Tribuna, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 200-223)
1889-09-26 / nr. 219
Fag. 874 asemenea pas al Porţii, cu toate că ea fiind numai indirect interesată, totdeauna s’a ferit a lua iniţiativa. Afacerea reginei Natalia. „Pol. Korr.“ primesce din Belgrad împărtăşirea, că aşteptata hotărîre a regelui Milan în privinţa convenirii regelui Alexandru I, cu mamă-sa a sosit. După cum se asigură, „regele-tutor“ a lăsat la buna chibzueală a regenţei de a regula detailurile convenirii şi el s’a mărginit numai la acordarea aprobării principiale. — Din parte competentă se spune, că ar fi neadevărată scriea unei foi străine, că guvernul ar avă intenţia, de a presenta Scupcinei un proiect de lege privitor la expulsarea reginei Natalia din Serbia. Dealtmintrelea se vorbesce cu toată hotărîrea, că Scupcina va accepta întru toate proposiţiunile guvernului, fie acele cât de energice faţă cu exregina. Aici nu are să schimbe nici singuraticele manifestaţiuni de simpatie. CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Din tractul gr.-cat. al Clujului, la 2 Oct. 1889. Precum s’a scris în acest preţuit (Jiar, în Nrul, 203 domnul protopop, rev. dn Gavrilă Pop, în 28 Augustşi-a luat rămas bun dela preoţii tractuali, denumit fiind de canonic în Blaj. Despre succesorul seu nimeni nu a vorbit convinşi fiind toţi preoţii tractului, precum şi poporul, că acela între împregiurările de faţă, nu poate să fie mai nimerit şi mai meritat pentru tractul acesta, decât mult onor. dn. Basiliu Podoabă, care, precum se scie, dela funcţionarea sa de preot de acum 12 ani este mâna cea dreaptă a protopopului tractual. Decând a venit dînsul în Cluj, poporul român din Cluj a devenit un popor compact, iubitor de biserica şi naţiunea sa, căci, în conţelegere cu şeful seu, n’a lăsat o Duminecă sau sărbătoare fără predică, ceea ce rari preoţi fac. Studenţilor români li-a propus doctrina religiunii, aşa că în tot anul s’au putut da examene publice, stăruind la Excelenţa Sa, ca să denumească un comisar metropolitan pentru examene, care a şi fost denumit în persoana domnului bărbat Dr. Gr. Silaşi, şi aşa de atunci studenţii români greco-catolici sunt regulaţi şi în privinţa aceasta. Ce activitate a desvoltat acest brav preot pe terenul lăţirii meseriei între Români, cu ce zel a alergat şi a aşezat băieţi de Român la diverse meserii, alergând după dînşii Ziua noaptea şi crescând de la venirea sa aproape la 100 de elevi, numai acela o soie spune, carei-a fost soţ nedespărţit în greutatea aceasta şi acela este bravul învăţător I. Mureşianu. Câtă greutate a avut să supoarte în vre-o 7 ani cu crescerea celor vre-o 35 elevi aduşi din Bărlad la meserie, prin ceea ceşi-a făcut merite nu numai pentru patria sa, ci şi pentru fraţii noştri de preste Carpaţi, ar puta spune neadormitul director al şcoalelor normale din Bărlad şi preşedinte al societăţii pentru cultura poporului, Ioan Popescu. Apoi tractul Clujului, de când e organisat cum trebue? Pănă la venirea sa, dl protopop G. Pop abia a cunoscut împregiurările tractului. D-sa, ca bărbat de litere, a trebuit să se lase de tipărirea istoriei revelaţiunii divine care o începuse încă ca profesor în Blaj şi să alerge prin tract Firicel de suferină, Plecai seara prin grădină Cu sînul plin de