Tribuna, iunie 1902 (Anul 19, nr. 100-118)

1902-06-11 / nr. 106

Pag. 422 înainte de deschiderea dietei, o confe­­renţă, la care­­şi-au trimis toate parti­dele representanţii lor. In conferinţă a declarat guvernatorul, că guvernul e învoit cu autonomia Tirolului italian, dacă se va păstra unitatea ţării şi nu se vor lua disposiţii, cari se o păgu­bească din punct de vedere economic. Cererile Italienilor se pot contrage în următoarele: împărţirea curiei electo­rale a marilor proprietari, împărţirea comitetului ţării şi a consiliului, scolastic. Secţia italiană de la amândouă aceste co­mitete să resideze în Trident, având să dispună independent în privinţa mijloa­celor proprii şi în privinţa măsurilor, ce sunt de luat în favorul Tirolului italian. Majoritatea celor­ ce au participat la con­­ferenţă a primit în princip cererile ita­liene, aşa că şi succesul desbaterilor din dietă apare asigurat. Inperatul german Wilhelm in Aachen. Din incidentul călătoriei împăratu­lui german prin ţările renane, la invita­rea primarului din Aachen, împăratul s’a oprit în acest vechiu oraş unde mai de mult se încoronau împăraţii germani. In mijlocul primirei însufleţite, care ’i­ s’a făcut, împăratul a ţinut un avântat dis­­curs, care pe lângă apologia culturei germane basată pe vieaţa religioasă mo­rală cuprinde şi enunţări semnificative pentru religia şi morala catolică. împăratul îşi esprimă adânca mul­ţumire pentru patriotica şi însufleţită primire ce atât lui cât şi împărătesei ’i­ s’a făcut din partea tuturor straturilor societăţii. Reflectând la însemnătatea istorică a oraşului Aachen, care este leagănul imperialismului german de unde strălu­cirea tronului lui Garol-cel-mare a stră­bătut în depărtări, împăratul zice, că figura domnitorului german a fost atât de mare şi puternică, încât cesarii ro­mani din Roma­niau oferit demnitatea de imperator şi l-au ales ca să pri­­mească moştenirea imperiului roman. Era lucru prea firesc atunci, susţine îm­păratul, ca Carol-cel-mare, marele rege franc, să atragă asupra sa privirile Ro­mei, care a văzut în el scut şi scăpare. Dar’ a fost lucru greu a uni misiunea şi datorinţa împăratului roman cu dem­nitatea şi natura regelui german. De aceea a urmat decădinţă. Pe urmele imperiului franc s’a clă­­dit alt imperiu, cel german de azi, câş­tigat cu spada în mână pe câmpurile de răsboiu şi stindardele imperiului care fâlfie sus prin aer. Despre problemele imperiului german actual, împăratul zice, că în afară trebuie să se mărginească la hotarele imperiului, pentru-că întăriţi şi oţeliţi în lăuntru să se poată pregăti de resolvirea acelor probleme, pe cari acum le aşteaptă poporul german și cari în evul mediu nu s'au putut re­­solva. împăratul german prin discursul seu mai scoate în relief încrederea, de oare imperiul german se bucură din toate al nostru este mult prea mic ca să ne pu­tem ascunde fără a fi reaflaţi. Vorbea pentru sine, nu pentru Rosa Volney și să observa, că se gân­dea la ceva ceea-ce nu era în nici o le­gătură cu Mrs. Halstead. Reculegân­­du-se repede continuă: — Uite, d-ta voiai să rogi pe cineva, ca să te protejeze la vre­un teatru. Spre scopul acesta îți dau câteva sute de fonţi şi voiu spune advocatului meu Sampson şi îi voiu spune şi eu vorba, că dacă d-ta îl vei asigura că nu îi vei chel­tui pe nimicuri şi drăcii, să ţi-’i silicurdeze. Trăieşte