Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)

1885-10-26 / nr. 245

Anul II Sibiiu, Sâmbătă în 26 Octomvrie (7 Noemvrie) 1885 Nr. 245 Abonamentele pentru Sibiiu: 1 luna 85 cr., 1/1 an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casa cu 15 cr. pe lună 1 Mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/4 an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V4 an 10 fr., 1/2 an 20 fr., 1 an 40 fr. TDIRT IMA l llIOUl Apare în fiecare di de lucru Insertiunile 5 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: .QiKiin ofv»orlQ UScma rlioi "NV Q MV1UUU VWUUIVilV/1­­.11 • t/• Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un minier costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibiiu, 25 Octomvrie st. v. Ziaristica maghiară, chiar şi cea scrisă în limba germană, pare că­­şi-a pus în cap să desvoalte o agitaţiune sistema­tică în contra Românilor din țerile co­roanei unguresci. Nu este ș­i lăsată de Deteu, în care să nu li se insinue Româ­nilor acestora vre­un lucru, prin care să se poată stîrni în Maghiari ură asupră-le. Din tonul cel mai nou al Ziaristicei maghiare, se vede și mai lămurit, că este metod în non sensul aceleia. Pentru­ că după­ ce­­şi-a construit premise false, se înţelege, ajuns acum şi la conclusiuni, cari nu pot fi decât car’ false, ca şi premisele. Altfel nici că se poate şi nici că se putea. Acum se vede, că toate nălucile cu deprinderile noastre în arme, cu puşcile ascunse şi cu dinamita etc. etc., erau nu­mai pregătiri. Este adevérat, că pentru saîvari , reputaţi unii cavaleresci s’au pu­blicat şi unele desminţîri. Este tot aşa de adevérat, că cu ocasiunea acestor desminţîri s’a atins, pe ici pe colea, şi nimicînd­a năluci­lor cu deprinderea nocturnă în arme, cu puşcile ascunse, cu dinamita, însă nălucirile au apucat a fi răspândite. Adevărate, neade­­vărate, diaristica maghiară continuă cu completarea tabloului. Ea zidesce pe fun­damentul lor mai departe şi, ca şi când le-ar lua pe toate de adevărate, pretinde acum măsuri extraordinare în Transilvania. Aproape toate ,S­iarele maghiare scriu acum că Transilvania e în pericol, car’ pericolul este, că țeara aceasta, are să cadă jertfă daco-românismului. Va să `jic&­ companiile de Săcui, o măsură cu care pe nedrept și fără de nici o basă s’au jignit Românii în sentimentul lor patriotic, sânt floare la urechie. Pen­tru­­S­iatostica maghiară, care trage acum într’o dungă clopotul daco-românismului, asistenţel­e militare, cum sânt cele dela Zlatna şi Ighiu, nu mai sânt suficiente. „Neues P. Journal“ în numărul de alaltăieri cere dea dreptul „statificarea“ ad­­ministraţiunii, mai cu seamă în părţile, unde poporaţia nu este compactă maghiară. Ceea­ ce va să crmăţ administraţiunea au­tonomă municipală în Transilvania să se suspendeze de „dragul“ Românilor şi să fie pusă direct în mânile guvernului. Cel puţin legii electorale separate, nu m i-ar mai fi urît singură în Transil­vania. Ar avă lângă sine şi o adminis­­traţiune separată. Uniunea Transilvaniei cu Ungaria ar fi cu mult mai perfectă decum a fost şi pănă acum. Dar’ să ne întoarcem de unde am purces. Ne-am provocat la un di­ar oposiţional, moderat şi scris în limba germană. Oposiţionalul moderat, şi care prin limbă