smochine. Eu preste gard când trecui Pe toate ’mi le perdui; Mă rugai lui Dumnezeu Să fie pe gândul meu, Să-’mi lucească puţin luna, Să aflu eu numai una. Sfânta lună când lucia Şi una când eu aflai, La mândruţa mea plecai. Neică cu curele multe Nu scoate plugul din curte, Neică numai c’o curea Scoate trei alăturea. Neicuţa cu şese boi N’are ce căta la noi, Neică cu un bou şi-o vacă Nici o seară să nu treacă. Frunză verde foaie lată, Decât cu urîta ’n vatră, Mai bine cu mândra ’n vatră, Să mâncăm pâne uscată. Decât beat şi mâncat Şi cu dracul după cap, Ah, mai bine-oiu fi flămând Şi cu mândra după gând, Să ne iubim când şi când, unde a aflat raţiociniile bisericesci şi şcolare nefăcute în unele locuri de câte 8—10 ani. A venit dl Podoabă lângă d-sa numaidecât a reînceput tipărirea şi a finit opul cel preţios pentru fiecare preot, ba a început a-şi tipări predicele poporale, din care pănă acuma au eşit 3 tomuri şi al 4-lea e sub presă. A putut sta de lucru, căci afacerile tractuale le isprăvia notarul tractual dl Podoabă cu aşa prudenţă şi dexteritate încât în scurt timp a atras asupra sa iubirea şi recunoscinţa întregului cler şi popor tractual. La câte şcoale nu a câştigat ajutoare însemnate, precum la şcoala din Gilău vreo 200 fl de la o petrecere dată de junimea universitară, la şcoala din Suceag, la şcoala din Topa din propriul său a dat 20 fl. A cumpărat prin dexteritatea sa un fânaţ de 41 jugăre în hotarul Clujului cu 2000 fl. Banii şi-a luat împrumut pe carenţa sa, a şefului seu, a preotului din Feleac G. Pop, şi a capelanului castrens D. Pop. Şi deşi în ziua aceea după-ameazi,ii-a promis pe fânaţul acela 3000 fl., a abifis de dobânda sigură de 1000 fl. şi a intabulat fenaţul pe numele fondului cultului tractual. Preoţiii-au votat mulţumită protocolară pentru această faptă, adusă pe altarul bisericii şi şcoalei. Căci cu venitele din acest fond, care astăzfi se urcă aproape la 5000 fl., se ajută şcoale tractuale, ba 4 şcoale se şi susţin, fiind altcum în pericol de a nu fi deloc. E de însemnat, că chiar unul din preoţii tractuali, cu mare vară altcum, deşi rugat de vre-o trei ori, n’a voit să fee carenţa pentru banii împrumutaţi, avend teamă de reuşita tîrgului. Acum însă îndrăsnesce a trece în tabăra inimicilor personali ai dlui Podoabă. — Aşa sânt unii oameni, ca fereastra. — Dl Podoabă a înfiinţat fondul de ajutorare al preoţilor tractuali în cas de mort şi moarte, care în decurs de câţiva ani a crescut la suma de 400 fl. — A făcut statute pentru toate fondurile tractuale. — A organisat filia Someșfalău, din care antecesorii sei trăgeau numai venitele, dar’ servicii nu faceau. — Dupâ ce a organisat-o, a abs Jis cu damia sa de dînsa, ca să poată fi ajutorat preotul din Giurfalău, care fără filia aceasta n’ar pute subsista. — Prelângă aceste fapte demne, de când a venit în Cluj, — îl vedem în fruntea afacerilor noastre bisericesci şi naţionale, îndemnând cu blândeţe pe preoţi şi docenţi la abonarea defiare şi la scoaterea cărţilor din biblioteca tractuală. — Un preot acesta, de care ar pute fi mândră ori-şi-care biserică. — Un preot, care a fost tuturor spre folos în Cluj, în întrebări private şi publice. — Şi ce să vei fi! Inimi negre, dar’ Români mari altcum, din gură lucră pe toate căile ca să-’l scoată