Tribuna, noiembrie 1931 (Anul 4, nr. 26-29)
1931-11-01 / nr. 26
***** ANUL IV. Nr. 26 DUMINECA, 1 Noemvrie 1931. Preţul unui exemplar 3 lei. um tmr&m Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. AVRAM IANCU No. 35 Ziar Naţional Independent Director : NICOLAE C. DROC Anunţuri: Rândul mm 7-50 Lei, în pagina de text 3.00 Lei. Situaţia economică şi financiară a ţării era mare impas. Cea mai teribilă criză, pe care a cunoscut-o ţara până în prezent. Nici pe vremea fanarioţilor, când poporul era supt din toate părţile nici atunci nu era o situaţie mai critică decât e. Ţăranii datori vânduţi, comercianţii în faliment sau concordat, alţii pe pragul prăbuşirii. Industriaşii unii şi-au închis fabricile, elfii au redus la minimum lucrătorii şi funcţionarii, iar străzile oraşelor sunt pline de şomeri, acum în pragul iernii. Şomeri intelectuali, absolvenţi de şcoli superioare, hoinăresc pe străzile oraşelor, cerşind posturi cu lefuri cât de minimale. Funcţionarii neprfiliţi cu lunile, după ce li s-a impus şi curba de sacrificiu. Preoţii şi învăţătorii satelor nu mai au cu ce-şi cumpăra strictul necesar, căci nu şi-au primit de câte 5—6 luni salariile, iar negustorii le-a tăiat creditul! Produsele ţăranilor se vând pe preţuri de batjocură speculanţilor, cari apoi exploatează populaţia oraşelor, vânzându-le cu preţuri întreite. Ţăranii complectamente secătuiţi nu-şi mai pot plăti nici impozitele, dar să-şi mai plătească datoriile la bănci! De la un capăt la altatul ţării domneşte jalea şi desnâdejdea! Ştim cu toţii că această pacoste căzută asupra blândului popor român nu se datoreşte guvernului actual, ci tuturor guvernelor cari ne au condus ţara de la război încoace. Partidul naţional ţărănesc prin demagogia lui deşănţată, prin incapacitatea ne maipomenită şi prin jafurile sistematice organizate în avutul ţării, ne-au adus în starea de plâns în care ne găsim azi. Chibriturile, tutunul, taxele de timbru, petrolul, zahărul şi în general toate impozitele au fost mărite de partidul „sărăciei naţionale“ al lui Uliu Meniu. Sub guvernarea lor s'au înstrăinat toate bogăţiile naţionale, sub ei s'au făcut cele mai mari potlogării şi tot sub ei au scăzut valoarea pământurilor şi produselor ţărăneşti. Cunoaştem bunele intenţii şi dragostea fierbinte ce o poartă ţării de prim ministru Nicolae Iorga, asemenea vedem eforturile extraordinare ce le face dl C. Argetoienu pentru repararea greşelilor altora şi îndreptarea tristei situaţii. Ştim că micşorează bugetul de la 36 miliarde la 25 miliarde, scăzând apoi astfel impozitele populaţiei năpăstuite. Pentru a salva cu un ceas mai devreme şi a redamării liniştea necesară, se impun măsuri radicale, trebue tăiat în carne vie! 1) Reducerea teferilor miniştrii, secretarilor generali, prefectlor, directorilor şi insectorilor generali. Maximum de salariu să fie 20.000 Iei lunar. 2) Reducerea aparatului funcţionăresc la 60 procente din ce avem azi. Nici un stat din Europa nu are comparativ mai mulţi funcţionari la România. Pe rând Cehoslovacia are 7 funcţionari la o miie de locuitori, Bulgaria are 11, iar România 20 funcţionari la o miie de locuitori. 3) Distrugerea cartelurilor industriilor parazitare, cari au scumpit în mod excesiv viea. 4.) Aplicarea legii cumulului şi eliminarea pensionarilor din serviciile publice. In ultimul timp din cauza crizei economice financiare, au survenit mari perturbaţiuni în viaţa bancară a României. Bănci puternice cum a fost „Victoria* din Arad, „Bihorea““ din Oradea, „Timişana* din Timişoara, iar în ultimul timp banca Benkovitz din Bucureşti şi zilele trecute, banca Mermorosch & Blank & Co. au fost nevoite să ceară concordat forţat ne mai putând face faţă plăţilor. 