viind în con­tact cu lumea mare nemaghiară, are cu­vânt să-­şi tragă mai mult seama ce scrie şi scriind ce pretensiuni face. Surprin­derea dar’ nu poate fi mică, dacă vedem, că şi Zare de seama lui „N. P. Journal“ nu se opresc mai la puţin, decât pentru Transilvania la administraţiune separată. Vrea cineva ceva mai simptomatic pentru situaţiunea patriei noastre ? Unica împregiurarea aceasta arată cât de adânc a intrat rugina nălucirilor în societatea maghiară. „Budapesti Hirlap“ şi altele de tagma ei văd resoluţiunea daco-română deja în­cepută. Ziarelor de seama lui „Budapesti Hirlap“ le este ajuns să audă, că în cu­tare sat s’a întâmplat un omor şi că omorîtul este Maghiar, pentru­ ca să se creadă în drept de a proclama, că revo­­luţiunea în Transilvania Românii au în­ceput-o, întocmai ca la 1848. Ca oameni „rămaşi mai înapoi în cultură“, ne permitem întrebarea: ce au de gând oare compatrioţii maghiari cu alarmele lor atât de variate? Cred ei cumva că în chipul acesta lucră în interesul patriei, care ne este co­mună şi lor şi nouă? Cred ei, că agitând neîncetat şi înfierbânte­­ spiritele, pregă­tesc unitatea simţerr­atelor neapărat de lipsit pe alt­u tuală în afară? Sau îşi dau silinţa ca, ferească D-Zeu de vre-o încurcătură ne­­prevăzută şi neaşteptat de mare, să mai producă un Mohács modern pentru Un­garia? Aşa înţeleg domniile lor cu cul­tura cea înaltă patriotismul? Nefericită ar fi patria, când ar fi în­­crezută numai şi numai pe mânile unor oameni, după cum îi arată spiritul din Ziaristica lor, lipsiţi de toată educaţiunea politică, pentru­ că aceştia în adevăr ar duce-o la vre­o catastrofă nouă. Noi sperăm, că patria noastră este sub îngrijire mai bună şi îngrijirea aceasta are în urma urmelor să riese învingătoare cu dreptatea pentru toate popoarele din monarchie. Aceasta ni se pare că o simt şi com­patrioţii cu cultura înaltă. Aceasta şi nu daco-românismul, despre care compatrioţii maghiari sciu că este numai o nălucă în cape­tele unor fricoşi, este ceea­ ce neliniştesce pe „sublimii“ politici de la Ziaristica maghiară. Plini de zel, cum sânt, ar dori, ca dreptatea să nu reese pentru toate popoa­rele învingătoare. Ei ar vră să provoace scandaluri, prin care, bunăoară noi Ro­mânii, să ne compromitem şi prin compro­mitere să nu ne mai putem apropia de coroană, ca să-şi spunem păsurile noastre şi să reclamăm aceea ce ne compere. Românii însă nu le vor face compa­trioţilor maghiari bucuria aceasta. Românii vor face aşa de bine şi nu se vor com­promite şi inştiinţa compatrioţilor va ră­mâne, ca şi de alte dăţi, ruşinată. Românii nu vor împlini nici dorinţa compatrioţilor maghiari, ca inteligenţa ro­mână să se desbine, spre a înlesni com­promiterea noastră. Aşteaptă compatrioţii, şi guvernul prin organele sale va stărui să provoace desbinare. Inteligenţa română însă are experienţe din trecut, experienţe destul de instructive şi se va feri de a căda în cursă. 