Tribuna, ianuarie 1902 (Anul 19, nr. 1-20)

1902-01-09 / nr. 5

Pag. 18 le poartă pentru ţeară, ae simt de obli­­gaţi a pretinde şi drepturi egale. Deputaţii dietali au pus chestia aceaata, fiecare în felul meu, pe tapet în parlamentul ţării şi am agrezut cu câtă obiectitate a’a desbătut tema aceasta chiar de cătră contrarii mişcării studenţeşti. In faţa valurilor însufleţite, ce a aruncat această chestie la toate naţio­nalităţile din Austria, în urma demon­straţiilor şi manifestaţiunilor impo­sante ale poporaţiunii şi ale energicei pă­şiri a esmişilor lor parlamentari, mini­strul s’a văzut silit să admită necesita­tea şi, referitor la Italieni, chiar şi în­fiinţarea unei universităţi, îndată­ ce se va fi clarificat situaţia parlamentară şi politică. Oraşe întregi şi privaţi n'au hesi­­tat nici un moment spre a sări într’aju­­tor acestei mişcări teoretice cu fapte, pu­­nănd la dispoziţie sute de mii de cor, pentru universitatea in spe. Am avut o pasiune in tot timpul acestor mişcări universitare de a fi mar­tori oculari şi de a ne câştiga convin­gerea, cât de mare este puterea unui en­­tusiasm general, care în stare este a pune pe tapet o chestie în contra tutu­ror sforţărilor contrare, vină acestea chiar de la forurile cele mai înalte ale statului. Şi pe când toate popoarele se mişcă, se agită pentru oâtstigarea drepturilor ce le compet, ce facem noi Românii atât cei din Transilvania şi Ungaria cât şi cei din Bucovina? Nimic, chiar nimic! Tinerimea conştie a tuturor popoa­relor neindreptăţite din monarchie pre­tinde cu insistenţă oroarea de universi­tăţi naţionale, bărbaţii acestor popoare în convingerea responsabilităţii şi a da­­torinţei lor faţă de neam se pun în frun­tea tinerimii şi ridică chestia la înălţi­mea ce li­ se cuvine prin tragerea ei în desbatere în parlament, care massa po­­poraţiunii recunoscând causa, pentru cari tineri şi bărbaţi au întrat în luptă, de a sa şi de sfântă, se indentifică cu con­ducătorii sei şi le sare acestora într’aju­­tor, adunând fonduri considerabile pen­tru scopul urmărit. La noi nu numai că tinerimea noa­stră nu s’a putut entusiasma de idealul unei universităţi române, dar’ un băr­bat bucovinean, de naştere român, de­putatul Lupul, a cutezat a se degrada pe sine şi întreg poporul român din această monarchie la rolul de »paria« faţă cu alte naţionalităţi şi îndeosebi faţă de Germani. Gând peste toată lumea decurge lupta între opresori şi oprimaţi cu sco­pul de a ajunge la egalarea drepturilor celor neîndreptăţiţi cu cei privilegiaţi, un Român are faţa să declare în plin parlament, că poporul său schingiuit de veacuri n’are esprimaţiunile egale cu celelalte popoare din monarchie şi că acest popor sclav de secoli n’are nici cultura nici limba recerută spre a-l face capabil de o administraţie autonomă na­ţională, ci dispus este a se supune unei guvernări germane şi mai departe, re­cunoscând limba şi administraţia ger­mană de singura fericitoare. Oare Român adevărat n’a roşit la cetirea vorbirii faimosului deputat?! Cui nu ’i­ s’a suit sângele în obraz cănd a trebuit să cetească batjocura adusă po­porului român de un fiiu al seu rătăcit şi buimăcit de mărirea personală?! Astfel de oameni n’ar trebui să fie posibili in sinul naţiunii române. E foarte caracteristic, că esistă la noi persoane de felul acesta. Oeno. Şi soţii noştri n’au observat în entusiasmul lor cum