Tribuna, iunie 1902 (Anul 19, nr. 100-118)
1902-06-11 / nr. 106
Pag. 422 înainte de deschiderea dietei, o conferenţă, la careşi-au trimis toate partidele representanţii lor. In conferinţă a declarat guvernatorul, că guvernul e învoit cu autonomia Tirolului italian, dacă se va păstra unitatea ţării şi nu se vor lua disposiţii, cari se o păgubească din punct de vedere economic. Cererile Italienilor se pot contrage în următoarele: împărţirea curiei electorale a marilor proprietari, împărţirea comitetului ţării şi a consiliului, scolastic. Secţia italiană de la amândouă aceste comitete să resideze în Trident, având să dispună independent în privinţa mijloacelor proprii şi în privinţa măsurilor, ce sunt de luat în favorul Tirolului italian. Majoritatea celor ce au participat la conferenţă a primit în princip cererile italiene, aşa că şi succesul desbaterilor din dietă apare asigurat. Inperatul german Wilhelm in Aachen. Din incidentul călătoriei împăratului german prin ţările renane, la invitarea primarului din Aachen, împăratul s’a oprit în acest vechiu oraş unde mai de mult se încoronau împăraţii germani. In mijlocul primirei însufleţite, care ’i s’a făcut, împăratul a ţinut un avântat discurs, care pe lângă apologia culturei germane basată pe vieaţa religioasă morală cuprinde şi enunţări semnificative pentru religia şi morala catolică. împăratul îşi esprimă adânca mulţumire pentru patriotica şi însufleţită primire ce atât lui cât şi împărătesei ’i s’a făcut din partea tuturor straturilor societăţii. Reflectând la însemnătatea istorică a oraşului Aachen, care este leagănul imperialismului german de unde strălucirea tronului lui Garol-cel-mare a străbătut în depărtări, împăratul zice, că figura domnitorului german a fost atât de mare şi puternică, încât cesarii romani din Romaniau oferit demnitatea de imperator şi l-au ales ca să primească moştenirea imperiului roman. Era lucru prea firesc atunci, susţine împăratul, ca Carol-cel-mare, marele rege franc, să atragă asupra sa privirile Romei, care a văzut în el scut şi scăpare. Dar’ a fost lucru greu a uni misiunea şi datorinţa împăratului roman cu demnitatea şi natura regelui german. De aceea a urmat decădinţă. Pe urmele imperiului franc s’a clădit alt imperiu, cel german de azi, câştigat cu spada în mână pe câmpurile de răsboiu şi stindardele imperiului care fâlfie sus prin aer. Despre problemele imperiului german actual, împăratul zice, că în afară trebuie să se mărginească la hotarele imperiului, pentru-că întăriţi şi oţeliţi în lăuntru să se poată pregăti de resolvirea acelor probleme, pe cari acum le aşteaptă poporul german și cari în evul mediu nu s'au putut resolva. împăratul german prin discursul seu mai scoate în relief încrederea, de oare imperiul german se bucură din toate al nostru este mult prea mic ca să ne putem ascunde fără a fi reaflaţi. Vorbea pentru sine, nu pentru Rosa Volney și să observa, că se gândea la ceva ceea-ce nu era în nici o legătură cu Mrs. Halstead. Reculegându-se repede continuă: — Uite, d-ta voiai să rogi pe cineva, ca să te protejeze la vreun teatru. Spre scopul acesta îți dau câteva sute de fonţi şi voiu spune advocatului meu Sampson şi îi voiu spune şi eu vorba, că dacă d-ta îl vei asigura că nu îi vei cheltui pe nimicuri şi drăcii, să ţi-’i silicurdeze. Trăieşte cinstit. Te voiu controla. S’a oprit un moment înaintea scării etagiului. — Ai văzut-o? — întrebă. — Odată am trecut pe lângă ea. Mergi în sus? Cred că este acasă. Bătrâna guvernantă, care locuește cu ea, s’a depărtat înainte cu o oră. Prin urmare vei putea fi singur cu ea. Merreday s’a întors cu o fată atât de înfuriată, care a silit pe Miss Volney la scuze. — Nu, m'am gândit la nici un rău — zise fricoasă. — Am crezut că voiești să o cercetezi. Cum făceai de atâtea ori in trecut. Dacă d-ta nu erai atât de afabil față de Ted... Cineva urca scara cu pași apăsați. Miss Volney a tăcut un moment. — Este omul, care îmi reparează închizătura