1 . Gestiunea naţionalităţilor. vi. Abia ieri am Z7 că este o întreprin­dere prea îndrăsnită de a cultiva în po­porul român tradiţionala alipire cătră Casa de Austria, când Ziarele maghiare, chiar şi cele guvernamentale, îi spun mereu Ro­mânului, că de astăzi înainte în zadar mai caută ocrotire la Tron. Astăzi Zorele maghiare care fac gă­lăgie în înţelesul acesta. Alteţa Sa Imperială, Archiducele Ru­dolf, a rostit la încheierea exposiţiunii din Budapesta o cuvântare, când între altele : „Pentru ţerile sfintei coroane a lui Ştefan exposiţiunea formează o importantă etapă în des­­voltarea plină de putere juvenilă, şi în aceasta consistă cel mai important succes al ei. Pentru noi, care am avut fericirea de a lua parte la această operă, cea mai frumoasă răsplată şi mân­dria noastră e consciinţa, că am servit patria noastră, patriei, de pământul sfânt al căreia ne leagă cu tărie fidelitatea şi iubirea fiească“. O enunciare mai corectă nici că se poate. Viitorul nostru Monarch vorbesce de „ţerile“ coroanei ■"'»are, de progresele reanisate~-tj#--ggggte teri şi de patria co­mună, căreia îi ~păstrăm'^î^dinţa şi iu­birea fiească. Din această enunciare însă, chiar şi din aceasta, oficioasele maghiare scot prin o forţată interpretare înţelesul, că viitorul­­nostru Monarch le este dat cu trup cu suflet Maghiarilor şi numai lor. „Acest discurs, — Zi°e „Kolozsvári Közlöny“, — e un eveniment istoric şi pentru noi Maghiarii are o importanţă ne­măsurată “. De ce numai pentru Maghiari, şi nu pentru noi toţi, care împreună constituim regatul ungar? Nu ne sânt ţerile coroanei ungare tuturora de o­potrivă patrie? nu toţi deopotrivă sântem fii adevăraţi ai acestei patrii ? Archiducele Rudolf are să le fie numai Maghiarilor Rege? Li s’a adresat el lor şi numai lor? Ziarul cluj­an scoate din cuvintele Archiducelui o „promisiune“ pentru na­ţiunea maghiară îndeosebi, apoi urmează : „Prin această promisiune Maghiarul „fe­ciorul de era­­u“ pătruns de sentimente ma­ghiare a scos dinţii de otravă ai tuturor duşma­nilor noştri interni. Care va să zică Archiducele Rudolf e „Maghiar“, e pătruns de sentimente maghiare şi s’a angeagat în lupta dintre noi şi Maghiari în partea Maghiarilor. Aceasta o scot Maghiarii din cuvin­tele, pe care le-a rostit cu ocasiunea în­cheierii exposiţiunii. „Aceştia, duşmanii interni, — urmează Zia­rul cluj­an, — mai ales la noi, în munţii ce cad departe de centru, nu tăinuesc, că pentru reali­­zarea tuturor planurilor sale îndreptate contra statului contează pe Casa domnitoare. E destul de îndrăsneţ acest răutăcios neam de oameni, pentru­ ca înjurând naţiunea maghiară şi consti­­tuţiunea să-­şi declare în acelaşi timp şi alipirea neclintită cătră Casa imperială, destul de pără­sit de toţi Dumnezeii, ca la serbările de felul acelor făcute pentru Horia şi Cloşca să rostească numele regelui nostru. Acest neam de soboli stăruie cu premeditare, ca inculcând în popor planurile sale privitoare la răsturnarea statului, se adaugă la ele presupunerea, chiar în sine o lesă maiestate, că ideile lor nu stau în contra- zicere cu pietatea datorită Casei domnitoare, ba că lucrând contra Ungariei, ostenesc pentru bi­nele Casei de Habsburg şi în sensul ei“. Aşa este! Combătând actuala stare de lucruri, noi avem toată speranţa, că mai curând ori mai târ’Ziu vom fi spri­jiniţi şi de Coroană, şi nu vom înceta a ţină mereu vină în popor această credinţă; nu vom înceta nici­odată a le zice Ro­mânilor : Nu căutaţi sprijinire în altă parte, căci sprijinul vostru firesc e la Mo­­narchul vostru! Aşa este! — Combătându-­i