Tribuna, ianuarie 1902 (Anul 19, nr. 1-20)
1902-01-09 / nr. 5
Pag. 18 le poartă pentru ţeară, ae simt de obligaţi a pretinde şi drepturi egale. Deputaţii dietali au pus chestia aceaata, fiecare în felul meu, pe tapet în parlamentul ţării şi am agrezut cu câtă obiectitate a’a desbătut tema aceasta chiar de cătră contrarii mişcării studenţeşti. In faţa valurilor însufleţite, ce a aruncat această chestie la toate naţionalităţile din Austria, în urma demonstraţiilor şi manifestaţiunilor imposante ale poporaţiunii şi ale energicei păşiri a esmişilor lor parlamentari, ministrul s’a văzut silit să admită necesitatea şi, referitor la Italieni, chiar şi înfiinţarea unei universităţi, îndată ce se va fi clarificat situaţia parlamentară şi politică. Oraşe întregi şi privaţi n'au hesitat nici un moment spre a sări într’ajutor acestei mişcări teoretice cu fapte, punănd la dispoziţie sute de mii de cor, pentru universitatea in spe. Am avut o pasiune in tot timpul acestor mişcări universitare de a fi martori oculari şi de a ne câştiga convingerea, cât de mare este puterea unui entusiasm general, care în stare este a pune pe tapet o chestie în contra tuturor sforţărilor contrare, vină acestea chiar de la forurile cele mai înalte ale statului. Şi pe când toate popoarele se mişcă, se agită pentru oâtstigarea drepturilor ce le compet, ce facem noi Românii atât cei din Transilvania şi Ungaria cât şi cei din Bucovina? Nimic, chiar nimic! Tinerimea conştie a tuturor popoarelor neindreptăţite din monarchie pretinde cu insistenţă oroarea de universităţi naţionale, bărbaţii acestor popoare în convingerea responsabilităţii şi a datorinţei lor faţă de neam se pun în fruntea tinerimii şi ridică chestia la înălţimea ce li se cuvine prin tragerea ei în desbatere în parlament, care massa poporaţiunii recunoscând causa, pentru cari tineri şi bărbaţi au întrat în luptă, de a sa şi de sfântă, se indentifică cu conducătorii sei şi le sare acestora într’ajutor, adunând fonduri considerabile pentru scopul urmărit. La noi nu numai că tinerimea noastră nu s’a putut entusiasma de idealul unei universităţi române, dar’ un bărbat bucovinean, de naştere român, deputatul Lupul, a cutezat a se degrada pe sine şi întreg poporul român din această monarchie la rolul de »paria« faţă cu alte naţionalităţi şi îndeosebi faţă de Germani. Gând peste toată lumea decurge lupta între opresori şi oprimaţi cu scopul de a ajunge la egalarea drepturilor celor neîndreptăţiţi cu cei privilegiaţi, un Român are faţa să declare în plin parlament, că poporul său schingiuit de veacuri n’are esprimaţiunile egale cu celelalte popoare din monarchie şi că acest popor sclav de secoli n’are nici cultura nici limba recerută spre a-l face capabil de o administraţie autonomă naţională, ci dispus este a se supune unei guvernări germane şi mai departe, recunoscând limba şi administraţia germană de singura fericitoare. Oare Român adevărat n’a roşit la cetirea vorbirii faimosului deputat?! Cui nu ’i s’a suit sângele în obraz cănd a trebuit să cetească batjocura adusă poporului român de un fiiu al seu rătăcit şi buimăcit de mărirea personală?! Astfel de oameni n’ar trebui să fie posibili in sinul naţiunii române. E foarte caracteristic, că esistă la noi persoane de felul acesta. Oeno. Şi soţii noştri n’au observat în entusiasmul lor cum sânt duşi