cinstit. Te voiu controla. S’a oprit un moment înaintea scării etagiului. — Ai văzut-o? — întrebă. — Odată am trecut pe lângă ea. Mergi în sus? Cred că este acasă. Bă­trâna guvernantă, care locuește cu ea, s’a depărtat înainte cu o oră. Prin urmare vei putea fi singur cu ea. Merreday s’a întors cu o fată atât de înfuriată, care a silit pe Miss Volney la scuze. — Nu, m'am gândit la nici un rău — zise fricoasă. — Am crezut că voiești să o cercetezi. Cum făceai de atâtea ori in trecut. Dacă d-ta nu erai atât de afabil față de Ted... Cineva urca scara cu pași apăsați. Miss Volney a tăcut un moment. — Este omul, care îmi reparează închizătura geamantanului — zise. Te­d«lut dară, nu m’am gândit la nimic, părţile şi asigurarea păcii ce o oferă­­ Europei puternica armată germană. Trecând apoi la limba germană despre care susţine că ’şi-a estins do­­minaţiunea peste mări şi e la acea înăl­ţime încât azi nu este ram de ştiinţă, ba nici idee care să nu-’şi afle espre­­sie şi cultivare prin limba germană, se opreşte la religiune pentru susţinerea căreia face apel atât la preoţime cât şi la mireni. Susţinerea religiei în poporul german de ambele confesiuni se impune. Şi pentru­ ca împăratul să arete de ce deosebită consideraţiune este condus faţă de confesia romano-catolică, esclamă, că înaintea lui este generalul Lee, de aici s’a trimis Papei din Roma felicită­rile cu opasiunea iubileului seu, la cari felicitări Papa a răspuns în modul cel mai măgulitor pentru Germania, unde se susţine stima faţă de autorităţi şi bi­serici şi unde catolicismul neconturbat se poate desvolta Se înţelege, că mân­drul împărat german toate laudele Papei­­ aduse imperiului seu le reduce valoa­­rea persoanei sale. De aceea împăratul enunţă, că am­bele confesiuni pururea să aibă în ve­dere marele scop de a susţine şi întări simţul temerii de Dumnezeu şi stima faţă de religiune. Ori suntem oameni moderni, ori lucrăm pe un teren sau altul, este tot egal. Cine nu-’şi basează vieaţa pe reli­giune este perdut. Astfel voesc şi eu şi fiindcă în aceasta zi şi în acest loc voiesc nu numai să vorbesc, dar’ să fac şi voi, vă făgăduiesc prin aceasta, că întregul imperiu, întregul meu popor reprezen­tat prin acest stat major, însuşi impe­riul şi casa­ mea domnitoare le pun sub­­ scutul crucii, despre care apostolul Pa­­­­vel a zis, că numai în ea este mântuire­­ şi că oamenilor nu ’li­ s’a dat alt nume prin care se pot saluta şi despre care însuşi a zis: Mai curând vor trece cerul şi pământul decât o plită din cu­vintele mele. 8 i b i i u, Marţi, Evreii în armata României. I Din Alba-Iulia. (Urmare şi fine). Petrecerea proiectată la instalarea protopopului s’a ţinut în ziua de sfân­tul loan şi fiindcă instalarea nu s’a ţi­­i­nut atunci, ca totuşi să fie aşa ceva, după-ce pe invitări era deja tipărit, că petrecerea se va aranja din incidentul instalării protopopului gr.-or., s’au che­mat vre-o câţiva preoţi din tract din partea protopopului, ca să statorească ziua de instalare. Preoţii chemaţi au fost Mincuş, Frâncu, Iliescu şi admin.­­prof. Florian Rusan. Amintiţii preoţi au sosit la proto­popul, tocmai când părintele Rusan a eşit din cancelaria protopresbiterală, ca să meargă la ora de religie, pe oră la şcoala de stat. Intorcându-se părintele adm. de la ora de religie, preoţii­­i-au comunicat, că hotărîrea lor este, că instalarea să nu se ţină în ziua de sfântul loan, pen­­tru­ că nu este timp ca să se facă o ma­nifestaţie impunătoare cum ar fi de do­rit la o asemenea opasiune, in urma că­ruia părintele adm.