sânt duşi cu toţii pe ghiaţă; nu le strică însă, vor învăţa pe viitor a nu urma orbiş unor oameni, cari cu atâta nesocotinţă au dat asalt murului nostru chinezesc, solidarităţii noastre naţionale. Moţii noştri încă în preziua ale­gerii au venit cete de cete pe jos, alţii cu trăsurile, depărtare de 70 — 80 chilm, şi seara ’şi-au dat întâlnire în Zlatna, unde cu cântece şi veselie au aşteptat ziua de mâne — ziua alegerii. Numai din munţi au coborit peste 150 alegă­tori în frunte cu preoţii, învăţătorii şi alţi cărturari de ai lor! Veniau ca la ospăţ. Printre ei erau şi preoţii: Băie­­şan, Anca, Gomboş, Beşa, Moldovan ş. a. Cântecele ocasionale se înţelege en­­tusiasmau la culme pe alegători. Se au­ziau şi următoarele versuri: Alegerea din Ighiu, — 16 Ianuarie­­. Cu intenţiune am aşteptat raportul despre alegerea de deputat de la Ighiu, întâmplată în 4­1. o. Speram a vedea un raport mai de­tailat, dar­ raportul publicat fiind prea scurt, deşi târziu, vin a-’l întregi cu ur­mătoarele : Constat mai nainte de toate, că Moţii au luat parte activă la alegere, dar’ au fost duşi pe ghiaţă. Da, Moţii noştri cu toţii au luat parte activă la alegerea de la Ighiu, cre­zând a ajuta la isbândă pe Dr. A. Mun­tean, în realitate însă au ajutat la is­­bfundă pe guvernamentalul Werner­­ ade­rentul nefastului sistem de distrugere a naţionalităţilor şi în special a noastră. ! Românilor, Sibiiu, Mercuri, Tot Românul de omenie La Ighiu trebe să vie Să ne alegem deputat Un Român adevărat, şi refrenuri, ca: Trăească Dr. Muntean Că-’i Român de-al nostru neam... In ziua alegerii apoi în zorii zilei au plecat tot cu acelaş entusiasm spre Ighiu, alţii pe jos, alţii cu trenurile de dimineaţă, alţii cu trăsurile, cam­ cum puteau. In fiecare sat pe unde treceau şi la fiecare staţiune li­ se ataşau alţi şi alţi alegători în frunte cu inteli­genţa. Când au sosit la locul de ruşine naţională erau atâţa Români de credeai că s’au răsculat toţi munţii. Drul Mun­tean era atât de mândru văzând, că doar’ numai pe Horia şi Iancu ’l-au mai ascultat cu atâta căldură ca pe d-sa. Werner şi alegătorii lui n’au mai pur­tat atâta groază şi frică nici­odată şi Werner nici prin vis nu putea să se gândească la reuşită. Mărinimia Drului Muntean ca — să nu zic altcum — Insă i-a făcut lui Werner aceea zi atât de plăcută cum n’a mai avut alta în vieaţa lui. Candi­datul român Drul Muntean s’a retras în favorul lui Werner în decursul votării, atunci când se vedea sprijinit de marea majoritate a alegătorilor şi când era atât de sigur de reuşită. Putea să reuşească numai cu ajutorul propriu al Români­lor chiar să-­şi fi susţinut candidatura şi Werner, deşi pe acesta îl putu soma să se ţină de cuvânt, adecă în faţa unui candidat Român să se retragă. Dar­ nu, Drul Muntean a trebuit să-’şi greşească toţi paşii. A greşit pur­tând sute de alegători din depărtări de sute de chimi cari pentru alt candidat nu-’şi perdeau timpul şi lucrul —­ spăr­gând solidaritatea naţională, a trebuit să greşească şi retrăgându-se în favo­rul străinului. Ce ’l-a îndemnat la acest pas , sa va fi ştiind mai bine; abia cred că doar conştienţa­­l-a mustrat, căci dacă acesta era motivul retragerii, putea să-­l mustre şi înaintea alegerii şi putea şi după ale­gere să abzică de mandat; în paşul prim dovedea aevea că e »un Român adevă­rat«, ear’­in pasul ultim mai putea arăta şi stăpânirii, că