cu toţii pe ghiaţă; nu le strică însă, vor învăţa pe viitor a nu urma orbiş unor oameni, cari cu atâta nesocotinţă au dat asalt murului nostru chinezesc, solidarităţii noastre naţionale. Moţii noştri încă în preziua alegerii au venit cete de cete pe jos, alţii cu trăsurile, depărtare de 70 — 80 chilm, şi seara ’şi-au dat întâlnire în Zlatna, unde cu cântece şi veselie au aşteptat ziua de mâne — ziua alegerii. Numai din munţi au coborit peste 150 alegători în frunte cu preoţii, învăţătorii şi alţi cărturari de ai lor! Veniau ca la ospăţ. Printre ei erau şi preoţii: Băieşan, Anca, Gomboş, Beşa, Moldovan ş. a. Cântecele ocasionale se înţelege entusiasmau la culme pe alegători. Se auziau şi următoarele versuri: Alegerea din Ighiu, — 16 Ianuarie. Cu intenţiune am aşteptat raportul despre alegerea de deputat de la Ighiu, întâmplată în 41. o. Speram a vedea un raport mai detailat, dar raportul publicat fiind prea scurt, deşi târziu, vin a-’l întregi cu următoarele : Constat mai nainte de toate, că Moţii au luat parte activă la alegere, dar’ au fost duşi pe ghiaţă. Da, Moţii noştri cu toţii au luat parte activă la alegerea de la Ighiu, crezând a ajuta la isbândă pe Dr. A. Muntean, în realitate însă au ajutat la isbfundă pe guvernamentalul Werner aderentul nefastului sistem de distrugere a naţionalităţilor şi în special a noastră. ! Românilor, Sibiiu, Mercuri, Tot Românul de omenie La Ighiu trebe să vie Să ne alegem deputat Un Român adevărat, şi refrenuri, ca: Trăească Dr. Muntean Că-’i Român de-al nostru neam... In ziua alegerii apoi în zorii zilei au plecat tot cu acelaş entusiasm spre Ighiu, alţii pe jos, alţii cu trenurile de dimineaţă, alţii cu trăsurile, cam cum puteau. In fiecare sat pe unde treceau şi la fiecare staţiune li se ataşau alţi şi alţi alegători în frunte cu inteligenţa. Când au sosit la locul de ruşine naţională erau atâţa Români de credeai că s’au răsculat toţi munţii. Drul Muntean era atât de mândru văzând, că doar’ numai pe Horia şi Iancu ’l-au mai ascultat cu atâta căldură ca pe d-sa. Werner şi alegătorii lui n’au mai purtat atâta groază şi frică niciodată şi Werner nici prin vis nu putea să se gândească la reuşită. Mărinimia Drului Muntean ca — să nu zic altcum — Insă i-a făcut lui Werner aceea zi atât de plăcută cum n’a mai avut alta în vieaţa lui. Candidatul român Drul Muntean s’a retras în favorul lui Werner în decursul votării, atunci când se vedea sprijinit de marea majoritate a alegătorilor şi când era atât de sigur de reuşită. Putea să reuşească numai cu ajutorul propriu al Românilor chiar să-şi fi susţinut candidatura şi Werner, deşi pe acesta îl putu soma să se ţină de cuvânt, adecă în faţa unui candidat Român să se retragă. Dar nu, Drul Muntean a trebuit să-’şi greşească toţi paşii. A greşit purtând sute de alegători din depărtări de sute de chimi cari pentru alt candidat nu-’şi perdeau timpul şi lucrul — spărgând solidaritatea naţională, a trebuit să greşească şi retrăgându-se în favorul străinului. Ce ’l-a îndemnat la acest pas , sa va fi ştiind mai bine; abia cred că doar conştienţal-a mustrat, căci dacă acesta era motivul retragerii, putea să-l mustre şi înaintea alegerii şi putea şi după alegere să abzică de mandat; în paşul prim dovedea aevea că e »un Român adevărat«, ear’in pasul ultim mai putea arăta şi stăpânirii, că Românul şi mai