune deamnă de invidiat, şi totuşi nu pot amalga­misa pe nimeni, afară de Ovrei, o altă se­minţie asiatică, dar’ această cucerire ţine nu­mai de noi până mai apoi când din Csáky car’ se face Kohn. Nu cu puterea dilor maghiari, şi cu bru­talitatea ne veţi pute cuceri ca să faceţi o Un­garie tare şi solidară, ci prin iubire. După­ cum vă vedem faptele, dobândiţi multe, dar’ iubirea noastră nici de­cât nui.—­nictrim. Din comitatul Hunedoarei, 2/10 1889. Ciangăi şi iarăşi Ciangăi. Comitatul Hunedoarei şi în special ţinu­tul Hunedoarei, Devei şi Geoagiului au să fie cultivate. O raclii, un soare, o ceată de îngeri, o colonie făcătoare de minuni trimite pronia dumnec­eească din voinţa lui Tisza şi din graţia naţiunii maghiare în comitatul Hu­nedoarei, ca în calitate de misionari, pe noi, vechii locuitori ai acestui comitat, să ne ridice din noianul întunecimii, să ne cultiveze şi să ne înveţe ceea­ ce noi de noi nu sântem des­toinici a ne însuşi. Această ceată de îngeri, aceşti misio­nari învestiţi cu darul de a face minuni sânt Ciangăii. E lucru nediscutat, că guvernul, — în mod mijlocit, — stă în fruntea acestor miş­cări de colonisaţiune a poporului „ales“ prin­tre naţionalităţi, ca aceste să capete un ghiold în spate, iar­ poporul „ales“ să se consoli­deze în ori-şi-se mod şi să gătească calea cătră o Ungarie naţională-maghiară. Aşa trebue să vorbim, căci altul nu poate fi scopul. Scopul e bun şi frumos, şi ar fi de laudă, dacă şi mijloacele conducătoare la scop ar fi drepte şi legale. Cum vedem însă mijloacele conducă­toare la scop pe noi deloc nu ne încântă, ba TRIBUNA CRONICĂ. Pentru Arch­iducesa Maria Valeria s’a cumpărat castelul Ennsegg la Enns, unde va locui după­ ce se va mărita. Castelul aparţinea oare­când conţilor Auersperg, în tim­pul din urmă era proprietatea contesei Fürs­tenberg.* Vânătoarele dela Gurghiu, la ordinul Maiestăţii Sale, nu vor ave loc anul acesta. * Inspectori pentru gimnasiile ardele­nesc! Ministrul de culte r. n. a numit pentru anul viitor şcolastic pe Iosif Elischer, di­rectorul de studii în Sibiiu, de inspector şcolar­­ pentru toate gimnasiile evangelico-augustine din Ardeal, mai departe pentru gimnasiile re­formate din Orăştie, Sepsi-St.­Georgiu şi Odor­­heiul-săcuesc, în urmă pentru gimnasiile ro­mâne din Braşov şi Brad. Directorul de studii din Cluj, Béla Erödi, e numit inspec­tor şcolar pentru gimnasiile reformate din Cluj, Murăş-Oşorheiu şi Zălau, apoi pentru gimnasiul unitar din Cluj. * O rugăminte. De când dl I. Slavici s’a întors la Sibiiu, mulţi dintre amicii noştri trimit material destinat pentru „Tribuna“ la adresa d-sale, care scrisorile particulare destinate pentru d-sa adese­ori sânt adresate la redacţiunea „Tribunei“. Deoare­ce dl I. Slavici nu a primit, după întoarcerea sa în mijlocul nostru, posiţiunea, pe care o avuse mai nainte la redacţiunea „Tribunei“, ru­găm pe amicii noştri să trimită materialul de­stinat pentru „Tribuna“ la adresa redac­­ţiunii, care scrisorile particulare destinate pentru dl Slavici la locuinţa d-sale, strada Pintenului (Sporer-Gasse) Nr. 25. * Exposiţie de poame în Sibiiu. Ieri s-a deschis în „Gesellschaftshaus“ exposiţia de poame, arangiată de reuniunea economică a cercului Sibiiului. Exposiţia