­prof. a esmis un cir­cular, în care preoţimea e avisată, că instalarea se va face la sinodul proto­­presbiteral ordinar, care se va ţine în Februarie. Petrecerea a reuşit foarte bine, căci a fost multă lume. Piesele au fost slab jucate, dar­ nu din vina diletanţilor, ci­­ din vina conducătorilor. Petrecerea dată în onoarea pro­­­­topopului trebuia să se ţină în cea din­­­­tâiu sală din Alba Iulia, temându-se însă­­ de deficit sau poate neţinând demn pe­­ un protopop de atâta onoare, ea s’a ţi­nut în o sală mică şi absolut necorăs­­punzătoare pentru aranjarea unei pe­treceri în stil mai mare. Corul­­şi-a urmat calea bine pre­­cisată mai departe şi terminând cântă­rile în Februarie, s’a ţinut concertul în Reduta oraşului, în cea dintâiu sală, în­aintea unui public imens din toate cla­sele societăţii cu o reuşită splendidă. Bucuria tuturor oamenilor de bine a fost deplină, văzând ţăranul din Alba- I Iulia, atât de mult negres in trecut, ajuns să cânte în primul concert. Ţă­ranii ’şi-au petrecut de minune în cea mai perfectă ordine, car’ publicul ales se delecta privind frumoasa cunună de pată cu geamantanele; şi îi spusese, că dama acea bătrână, cu care locuia Nell nu este acasă. Nell este dar’ singură. O poate vedea și poate afla dela ea cum ’i-au trecut zilele până acum, se va în­­toarce Lai și primitu-i-a scrisoarea ? Chiar dacă e supărată pe el și atunci a ei este doar’ vocea care îl va certa și vocea dulce molccimeşte şi cele mai amare re­proşuri cu cari­­l-ar putea întâmpina. Pe lângă aceasta în mod extraordinar simţia şi ştia, că în adâncul inimai ei, ori-cât s’ar lupta contra, era ceva ce-’i dezminţea ura şi toată măria. Ori cât de mult­­l-ar iubi pe Lai în ultima oară a vieţii totuşi o să-’şi reamintească amur­­gitul acela de seară pe marea întinsă, momentul acela, în care ’şi-a sprijinit capul de pieptul lui. Monotonia anilor căsătoriei nu va fi în stare să-’i şteargă din memorie momentele acele de nebună fericire — gândi el. — Va şedea liniştită, reamin­­tindu-­şi toate aceste şi înainte de a muri, de o miie de ori, se va reîntoarce cu gândul în braţele mele, deşi nu voiu fi nici­odată aci, ca să aflu aceasta. — Dar’ totuşi voiu afla — continuă strîn­­gendu-’şi pumnii —­ ori voiu fi cu ea, ori voiu fi în celalalt capăt de lume — ori voiu arde în fundul iadului, ori voiu sui scara, care duce în cer, spre soare, totuşi voiu afla aceasta!­­ Românaşi şi Românouţe împletiţi în jo­curile frumoase naţionale. Seara aceea a fost o adevărată seară de însufleţire pentru fiecare Român. Unii din clică au umblat să în­demne publicul a nu participa la petre­cere, dar’ fără succes. După concert s’au schimbat trebu­rile. Membrii reuniunii acum au fost convinşi din frumoasa prestaţiune a con­­certului, că aci este vorbă de ceva se­rios şi că toate agitaţiunile contrare sunt numai urmările răutăţii. De aceea au rugat în scris pe părintele Rusan, ca să binevoiască a-’şi retrage abzicerea şi se conlucre şi d-sa la întărirea reuniu­nii, precum a făcut şi în trecut fapte frumoase româneşti. Părintele Rusan­­şi-a retras abzi­­cerea şi a întrat car’ la reuniune şi prin intrarea d-sale s’a înfiinţat corul