Tribuna, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 218-242)
1891-10-26 / nr. 239
Nr. 239 Anul VIII Sibiiu, Sâmbătă 26 Octomvrie (7 Noemvrie) 1891 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: lnna S5 cr., V« nu 2 fl. 50 cr., */« an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarcbie: 1 lună 1 fl. 20 cr., l/« an 3 fl. 50 cr., l/« 7 A 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: '/« an 10 franci, l/j an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numii plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE În şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Sucunesoi primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole jiefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Un număr costă Sereeri v. a. sau 15 bani rom. Crisa ministerială în România. De mai multefile foile oposiţionale din Bucuresci au adus spirea despre o crisă ministerială. Foile bine informate străine au dat chiar şi amănunte despre căuşele crisei, cause care s’ar resuma în disgustul de care a fost cuprins dl Lascar Catargiu, şeful vechilor conservatori, în a mai sta la putere şi în neînţelegerile ce ar exista între aderenţii dlui L. Catargiu şi general Florescu de de o parte şi ai dlui George Vernescu pe de altă parte. Scriile date se confirmă, „ limpida de a-fi spune, că în adevăr crisa există, că în privinţa unei remanieri toţi din cabinet sunt de acord. Discuţia, ori mai bine neînţelegerea, urmează numai asupra persoanelor ce ar fi de introdus în cabinet. Astfel pănă ce „Românul“ dădea scriea despre intrarea în cabinet a dlui Alexandru Lahovary, „limpid“ de a-fi spune, că în adevăr se discută mult, nu însă intrarea în cabinet a domnului Al. Lahovary, c ieşirea din cabinet a dlui Ilariu Isvoranu, ministru al domeniilor, a cărui demisionare se impune chiar şi printr’un vot de blam ce ’i-a dat camera în una din ultimele’i şedinţe, — a zis dl general Florescu, presidentul consiliului de miniştri. Se mai discută apoi ca la ministerul de justiţie să se numească un titular, ear’ la ministerul de externe să se numească de asemenea altă persoană. Aşa spune „Timpul“, organ al tinerilor conservatori grupaţi în giurul dlor general Manu şi Al. Lahovary. Ear’ „Naţionalul“, organ care în privinţa conducătorilor sei stă foarte aproape de dl L. Catargiu, nu zice, că nu-i aşa! Având acum în vedere, că dl Isvoranu este aderent al dlui Vernescu, că ad-interimul la justiţie îl ţine tot dl Vernescu, care dl Exarcu, actual ministru de externe, balansează mai mult înspre elementul vernescau, trebue să ajungem la conclusiunea, că o desbinare lentă, dar’ care poate să devină acută, există în sinul cabinetului actual român. Foile române nici nu mai discută a fi decât cestiunea, dacă prin remaniarea ce se impune ’i se va da cabinetului atâta tărie, încât să poată resista cu succes luptei ce va trebui să ducă deschizrându-se corpurile legiuitoare. Intrarea în cabinet a dlui Lahovary, şi poate şi a altui personagiu dintre tinerii conservatori ar fi desigur o bună achiziţiune pentru elementul conservator al cabinetului. Dl Lahovary e unul dintre distinşii bărbaţi politici şi orator al conservatorilor. Vorba e însă, dacă elementul PTS liberal al cabinetului, vernescanii, luându-se din portofoliile ce ar fi ei le deţin, nu se vor înstrăina într’atâta de catargişti, încât remaniarea ce s’ar face acum ar fi numai un preludiu la o altă criză, care ar putea să se declare după ce se vor măsura forțele în parlament. Lucrul acesta nu se poate soi decât după deschiderea parlamentelor. Ne mărginim deci a înregistra numai sgomotele ce circulă, a arăta cum stau în present lucrurile, fără a le comenta. Mai ales că orice s’ar întâmpla, noi nu putem să avem