e deschisă în toată­­jiua dela 8 oare dimineaţa pănă seara. * De ale bisericii serbescî din Ungaria. Din Neoplanta se împărtâşesce, că comite­tul congresului bisericesc sârbesc ’şi-a terminat alaltăieri consultările sale de patru cifre- S’au fost votat mai multe stipendii şi s’au acordat din fondul naţional împrumu­turi în sumă de 60.000 fl. De convocarea congresului bisericesc încă a fost vorbă, dar’ nu s’a luat nici o hotărîre în această pri­vinţă. Cu finea lui Octomvrie se va con­voca sinodul diecesan, care va hotărî asupra acestei cestiuni, aşa că se poate admite, că congresul se va întruni în decursul acestui an. * Banii de hârtie în Ungaria. Comi­siunea pentru controlarea datoriei pendente a statului, în şedinţa ei de la 4 Octomvrie a. c. a aflat, că în Ungaria circulează în bani de hârtie următoarele sume: în bancnote de 1 fl. 75,558.603 fl. în bancnote de 5 fl. 126,541.150 fl., iare în bancnote de 50 fl. 141,281.500 fl., laolaltă 343,381.253 fl. După datele minis­terului comun de finance, în hârtii de valoare circulează 68,617.190 fl. Așadară banii de hârtie representa o valoare de 411,998.443 fl. * Monumentul dela Piski în memoria honvezilor că ajuţi acolo e deja în lucrare. Deoare­ce pentru lucrările ridicării monu­mentului mai este lipsă de 500 fl., comitetul pentru ridicarea monumentului face apel la „patrioţi“, ca să mai adune şi aceşti bani. • Oficiul telegrafic din Oradea-mare a avut binișor de lucru cu ocasiunea toastu­lui ministrului-președinte Tisza. S’au expedat din Oradea-mare 126 telegrame cu 26.559 cuvinte, au sosit 179 telegrame cu 3458 cu­vinte, s’au manipulat 168 telegrame cu 6526 cuvinte, laolaltă 413 telegrame cu 36.576 cuvinte.* Episcop în Alba-regală, în locul ră­mas vacant prin moartea episcopului Pauel, va fi numit în curând canonicul și camerarul papal contele Carol Csâky. El s’a născut în 1852, e prin urmare numai de 37 ani. Carol Csâky e cumnatul contelui Taaffe și vă­rul ministrului de culte Csâky. * Hymen. Dl Ioan Frâncu, absolvent în teologie, îşi va sărba cununia cu domni­şoara Maria Morariu, fiica lui Ştefan Mo­rariu din Săsciori, la 1/13 octomvrie a. c. în biserica gr.-or. din Săsciori. * Sănătatea reginei Elisabeta din România. „Constituţionalul“ aduce următoarea scrie: Sănătatea M. S. reginei României nu e tocmai pe deplin satisfăcătoare, după cum ni se afirmă din cercurile oficiale. Din această cauză, regina noastră va mai sta, se orice, încă patru sau cinci luni în străinătate. * întărirea partidului naţional-liberal din România. Atât foile de dincolo, cât şi depeşile ce le primesc Ziarele străine spun, că vechiul parlamentarian M. Cogâlni­­ceanu se va uni cu partidul naţional­­liberal, pentru a combate guvernul con­servator al dlui Lascar Catargiu. * înarmările Rusiei. „Standard“ pri­mesce din Constantinopol următoarea comunicare (Trupele rusesci de la gra­niţa României au fost întărite în mod considerabil în luna trecută. * ţ zile critice în 1889. Rudolf Falb a publicat un călindar al Z'lelor critice pe anul viitor. Iată Z'lele'. De prima ordine 20 Ianuarie, 19 Februarie, 20 Martie, 31 Iulie, 30 August și 28 Septemvrie. De a doua or­dine: 5 și 19 Aprilie, 4 Maiu, 3 Iunie, 4 Iulie, 13 Octomvrie, 12 Noemvrie și 12 