Românul şi mai ales soţii noştri sânt vrednici de renumele lor din trecut, ei dacă vreau ceva şi pot face. Aşa însă cum a lucrat numai în­­crederea mare de care s’a bucurat la Moţi ’şi-a putut-o perde Abia cred, că-­l vor mai sprijini vre odată moţii şi nu numai pe d-sa, dar’ la pas de lipsă şi pe alţi Români poate mai »adevăraţi«. A putut d-sa auzi murmurul trist după retragere între alegătorii sei şi a putut auzi şi cum înfierau străinii chiar purtarea d-sale. Ori poate d-sale îi destul un »kö­szönöm barátom« dela Werner? Moţii abia cred, că sânt mulţumiţi cu atâta. Alegerea dela Ighiu poate să le fie de învăţătură nu numai Moţilor, ci şi altora, cari nu vreau să mai fie duşi pe ghiaţă. Să nu uite însă Moţii, că ei fac numai o parte din massa Românilor. Şi dacă ei până acum au fost partea cea mai aleasă şi mai bravă a Românilor, a lor e cinstea şi recunoştinţa tuturor Ro­mânilor. Respecteze dar’ în viitor ho­­tărîrile întregului popor român şi nu să lase a fi duşi pe ghiaţă de unul şi de altul. (ROL) TRIBUNA Craniul lui Petőfi. Chestia craniului lui Petőfi e încă neresolvată şi cercetările continuă. Pu­blicul român şi maghiar e de păreri deosebite. Unii susţin, că craniul aflător în Blaj nu este al lui Petőfi. Intre ace­ştia sunt Hentaller (în »Bud. Napló«), Bartha Miklós (în »Magyarország«), şi istoricul nostru Iosif St. Şuluţiu etc. Alţii sunt de părere contrară şi speră că în curend se va dovedi, că în adevăr în Blaj s’a păstrat craniul marelui poet. Momentele mai nouă ale chestiei sunt, că craniul a fost desemnat de dl prof. Flaviu C. Domşa în mărime na­turală şi desemnele au fost trimise la Pesta, pentru a fi reproduse în »Vasár­napi Újság«. Desemnele fiind arătate între alţii şi lui Jókai, acesta a decla­rat, că judecând după ele, craniul din chestie nu este al lui Petőfi. Aceasta o declară Jókai în o scrisoare, adresată lui Nagy Miklós, redactorul lui­­Vas. Urs.» şi reprodusă în ziarele din Pesta. Din Blaj să anunţă apoi, că con­­sistorul ’şi-a dat învoirea de-a fi trans­portat craniul la Budapesta, unde va fi supus unei minuţioasa cercetări şi apoi readus la Blaj. Promiţând aceste extrageri urmă­toarele din o scrisoare a coresponden­tului nostru din Blaj, sosită la redac­ţie încă Duminecă: Blaj, 17 Ian. n. De mult n’a mai fost chestiune, care să intereseze în grad aşa mare şi aşa de deosebit opinia publică — atât la Români, cât şi la Unguri. Cercetarea este — mi­ se pare — abia pe la Ince­­put. Şi deja se găsesc In presă dife­renţe vehemente. Hentaller d. e. vrea se dovedească în »Bud. Napló« cum că Reichenberger nici n’a putut fi pe la Sighişoara, dar’ a fost combătut în »Hazánk«. Bartha Miklós scrie asemenea con­tra în »Magyarország«, dar’ nu dove­deşte nimic contra presupunerii pornite. E fapt însă, că într’o pausă ca acea­sta, care s’a ivit pe neaşteptate, într’o formă curioasă — pe spusa nepoţilor lui Reichenberger — s’au ivit ulterior multe date concordante întărind cre­dinţa, că — totul se poate adeveri. Deocamdată ţin că vă mai raportez următoarele. Dl profes. de desemn Flaviu C. Domşa a desemnat căpăţina din faţă, din dos şi în profil, toate in mărime naturală. Pe lângă aceea a mai desem­nat mărită şi dentura. In care dintele canin dela stânga, respective urma lui e un semn caracteristic al acestei căpăţini, şi a fost o caracteristică a lui —■ Petőfi. Desemnul acesta absolut fidel a fost trimis la Pesta, unde a fost văzut între alţii de Jókai Mór, amicul de funie al lui Petőfi, de Rákosai Jenő, proprieta­rul lui­­Bud. Hir.