geamantanului — zise. Ted«lut dară, nu m’am gândit la nimic, părţile şi asigurarea păcii ce o oferă Europei puternica armată germană. Trecând apoi la limba germană despre care susţine că ’şi-a estins dominaţiunea peste mări şi e la acea înălţime încât azi nu este ram de ştiinţă, ba nici idee care să nu-’şi afle espresie şi cultivare prin limba germană, se opreşte la religiune pentru susţinerea căreia face apel atât la preoţime cât şi la mireni. Susţinerea religiei în poporul german de ambele confesiuni se impune. Şi pentru ca împăratul să arete de ce deosebită consideraţiune este condus faţă de confesia romano-catolică, esclamă, că înaintea lui este generalul Lee, de aici s’a trimis Papei din Roma felicitările cu opasiunea iubileului seu, la cari felicitări Papa a răspuns în modul cel mai măgulitor pentru Germania, unde se susţine stima faţă de autorităţi şi biserici şi unde catolicismul neconturbat se poate desvolta Se înţelege, că mândrul împărat german toate laudele Papei aduse imperiului seu le reduce valoarea persoanei sale. De aceea împăratul enunţă, că ambele confesiuni pururea să aibă în vedere marele scop de a susţine şi întări simţul temerii de Dumnezeu şi stima faţă de religiune. Ori suntem oameni moderni, ori lucrăm pe un teren sau altul, este tot egal. Cine nu-’şi basează vieaţa pe religiune este perdut. Astfel voesc şi eu şi fiindcă în aceasta zi şi în acest loc voiesc nu numai să vorbesc, dar’ să fac şi voi, vă făgăduiesc prin aceasta, că întregul imperiu, întregul meu popor reprezentat prin acest stat major, însuşi imperiul şi casa mea domnitoare le pun sub scutul crucii, despre care apostolul Pavel a zis, că numai în ea este mântuire şi că oamenilor nu ’li s’a dat alt nume prin care se pot saluta şi despre care însuşi a zis: Mai curând vor trece cerul şi pământul decât o plită din cuvintele mele. 8 i b i i u, Marţi, Evreii în armata României. I Din Alba-Iulia. (Urmare şi fine). Petrecerea proiectată la instalarea protopopului s’a ţinut în ziua de sfântul loan şi fiindcă instalarea nu s’a ţiinut atunci, ca totuşi să fie aşa ceva, după-ce pe invitări era deja tipărit, că petrecerea se va aranja din incidentul instalării protopopului gr.-or., s’au chemat vre-o câţiva preoţi din tract din partea protopopului, ca să statorească ziua de instalare. Preoţii chemaţi au fost Mincuş, Frâncu, Iliescu şi admin.prof. Florian Rusan. Amintiţii preoţi au sosit la protopopul, tocmai când părintele Rusan a eşit din cancelaria protopresbiterală, ca să meargă la ora de religie, pe oră la şcoala de stat. Intorcându-se părintele adm. de la ora de religie, preoţiii-au comunicat, că hotărîrea lor este, că instalarea să nu se ţină în ziua de sfântul loan, pentru că nu este timp ca să se facă o manifestaţie impunătoare cum ar fi de dorit la o asemenea opasiune, in urma căruia părintele adm.prof. a esmis un circular, în care preoţimea e avisată, că instalarea se va face la sinodul protopresbiteral ordinar, care se va ţine în Februarie. Petrecerea a reuşit foarte bine, căci a fost multă lume. Piesele au fost slab jucate, dar nu din vina diletanţilor, ci din vina conducătorilor. Petrecerea dată în onoarea protopopului trebuia să se ţină în cea dintâiu sală din Alba Iulia, temându-se însă de deficit sau poate neţinând demn pe un protopop de atâta onoare, ea s’a ţinut în o sală mică şi absolut necorăspunzătoare pentru aranjarea unei petreceri în stil mai mare. Corulşi-a urmat calea bine precisată mai departe şi terminând cântările în Februarie, s’a ţinut concertul în Reduta oraşului, în cea dintâiu sală, înaintea unui public imens din toate clasele societăţii cu o reuşită splendidă. Bucuria tuturor oamenilor de bine a fost deplină, văzând ţăranul din Alba- I Iulia, atât de mult negres in trecut, ajuns să cânte în primul concert. Ţăranii ’şi-au petrecut de minune în cea mai perfectă ordine, car’ publicul ales se delecta privind frumoasa cunună de pată cu geamantanele; şi îi spusese, că