pe Ma­ghiari, combătând constituţionalitatea lor, avem consciinţa de a nu întră în conflict cu tradiţionala noastră alipire cătră Casa de Austria. Avem dreptul la aceasta noi, care n’am conspirat încă nici­odată contra acestei Case, nu ne-am unit nici­odată cu duşmanii ei, ne-am luptat totdeauna în bărbăţie pentru puterea ei şi nu suferim în mijlocul nostru cultul lui Ludovic Kossuth, această întrupare a revoluţiunii antidinastice. Aşa este! Luptând pe faţă, car’ nu ca sobolii, contra prefacerii statului ungar poliglot într’unul naţional maghiar, avem consciinţa de a servi interesele Casei dom­nitoare, şi nu vom înceta nici odată a striga: împărate! Sfetnicii, pe care ’ţi­’i impun Maghiarii, îţi înstrăi­nează inimile Românilor, care totdeauna au fost un stîlp tare și sigur al puterii Casei Tale! *­—__ Dacă noi am fi la putere, — urmează Zia­rul clujaîît-^am răspândi cuventarea patriotică a moştenitoruîuTi&ash. în milioane şi milioane de exemplare pănă la câiiij4®'c°Perită cu paie a Mocanului dela munte, această cuvân­tare, numai vorba rostită de feciorul­ de craiu poate să lumineze mintea întunecată de amăgi­tori a acestui popor. „Tribunele“, „Gazetele“, popii români vor ascunde cu îngrijire această cuvântare, pentru­ că, cetind-o poporul, cu o lo­vitură ar fi nimicită întreaga lucrare a agitato­rilor. Poporul el însuşi e credincios şi de o fire pacinică, dar­ între munţi popa şi dascălul sînt Ziarele lor caotidiane ; ani de-a rîndul cutrieră codrii şi păşunile de munte şi nu are sciinţă nici despre puterea Ungariei, nici despre anun­ţările casei regale. Dacă în coliba lui şi în limba lui moştenitorul de tron ’l-ar face prin graiu viu se înţeleagă, că în anii din urmă Un­garia s’a ridicat în rîndul statelor culturale, că acest „pământ sfânt“ este „patria adorată“ a viitorului împărat, care în discursul seu se măr­­turisesce „Maghiar“, atunci ar ajunge şi Ro­mânul dela munte să înţeleagă, ce grozav a fost înşelat şi ar învăţa se cinstească puternica Un­garie şi să se teamă de ea“. Da! înainte de toate însă ar trebui să­­i­ se spună Românului dela munte aceasta în limba l­u­i r­o m­ân­e­a­s c­ă şi de cineva care se bucură de încrederea lui, car’ nu în limba „statului“, nici de puternicii Zilei, care nu se bucură de încrederea lui. Archiducele Rudolf însă nu vor­besce românesce, şi dacă ar voi să le spună cândva ceva Românilor, ’şi-ar alege foarte rău interpreţii, luându-’i din­tre „Ungurii“ urgisiţi, ci tot prin mijlo­cirea noastră ar trebui să le vorbească, eară noi nici odată nu-’i vom spune Româ­nului minciuna infamă, că viitorul nostru monarch s’a declarat vre-odată „Maghiar“, nicio dată nu vom avă neruşinarea de a-’i restălmăci cuvintele, ci vom stărui tot­deauna a-’i Zi°e. Aibi credinţă în împă­ratul teu, care nu e nici Maghiar, nici Neamţ, nici Român, ci pus mai presus de toţi, tuturora de o potrivă binevoitor, în­totdeauna păzitor al dreptăţii. Şi de sigur nu a noastră are să fie vina, dacă mai curând ori mai târziu Românul va începe a nu ne mai crede nici pe noi, ci se,va întoarce de la noi cu cuvintele: Tot­ mi-o spuneţi aceasta de ani îndelungaţi, dar’ faptele vă desmint. Nu a noastră are să fie vina, dacă vre­o­dată nu vom mai îndrăsni nici noi să

Next