* şi de doi antropo­logi. Toţi aceştia îşi vor da părerea în chestie. (A lui Jókai e cunoscută deja. Red. »Trib.«) In purnod apoi aceiaşi şi alţi băr­baţi competenţi se vor putea declara în cunoştinţă de causă şi mai completă Anume la reperoarea ministrului de cul­te Wlassios şi a soc. »Petöfi« consisto­­rul de aici a hotărît să trimită căpăţina la Budapesta, însoţită de doi profesori gimn, între cari unul e dl Dr. Ambrosie Cheţian, profesor de isto nat, la liceul nostru. Acolo vor putea cerceta căpăţina amănunţit şi se va putea face şi mai multă lumină în causă. Dl Kőry Gyula, zelosul scrutător al acestei chestiuni, după­ ce a petrecut aici o săptămână grea de cercetări ş iritaţiuni continue, a plecat joi seara la Pesta, ca să prepare înainte lucrurile aşa, cât îndată-pe şi cei doi profesori vor sosi acolo cu căpăţina, să se poată începe cercetările. Resultatul acestor cercetări se aş­teaptă aici cu mare interes. Deşi sunt aici bărbaţi foarte serioşi, cari au de­clarat înainte, că chiar şi când cuvân­tul specialiştilor antropologi nu ar fi cu totul favorabil — ei cred neclintit că căpăţina aceasta e a lui Petőfi şi vor face ca de aci încolo să sa păstreze ca o relicvie. Pe lângă antropologi vor mai avă rol important — cel mai important —• istoriografii. Câteva obiecţiuni de resor­tul istoriografilor s’au făcut deja, dar’ sânt slabe. Cu toate acestea ele vor trebui resfirate de tot, căci altfel în mulţi dubiul va persista. Resfirarea ace­stui dubiu nu e cu greu. Se observă însă din acest prilej, că şi la Maghiari­ ca şi la noi, întâmplările din 1848—49 nu au fost studiate destul de detailat. Ori care ar fi de altfel resultatul final al întregei chestiuni, faptul de a se fi pus pe tapet în felul cum s’a pus chestiunea a fost şi remâne interesantă şi pentru noi, mai ales pentru noi. D­elmar. 9/22 Ianuarie 1902 Revistă este una Germania. Comisiunea tarifului vamal ger­man n’a trecut până acum peste para­graful prim al proectului. Desbaterile le prelungesc socialiştii şi representanţii capitaliştilor prin propuneri obstrucţio­niste. Unii membri ai majorităţii, care e pentru proiect, au anunţat deja, că vor să demisioneze. Bulgaria. Cabinetul ţancovist pare hotărît a intra în campanie electorală fără de a încheia vre-o coaliţie cu celelalte par­tide. Alegerile vor fi în 19 Februarie­­. Numărul deputaţilor din sobranna nouă crește în urma recensământului ultim dela 167 la 189. Besboiul din Africa-de-Sud. In cursul discuțiunii din camera comunelor asupra adresei cătră rege, dl Campbell Bannerman a declarat, că nu este în interesul desvoltării continue a coloniei din sudul Africei de a con­tinua cu politica forţei şi a cuceririlor. Dl Balfour a răspuns, că guvernul este decis de a înfrânge ori-ce resistenţă a Burilor şi de a le anexa teritoriile lor la coloniile engleze. Toate ştirile despre pertractări de pace se desmint. Conducătorul Bur Scheeper, căzut prisioner, a fost împuşcat de Englezi. Cercetarea contra conducătorului Krui I­tzinger va începe săptămâna aceasta. Ştiri mărunte- Camera Suediei a fost deschisă. In me­sagiu se esprimă speranţa, că ea va vota su­mele necesare pentru perfecţionarea armatei. Se vor presenta proiecte de legi pentru darea pro­gresivă şi pentru lărgirea dreptului electoral.