din Cluj. Li-a succes să-’l facă pe Excelenţa Sa dl metropolit loan Vancea să creadă, că s’ar scandaliza clerul, dacă îl va lăsa în Cluj, deoarece el este autorul atacurilor apărute în „Tribuna“ în primăvară şi afurisite mai de multe protopopiate. Afacerea lui, precum se ventilează, a ajuns acolo, ca să iese din cler în capul iernii cu 4 prunci mici şi cu soţia sa morboasă acum de o jumătate de an pe pat. — Care să fie căuşele adevărate, nu se spune. — Unii, care se ţin bine informaţi afirmă, că Excelenţa Sa s’ar fi exprimat, că nu are loc în archidiecesă, şi ca să simţească lovirea mai tare, s’a amânat îndeplinirea parochiei pefilele de iarnă, deşi s’a putut regula încă în August. — Aşteptăm cu nerăbdare urmările afacerii acesteia. — E de necrezut lucru, ca preotul acesta de model să cadă victimă persecuţiunilor înscenate din partea celor ce lucră întru ascuns. — Oare pănă când să fie expuşi persecuţiunilor cei mai zeloşi preoţi şi bărbaţi ai noştrii? Adevend, chiar sântem cuprinşi de o adâncă indignaţiune şi nemulţumire, observând, cum guvernul maghiar pentru ai sei e părinte dulce şi bun, care nouă, naţionalităţilor ne e contrar declarat pe vieaţă şi pe moarte. Causa cu Ciangăii e un document dintre altele multe, încuragiaţi de guvern să formează comitete pentru colonisarea ţinuturilor românesci cu Ciangăi şi Secui. Aceste comitete înşeală prin promisiuni pe bieţii Ciangăi şi Săcui, care şi dealtmintrelea sânt lesne crezători, naivi şi rîvnitori de a fi lumină?) între popoarele neculte; deci proletarii şi scăpătaţii se decid să emigreze din vatra strămoşească. Moşiile statului le sânt puse la disposiţiune prelângă o amortisare uşoară, ear’ lipsind moşii de ale statului, sânt bani în tesaurul statului, ear’ cu bani ce nu poţi face? Ciangăii deci capătă moşii şi bani pentru edificii şi instrumente agricole, li se uşoară greutăţile publice, capătă şcoale şi dascăli plătiţi de stat, apoi trăesc ca copii răsfăţaţi ai unui părinte. în vremea de acum toate le pot face Maghiarii, dar’ întrebe-se ei pe ei, că drept e şi legal, ca pe contul şi în detrimentul nostru să-’şi permită luxul de a băga mâna lor în visterie, ca să scoată şi să împartă între ai lor, car’ noi dacă cerem numai o părticică mică din ce contribuim şi noi, atunci ne dau preste mână şi ne arată să cerem dela Bucuresci ! Oare drept e şi iertat de D-l leu, ca pănă când Ciangăii capătă toate dela stat, noi se fim supuşi statului de a plăti contribuţiuni grele, pentru care în urmă sântem lipsiţi de vite, de bucate şi chiar de moşie? Câte exemple nu s’ar pute aduce, din care s’ar vede cumpăna falsă, cu care ni se măsură nouă, tăcem însă, le cunoascem prea bine, căci noi le simţim greutatea. Tocmai caşul cu Ciangăii documentează o lipsă de măsură dreaptă, un atac contra naţiunii noastre, o violare a legilor d-ereesci şi omenesci, căci nimeni în lume nu va putea face, că e cu cale a întrebuinţa avutul cuiva spre nimicirea lui. Fie însă siguri Maghiarii, că scopul nu ’şi’l vor ajunge. Din noi Maghiari ei nu vor face, căci seminţiile din una şi aceeaşi rasă se pot amalgamisa, dar’ un popor din o rasă europeană aleasă, cu putere de vieaţă, nu poate fi înghiţit şi cutropit de o rasă asiatică, care nu ’şi-a perdut încă însuşirile primitive. O seim aceasta