decât o singură dorinţă: progresul, binele fraţilor noştri din România. Oar’ care dintre guverne sânt mai capabile a face acest bine, nu în cadrul unei reviste se poate discuta. FOIŢA „TRIBUNE!" Valurile primăverii. Roman de Ivan Tunghenev. XXXI. (Urmare.) Sanin sa adânci în gânduri, dar’ repede își ridică apoi capul, se decisese. — Bine, mă învoesc și-’ți mulțumesc. La unu și jumătate voiu fi aici — și vom pleca împreună la Wiesbaden. Sper ca nevasta ta să nu-’mi fee în nume de rău. . . Dar’ Polesov sforăia deja. Taci din gură, — mormăi el și înfimpendu-și picioarele pe canapea, adormi dus, ca un copil. Sanin mai aruncă o privire spre el și părăsi grăbit hotelul, îndreptându-se înspre cofetăria Roselli. Trebuia să o vestească pe Gemma despre toate. XXXII. întâlni pe Gemma și pe maică-sa în cofetărie. Doamna Leonora era tocmai ocupată cu măsurarea locului dintre ferestri. Vădend pe Sanin, se îndreptă și-l salută prietenos, cu toate aceste abia își putea ascunde oarecare încurcătură. — Cuvintele d-tale de ieri, cum am putea drege și mări cofetăria îmi sună mereu prin minte. Așa cred, că aici am putea sedta două dulapuri cu oglindă. E la modă. . . . Apoi. . . — Prea bine, prea bine, o întrerupse Sarin, — fără îndoeală trebue să operăm aici o schimbare radicală. . . Dar’ te rog, vino încoaci, am să-’ți comunic ceva. Prinse de braț apoi pe doamna Leonora şi pe Gemma și le conduse în odaia de-alături. Doamna Leonora se spăria, încât îi cătu din mână măsura. Gemma deasemenea se spăria, dar’ privind cu atențiune la Sanin, se linişti îndată.Fața lui, ce e drept, era posomorită, dar’ reflecta o energie și o hotărîre deosebită. Rugă pe amândouă femeile să şeadă, car’ el rămase în picioare și, după ce-şi neterji părul bogat şi mare, le istorisi cele întâmplate cu Polesov, le spuse că vrea să plece la Wiesbaden şi le arăta posibilitatea de a vinde moșia acolo. — închipuiţi-vă norocul meu, începu el. Lucrurile au luat o întorsătură atât de favorabilă, încât poate câ nici nu trebue să mă duc în patrie. Astfel vom pute sărba nunta mai repede decât aș fi crezut. — Când trebue să pleci la Wiesbaden, întrebă Gemma. — Peste o oară, amicul meu are trăsură, mă duce cu sine. — Ne vei scrie, nu-i așa? — Fără îndoeală! îndată ce am vorbit cu acea d-na, am se vă scriu. — Spui că doamna aceasta este foarte bogată,zise fl na Leonora vrând să dee conversației ear’ un caracter practic. XXXIII. în present faci cu trenul într’o oară drumul dela Francfurt pănă la Wiesbaden; p’acea vreme trebuiau însă trei oare cu trăsura. Au schimbat de cinci ori caii. Polesov nu prea putea dormi în trăsură, ci se hăţăna în dreapta şi în stânga, dar’ mai ales cădea înainte; între dinţi ţinea ţigara, car’ de vorbit nu vorbia mai nimic; pe fereastră nu s’a uitat deloc, frumseţile naturii nu-l încântau câtuşi de puţin, ba declarase chiar că „natura e moartea lui!“ Sanin nu prea se încânta nici el de frumseţa naturii; prin suflet îi treceau cu totul alte simţiri, alte gânduri. La fiecare staţie Polesov plătia pentru cai, şi cu orologiul în mână se uita ca mai mult de o oară să nu stea în drum, care vizitiilor dădea bacşiş, fiecăruia după cum se purtase de bine. La jumătate de drum scoase din coş două portocale, şi fu atât de atent faţă cu prietenul seu, încât îi oferi una şi lui. Sanin îl privi scrutător şi începu să zimbească. Ce rîdi? întrebă Polesov rupând cu unghiile coaja portocalei. Biserică română naţională în Bucovina. Din Cernăuţi se telegrafează cu data de 4 Noemvrie următoarele: „Mare sensaţiune produce aici apariţiunea unei broşuri de 171 pagine, odată de Silvestru Daszkiewici, redactorul revistei rutene „Bucowyna“, scrisă în numele şi la mandatul membrilor mireni greco-orientali ruteni ai reuniunii rutene din Cernăuţi. Broşura tractează situaţia Rutenilor în archidiecesa din Bucovina, combate în modul cel mai aspru apologia archiepiscopuluimetropolit Morariu Andrievici, şi pretinde despărţirea archiepiscopiei greco-orientale într’o archiepiscopie română şi altă ruteanâ. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 25 Octomvrie st. v. Afaceri interne. Comisiunea economică a parlamentului a discutat regularea provisorică a raporturilor comerciale cu Turcia şi cu Bulgaria, precum şi cu Spania şi cu Portugalia. De asemenea s’a luat la discuţiune proiectul pentru exposiţiunea din Budapesta la anul 1895. Contele Apponyi ’şi-a ocupat cartirul seu general din Bacica, însoţit de statul seu major contele Apponyi a trecut la 4 Noemvrie prin Teresiopol pentru a ajunge la Zombor, unde va desvolta pentru prima dată flamura nou botezatului său partid. Din Germania, Reichstag-ul german va fi deschis la 17 Noemvrie. La ordinea 4’, se află mai multe petiţiuni şi prima cetire a proiectului de lege pentru pedepsirea comerciului cu sclavi. Din Italia. Camerele italiene sânt convocate pentru ziua de 25 Noemvrie. Tulburările din Brasilia. Scirea, care am publicat-o aseară despre spargerea congresului brasilian prin miliţie, e dovadă că guvernul brasilian s’a resolvit a face o lovitură de stat pentru a scăpa situaţiunea. Conducătorii oposiţiuni parlamentare au fost arestaţi şi clubul oposiţional s’a închis cu puterea. Politica Românilor. (Respuns lui Alexandru Mocsonyi.) Sub acest titlu „Magyar Hírlap” publică următoarea scrisoare: Onorate Domnule Redactor ! Am afirmat şi afirm, că în viitoarele alegeri au să între elemente noue pe terenul politicei şi că Românii din patrie vor să o rupă cu pasivitatea, care s’a dovedit că nu mai poate fi menţinută. Am adus probe şi în privinţa unei învoeli încheiete între guvern şi conducătorii români, probe pe care „Magyar Hírlap“ a avut bunăvoinţa să le publice. Cetesc însă a fi în „Magyar Hírlap“ o scrisoare a dlui Alexandru Mocsonyi, un fel de desminţire. Şi ce desminte dl Alexandru Mocsonyi? Nimic temeinic. Face numai declaraţii privitoare la persoana sa, se abţine însă a se pronunţa asupra lucrurilor * ce sunt în ajun a se petrece. Bun. Fără îndoeală că dl A. Mocsonyi este mai competent a-’şi marca situaţia, şi în privinţa aceasta nimeni n’are de 4*s nimic despre declaraţiile sale. El şi alt.i se declară pasivist, deoarece, — după părerea sa, — în politica oficioasă a naţiunii până acum nu s’a întâmplat nimic ce să motiveze „o schimbare“ în politica românească. Dar’ eu nici n’am vorbit de lucruri întâmplate, ci despre lucruri ce au să se întâmple într’un viitor foarte apropiat. Că ar fi negociat cineva cu Al. Mocsonyi și astfel s’ar fi stabilit vre-o învoeală, nimenea, n’a afirmat. Deasemenea nici pe fratele mai mic al dlui Al. Mocsonyi nu eul-am designat de fispan, ci am amintit, așa în treacăt, că se vorbesce despre candidatura lui. — E foarte bogată. Tatăl ei a avut milioane, pe care toate le-a moștenit ea singură. — Toate ? ea singură . . . Norocul ei ! Dar’ trebue să fie cu băgare de seamă, se nu risipească averea. D-ta să fii cuminte și neînduplecat. Nu te lăsa să fii sedus. Stiu că doresci să fii cât se poate de grabă bărbatul Gemmei . . . dar’ băgarea de seamă mai presus de toate. Nu uita, că cu cât vei vinde moșia mai scump, cu atât vei ave mai mulți bani d-ta și ea și o să rămână și . . și . . . . pentru copiii voștri. Sanin făcu o mișcare cu mânile, car’ Gemma se întoarse. — Poți fi sigură, am să fiu prevăitetor. Nu o să mă târguesC mult. Am să-’i spun suma hotărîtă. Dacă dă atâta bine, dacă nu, adio ! — Cunosci pe d-na aceasta ? — Nu! N’am văzut-o niciodată — Și când te reîntorci ? — Dacă nu mă pot înțelege, poimâne! Iar’ dacă ne am învoit, poate să mai stau or ji-doue p’acolo. La nici un cas însă n’am să întârc Jiiu. Inima ’mi-o las aici, sciţi bine . . . Ei, dar’ uite, m’am pus de vorbă, când ar trebui să mă duc la locuinţa mea, înainte de a pleca. . . Daţi-’mi mâna, să-’mi fie cu noroc, d-nă Leonora, la noi în Rusia aşa e obiceiul. — Mâna dreaptă ori cea stângă? — Cea stângă, aceasta e mai aproape de inimă. Poimâne sunt aici cu, ori fără resultat, vom vede. Am presimţire să-mi suc-Atâta am dorit a răspunde la scrisoarea lui deschisă, mai am însă de adăugat ceva în privinţa fondului cestiunii. între guvernul Szapăry şi unii bărbaţi conducători ai Românilor da, s’au urmat neigociaţiuni în privinţa politicei ce se va urma de cătră Români, în decursul căror negociaţiuni se înţelege că a fost vorba şi despre un modus vivendi. Firele au dus, prin mijlocirea unor bărbaţi intimi, de la palatul ministrului-president la Sibiiu şi la curţile altor prelaţi români. Şi nu va scrrca nimic afirmaţiunea, că până aci nu sunt semne despre vre-o „schimbare“, deoarece e vorba despre plămădirea viitorului. Ear’ dacă e să vorbim despre lucruri positive, oare domnul Al. Mocsonyi nu cunoasce părerile despre politica viitorului ale intimului lor Vincenţiu Babeş? Nu oare Babeş propagă şi a desvoltat înaintea multora părerile sale, că Românii nu pot în present să se înţeleagă şi să se învoească decât numai cu guvernul unguresc? Şi nu oare Babeş este apostolul principiului că da, trebue să se împace cu guvernul îndată ce se dă oarecare garanţie, că în cercurile ungare nu se va împedeca alegerea candidaţilor români, care în Transilvania censul se va pune pe aceeaşi basă ca în cercurile electorale ungare ? Oare aceasta nu este un semn al viitoarei „schimbări“ ce s’a desbătut în comitetul naţional român? în faţa dovezilor, simpla negaţiune nu poate resista. E lucru sciut apoi de toţi, că în conferenţa dela 1881 ţinută la Sibiiu, după propunerea lui V. Babeş s’a decis ca Românii să cuprindă într’un memorand toata plângerile lor pe care să’l presente Monarchului, în conferenţa dela 1887, ţinută tot la Sibiiu, hotărîrea aceasta s’a menţinut Ear’ memorandul nici până azi nu e gata. Nici n’are să fie. Idea aceasta a fost înmormântată înainte de aceasta cu 104‘L în conferenţa comitetului ţinută la Sibiiu. Iată cum stau lucrurile. Comitetul executiv al partidului naţional a ţinut la 24 şi 25 şedinţă la Sibiiu. Din 25 membri ai comitetului au fost de faţă 21. După ce Vincenţiu Babeş a deschis şedinţa, Iuliu Gordan a presentat memorandul de 44 coaie compus de el, memorand care ar fi să se presente Monarchului după hotărîrea conferenţei. Ear’ sfîrşitul lungilor şi animatelor discuţii a fost, că pentru proiectul lui Coroian n’au votat decât Dr. Raţiu, Barcianu, Eugen Brote, Nicolae Cristea, Dr. Vasile Lucaci. Profesorul dela Arad George Popa şi Vincenţiu Babeş nu au votat. Părerea majorităţii e deci, că acum nu e timpul oportun să se presente memorandul. Este adevărat, că pentru a salva principiul, s’a decis ca Dr. Aurel Mureşianu, redactorul „Gazetei Transilvaniei“, să compună un proiect de memoriu, dar’ acesta nu va fi presentat decât conferenţei ce se va ţine la coadă afacerea. Adio bunele mele, adio iubitele mele. . . îmbrăţişa şi sărută pe d-na Leonora, car’ pe Gemma o rugă să treacă în odaia ei, ar vrea să-’i comunice ceva . . . ceva foarte important. Voia să-’şi iee adio dela ea între patru ochi. D-na Leonora îl înțelese — și astfel nu fu câtuși de puțin curioasă a cei ce are se-și comunice Gemmei. Sanin nu fusese până acum în camera Gemmei. Puterea tainică a amorului, căldura, încântarea și dulcea timiditate se schimbau în sufletul lui atât de iute