­­ • Convenţia referitoare la linia ferată Bag­dad a fost subscrisă. Guvernul otoman s’a an­gajat cu o garanţă de 16.500 lei de ohim. Şi (Urmare). Şi pe lângă toate aceste, binefacerile acestor institute sunt huiduite ca Domnul Christos de Iuda făţarnicul. Şi acest lucru mârşav se întâmplă mai ales de 20 de ani, de când aceste institute, adecă şcoalele şi gimnasiul gr.-cat. de Beiuş au început a se fortifica conform legilor şi referinţelor tim­pului, atât esterior cu ziduri şi încăperi mo­derne, cât şi în interior prin puteri didactice, toate cu diplomă şi una ca una la culme. Sunt huiduite cum şi în present de »Necu­­noscătorul« şi »Binevoitorul«. Unii bârfesc din consideraţiuni patriotice speculative, alţii din consideraţiuni confesionale speculative, — ce lucruri infecte, a seduce publicul cu min­ciuni şi scornituri! Ba nici din partea fraţilor nu e destul sprijinul moral totdeauna. în zădar, slăbiciune omenească, mici la inimă, mari la patimă, nu ne cade bine să vedem pe altul mai îmbrăcat Şi eu zic, că parochiile, adecă mântuirea sufletului e prima. Dar’ mântuirea aceasta nu se poate în timpul present, ca de mult prin bucoavne şi cetirea fără înţeles a căzaniilor. Aceasta nu se poate face, fără cunoştinţa profundă a adevărului, la ce însă, basa se pune în şcoli şi gimnasii. Lipsă e dări de pietrile din păreţii insti­tutelor dela Beiuş, precum şi din păreţii edi­ficiilor diecesane din Oradea, căci toate ser­vesc la conlucrarea mântuirii sufletelor. Apoi e lipsă şi de maiori, generali lângă căpitani, că iată că căpitanul n’a ştiut nimica de treaba neumană a corporalului Nemeş, numai atunci, când bietul Florea îşi dădu sufletul în spital. Şcoalele şi gimnasiile pun basă culturei, cunoştinţei ştiinţifice, pe care apoi în teologii şi academii să edifică. Insă văzurăm şi vedem zilnic, că po­porul a sărăcit materialiceşte, ce apoi conduce şi la sărăcie sufletească, la defecţionări, la păcate. Ca să mântuim dară sufletele de de­fecţionări şi păcate va trebui să îngrijim po­porul şi în respect material, adecă economic. Şi oare pentru acest lucru economic, atât de folositor pentru întreagă ţeara, n’ar fi bine, ca începând din gimnasii să se pună leasă pentru economia practică! In preparandii, teologii nesmintit. Un episcop rom.­cat. a şi introdus în toamna acestui an în teologie Nr. 5 economia atât teoretică cât şi practică. In present în gimnasii sunt: 4 ore geografie, să învăţăm animale şi insecte din Siberia, din întunecimile Africei, precum şi plantele, până ce ale noastre nu le cunoaştem; 4 ore naturala, 4 fisica, 4 chemia, 4 gimnastica cu jocuri gimnastice englezeşti, ca­ şi­ cum feciorii noştri atât dela munte, cât şi cei dela câmpie, n’ar fi destul de viguroşi, deşi nu ’şi-au schimbat datinele cu jocuri străine. N’ar fi oare mai bine, ca din aceste se avem câte 3 ore în clasă ca teorie cu intuiţiuni necesare, eară câte 1 oră pe săptămână în fiecare clasă să avem praxa de economie în grădina de 5—10 jugăre a gimnasiului ! Eu aş zice, că aceasta ar fi gimnastica adevărată, atât mentală cât şi corporală, prin ce s ar mai întări şi nervii osteniţi de bănci de Luni dimineaţa până Sâmbătă seara şi de aer închis. In economia naţională acest lucru gimnastic ar fi un folos nepreţuit, când tineretul şcolar-gimnasial de mic s’ar deda la economie, cu care în vieaţă, fiind chiar