ales soţii noştri sânt vrednici de renumele lor din trecut, ei dacă vreau ceva şi pot face. Aşa însă cum a lucrat numai încrederea mare de care s’a bucurat la Moţi ’şi-a putut-o perde Abia cred, că-l vor mai sprijini vre odată moţii şi nu numai pe d-sa, dar’ la pas de lipsă şi pe alţi Români poate mai »adevăraţi«. A putut d-sa auzi murmurul trist după retragere între alegătorii sei şi a putut auzi şi cum înfierau străinii chiar purtarea d-sale. Ori poate d-sale îi destul un »köszönöm barátom« dela Werner? Moţii abia cred, că sânt mulţumiţi cu atâta. Alegerea dela Ighiu poate să le fie de învăţătură nu numai Moţilor, ci şi altora, cari nu vreau să mai fie duşi pe ghiaţă. Să nu uite însă Moţii, că ei fac numai o parte din massa Românilor. Şi dacă ei până acum au fost partea cea mai aleasă şi mai bravă a Românilor, a lor e cinstea şi recunoştinţa tuturor Românilor. Respecteze dar’ în viitor hotărîrile întregului popor român şi nu să lase a fi duşi pe ghiaţă de unul şi de altul. (ROL) TRIBUNA Craniul lui Petőfi. Chestia craniului lui Petőfi e încă neresolvată şi cercetările continuă. Publicul român şi maghiar e de păreri deosebite. Unii susţin, că craniul aflător în Blaj nu este al lui Petőfi. Intre aceştia sunt Hentaller (în »Bud. Napló«), Bartha Miklós (în »Magyarország«), şi istoricul nostru Iosif St. Şuluţiu etc. Alţii sunt de părere contrară şi speră că în curend se va dovedi, că în adevăr în Blaj s’a păstrat craniul marelui poet. Momentele mai nouă ale chestiei sunt, că craniul a fost desemnat de dl prof. Flaviu C. Domşa în mărime naturală şi desemnele au fost trimise la Pesta, pentru a fi reproduse în »Vasárnapi Újság«. Desemnele fiind arătate între alţii şi lui Jókai, acesta a declarat, că judecând după ele, craniul din chestie nu este al lui Petőfi. Aceasta o declară Jókai în o scrisoare, adresată lui Nagy Miklós, redactorul luiVas. Urs.» şi reprodusă în ziarele din Pesta. Din Blaj să anunţă apoi, că consistorul ’şi-a dat învoirea de-a fi transportat craniul la Budapesta, unde va fi supus unei minuţioasa cercetări şi apoi readus la Blaj. Promiţând aceste extrageri următoarele din o scrisoare a corespondentului nostru din Blaj, sosită la redacţie încă Duminecă: Blaj, 17 Ian. n. De mult n’a mai fost chestiune, care să intereseze în grad aşa mare şi aşa de deosebit opinia publică — atât la Români, cât şi la Unguri. Cercetarea este — mi se pare — abia pe la Inceput. Şi deja se găsesc In presă diferenţe vehemente. Hentaller d. e. vrea se dovedească în »Bud. Napló« cum că Reichenberger nici n’a putut fi pe la Sighişoara, dar’ a fost combătut în »Hazánk«. Bartha Miklós scrie asemenea contra în »Magyarország«, dar’ nu dovedeşte nimic contra presupunerii pornite. E fapt însă, că într’o pausă ca aceasta, care s’a ivit pe neaşteptate, într’o formă curioasă — pe spusa nepoţilor lui Reichenberger — s’au ivit ulterior multe date concordante întărind credinţa, că — totul se poate adeveri. Deocamdată ţin că vă mai raportez următoarele. Dl profes. de desemn Flaviu C. Domşa a desemnat căpăţina din faţă, din dos şi în profil, toate in mărime naturală. Pe lângă aceea a mai desemnat mărită şi dentura. In care dintele canin dela stânga, respective urma lui e un semn caracteristic al acestei căpăţini, şi a fost o caracteristică a lui —■ Petőfi. Desemnul acesta absolut fidel a fost trimis la Pesta, unde a fost văzut între alţii de Jókai Mór, amicul de funie al lui Petőfi, de Rákosai Jenő, proprietarul luiBud. Hir.