și ciudat după ce trecu pragul acesta sfânt. . . Privi fericit în giurul seu, se lăsă în genunchi înaintea fetei şi-şi ascunse fața în cutele hainei ei. — Eşti al meu, șopti Gemma, şi te reîntorci în curând, nu-i aşa, întreba ea cu voce tremurătoare. — Sunt al tău ... mă reîntorc ... răspunse Sanin cu vocea înecată. — Te aştept, iubitul meu ! Peste câteva minute Sanin grăbia deja spre locuinţa lui. Nici nu observă, că din prăvălie eşi după dînsul Pantaleone, cu părul vîlvoiu — ca şi când ar fi strigat şi ar fi ameninţat cu mânile ridicate în sus. La para 1 fără un sfert Sanin fu la Polesov. Trăsura cu patru cai aştepta deja înaintea hotelului. Văzându-’l pe Sanin, Polosov zise: A, va să zică te-ai hotărît!__Se îmbrăcă apoi de drum, își luă căciula, mantaua, își vîrî picioarele într’o blană, car’ urechile ’și le astupă cu bumbac, cu toate că era vară. Chelnerii îi arangiară pachetele, şi primăvară, care va hotărî apoi asupra sorţii memorandului. Oportunitatea timpului presentării, în genere joacă un rol deosebit în cercurile politice române. Dar’ chiar dl Al. Mocsonyi în scrisoarea adresată comitetului nu voesce să arete decât aceea, că acum nu e oportun a presenta memorandul Coroanei. Scrisoarea nu s’a cetit în comitet, dar’ organul din Timişoara al dlui Mocsonyi „Luminătorul“ va publica-o în această săptămână. Oare nu se va lua ca un semn al schimbării ce are să se opereze pe viitor şi faptul că comitetul executiv şi de astădată a pus în evidenţă oportunitatea. De ce dl Alex. Mocsonyi nu desninte afirmaţiunea că majoritatea bărbaţilor politici români sunt ani aderenţi ai activismului ? Puţină răbdare. . . La tron! Sub acest titlu guvernamentalul „Kolozsvár“ publică următorul articol în numărul seu de la 4 c. : „Ne-am obosit în a ne ocupa permanent cu ultraiştii români din părţile transilvane. A trebuit să recunoascem, că această mică, dar’ cu atât mai nealeasă societate niciodată n’are să poată fi socotită ca factor politic. Atât programa, de care se alipesc ca orbul de gard, cât şi purtarea lor de pănă acum ultraistă exclud această putinţă. „Ei n’au alt scop, alte tendinţe decât a tăgădui mereu şi a agita într’una. Aşa-’şi câştigă pânea, şi nu vor să se lase de meseria lor. Zadarnice au fost toate încercările de a-’i împăca, le a-’i apropia. Pentru că ceea ce nu se potrivesce cu meseriaşilor de a nelinişti mereu poporul şi a se menţine pe calul de băţ al popularităţii ieftine: lor nu le trebue, asupra acelora ei nici nu stau de vorbă. „în asemenea împregiurări a urmări cu atenţiune şi sistematic tulburările lor e numai o reclamă pentru dînşii, — numai sporirea mijloacelor prin care îşi continuă meseria. „Presa maghiară trebue să constate acest lucru, conform constatării se va ocupa cu aceşti bravi domni numai într’atâta, încât e neîncungiurat de lipsă. Ceea ce nu e de lipsă decât pentru îngrădirea cercului lor de activitate, lecţiile ce se scriu numai la adresa lor, criticele severe şi întemeiete ce li se adresează, ei de regulă le dau ca şi de la adresa tuturor Românilor. Prin aceste apucături consciente ei caută apoi a infiltra poporului ce stă de altfel departe de ei sentimentul urei faţă cu Maghiarii. „Avem ideci două cause pentru a ne ocupa cât se poate de puţin cu ei. „Acum însă ei fac sgomot într’un mod bătător la ochi în giurul lor. Anume, comidupă ordinele lui, nu uitară a-’i umple un coş cu mâncări, pe care-’l puseră aproape, la îndemână, să poată lua când vrea şi fără a se mai mişca dela locul seu. Dete apoi bacșiș mare la toți chelnerii, își aprinse o ţigară și făcu semn lui Sanin, ca şi cândi-ar zice: „Acum te poţi urca şi tu!“ Polesov spuse apoi vizitiului să mîne tare, dacă voesce să capete bacșiș bun. Trăsura porni în goană.