Tribuna, septembrie 1902 (Anul 19, nr. 160-179)

1902-09-26 / nr. 177

Anul XIX. Sibiiu, Joi 26 Septemvrie (9 Octomvrie) 1902 Nr. 177 vem im ABONAMENTELE Pentru SibJ'ia , 1 lână 1 cor. 70 bani, '/» *n 5 cor­, % 30 cor., 1 aa 30 cor Pentru dauerst ia casă ca SG bani ga iasă mai emit m*nar«bj* n 1 luni 3 cor. 40 bani, '/« aa 7 cor., ’j, an 14 oor., 3 an 38 oor Pentru Kumâuia |l etrtlnttales ■/, an 10 franal, an 30 frsncä, 1 an 40 trasai. Afan­autenteie ee fi­s liusuai plătindu-ae înainte. INSERŢIUNILE O a fir garmond prima-dati 14 bani, a doua­ oară 13 bani a treia-oari 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Pepi­csi Nr. 15 S® press nKsSiră la paste fi librării, tu Ro­mftnia abonamentele ii fac la Agenţia de Publicitate Carol Schulder Bucureşti, strada Şelar, 10. Eputele nefrsncate ge reriaă. —Manuscripte nu se Înapoia­... Numeri singuratici 1 10 bani si vând In Sibiiu, la librăria »Ti­pografiei«, societate pe acţiuni. — In Alba-Iulia la librăria Weist Bernat »la loterii«, invitare de abonament „TRIBUNA“. Ca 1 Oct. 1902 v. încep noue abonamente lunare, Quar­tale, semestrale şi anuale. Domnii abonenţi sânt rugaţi a grăbi cu reînoirea abonamen­telor lor, pentru regulata expe­diţie a foii. Abonamentele se fac prin mandate poștale si anumit pentru un timp, care Incepe cu prima si se termină cu ultima lunei, după stilul vechiu. Abonamentul anual costă 28 cor. —bani* Abonamentul semestral . . 14 cor. —bani Abonamentul trilunar 7 cor. —bani. Abonamentul lunar costă. . 2 cor. 40 bani. Este In interesul dlor abo­­nenţi, ca adresele să fie Însemnate cât se poate de corect şi legibil. Domnii abonenţi vechi sânt ru­gaţi a lipi pe mandatul postal adresa tipărită dela fâşiile, In care li­ s’a trimis „Tribuna“ până acum. Administraţiunea S2S Corupţie. (v. mdl.) Posiţia poporului român In faţa a tot mai îndrăsneţelor şi mai apertelor instiinţe ale politicei de ma­ghiarisare se aseamănă în toate ou a omului, care-­şi vede avutul seu ame­ninţat de pericolul unei esundări. Cu inima îngrijorată priveşte la valurile murdare, ce se isbesc tot cu mai mare furie de malul întărit, singura pedecă ce nu le lasă să se reverse peste moşia roditoare a bietului om. Aşa şi noi Românii de un şir lung de ani stăm îngrijoraţi la frontiera ideală a românismului şi privim la va­lurile de şovinism, cari se înteţesc în­truna şi după fiecare încercare zădar­­nică se lovesc din nou de furie poten­ţată de malul întărit care se chiamă­­ limbă, lege strămoşească, port şi datini româneşti. Ce va resista malul încercărilor şovinismului murdar nu e numai o spe­ranţă vagă şi naivă a unor idealişti nematuri, ci e o dogmă infalibilă, o cre­dinţă de peatră asemenea aceleia, pe care­­şi-a zidit Mântuitorul biserica sa. Cel puţin aşa ar trebui să fie. Cre­dinţa în puterea de resistenţă, în bi­ruinţa totală a neamului nostru faţă de atacurile de desnaţionalizare trebue să fie primul şi cel mai puternic capital moral al unui popor în defensivă. Nici nu voesc să vorbesc despre aceasta in articolul present, pentru că « superfluu să mai repet ceea ce a de­venit aproape o banalitate, că istoria plină de suferinţe şi de martiraj a po­porului român ne garantează şi asis­tenţa în viitor, ne întăreşte în credinţa, că politica de maghiarizare nici când nu va inunda şi nimici câmpia neamu­lui român. Pericolul zace în altă parte, pen­tru că, durere, esistă un pericol. Siliţi de zeci de ani a­sta ziua noaptea pururi deştepţi şi veghietori la malul periclitat pentru a cârpoli rupturile făcute in el din partea valurilor turbate, e natural că nu avem liniştea şi voinţa necesară spre o muncă