dama acea bătrână, cu care locuia Nell nu este acasă. Nell este dar’ singură. O poate vedea și poate afla dela ea cum ’i-au trecut zilele până acum, se va întoarce Lai și primitu-i-a scrisoarea ? Chiar dacă e supărată pe el și atunci a ei este doar’ vocea care îl va certa și vocea dulce molccimeşte şi cele mai amare reproşuri cu caril-ar putea întâmpina. Pe lângă aceasta în mod extraordinar simţia şi ştia, că în adâncul inimai ei, ori-cât s’ar lupta contra, era ceva ce-’i dezminţea ura şi toată măria. Ori cât de multl-ar iubi pe Lai în ultima oară a vieţii totuşi o să-’şi reamintească amurgitul acela de seară pe marea întinsă, momentul acela, în care ’şi-a sprijinit capul de pieptul lui. Monotonia anilor căsătoriei nu va fi în stare să-’i şteargă din memorie momentele acele de nebună fericire — gândi el. — Va şedea liniştită, reamintindu-şi toate aceste şi înainte de a muri, de o miie de ori, se va reîntoarce cu gândul în braţele mele, deşi nu voiu fi niciodată aci, ca să aflu aceasta. — Dar’ totuşi voiu afla — continuă strîngendu-’şi pumnii — ori voiu fi cu ea, ori voiu fi în celalalt capăt de lume — ori voiu arde în fundul iadului, ori voiu sui scara, care duce în cer, spre soare, totuşi voiu afla aceasta! Românaşi şi Românouţe împletiţi în jocurile frumoase naţionale. Seara aceea a fost o adevărată seară de însufleţire pentru fiecare Român. Unii din clică au umblat să îndemne publicul a nu participa la petrecere, dar’ fără succes. După concert s’au schimbat treburile. Membrii reuniunii acum au fost convinşi din frumoasa prestaţiune a concertului, că aci este vorbă de ceva serios şi că toate agitaţiunile contrare sunt numai urmările răutăţii. De aceea au rugat în scris pe părintele Rusan, ca să binevoiască a-’şi retrage abzicerea şi se conlucre şi d-sa la întărirea reuniunii, precum a făcut şi în trecut fapte frumoase româneşti. Părintele Rusanşi-a retras abzicerea şi a întrat car’ la reuniune şi prin intrarea d-sale s’a înfiinţat corul reuniunii din membrii, cari mai înainte erau contrari părintelui Rusan şi dlui Murgău, ceea-ce este un lucru foarte frumos. Corul acestaşi-a ţinut concertul în ziua a doua a sfintelor Rusalii. Buna cuviinţă şi dorul de progres al reuniunii atât de mult accentuat tocmai din partea unor contrari, s’au dovedit şi cu opasiunea concertului amintit, deşi membrii comitetului, în loc ca să dee tot sprijinul să vină publicul, au agitat ca să nu reuşească petrecerea. Petrecerea cu toate acesta a reuşit bine. Contrarii din aceasta ar trebui să înveţe, car’ în cele din urmă toţi Românii de bine trebue să-’şi dee mâna, ca reuniunea şi corul să progreseze şi înflorească. v... FRIBONA O astfel de afirmare absurdă şi absolut imposibil de crezut pentru orice om cu mintea sănătoasă a produs în cercurile din România mai multă curiozitate decât indignare. »Voinţa Naţională* a cercetat cum stau lucrurile în realitate şi procurându-şi datele statistice necesare a dovedit, că din efectivul permanent sau cu schimbul al armatei române numărul Evreilor este abia 4 şi jum. la sută. Adecă nu 25.000, ci de abia 1564 permanenţi şi 1375 cu schimbul. Diferenţa de la 50 la sut la sută şi dela 25 000 la 2939 este destul de sensibilă. Aceste informaţiuni dovedesc pe deplin cât de false şi tendenţioase suntstudiile izraelite despre România. Jidanul parisian, Bernard Lazare, care nu de mult a intreprins o călătorie prin România spre a studia »starea fraţilor sei din regatul român« a umplut presa idolită cu tot felul de minciuni despre România. El a fost mers la Iaşi şi Bucureşti, ca cu o impertinenţănăscută Evreilor, să agite pe pământ românesc contra statului român. Dar a păţit-o. A fost huiduit pretutin- deni, şi nici n’a cutezat să-’şi deschidă gura, până când n’a ajuns pe pământul făgăduinţei«,da Budapesta, unde apoi ’şi-a espus »vederile politice, conform »esperienţelor făcute«, în »Pester Lloyd«. Acest Bernard Lazare, care apăruse în România, ca un mic Messia să »scape«, vezi doamne, pe fraţii sei de jugul statului român, încă înainte de a-şi face »studiile» la faţa locului, a scris o broşură, în care afirmă, că în armata României numărul Evreilor este de 25.000 şi astfel formează 50 la sută din întreg contingentul armatei române. — Bine, bine, — zise Merreday cu acel suris obicinuit, care îi ascundea toate păcătoșeniile — și îi întinse mâna. — Sunt obosit, dar’ pentru aceea îi voiu scrie lui Sampson. Toate vor fi în rânduială. Adio. A parcurs strada cu pași domoli. A auzit cum Miss Volney a trântit puţin uşa, apoi s’a retras ca să-’şi predea geamantanul omului care sosise. — Aşa este — zise, după ce a ajuns afară, — aşa este. Ea se află dară aici. Aci lângă mine. In casa aceasta. Nella mea! Ultimul cuvânt ’l-a rostit şoptind: — Nella mea, care mă iubeşte, care e supărată pe mine şi tratează cu mine atât de despreţuitor. ’Mi-ar plăcea să ştiu, ce face acum şi ce va zice când mă va vedea? ’Şi-a continuat calea cu paşi trăgănaţi, obosiţi, apoi s’a oprit, răzimându-se pe un moment de grilajul casei vecine. Respiraţia îi era repede şi grea, faţa palidă şi simţea frig. Inima ’i-a fost din nou cuprinsă de conştiinţa morbidă, a neajutorării, care in timpul din urmă atâtal-a chinuit în Italia. Peste câteva momente s’a recules. Slăbiciunea ’i se prefăcuse într’un dor neînfrânat, aproape desperat — ca să o revază pe Nell. Simţea că din două trebue să aleagă una, sau o revede, sau moare. Va părăsi vieața aceasta, a cărei unică ferbinte dorință este, ca Nell să fie a lui. S’a rentors încet spre casa, unde locuia Nell. Miss Volney poate mai era încă nou- (Va urma.) 11/24 Iunie 1902 Revistă este una. Germania. Regele George, noul suveran al Saxoniei, a adresat armatei un ordin de zi, prin care îi mulţumeşte pentru sentimentele sale de credinţă de până acum şi îşi esprimă totodată speranţa, că armata va păstra aceleaşi sentimente pentru noul rege. La Înmormântarea fostului rege al Saxoniei participă şi Monarchul nostru. Peninsula balcanică. »Aetul din Atena declară în mod oficios, câ ştirile sensaţionale despre agitaţiunile comitetului macedonean în Grecia sunt exagerate. Adevărul e, că persoanele prinse au făcut mai multe transporturi de arme la Macedonia. In Tesalia încă au fost prinşi câţiva agenţi bulgari. Supravegherea presei devine tot mai aspră în Constantinopol. Personalul oficiului de censulă s’a înmulţit, îndeosebi vor fi supraveghiate foile armene, dar’ şi cele greceşti şi franţozeşti. Foilor armene li s’a interzis folosirea cuvântului Maczavi* (naţional). In Constantinopol e răspândită faima, că Said Eghe, un nepot al Sultanului şi fiiul fostului împărat Abdul Asiz, a fost sugrumat în temniţă, fiindcă ar fi plănuit răsturnarea lui Abdul Hamid. Africa-de-sud. Opera de împăcare în Africa de sud își urmează cursul seu și se pare, că în ziua încoronării regelui Eduard al Angliei se va preda ultimul Bur. Până acum s’au predat peste 16.500. Cum rămâne cu cunoscuta socoteală a ministrului de răsboiu Brodrick, făcută în camera comunelor în Noemvrie 1901 ? Atunci se zicea, că nu mai sânt pe câmpul de bătălie decât 10.000 de Buri. Tot de atunci —■ după rapoartele engleze — rândurile Burilor s’au împuţinat cu peste 9000 de oameni; prin urmare n’au rămas decât 1000 — şi cu toate acestea s’au predat 16 500 de luptători! Lordul Milner, guvernatorul coloniei Cap, a fost numit guvernator al Transvaalului. Kitchener a plecat azi la Anglia. Părăsirea Africei-de-sud din partea lui Kitchener se priveşte de semn, că nouăle colonii engleze sunt pe deplin liniştite, înainte de plecare a adresat generalilor buri o telegramă, în care le mulţumeşte pentru energia şi tactul, cu care au uşurat predarea Burilor. Prim-ministrul locţiitor al coloniei Cap a ţinut o vorbire vehementă contra suspendării constituţiei Capului. El a declarat, că măsura aceasta e chemată să amărască şi mai mult poporaţiunea iolandeză. Ştiri mărunte. Consiliul de minştri din Francia a hotărît, ca