reu­niunii din membrii, cari mai înainte erau contrari părintelui Rusan şi dlui Mur­­gău, ceea-ce este un lucru foarte frumos. Corul acesta­­şi-a ţinut concertul în ziua a doua a sfintelor Rusalii. Buna cuviinţă şi dorul de progres al reuniunii atât de mult accentuat toc­mai din partea unor contrari, s’au do­vedit şi cu opasiunea concertului amin­tit, deşi membrii comitetului, în loc ca să dee tot sprijinul să vină publi­­cul, au agitat ca să nu reuşească petre­cerea. Petrecerea cu toate acesta a reuşit bine. Contrarii din aceasta ar trebui să înveţe, car’ în cele din urmă toţi Ro­mânii de bine trebue să-’şi dee mâna, ca reuniunea şi corul să progreseze şi înflorească. v... FRIBONA O astfel de afirmare absurdă şi ab­solut imposibil de crezut pentru ori­ce om cu mintea sănătoasă a produs în cercurile din România mai multă curio­zitate decât indignare. »Voinţa Naţio­nală* a cercetat cum stau lucrurile în realitate şi procurându-­şi datele stati­stice necesare a dovedit, că din efecti­vul permanent sau cu schimbul al ar­matei române numărul Evreilor este abia 4 şi jum. la sută. Adecă nu 25.000, ci de abia 1564 permanenţi şi 1375 cu schimbul. Diferenţa de la 50 la su­t la sută şi dela 25 000 la 2939 este de­stul de sensibilă. Aceste informaţiuni dovedesc pe deplin cât de false şi ten­denţioase sunt­­studiile­ izraelite despre România. Jidanul parisian, Bernard Lazare,­­ care nu de mult a intreprins o călă­torie prin România spre a studia »starea fraţilor sei din regatul român« a um­plut presa­­ ido­lită cu tot felul de min­­ciuni despre România. El a fost mers la Iaşi şi Bucureşti, ca cu o imperti­nenţă­­născută Evreilor, să agite pe pă­mânt românesc contra statului român. Dar­ a păţit-o. A fost huiduit pretutin-­­ deni, şi nici n’a cutezat să-’şi deschidă­­ gura, până când n’a ajuns pe pămân­tul făgăduinţei«,da Budapesta, unde apoi ’şi-a espus »vederile politice, conform »esperienţelor făcute«, în »Pester Lloyd«. Acest Bernard Lazare, care apăruse în România, ca un mic Messia să »scape«, vezi doamne, pe fraţii sei de jugul sta­tului român, încă înainte de a-­şi face »studiile» la faţa locului, a scris o bro­şură, în care afirmă, că în armata Ro­mâniei numărul Evreilor este de 25.000 şi astfel formează 50 la sută din în­treg contingentul armatei române. — Bine, bine, — zise Merreday cu acel suris obicinuit, care îi ascundea toate păcătoșeniile — și îi întinse mâna. — Sunt obosit, dar’ pentru aceea îi voiu scrie lui Sampson. Toate vor fi în rânduială. Adio. A parcurs strada cu pași domoli. A auzit cum Miss Volney a trântit puţin uşa, apoi s’a retras ca să-’şi predea gea­mantanul omului care sosise. — Aşa este — zise, după­ ce a ajuns afară, — aşa este. Ea se află dară aici. Aci lângă mine. In casa aceasta. Nella mea! Ultimul cuvânt ’l-a rostit şoptind: — Nella mea, care mă iubeşte, care e su­părată pe mine şi tratează cu mine atât de despreţuitor. ’Mi-ar plăcea să ştiu, ce face acum şi ce va zice când mă va vedea? ’Şi-a continuat calea cu paşi trăgă­­naţi, obosiţi, apoi s’a oprit, răzimându-se pe un moment de grilajul casei vecine. Respiraţia îi era repede şi grea, faţa pa­lidă şi simţea frig. Inima ’i-a fost din nou cuprinsă de conştiinţa morbidă, a neajutorării, care in timpul din urmă atâ­ta­­l-a chinuit în Italia. Peste câteva momente s’a recules. Slăbiciunea ’i­ se prefăcuse