culturală econo­­mică îndreptată spre un progres pacific. Ce e mai mult însă o mulţime de forţe ne sunt legate şi ocupate în lupta de legitimă apărare. De aici resultatul fatal, că progre­sele realitate de poporul român nu ţin pan­eu cele realitate da alte popoare cari nu au de a-­şi t­una şi apăra asistenţa naţională ; de aici îşi trage sorgintea un fenomen trist, de tot trist al vieţii noastre publice, a cărui analiză pn­ohologică voesc să o încerc eu în cele de mai jos. Fenomenul acesta se chiamă co­rupţia. Regres absolut nu există. Fiecare popor chiar şi cel mai demoralisat pro­gresează cu vremile. Numai de un re­gres relativ poate fi vorba care resultă din compararea propriilor progrese cu altele mai accelerate, mai mari şi mai sigure realizate de alte popoare. Argumentul banal al tuturor opti­miştilor. — Cum­ în loc să observe vieaţa şi fenomenele se îndoapă cu trase, de­­câte­ ori e vorbă despre resultatele rele ale ascepţionalei stări politice în care ne aflăm, este că opresia maghiară are şi efectul bun, că ţine în noi dea pururi tresză conştienţa naţională, nu împinteneazii la muncă, şi alte asemenea, trase toate pe calapodul unei legi mechanice, care zice că »ori­ce acţiune produce reacţiune«. E fapt constatat că o coardă de oţăl dacă o îndoi desvoartă o reacţiune de a intra în starea de mai nainte. Dar’ şi aceea e drept, că dacă o vom îndoi numai cu puţin mai tare decât de obi­­ceiu, coarda se va rupe In două. Tot astfel o nuia de trestie, dacă o vom în­doi odată va desvolta o reacţiune oare­care, dar’ dacă o vom ţine îndoită o zi două ea îşi va perde puterea de reac­­ţiune şi va rămâne îndoită şi după ce o vom lăsa din mână, până nu va veni o putere esternă care se ’i dee forma oablă dela început. Vedem dar’ cât de greşit e­a ne luă analogii din domeniul altor ştiinţe. Căci dacă e se aplicăm in lumea morală întru toate legile fisice, apoi tot astfel trebue să fie adevărat şi aceea, cât un popor care e espus la o opresiune mai mare decât puterea lui de reacţiune trebue să se frângă ca coarda de oţel, şi tot astfel o opresiune durabilă s­ă­­beşte puterea de reacţiune, forţele de re­­sistenţă, precum am văzut la nuiaua de trestie. Tot atâtea contraste cari la aparenţă toate se pot motiva cu ana­logii şi comparări şchioape. Pentru lumea morală aflu de mult mai potrivit un moment de natură psi­­ohologică pe care­­l-au observat şi fixat unii tacticiafu­i pe terenul artelor mili­tare, şi oare ori­cât de paradox ar fi, e foarte verosimil. E vorbă de doctrina tacticii mili­tare, care zice că forţa morală a tot­deauna pe partea atacatorului şi când acela înaintează ca loc deschis printr'o ploaie de gloanţe a duşmanului ascuns după parapete. Pe când de altă parte forţele morale ale celui­ ce se vede atacat din toate părţile de duşman sânt puse la foarte grea încercare, chiar şi când se ştie scutit după şanţuri şi ziduri. Nu e mai naturală teoria aceasta decât legea mechanică a acţiunei şi reac­­ţiunii ale cărei efecte sunt aşa de diferite după cantitatea de putere ce se aplică de o parte şi de alta? Un esemplu: Fără să -mi fie frică că mă combate cineva cutez să afirm câ conştienţa de sine, de individualitatea naţională e cu mult mai desvoltată, mai plină la ataca­­torii maghiari, decât la atacaţi adecă la naţionalităţi. Priviţi numai bine la Maghiari şi veţi vedèa cât de conştii şi de con­sequent lucră ei spre ajungerea idealu­lui lor naţional, o Ungarie, ai cărei locuitori se fie toţi de o naţionalitate. Cel din urmă factor poştal, sau servitor e un pioner conştiu sau inconştiu al acestei idei. La tot caşul contribue mult şi