Decemvrie. De a treia ordine: 6 Ianuarie, 5 Februarie, 18 Maiu, 17 Iunie, 17 Iulie, 15 August, 14 Septemvrie, 26 Noemvrie și 26 Decemvrie. * Holera. Din Petersburg se scrie cu data de 3 Oct., că holera a izbucnit la Rast (Persia). Rusia a luat în această privinţă mă­surile trebuincioase. Teatru. Sâmbătă seara s-a jucat de pri­­ma­ oară pe scena acestui teatru „Die beiden Leonoren“, comedie în 4 acte de Paul Lin­dau. Piesa, încâtva, e comedie de moravuri, încurcătura lipsesce mai de tot în piesă şi, din lipsa unităţii de timp, în actele din urmă acţiunea nu e strîns legată ca în actele prime. Nevasta unui consilier de justiţie se înamo­rează de un consul, flăcău de lume, care de­­asemenea e înamorat de nevastă. Ea e ti­­nără, bărbatul ei bătrân. "Unchiul consulului, burlac în vîrstă, ameninţă pe nepotul seu cu „un codicil la testament“, dacă nu va înceta să curtenească nevestei, totodată el îşi dă si­­linţa, ca să facă atent pe prietenul seu, consilie­rul de justiţie, că oare­ cine îi strică cu dra­gostea casa, într’aceea vine acasă din pen­sionat Leonora, fata consilierului; consulul se îndrăgesce în faţă şi rupe relaţiunile cu ma­­mă-sa. Piesa se sfîrşesce cu logodna Leono­­rei, a fetei cu consulul. Piesa a fost jucată bine. Domnişoara Erna Förster, ca nevasta consilierului, a jucat cu destulă siguritate a mişcărilor şi cu price­pere de rolă. Naivă în purtare şi vorbă, d-ra Robe, ca Leonora fata, a jucat cu adevărat farmec artistic scenele ei; a şi avut un rol potrivit puterii ei de a manifesta sentimentele unui suflet bun şi naiv-copilăresc. Dl Niedl a jucat pe consilierul Kaiser într’un fel de in­ gestiuni şcolare. O carte de cea mai mare trebuinţă. I. Germanii au pentru şcoalele poporale „Amicul copiilor“ de Rachow, carte, care cuprinde în sine minimul materialului de în­văţământ ce-’l pretinde didactica pentru cul­tura generală a copiilor din aceste şcoale. Maghiarii au „Falusi iskolások könyve“, compusă de Dr. Emericzy Géza, Gyerteyánffy István, Dr. Kiss Áron pentru cele 4 cursuri superioare ale şcoalei poporale, în care, afară de această carte, se mai folo­­sesce numai abcdlarul în anii cei doi dintâiu şi cel mult cartea de religiune şi morală, precum şi magazia de teme din comput. Pentru Germanii din Ungaria, Dr. Eme­riczy Géza a tradus şi respective a prelucrat cartea pomenită mai înainte, car’ şcoalele primare din România sunt puse în posesiunea aşa numitei: „Carte de cetire, prelucrată de învăţătorii asociaţi: Dr. Barb Constantinescu, Lambrior, Dr. Aug. Laurian, Şt.ef. C. Michailescu, I. Manliu“. „Această carte de cetire“, se face în pre­faţă, „prelucrată pentru învăţământul primar, se împarte în trei părţi şi este destinată pen­tru clasele II., III. şi IV. primare, în pri­vinţa cunoscinţelor aflate într’însele, cele trei părţi ale cărţii acesteia formează un întreg. „Planul urmărit“, se şane mai departe, „după­ cum se poate cunoaste la prima vedere, a fost ca să corespundă unei trebuinţe prac­tice, aşa ca în şcoalele sătesci cartea de ce­tire să fie prelângă aledar singura carte tre­buincioasă şcolarilor“. Nu voiu insista mult asupra cuprinsului acestei cărţi, asupra bunătăţii şi importanţei ei. Partea I. cuprinde 153 pagine cu 142 piese sau bucăţi de