într’un dor neînfrânat, aproape desperat — ca să o revază pe Nell. Sim­ţea că din două trebue să aleagă una, sau o revede, sau moare. Va părăsi vieața aceasta, a cărei unică ferbinte do­rință este, ca Nell să fie a lui. S’a ren­­tors încet spre casa, unde locuia Nell. Miss Volney poate mai era încă nou- (Va urma.) 11/24 Iunie 1902 Revistă este una. Germania. Regele George, noul suveran al Sa­­xoniei, a adresat armatei un ordin de zi, prin care îi mulţumeşte pentru sen­timentele sale de credinţă de până acum şi îşi esprimă totodată speranţa, că ar­mata va păstra aceleaşi sentimente pen­tru noul rege. La Înmormântarea fostului rege al Saxoniei participă şi Monarchul nostru. Peninsula­ balcanică. »Aetul din Atena declară în mod oficios, câ ştirile sensaţionale despre agi­taţiunile comitetului macedonean în Gre­cia sunt exagerate. Adevărul e, că per­soanele prinse au făcut mai multe trans­porturi de arme la Macedonia. In Te­­salia încă au fost prinşi câţiva agenţi bulgari. Supravegherea presei devine tot mai aspră în Constantinopol. Persona­lul oficiului de censulă s’a înmulţit, în­deosebi vor fi supraveghiate foile ar­mene, dar’ şi cele greceşti şi franţozeşti. Foilor armene li­ s’a interzis folosirea cuvântului Maczavi* (naţional). In Constantinopol e răspândită faima, că Said Eghe, un nepot al Sul­tanului şi fiiul fostului împărat Abdul Asiz, a fost sugrumat în temniţă, fiindcă ar fi plănuit răsturnarea lui Abdul Ha­mid. Africa-de-sud. Opera de împăcare în Africa de­ sud își urmează cursul seu și se pare, că în ziua încoronării regelui Eduard al An­gliei se va preda ultimul Bur. Până acum s’au predat peste 16.500. Cum ră­mâne cu cunoscuta socoteală a ministru­lui de răsboiu Brodrick, făcută în ca­­mera comunelor în Noemvrie 1901 ? Atunci se zicea, că nu mai sânt pe câm­­pul de bătălie decât 10.000 de Buri. Tot de atunci —■ după rapoartele engleze — rândurile Burilor s’au împuţinat cu peste 9000 de oameni; prin urmare n’au ră­mas decât 1000 — şi cu toate acestea s’au predat 16 500 de luptători! Lordul Milner, guvernatorul colo­niei Cap, a fost numit guvernator al Transvaalului. Kitchener a plecat azi la Anglia. Părăsirea Africei-de-sud din partea lui Kitchener se priveşte de semn, că nouăle colonii engleze sunt pe deplin liniştite, înainte de plecare a adresat generalilor buri o telegramă, în care le mulţumeşte pentru energia şi tactul, cu care au uşu­rat predarea Burilor. Prim-ministrul locţiitor al coloniei Cap a ţinut o vorbire vehementă con­tra suspendării constituţiei Capului. El a declarat, că măsura aceasta e che­mată să amărască şi mai mult popora­­ţiunea iolandeză. Ştiri mărunte. Consiliul de mi­nştri din Francia a hotă­­rît, ca înainte de a numi sau înainta pe un func­ţionar să se câştige informaţiuni despre ţinuta politică a lui. — Presidentul Loubet va visita Palermo când cu manevrele marinei italiene. _ Loubet a primit alaltăieri pe prinţul George al Greciei. Şi E vorba, că Ţarul să visiteze în drumul seu cătră Bulgaria şi pe regele Carol. * în contra guvernatorului din Harcoff, prinţul Obolenschi, s a comis un atentat. El a fost rănit mortal. Amănuntele le ţine guvernul în secret. Ministerul din Suedia a demisionat. Cu formarea noului cabinet va fi însărcinat pro­prietarul Oostroem. El va ave să se ocupe în­deosebi cu lărgirea dreptului electoral. „Cartea de aur“ împrocesuată. După confiscare, urmează împrocesuarea. Pe Sâmbătă, în 21­­. o., a fost citat la judele de instrucţie de aici, dl Gödri, autorul »Cărţii de aur« dl T. V. Păcăţianu, aducându-’i-se la cu­noştinţă punerea sub acasă şi fiind ascultat în causă. Despre ascultare ni­ se scriu următoarele: Sâmbătă presentânduse dl T. V. Păcăţianu în faţa dlui jude de instruc­ţie Gödri Sándor, acesta ’i-a comunicat, că pe basa arătării venite de la procuro­­rul din Cluj, deschide şi ordonează cer­cetare în contra sa, pentru mai multe pasaje din „Cartea de aur vol. I.“, în care procurorul din Cluj crede, că se află agitaţie în contra naţionalităţii maghiare, şi totodată şi atac in contra formei de stat. Cercetarea e ordonată deci pe basa­r­­ ilor 172 şi 173 din co­dul penal ungar. Dl Păcăţianu a luat la cunoştinţă decisul judelui de instrucţie, renunţând la dreptul de a-­l apela, şi a cerut ime­diata intrare în cercetare. T­ s’a arătat „Cartea de aur“, (legată în negru) care de ea cusută cu sfoară groasă altă Carte neagră, — tra­ducerea maghiară, făcută de cunoscutul translator din Cluj Dr. Lehmann. Luând cunoştinţă despre părţile dificultate din­­Cartea de aur“, d-nul Păcăţianu­­şi-a reservat dreptul de a se justifica punct de punct cu opasiunea escepţiunilor ce le va da în contra ac­tului de acasă, — după-ce-’l va primi, — ear’ până atunci declară In general, că opul seu nu conţine nimica nou, ce n’ar fi scris şi publicat şi alţii, cu mult mai nainte, fără a fi fost traşi la răs­pundere pentru cărţile lor. Multe părţi dificultate sunt luate chiar din partea unui autor maghiar, Dr. Iancsó Bene­dek,­­ apoi de la Bariţiu, Popea şi alţii. Declară mai departe, oCartea de aur* nu e scrisă pentru popor, pentru vulgul de rînd, care poate să fie adus în stare de agitaţie, ci pentru pătura cultă a neamului românesc, care ştie să se stă­pânească, ştie judeca cu calmitate şi Ştie, că aceea­ ce se cuprinde în carte nu se refere la zilele noastre, ci la vremu­rile de mult trecute, în cari s’au întâm­plat lucrurile înşirate. Fiind deci * Cartea de aur« un op de cuprins curat istoric, asupra căruia §§­­ii 172 şi 173 din codul penal ungar nu pot să fie aplicaţi,‘autorul nu se simte întru nimica vinovat, pentru-că nu cu rea intenţiune, ci în bună credinţă a compus şi e dat partea esclusiv numai in scopul, ca aceea­ ce până acuma era resfirat prin diferita cărţi şi reviste despre mişcările politice­ naţionale din trecut ale Româ­nilor de sub coroana ungară, — se fie adunat la un loc. Cere deci sistarea procedurei judecătoreşti şi înapoierea cărţilor confiscate. S’a dresat proces verbal despre de­­claraţiunile făcute şi cu aceasta asculta­­rea a fost terminată. Nr. 106 Gloarea silei. Biblia, 23 Iunie n. 1902 CĂLINDARUL DE ZI al biroului de laformaţiune pentru străini, PIAŢA-MARE Nr. 14. Marţi, în 24 Iunie n. 1902. Galeria de tablouri a museului Baron Brukenthal, Piața-mare nr. 10. După înştiin­ţarea servitorului din museu. Intrarea 80 bani. Museul de istoria naturală, strada Har­­teneck nr. 1 . După înştiinţarea intendentului casei. Intrarea 60 bani, pentru copii 20 bani. Museul transilvan carpatin, strada Har­­teneck nr. 1. După înştiinţarea custodelui (Strada Cisnădiei nr. 5, et. I.). Intrarea 1 col. • Examenul de maturitate la gim­­naziul din Braşov s a terminat în 21 iunie la orele 4 p. m. sub prezidenţia

Next