fap­tul, că toată puterea de stat e in ser­viciul acestei instiinţe şi astfel pentru Maghiari sau maghiari saţi sunt puse în perspectivă toate emolumentele şi favo­rurile ce le poate da statul cu estinsele lui ramificaţii de putere, pe când a ţină ca Român, Sârb, Slovac etc. la na­ţionalitate sau chiar a demonstra ou es,­­ a te espune îs o mulţime de pre­ferori, şicanări etc. A fi renegat la noi nu e o ruşine, un oe imoral, ci un ievor de câştig sigur, aşadar’ ceva de dorit. Lucrul acesta însă nu esplică totul, pentru-că, cu toate acestea rămâne sta­bilit adevărul, că în faţa atacurilor tot mai îndrăzneţe ale politicei maghiare, noi Românii consumăm cu mult mai multe forţe morale decât ar fi de lipsă. Între împrejurări normale. Şi în locul acestor forţe ch­ituite răsar ca din pă­mânt demoralisarea, apatia şi corupţia. In special aceasta din urmă ia di­mensiuni tot mai mari, tot mai îndrăsneţe. Capul ei de hidră s’a ivit în bise­rică, ne a înveninat vieaţa politică şi socială. In o mulţime de centre româneşti, unde vre-o câţiva ani mai nainte esistă o vieaţă politică şi socială înfloritoare, azi totul pare mort. Un fel de blasare periculoasă ’i-a cuprins chiar şi pe cei mai buni. Cu resignare mută îşi îm­plinesc oamenii lucrurile de peste zi şi de-acolo încolo nu vreau să ştie de nime­ni de nimic. Treburi publice nu se mai discută decât spre a lamenta ori a înjura pe cutare şi pe cutare. Cronica scandaloasă, mai ales în vieaţa familiară, are mereu de înregi­strat nouă şi nouă succese. Ear’ deasupra tuturora îşi de men­drele nişte esistenţe catilinare, lipsite de conştienţă şi ruşine, oferindu ne un ta­blou de ruşinoasă decădere naţională. Căci doar’ nime nu va zice, că nu e decadenţă uriaşă, greţoasă, dela însu­fleţirea de pe vremea confarenţelor na­ţionale şi până la luminarea fereu­rilor unor Români la ziua lui Kossuth. Şi să băgăm bine de seamă sau mai bine să învăţăm din păţania altor popoare, că dacă e să porim vre­odată, perirea nu ne va veni dela Maghiari. Ei ne pot împedeca in desvoltare, ne pot consuma o mulţime de forţe morale, cari ne ar prinde bine în alte direcţii. Dar’ când nu vom pu­t­pune stavilă acestei influenţe demoralizătoare, când nu vom lucra din toate puterile ca să stîrpim din mijlocul nostru, din vieaţa noastră publică anarchia, indiferenţa şi mai presus de toate corupţia, atunci vom fi vrednici de moartea ce ne aş­teaptă. Sibiu. 8 Oct. 1002. Plecarea studenţilor din Ve­neţia. Sfirşindu-se congresul şi ser­bările, cei mai mulţi congresişti au plecat alaltăieri din Veneţia. Românii au plecat seara, însoţiţi de vre­o 60 studenţi, în mare parte italieni. Numeroşi studenţi, dintre aceia, cari nu iau parte la escursiune, s'au dus se­’i petreacă la îmbarcare, care unii se’i salute până pe bordul va­porului. înainte de plecare tinerii s’au sa­lutat prin strigăte de: Trăească Italia ! Trăească Veneţia ! Trăească »Corda Fratres« ! la cari răspundeau strigăte de: Trăească România*! înainte de pornirea vaporului s’au cântat imnul italian şi imnul naţio­­nal român. Studenţii italieni sosesc azi în România. Im­ pact polono-ruteant Sub acest titlu scrie »Bikovinaer Journal«. »După-cum află »Dziennik Po­ski­, au pertractat deputaţii ruteni ai Reichs­­rat-ului şi ai dietei provinciale din Ga­­liţia şi Bucovina, întruniţi în Lemberg, asupra unui eventual pact cu Polonii. Deputaţii bucovineni N. Wassilko şi Smal-Stochi, cari s’au întrepus pentru pactul polono-rutean, ar fi fost, după-cum scrne foaia numită, in Viena, pentru a îndupleca pe ministrul-preşe­dint Ko.