din pradă, căci sântem păţiţi. Hunii, Avarii şi alte seminţii asiatice, de care întreagă Europa se spâimânta, tot cu noi şi între noi au fost sute de ani, dar’ noi tot trăim, căci noi şi în suferinţe sântem destoinici a trăi. Maghiarii, un popor mic şi neînsemnat, au fost norocoşi,şi-au acultat o posiţiune deamnă de invidiat, şi totuşi nu pot amalgamisa pe nimeni, afară de Ovrei, o altă seminţie asiatică, dar’ această cucerire ţine numai de noi până mai apoi când din Csáky car’ se face Kohn. Nu cu puterea dilor maghiari, şi cu brutalitatea ne veţi pute cuceri ca să faceţi o Ungarie tare şi solidară, ci prin iubire. După cum vă vedem faptele, dobândiţi multe, dar’ iubirea noastră nici decât nui.—nictrim. Din comitatul Hunedoarei, 2/10 1889. Ciangăi şi iarăşi Ciangăi. Comitatul Hunedoarei şi în special ţinutul Hunedoarei, Devei şi Geoagiului au să fie cultivate. O raclii, un soare, o ceată de îngeri, o colonie făcătoare de minuni trimite pronia dumneceească din voinţa lui Tisza şi din graţia naţiunii maghiare în comitatul Hunedoarei, ca în calitate de misionari, pe noi, vechii locuitori ai acestui comitat, să ne ridice din noianul întunecimii, să ne cultiveze şi să ne înveţe ceea ce noi de noi nu sântem destoinici a ne însuşi. Această ceată de îngeri, aceşti misionari învestiţi cu darul de a face minuni sânt Ciangăii. E lucru nediscutat, că guvernul, — în mod mijlocit, — stă în fruntea acestor mişcări de colonisaţiune a poporului „ales“ printre naţionalităţi, ca aceste să capete un ghiold în spate, iar poporul „ales“ să se consolideze în ori-şi-se mod şi să gătească calea cătră o Ungarie naţională-maghiară. Aşa trebue să vorbim, căci altul nu poate fi scopul. Scopul e bun şi frumos, şi ar fi de laudă, dacă şi mijloacele conducătoare la scop ar fi drepte şi legale. Cum vedem însă mijloacele conducătoare la scop pe noi deloc nu ne încântă, ba TRIBUNA CRONICĂ. Pentru Archiducesa Maria Valeria s’a cumpărat castelul Ennsegg la Enns, unde va locui după ce se va mărita. Castelul aparţinea oarecând conţilor Auersperg, în timpul din urmă era proprietatea contesei Fürstenberg.* Vânătoarele dela Gurghiu, la ordinul Maiestăţii Sale, nu vor ave loc anul acesta. * Inspectori pentru gimnasiile ardelenesc! Ministrul de culte r. n. a numit pentru anul viitor şcolastic pe Iosif Elischer, directorul de studii în Sibiiu, de inspector şcolar pentru toate gimnasiile evangelico-augustine din Ardeal, mai departe pentru gimnasiile reformate din Orăştie, Sepsi-St.Georgiu şi Odorheiul-săcuesc, în urmă pentru gimnasiile române din Braşov şi Brad. Directorul de studii din Cluj, Béla Erödi, e numit inspector şcolar pentru gimnasiile reformate din Cluj, Murăş-Oşorheiu şi Zălau, apoi pentru gimnasiul unitar din Cluj. * O rugăminte. De când dl I. Slavici s’a întors la Sibiiu, mulţi dintre amicii noştri trimit material destinat pentru „Tribuna“ la adresa d-sale, care scrisorile particulare destinate pentru d-sa adeseori sânt adresate la redacţiunea „Tribunei“. Deoarece dl I. Slavici nu a primit, după întoarcerea sa în mijlocul nostru, posiţiunea, pe care o avuse mai nainte la redacţiunea „Tribunei“, rugăm pe amicii noştri să trimită materialul destinat pentru „Tribuna“ la adresa redacţiunii, care scrisorile particulare destinate pentru