* şi de doi antropologi. Toţi aceştia îşi vor da părerea în chestie. (A lui Jókai e cunoscută deja. Red. »Trib.«) In purnod apoi aceiaşi şi alţi bărbaţi competenţi se vor putea declara în cunoştinţă de causă şi mai completă Anume la reperoarea ministrului de culte Wlassios şi a soc. »Petöfi« consistorul de aici a hotărît să trimită căpăţina la Budapesta, însoţită de doi profesori gimn, între cari unul e dl Dr. Ambrosie Cheţian, profesor de isto nat, la liceul nostru. Acolo vor putea cerceta căpăţina amănunţit şi se va putea face şi mai multă lumină în causă. Dl Kőry Gyula, zelosul scrutător al acestei chestiuni, după ce a petrecut aici o săptămână grea de cercetări ş iritaţiuni continue, a plecat joi seara la Pesta, ca să prepare înainte lucrurile aşa, cât îndată-pe şi cei doi profesori vor sosi acolo cu căpăţina, să se poată începe cercetările. Resultatul acestor cercetări se aşteaptă aici cu mare interes. Deşi sunt aici bărbaţi foarte serioşi, cari au declarat înainte, că chiar şi când cuvântul specialiştilor antropologi nu ar fi cu totul favorabil — ei cred neclintit că căpăţina aceasta e a lui Petőfi şi vor face ca de aci încolo să sa păstreze ca o relicvie. Pe lângă antropologi vor mai avă rol important — cel mai important —• istoriografii. Câteva obiecţiuni de resortul istoriografilor s’au făcut deja, dar’ sânt slabe. Cu toate acestea ele vor trebui resfirate de tot, căci altfel în mulţi dubiul va persista. Resfirarea acestui dubiu nu e cu greu. Se observă însă din acest prilej, că şi la Maghiari ca şi la noi, întâmplările din 1848—49 nu au fost studiate destul de detailat. Ori care ar fi de altfel resultatul final al întregei chestiuni, faptul de a se fi pus pe tapet în felul cum s’a pus chestiunea a fost şi remâne interesantă şi pentru noi, mai ales pentru noi. Delmar. 9/22 Ianuarie 1902 Revistă este una Germania. Comisiunea tarifului vamal german n’a trecut până acum peste paragraful prim al proectului. Desbaterile le prelungesc socialiştii şi representanţii capitaliştilor prin propuneri obstrucţioniste. Unii membri ai majorităţii, care e pentru proiect, au anunţat deja, că vor să demisioneze. Bulgaria. Cabinetul ţancovist pare hotărît a intra în campanie electorală fără de a încheia vre-o coaliţie cu celelalte partide. Alegerile vor fi în 19 Februarie. Numărul deputaţilor din sobranna nouă crește în urma recensământului ultim dela 167 la 189. Besboiul din Africa-de-Sud. In cursul discuțiunii din camera comunelor asupra adresei cătră rege, dl Campbell Bannerman a declarat, că nu este în interesul desvoltării continue a coloniei din sudul Africei de a continua cu politica forţei şi a cuceririlor. Dl Balfour a răspuns, că guvernul este decis de a înfrânge ori-ce resistenţă a Burilor şi de a le anexa teritoriile lor la coloniile engleze. Toate ştirile despre pertractări de pace se desmint. Conducătorul Bur Scheeper, căzut prisioner, a fost împuşcat de Englezi. Cercetarea contra conducătorului Krui Itzinger va începe săptămâna aceasta. Ştiri mărunte- Camera Suediei a fost deschisă. In mesagiu se esprimă speranţa, că ea va vota sumele necesare pentru perfecţionarea armatei. Se vor presenta proiecte de legi pentru darea progresivă şi pentru lărgirea dreptului electoral. • Convenţia referitoare la linia ferată Bagdad a fost subscrisă. Guvernul otoman s’a angajat cu o garanţă de 16.500 lei de ohim. Şi (Urmare). Şi pe lângă toate aceste, binefacerile acestor institute sunt huiduite ca Domnul Christos de Iuda făţarnicul. Şi acest lucru mârşav se întâmplă mai ales de 20 de ani, de când aceste institute, adecă şcoalele şi gimnasiul gr.