­ber, ca acesta să fee in afacerea aceasta ini­ţiativa) şi ei îşi vor continua acum stă­­ruinţele lor in Viena. Pentru 12 octom­­vrie e pusă la perspectivă o nouă adu­nare a deputaţilor ruteni. — Până aci trifis Croaţii şi Serbii. Partidul na­ţional croat a luat iniţiativa pentru împăcarea şi buna înţelegere dintre Croaţi şi Serbi. Spre acest scop par­tidul a avut alaltăieri o întrunire în Zagreb, în care, după lungi discuţii, a’a decis că: partidul condamnă tur­­burările şi atacurile îndreptate con­tra Serbilor în Zagreb în 30 Aug. şi 1—3 Sept. şi va stărui şi va vota în dietă pentru desdaunarea celor pă­gubiţi cu ooasta acelor turburări. Apoi partidul aşteaptă de la fiecare membru al seu de-a lucra pentru concordia frăţească dintre c­ele două popoare înrudite. C ON VO CARE A REICHS - RAI HUE UI. „Corespondent* bu­reau“ din Viena anunţă, că parlamentul austriac va fi con­vocat în curând în sesiune or­dinară. Mandatul dela Reghinul * săsesc ’l-a peţit candidatul partidu­lui liberal Dr. Nándor Urmánczy, şi s’a şi prezentat înaintea alegătorilor ţineadu-’şi ieri in Reghin vorbirea de program. Liberalul candidat s’a decla­rat de aderent al teritorului vamal in­dependent. In chestiunea naţionalită­ţilor s’a declarat de propovăduitor al păcii fiind aprobat de Saşi. Alegerea se face astăzi. Intre candidaţi va fi o luptă strajatofi, ştirea. E foarte îndreptăţită îndoeala — continuă B. J. — că se va pută în­cheia în timp mai apropiat un astfel de pact între Poloni şi Ruteni Contrastele sunt prea mari. Nu credem a greşi,­­ dacă presupunem că »conducătorii­ ruteni vor să câştige în felul acesta numai­­ clubul influent polon din Viena, ca acesta­­ să sprijinească aspiraţiunile lor în Bu­covina la guvernul central. 9 Modificarea legii de naţionalitate. Re­presentanţa comitatului Pojon pentru modifica­­rea legii de naţionalitate a fost primită şi în congregaţia comitatului Lipto. Contrapropu­nerea lui Rakovszky şi Rujjak a fost respinsă »Patriotism« pretutindenea. Din statul naţional maghiar unitar, »Deutsche Zeitung« din Viena publică la loc de frunte următorul articol despre situaţia naţionalităţilor din Ungaria: »In ţeara noastră vecină, cu care ne străduim de present »a ne înţelege«, se inmulţesc in mod îngrijitor actele de brutalizare ale maghiarizării, cari s’au săvîrşit de altminteri deja de demult, deşi oam in linişte. Şi Ungaria sufere de multe feluri de naţionalităţi, ceea-ce formează basa unor permanente lupte naţionale in Cislaitania ca şi în Trans­­laitania, deşi în aceasta din urmă n’au ajuns incă la importanţa, pe care o au în Austria. Din cele 19,254 459 top. ai Ungariei aparţin nu chiar 43°/«, adecă 7­5 miliome, seminţiei domnitoare a Ma­ghiarilor, aşa că totalitatea celorlalte naţionalităţi prevalează în Ungaria. A doua parte constitutivă cu vre-o 15% o formează Românii, aşezaţi mai ales în Transilvania, îndată după aceştia urmează Germanii, cari formează cu 12,2% după mult de al treilea moment constitutiv al poporaţiunii din Ungaria. Urmează Slovacii cu 11%, Serbii cu 9%, Croaţii cu peste 6%, Rutenii cu 2.2%, Ţiganii cu 0.6%, Slovenii cu 0­5% Italienii cu 01% şi în fine incă peste 10000 locuitori, caii aparţin la o mul­ţime de alte naţionalităţi, ce se află în­­ porţiuni minime. »Pactul înth­eiat în anul 1867 între cele­­ două jumătăţi ale imperiului a dat Gar­­manilor în Austria, Maghiarilor în Un­garia posiţia predominatoare; pa când însă cei dintâiu îşi vedeau ţinta lor prin­cipală in promovarea culturală a ţării şi prin acsasta a tuturor naţionalităţi­lor, car’ nepriceperea politică a unor ornducători liberali a împedecat întă­rirea dominaţiunii lor. Maghiarii au în­ţeles in decursul celor 3% decenii