dl Slavici la locuinţa d-sale, strada Pintenului (Sporer-Gasse) Nr. 25. * Exposiţie de poame în Sibiiu. Ieri s-a deschis în „Gesellschaftshaus“ exposiţia de poame, arangiată de reuniunea economică a cercului Sibiiului. Exposiţia e deschisă în toatăjiua dela 8 oare dimineaţa pănă seara. * De ale bisericii serbescî din Ungaria. Din Neoplanta se împărtâşesce, că comitetul congresului bisericesc sârbesc ’şi-a terminat alaltăieri consultările sale de patru cifre- S’au fost votat mai multe stipendii şi s’au acordat din fondul naţional împrumuturi în sumă de 60.000 fl. De convocarea congresului bisericesc încă a fost vorbă, dar’ nu s’a luat nici o hotărîre în această privinţă. Cu finea lui Octomvrie se va convoca sinodul diecesan, care va hotărî asupra acestei cestiuni, aşa că se poate admite, că congresul se va întruni în decursul acestui an. * Banii de hârtie în Ungaria. Comisiunea pentru controlarea datoriei pendente a statului, în şedinţa ei de la 4 Octomvrie a. c. a aflat, că în Ungaria circulează în bani de hârtie următoarele sume: în bancnote de 1 fl. 75,558.603 fl. în bancnote de 5 fl. 126,541.150 fl., iare în bancnote de 50 fl. 141,281.500 fl., laolaltă 343,381.253 fl. După datele ministerului comun de finance, în hârtii de valoare circulează 68,617.190 fl. Așadară banii de hârtie representa o valoare de 411,998.443 fl. * Monumentul dela Piski în memoria honvezilor că ajuţi acolo e deja în lucrare. Deoarece pentru lucrările ridicării monumentului mai este lipsă de 500 fl., comitetul pentru ridicarea monumentului face apel la „patrioţi“, ca să mai adune şi aceşti bani. • Oficiul telegrafic din Oradea-mare a avut binișor de lucru cu ocasiunea toastului ministrului-președinte Tisza. S’au expedat din Oradea-mare 126 telegrame cu 26.559 cuvinte, au sosit 179 telegrame cu 3458 cuvinte, s’au manipulat 168 telegrame cu 6526 cuvinte, laolaltă 413 telegrame cu 36.576 cuvinte.* Episcop în Alba-regală, în locul rămas vacant prin moartea episcopului Pauel, va fi numit în curând canonicul și camerarul papal contele Carol Csâky. El s’a născut în 1852, e prin urmare numai de 37 ani. Carol Csâky e cumnatul contelui Taaffe și vărul ministrului de culte Csâky. * Hymen. Dl Ioan Frâncu, absolvent în teologie, îşi va sărba cununia cu domnişoara Maria Morariu, fiica lui Ştefan Morariu din Săsciori, la 1/13 octomvrie a. c. în biserica gr.-or. din Săsciori. * Sănătatea reginei Elisabeta din România. „Constituţionalul“ aduce următoarea scrie: Sănătatea M. S. reginei României nu e tocmai pe deplin satisfăcătoare, după cum ni se afirmă din cercurile oficiale. Din această cauză, regina noastră va mai sta, se orice, încă patru sau cinci luni în străinătate. * întărirea partidului naţional-liberal din România. Atât foile de dincolo, cât şi depeşile ce le primesc Ziarele străine spun, că vechiul parlamentarian M. Cogâlniceanu se va uni cu partidul naţionalliberal, pentru a combate guvernul conservator al dlui Lascar Catargiu. * înarmările Rusiei. „Standard“ primesce din Constantinopol următoarea comunicare (Trupele rusesci de la graniţa României au fost întărite în mod considerabil în luna trecută. * ţ zile critice în 1889. Rudolf Falb a publicat un călindar al Z'lelor critice pe anul viitor. Iată Z'lele'. De prima ordine 20 Ianuarie, 