4. E într'adevâr un fenomen curios, dar în acelaş timp e şi ex-5) Prohibirea la import a mătăsurilor, parfumurilor, pudrei şi a tuturor articolelor de lux. 6) Intensificarea la maximum a exportului de tot felul, cu anularea taxelor şi înfiinţarea primei de export. 7. Suspendarea execuţiilor silite pe timp de 2 ani. 8) Votarea unei legi pentru apărarea căminului rural, înţelegându-se casa, vitele şi uneltele de lucru ale ţăranului şi minimum 10 jugăre pământ, cari să nu-i poată fi vândute prin licitaţii. 9) Revizuirea averilor tuturor foştilor miniştrii şi funcţionarilor superiori, averi cari să se consiate în folosul statului. 10. ) Majorarea pedepselor pentru delapidare de bani publici, modificându-se legea actuală — care prevede maximum de 5 ani pentru oricâte milioane furate, în minimum 5 ani până la 10 mii lei, 20 ani până la 50 mii lei, muncă silnică pe viață pentru 100 mii lei, iar de la 100 mii în sus, pedespsă cu moartea! 11. Răspunderea efectivă și directă a miniștrilor. Suntem în preajma deschiderii Parlamentului și guvernul dacă vrea, are puterea să o facă ! Numai aşa se mai poate reface situaţia, căci în timpuri critice se impun legi draconice! Salus rei publicae, suprema lex este ! (Salvarea statului e suprema lege),plicabil, căci în ultimul timp — mai ales după prăbuşirea băncilor Berkovitz şi Blank, deponenţii s’au alarmat şi au dat năvală asupra băncilor, cerând să li se dea banii depuşi. Acest fenomen s’a mai întâmplat şi în alte ţări cu bănci mult mai puternice, cum a fost cazul cu, Dresdner Bank“ pentru salvarea căreia a fost nevoe de intervenţia statului german. Nu vom discuta aici dacă intervenţia statului român este sau nu binevenită — cum e cazul marilor bănci judoveşti Berkovitz şi Blank, când ţărenii români sunt lăsaţi pradă cămătarilor — dar trebue ca guvernul să se gândească serios la măsurile ce trebue să ia pentru salvarea băncilor româneşti şi în special a „băncuţelor“ de pe sate a căror situaţie e mult mai grea decât a băncilor mari, a băncilor mici ai căror deponenţi sunt văduvele sărace şi tiranii destul de oropsiţi de soarte. Aici ar trebui să se gândească serios guvernul, aici ar trebui pus umărul şi dată mâna de ajutor! Orice om cu mintea sănătoasă va judeca situaţia şi va şti că dacă o bancă îi primeşte bani spre fructificare, acea bancă nu ţine banii în casă ci îi dă împrumut altora, pe anumite termene cu o dobândă fixă. Depunerile la toate băncile din ţară se ridică la 50 miliarde lei , dspuşi în lei şi diferite valute străine ori toată circulaţia fiduciară (toţi lei de hârtie) sunt numai 17 miliarde. Ce pot face băncile ? Dacă la un moment dat se alarmează deponenţii şi se prezintă băncii să-i restitue capitalul depus, banca respectivă va putea face faţă şi va putea plăti 10% - 20% din totalul depunerilor — sume cari p varia între 1—10 —20—50 milioane, după puterea băncii — dar în nici un caz nu va putea plăti toate depunerile, cari au fost plasate cu dobândă diferiţilor cetăţeni, cari au cerut şi primit împrumuturi! Ar fi momentul ca guvernul să facă şi o lege de apărare a băncilor prin care să se reglementare şi ridicarea capitalurilor în momente de panică! Aşa se explică situaţia de azi a băncilor din Sibiu, cari spre mai mare siguranţă au hotărât că deocamdată nu mai acordă împrumuturi, iar din depuneri — oricât de mari ar fi — nu mai restitue decât câte 5000 Iei săptămânal. Această măsură a luat-o și banca „Albina“ pe lângă celelalte mari bănci din Sibiu, care o știm cu toții că e un institut serios, care a lucrat și lucrează cu foarte mare precauțiune, deci acest fapt nu trebue să îngrijoreze pe nimeni, căci nu e nici un pe Nicolae C. Droc. Criza bancară!