-cat. de Beiuş au început a se fortifica conform legilor şi referinţelor timpului, atât esterior cu ziduri şi încăperi moderne, cât şi în interior prin puteri didactice, toate cu diplomă şi una ca una la culme. Sunt huiduite cum şi în present de »Necunoscătorul« şi »Binevoitorul«. Unii bârfesc din consideraţiuni patriotice speculative, alţii din consideraţiuni confesionale speculative, — ce lucruri infecte, a seduce publicul cu minciuni şi scornituri! Ba nici din partea fraţilor nu e destul sprijinul moral totdeauna. în zădar, slăbiciune omenească, mici la inimă, mari la patimă, nu ne cade bine să vedem pe altul mai îmbrăcat Şi eu zic, că parochiile, adecă mântuirea sufletului e prima. Dar’ mântuirea aceasta nu se poate în timpul present, ca de mult prin bucoavne şi cetirea fără înţeles a căzaniilor. Aceasta nu se poate face, fără cunoştinţa profundă a adevărului, la ce însă, basa se pune în şcoli şi gimnasii. Lipsă e dări de pietrile din păreţii institutelor dela Beiuş, precum şi din păreţii edificiilor diecesane din Oradea, căci toate servesc la conlucrarea mântuirii sufletelor. Apoi e lipsă şi de maiori, generali lângă căpitani, că iată că căpitanul n’a ştiut nimica de treaba neumană a corporalului Nemeş, numai atunci, când bietul Florea îşi dădu sufletul în spital. Şcoalele şi gimnasiile pun basă culturei, cunoştinţei ştiinţifice, pe care apoi în teologii şi academii să edifică. Insă văzurăm şi vedem zilnic, că poporul a sărăcit materialiceşte, ce apoi conduce şi la sărăcie sufletească, la defecţionări, la păcate. Ca să mântuim dară sufletele de defecţionări şi păcate va trebui să îngrijim poporul şi în respect material, adecă economic. Şi oare pentru acest lucru economic, atât de folositor pentru întreagă ţeara, n’ar fi bine, ca începând din gimnasii să se pună leasă pentru economia practică! In preparandii, teologii nesmintit. Un episcop rom.cat. a şi introdus în toamna acestui an în teologie Nr. 5 economia atât teoretică cât şi practică. In present în gimnasii sunt: 4 ore geografie, să învăţăm animale şi insecte din Siberia, din întunecimile Africei, precum şi plantele, până ce ale noastre nu le cunoaştem; 4 ore naturala, 4 fisica, 4 chemia, 4 gimnastica cu jocuri gimnastice englezeşti, ca şi cum feciorii noştri atât dela munte, cât şi cei dela câmpie, n’ar fi destul de viguroşi, deşi nu ’şi-au schimbat datinele cu jocuri străine. N’ar fi oare mai bine, ca din aceste se avem câte 3 ore în clasă ca teorie cu intuiţiuni necesare, eară câte 1 oră pe săptămână în fiecare clasă să avem praxa de economie în grădina de 5—10 jugăre a gimnasiului ! Eu aş zice, că aceasta ar fi gimnastica adevărată, atât mentală cât şi corporală, prin ce s ar mai întări şi nervii osteniţi de bănci de Luni dimineaţa până Sâmbătă seara şi de aer închis. In economia naţională acest lucru gimnastic ar fi un folos nepreţuit, când tineretul şcolar-gimnasial de mic s’ar deda la economie, cu care în