19 Februarie, 20 Martie, 31 Iulie, 30 August și 28 Septemvrie. De a doua ordine: 5 și 19 Aprilie, 4 Maiu, 3 Iunie, 4 Iulie, 13 Octomvrie, 12 Noemvrie și 12 Decemvrie. De a treia ordine: 6 Ianuarie, 5 Februarie, 18 Maiu, 17 Iunie, 17 Iulie, 15 August, 14 Septemvrie, 26 Noemvrie și 26 Decemvrie. * Holera. Din Petersburg se scrie cu data de 3 Oct., că holera a izbucnit la Rast (Persia). Rusia a luat în această privinţă măsurile trebuincioase. Teatru. Sâmbătă seara s-a jucat de prima oară pe scena acestui teatru „Die beiden Leonoren“, comedie în 4 acte de Paul Lindau. Piesa, încâtva, e comedie de moravuri, încurcătura lipsesce mai de tot în piesă şi, din lipsa unităţii de timp, în actele din urmă acţiunea nu e strîns legată ca în actele prime. Nevasta unui consilier de justiţie se înamorează de un consul, flăcău de lume, care deasemenea e înamorat de nevastă. Ea e tinără, bărbatul ei bătrân. "Unchiul consulului, burlac în vîrstă, ameninţă pe nepotul seu cu „un codicil la testament“, dacă nu va înceta să curtenească nevestei, totodată el îşi dă silinţa, ca să facă atent pe prietenul seu, consilierul de justiţie, că oare cine îi strică cu dragostea casa, într’aceea vine acasă din pensionat Leonora, fata consilierului; consulul se îndrăgesce în faţă şi rupe relaţiunile cu mamă-sa. Piesa se sfîrşesce cu logodna Leonorei, a fetei cu consulul. Piesa a fost jucată bine. Domnişoara Erna Förster, ca nevasta consilierului, a jucat cu destulă siguritate a mişcărilor şi cu pricepere de rolă. Naivă în purtare şi vorbă, d-ra Robe, ca Leonora fata, a jucat cu adevărat farmec artistic scenele ei; a şi avut un rol potrivit puterii ei de a manifesta sentimentele unui suflet bun şi naiv-copilăresc. Dl Niedl a jucat pe consilierul Kaiser într’un fel de in gestiuni şcolare. O carte de cea mai mare trebuinţă. I. Germanii au pentru şcoalele poporale „Amicul copiilor“ de Rachow, carte, care cuprinde în sine minimul materialului de învăţământ ce-’l pretinde didactica pentru cultura generală a copiilor din aceste şcoale. Maghiarii au „Falusi iskolások könyve“, compusă de Dr. Emericzy Géza, Gyerteyánffy István, Dr. Kiss Áron pentru cele 4 cursuri superioare ale şcoalei poporale, în care, afară de această carte, se mai folosesce numai abcdlarul în anii cei doi dintâiu şi cel mult cartea de religiune şi morală, precum şi magazia de teme din comput. Pentru Germanii din Ungaria, Dr. Emericzy Géza a tradus şi respective a prelucrat cartea pomenită mai înainte, car’ şcoalele primare din România sunt puse în posesiunea aşa numitei: „Carte de cetire, prelucrată de învăţătorii asociaţi: Dr. Barb Constantinescu, Lambrior, Dr. Aug. Laurian, Şt.ef. C. Michailescu, I. Manliu“. „Această carte de cetire“, se face în prefaţă, „prelucrată pentru învăţământul primar, se împarte în trei părţi şi este destinată pentru clasele II., III. şi IV. primare, în privinţa cunoscinţelor aflate într’însele, cele trei părţi ale cărţii acesteia formează un întreg. „Planul urmărit“, se şane mai departe, „după cum se poate cunoaste la prima vedere, a fost ca să corespundă unei trebuinţe practice, aşa ca în şcoalele sătesci cartea de cetire să fie prelângă aledar singura carte trebuincioasă şcolarilor“. Nu voiu insista mult asupra cuprinsului acestei cărţi, asupra