înainte de a numi sau înainta pe un funcţionar să se câştige informaţiuni despre ţinuta politică a lui. — Presidentul Loubet va visita Palermo când cu manevrele marinei italiene. _ Loubet a primit alaltăieri pe prinţul George al Greciei. Şi E vorba, că Ţarul să visiteze în drumul seu cătră Bulgaria şi pe regele Carol. * în contra guvernatorului din Harcoff, prinţul Obolenschi, s a comis un atentat. El a fost rănit mortal. Amănuntele le ţine guvernul în secret. Ministerul din Suedia a demisionat. Cu formarea noului cabinet va fi însărcinat proprietarul Oostroem. El va ave să se ocupe îndeosebi cu lărgirea dreptului electoral. „Cartea de aur“ împrocesuată. După confiscare, urmează împrocesuarea. Pe Sâmbătă, în 21. o., a fost citat la judele de instrucţie de aici, dl Gödri, autorul »Cărţii de aur« dl T. V. Păcăţianu, aducându-’i-se la cunoştinţă punerea sub acasă şi fiind ascultat în causă. Despre ascultare ni se scriu următoarele: Sâmbătă presentânduse dl T. V. Păcăţianu în faţa dlui jude de instrucţie Gödri Sándor, acesta ’i-a comunicat, că pe basa arătării venite de la procurorul din Cluj, deschide şi ordonează cercetare în contra sa, pentru mai multe pasaje din „Cartea de aur vol. I.“, în care procurorul din Cluj crede, că se află agitaţie în contra naţionalităţii maghiare, şi totodată şi atac in contra formei de stat. Cercetarea e ordonată deci pe basar ilor 172 şi 173 din codul penal ungar. Dl Păcăţianu a luat la cunoştinţă decisul judelui de instrucţie, renunţând la dreptul de a-l apela, şi a cerut imediata intrare în cercetare. T s’a arătat „Cartea de aur“, (legată în negru) care de ea cusută cu sfoară groasă altă Carte neagră, — traducerea maghiară, făcută de cunoscutul translator din Cluj Dr. Lehmann. Luând cunoştinţă despre părţile dificultate dinCartea de aur“, d-nul Păcăţianuşi-a reservat dreptul de a se justifica punct de punct cu opasiunea escepţiunilor ce le va da în contra actului de acasă, — după-ce-’l va primi, — ear’ până atunci declară In general, că opul seu nu conţine nimica nou, ce n’ar fi scris şi publicat şi alţii, cu mult mai nainte, fără a fi fost traşi la răspundere pentru cărţile lor. Multe părţi dificultate sunt luate chiar din partea unui autor maghiar, Dr. Iancsó Benedek, apoi de la Bariţiu, Popea şi alţii. Declară mai departe, oCartea de aur* nu e scrisă pentru popor, pentru vulgul de rînd, care poate să fie adus în stare de agitaţie, ci pentru pătura cultă a neamului românesc, care ştie să se stăpânească, ştie judeca cu calmitate şi Ştie, că aceea ce se cuprinde în carte nu se refere la zilele noastre, ci la vremurile de mult trecute, în cari s’au întâmplat lucrurile înşirate. Fiind deci * Cartea de aur« un op de cuprins curat istoric, asupra căruia §§ii 172 şi 173 din codul penal ungar nu pot să fie aplicaţi,‘autorul nu se simte întru nimica vinovat, pentru-că nu cu rea intenţiune, ci în bună credinţă a compus şi e dat partea esclusiv numai in scopul, ca aceea ce până acuma era resfirat prin diferita cărţi şi reviste despre mişcările politice naţionale din trecut ale Românilor de sub coroana ungară, — se fie adunat la un loc. Cere deci sistarea procedurei judecătoreşti şi înapoierea cărţilor confiscate. S’a dresat proces verbal despre declaraţiunile făcute şi cu aceasta ascultarea a fost terminată. Nr. 106 Gloarea silei. Biblia, 23 Iunie n. 1902 CĂLINDARUL DE ZI al biroului de laformaţiune pentru străini, PIAŢA-MARE Nr. 14. Marţi, în 24 Iunie n. 1902. Galeria de tablouri a museului Baron Brukenthal, Piața-mare nr. 10. După înştiinţarea servitorului din museu. Intrarea 80 bani. Museul de istoria naturală, strada Harteneck nr. 1 . După înştiinţarea intendentului casei. Intrarea 60 bani, pentru copii 20 bani. Museul transilvan carpatin, strada Harteneck nr. 1. După înştiinţarea custodelui (Strada Cisnădiei nr. 5, et. I.). Intrarea 1 col. • Examenul de maturitate la gimnaziul din Braşov s a terminat în 21 iunie la orele 4 p. m. sub prezidenţia