şi oficiant mai mic, mai ales în oraşe din provincie, în tîmp liber, bucuros s’ar mai ocupa şi nu s’ar usca tot în fumuri din cafenele. Studenţaşul învăţând prin gră­dină nu s’ar delecta numai în pomii sădiţi de alţii, ci chiar şi el ar mai altoi, ca la toamnă, sau altă toamnă, se aibă măcar prune de una-două ferturi Dl »Binevoitor« încă va pardona, că fac așa mari digresiuni, în zădar, că vipturile ele­gante poftesc mai ântâiu mari economii, ace­lea nu vin de gata pe masă. Vasiliu Ștefănică. (Va urma). direct școalei d­v. de fete. Groaioft silii. Sibliu, 21 Ianuarie n. 1902 Felicitări. Ieri, din prilegiul zilei Sfântului Ioan Botezătorul, societatea noastră a avut nouă ocazie spre a-­şi manifesta stima şi recunoştinţa faţă de bărbaţii însemnaţi ai naţiunii. Venerabilul nostru president Dr. I. Raţiu, pe lângă mulţimea de felicitări sosite prin poştă, a primit şi felicitări es­­primate cu graiu viu de cătră toţi aceia, cari dragoste şi recunoştinţă simt faţă de persoana domnului Dr. Raţiu şi faţă de marile interese naţionale, de cari atât de legat este numele Dr. Raţiu. I. P. S. S. Metropolitul Meţianu, după terminarea serviciului bisericesc a primit asesorii consistoriali, corpul profesoral, precum şi toţi membrii socie­­tăţii inteligente din Sibiiu, care au gră­bit să felicite pe bunul şi zeld­ul Ar­­chiereu. Bobotează. Ca în toţi anii, Bote­zul Domnului sa serbat şi acum cu deosebită solemnitate la noi în Sibiiu. In biserica din cetate a servit I. P. S. Metropolitul Meţian cu asistenţă mare. După sfinţirea apei săvîrşită de însuşi Metropolitul,­­ P. S. Sa a botezat pe toţi credincioşii asistenţi la sata slujbă. La biserica din Suburbiul Iosefin serviciul sfinţirei de apă a fost săvîrşit de preoţii Petru Simtion, Ioan Braju şi Dumitru Câmpean. Nou doctor român. Dl Nicolae Pop a fost promovat Sâmbătă la univer­sitatea din Cluj la gradul de »doctor« în ştiinţele juridice. • Bustul lui Tudor Vladimirescu. Judeţul Mehedinţ din România a co­mandat la sculptorul Bălăcescu un bust al lui Tudor Vladimirescu, care după­­cum s’a decis acuma, va fi ridicat în Strihaia. Inaugurarea festivă se va face la primăvara anului acestuia. Archiducele Francisc Ferdinand, presumptivul moştenitor al tronului au­striac, a fost numit de Ţarul Rusiei ge­neral de cavalerie al armatei ruseşti. Deputaţiunea trimisă de Ţar a fost în Viena şi a predat noului general epau­­letale­­st Şahul Persiei în Europa. Din Te­heran vine ştirea, că şahul Persisi va veni din nou in Europa. Din causa boalei de rinichi, şahul va merge la Contrexéville sau la Marienbad. Tot cu acest prilej va visita curţile din Londra şi Berlin.* Serata teatrală-musicală a­­­unilor ţă­rani din Fene­cul-sus,­ţinută a 3-a zi de Cră­ciun, precum ni­ se raportează, a succes peste aşteptare. Deşi representaţia tea­trală a fost pentru prima­ oară în acea­­stă comună, tinerii noştri ţărani şi ţă­răncuţe ’şi-au achitat rolurile admirabil. Au fost admiraţi chiar şi de străin­i, cari au participat. Pe lângă cântări de cor terţei şi cuartet, s’a jucat »Cârlanii« de Negru­zi apoi monologul »Confist­ de Chimu, scris ocasional pentru ţărani. Bravii ţărani din Feneş progresează în mod vrednic de laudă. Meritul îl au conducătorii lor pătrunşi de rîvna înain­tării. învăţătorul Joachim Pop (Chimu) e neobosit muncitor întru înaintarea culturală şi socială a Românilor din Feneș.

Next