bunătăţii şi importanţei ei. Partea I. cuprinde 153 pagine cu 142 piese sau bucăţi de lectură, dintre care 99 sânt în presă — descrieri şi naraţiuni, — 21 sânt poesii, 9 bucăţi consistă din proverbe, — 115 de toate, — 8 bucăţi ghicitori şi 5 dialoage, apoi 35 ilustraţiuni. Bucăţi în care se cuprinde religiune şi morală sânt 62, cunoscinţe geografice se cuprind în 13, cunoscinţe istorice în 6, din istoria naturală și economie în 38. Celelalte sunt descrieri de obiecte artificiale și ghicitori. Partea a II., pentru clasa a III., consistă din 172 piese — pe 221 pagine, — din care 92 în presă, 33 poesii, 15 piese proverbe. — Nr. 219 de aplause, o întrupare nimerită a tipului croit de autor. Rolul lui Wieberg, unchiul consulului, caraghios în neputinţa lui de a spune ce voesce, a fost jucat de dl Freitag cu atâta destoinicie, încât ai crede, că mai bine nu se poate. Ridicolul acestui tip de unchiu nu-l privesci de meritul autorului, ci mai mult al actorului. Consulul a fost jucat de dl Kautsch; jocul a fost natural şi mimica corectă. Deasemenea ,şi-a înţeles rolul dna Müller, ca guvernantă, şi dl Swoboda, ca doctor. Au mai păşit pe scenă, în role secundare, domnişoara Marietta şi dl Berger. Teatru a fost bine cercetat.— Aseară s’a representat „Der Hoffarr“ (Nebunul de curte), operetă romantică comică de Hugo Wittmann şi Iuliu Bauer. Sunetul operetei e luat din istorie şi timpul acţiunii e secolul al 16-lea, în general opereta e foarte drăgălaşe şi fiecare act conţine o mulţime de intermezauri comice ce excită în mare măsură nervii de rîs ai publicului. Teatrul încă a fost foarte bine cercetat, s’ar putea‘ce îndesuit, ceea ce ea se atribui atât curiosităţii faţă cu piesa aceasta, cât şi Zilei de Duminecă. Actorii ’şi-au şi dat toată silinţa a satisface aşteptărilor publicului şi cu toţii au jucat cu multă vioiciune şi îndemânătăcire, în special dl Hans Swoboda (Archibald de Zornosa, locotenent de trabanţi), care nu mai găta cu anecdotele sale ce le povestia la toată lumea şi, nevoind odată să-l asculte nimenea, a început să istorisească unui băiat povestea lui despre văduva de cardinal (Die Geschichte von der Cardinalswittwe), a fost des aplaudat şi cu ocasiunea cântării unor complete chiar de două ori chiemat pe scenă. Deasemenea au fost distinşi din partea publicului cu aplause dese de Indra (Carillon), careşi-a jucat excelent rolul unui nebun de curte, şi dna Wolff-Seletzky (Yvonne), căreia ’i s’a presentat un buchet frumos din incidentul primului ei pas pe scenă în sezonul acesta. D-şoara Ludovica Wallner (Felisa d’Amores) a cântat şi de astădată cu cunoscuta’i vervă şi a secerat dese şi îndelungate aplause, de asemenea şi tenoristul Rust (Prinţul Iuliu, nepotul regelui Philipp de Navarra), despre care trebue să notăm, că a soitit să joace preste toată aşteptarea rolul tinărului prinţ, care timp îndelungat a fost crescut ca fată şi în urmă prin descoperirile nebunului de curte a păşit ca pretendent de tron. Bine au fost jucate şi rolurile mai secundare, ale dlui Igo Berger (Contele Rivarol, colonelul trabanţilor), dnei Müller (Corisanda, contesa de Pompignan), dlui Freytag (cancelarul) şi celelalte. Corurile au fost bune şi o parte însemnată din meritul succesului general compete și dirigentului Carol Hrubecz.