tre­cuta dela pactul de atunci să se man­­ţină, deşi in modul cel mai teroristic, în posiţia, ce li­ s’a dat şi să propage ideea statului unitar, a supremaţiei ma­ghiare peste toate celelalte popoare fără nici o considerare la alegerea mij­loacelor. »Ţinta aceasta n’au perdut-o Ma­ghiarii nici-când din vedere şi toţi îşi reamintesc încă de sigur luptele înflă­cărate, cari au decurs mai ales în Tran­silvania între Maghiari pe deoparte şi între Români şi Saşi de altă parte. In timpul mai nou se esecută această lucrare de maghiarisare evident cu stă­ruinţă şi cu desconsiderare mai mare ba am pute zice fără teamă cu brutalitate mărită. Deja asprimea, cu care a fost In­trodusă noua lege pentru maghiarizarea numelor de localităţi, arată spre ce ţinteşte cel mai nou curs in Ungaria, care, precum am spus deunăzi, are cu­tezanţa a trage chiar şi limba armatei în sfera sa de subjugare. Că teatrele ger­mane sunt un spin In ochii despoţilor de dincolo de Laita, o dovedec şica­­nările neîntrerupte, la cari suat espuse direcţiunile teatrelor germane in Pres­­burg, Oedenburg, Sibiiu, Braşov, etc. Acum aduce la cunoştiinţă ministerul ung. de interne, că dela 1 Ianuarie 1904 încolo nu se vor mai da deloc conce­siuni pentru repreientaţiuni germane. Dar’ mai eras a eşit la iveală această politică brachială In procesele de presă, cari s’au făcut, după-cum este cunoscut, în ultimele săptămâni editorilor şi re­dactorilor mai multor ziare germane, şi cari nu au mai documentat caracterul unei purcederi legale, ci pe al unui act de volnicie. Cu drept cuvânt putem fi cu­­rioşi până când va mai pută fi incer­­cată pacienţa acelor naţionalităţi, cari totuşi formează majoritatea poporră­­fiunii! »De la hapul cu zăhar până la sbi­­ciu — aceasta e caracteristica campa­niei de cinci săptămâni, pe care panma-­­ghiarismul plin de elemente evreeşti o a purtat împotriva poporaţiunii germane din Bănat şi Ungaria­ de sud numai in lunile August şi Septemvrie. »Presa maghiară, care se află, cu foarte puţine escepţii, In mânile Evrei­lor, indiferent in ce limbă, maghiară ori germană, a făcut nepresat de multe fal­sificări şi intortochieri ale stărilor adevâ­­­rate, dar’ resultatul final a fost o În­străinare totală a Germanilor, cari şi pe viitor vor a- şi păstra limba lor maternă şi naţionalitatea. Nimic nu ne orien­tează aşa de bine asupra simţemintelor majorităţii poporului maghiar şi posiţia sa faţă de naţionalităţi, cu deosebire faţă de Germanii din Ungaria, ca articolii foilor redicale de felul lui »Magyar Szó«, »Magyarország« ş. a. Aceeaşi foaie are obrazul, vorbind despre espulsarea lui Cramer, în nr. 251 pag. 3, să declare: »Espulsarea aceasta este o pedeapsă de libertate, prin urmare nu-­i liberală, toc­mai aşa de puţin ca ori­ce disposiţiune, care restrlnge libertatea personală« şi apoi In primul seu articol In nr 257, unde apoteosează pe Kossuth să scrie: »Idealul lui Kossuth a fost puterea na­ţiunii maghiare şi împlinirea ideilor din secolul al 19, care­ recunosc fiecărui ce­tăţean drepturi egale*. Ce-­i drept, alâi ei se ajută cu pretexte şi neadevăruri. »O reprivire fugitivă asupra diferi­telor aşa zise momente festive ne dă icoana adevărată a acelei revoluţiuni chibzuite şi a liniştii impunătoare, cu care poporaţiunea germană din Ungaria su­­dică respinse atacurile panmaghiare când cu ţinerea primului congres de emigrare al acestor , ţinut la 10 August în T­ăi­­şoara şi rămas fără nici un resultat. Aproape imed­at urmă acestui nefericit congres sărbăto­rea în memoria lui Le­nau ținută în Ciatad. Centenarul poe­­tului Lenaui născut din întâmplare rrt

Next