vieaţă, fiind chiar şi oficiant mai mic, mai ales în oraşe din provincie, în tîmp liber, bucuros s’ar mai ocupa şi nu s’ar usca tot în fumuri din cafenele. Studenţaşul învăţând prin grădină nu s’ar delecta numai în pomii sădiţi de alţii, ci chiar şi el ar mai altoi, ca la toamnă, sau altă toamnă, se aibă măcar prune de una-două ferturi Dl »Binevoitor« încă va pardona, că fac așa mari digresiuni, în zădar, că vipturile elegante poftesc mai ântâiu mari economii, acelea nu vin de gata pe masă. Vasiliu Ștefănică. (Va urma). direct școalei dv. de fete. Groaioft silii. Sibliu, 21 Ianuarie n. 1902 Felicitări. Ieri, din prilegiul zilei Sfântului Ioan Botezătorul, societatea noastră a avut nouă ocazie spre a-şi manifesta stima şi recunoştinţa faţă de bărbaţii însemnaţi ai naţiunii. Venerabilul nostru president Dr. I. Raţiu, pe lângă mulţimea de felicitări sosite prin poştă, a primit şi felicitări esprimate cu graiu viu de cătră toţi aceia, cari dragoste şi recunoştinţă simt faţă de persoana domnului Dr. Raţiu şi faţă de marile interese naţionale, de cari atât de legat este numele Dr. Raţiu. I. P. S. S. Metropolitul Meţianu, după terminarea serviciului bisericesc a primit asesorii consistoriali, corpul profesoral, precum şi toţi membrii societăţii inteligente din Sibiiu, care au grăbit să felicite pe bunul şi zeldul Archiereu. Bobotează. Ca în toţi anii, Botezul Domnului sa serbat şi acum cu deosebită solemnitate la noi în Sibiiu. In biserica din cetate a servit I. P. S. Metropolitul Meţian cu asistenţă mare. După sfinţirea apei săvîrşită de însuşi Metropolitul, P. S. Sa a botezat pe toţi credincioşii asistenţi la sata slujbă. La biserica din Suburbiul Iosefin serviciul sfinţirei de apă a fost săvîrşit de preoţii Petru Simtion, Ioan Braju şi Dumitru Câmpean. Nou doctor român. Dl Nicolae Pop a fost promovat Sâmbătă la universitatea din Cluj la gradul de »doctor« în ştiinţele juridice. • Bustul lui Tudor Vladimirescu. Judeţul Mehedinţ din România a comandat la sculptorul Bălăcescu un bust al lui Tudor Vladimirescu, care dupăcum s’a decis acuma, va fi ridicat în Strihaia. Inaugurarea festivă se va face la primăvara anului acestuia. Archiducele Francisc Ferdinand, presumptivul moştenitor al tronului austriac, a fost numit de Ţarul Rusiei general de cavalerie al armatei ruseşti. Deputaţiunea trimisă de Ţar a fost în Viena şi a predat noului general epauletalest Şahul Persiei în Europa. Din Teheran vine ştirea, că şahul Persisi va veni din nou in Europa. Din causa boalei de rinichi, şahul va merge la Contrexéville sau la Marienbad. Tot cu acest prilej va visita curţile din Londra şi Berlin.* Serata teatrală-musicală aunilor ţărani din Fenecul-sus,ţinută a 3-a zi de Crăciun, precum ni se raportează, a succes peste aşteptare. Deşi representaţia teatrală a fost pentru prima oară în această comună, tinerii noştri ţărani şi ţărăncuţe ’şi-au achitat rolurile admirabil. Au fost admiraţi chiar şi de străini, cari au participat. Pe lângă cântări de cor terţei şi cuartet, s’a jucat »Cârlanii« de Negruzi apoi monologul »Confist de Chimu, scris ocasional pentru ţărani. Bravii ţărani din Feneş progresează în mod vrednic de laudă. Meritul îl au conducătorii lor pătrunşi de rîvna înaintării. învăţătorul Joachim Pop (Chimu) e neobosit muncitor întru înaintarea culturală şi socială a Românilor din Feneș.