lectură, dintre care 99 sânt în presă — descrieri şi naraţiuni, — 21 sânt poesii, 9 bucăţi consistă din proverbe, — 115 de toate, — 8 bucăţi ghicitori şi 5 dia­­loage, apoi 35 ilustraţiuni. Bucăţi în care se cuprinde religiune şi morală sânt 62, cunoscinţe geografice se cu­prind în 13, cunoscinţe istorice în 6, din is­toria naturală și economie în 38. Celelalte sunt descrieri de obiecte artificiale și ghicitori. Partea a II., pentru clasa a III., consistă din 172 piese — pe 221 pagine, —­ din care 92 în presă, 33 poesii, 15 piese proverbe. — Nr. 219 de aplause, o întrupare nimerită a tipului croit de autor. Rolul lui Wieberg, unchiul consulului, caraghios în neputinţa lui de a spune ce voesce, a fost jucat de dl Freitag cu atâta destoinicie, încât ai crede, că mai bine nu se poate. Ridicolul acestui tip de un­­chiu nu-­l privesci de meritul autorului, ci mai mult al actorului. Consulul a fost jucat de dl K­autsch; jocul a fost natural şi mi­mica corectă. Deasemenea ,şi-a înţeles rolul dna Müller, ca guvernantă, şi dl Swoboda, ca doctor. Au mai păşit pe scenă, în role se­cundare, domnişoara Marietta şi dl Berger. Teatru a fost bine cercetat.— Aseară s’a representat „Der Hoff­­­arr“ (Nebunul de curte), operetă roman­­tică­ comică de Hugo Wittmann şi Iuliu Bauer. Sunetul operetei e luat din istorie şi timpul acţiunii e secolul al 16-lea, în general opereta e foarte drăgălaşe şi fiecare act conţine o mulţime de intermezauri co­mice ce excită în mare măsură nervii de rîs ai publicului. Teatrul încă a fost foarte bine cercetat, s’ar pute­a‘ce îndesuit, ceea­ ce e­a se atribui atât curiosităţii faţă cu piesa aceasta, cât­ şi Zilei de Duminecă. Actorii ’şi-au şi dat toată silinţa a satisface aşteptărilor publicului şi cu toţii au jucat cu multă vioiciune şi în­­demânătăcire, în special dl Hans Swoboda (Archibald de Zornosa, locotenent de trabanţi), care nu mai găta cu anecdotele sale ce le po­­vestia la toată lumea şi, nevoind odată să-­l asculte nimenea, a început să istorisească unui băiat povestea lui despre văduva de cardinal (Die Geschichte von der Cardinalswittwe), a fost des aplaudat şi cu ocasiunea cântării unor complete chiar de două­ ori chiemat pe scenă. Deasemenea au fost distinşi din partea publi­cului cu aplause dese de Indra (Carillon), care­­şi-a jucat excelent rolul unui nebun de curte, şi dna Wolff-Seletzky (Yvonne), căreia ’i­ s’a presentat un buchet frumos din incidentul primului ei pas pe scenă în sezonul acesta. D-şoara Ludovica Wallner (Felisa d’Amores) a cântat şi de astădată cu cunoscuta­’i vervă şi a secerat dese şi îndelungate aplause, de ase­menea şi tenoristul Rust (Prinţul Iuliu, nepo­tul regelui Philipp de Navarra), despre care trebue să notăm, că a soitit să joace preste toată aşteptarea rolul tinărului prinţ, care timp îndelungat a fost crescut ca fată şi în urmă prin descoperirile nebunului de curte a păşit ca pretendent de tron. Bine au fost jucate şi rolurile mai secundare, ale dlui Igo Berger (Contele Rivarol, colonelul trabanţilor), dnei Müller (Corisanda, contesa de Pompignan), dlui Freytag (cancelarul) şi celelalte. Corurile au fost bune şi o parte însemnată din meritul succesului general compete și dirigentului Carol Hrubecz.

Next