Tribuna, ianuarie-martie 1886 (Anul 3, nr. 6-74)

1886-01-28 / nr. 22

Pag. 86 tâmplă şi acum în toate locurile faţă cu naţio­nalităţile,­­ deoare­ce acesta e un concept nu numai etic, ci şi legal, şi deşi poartă numele de vătămare de Maiestate şi necredinţă, în codul penal ea aparţine între faptele grele penale. „Dacă luăm acum în considerare, că pre­lungă tonul de acum al maghiarimii, cât de uşor se poate stice despre ori­cine, că nutresce as­­piraţiuni naţionale, că gravitează înafară etc., ce va fi sub presiunea societăţii ce strigă „în­cordare“ de libertatea personală, la care are drept egal fiecare cetăţean al acestei patrie! Legea noastră penală şi altcum e plină cu frase de definiţiuni despre vătămare de Maiestate, ne­credinţă, revoltă, încât în încâlcitura de defini­ţiuni, uşor poate se­peară băiatul, libertatea de drept şi personală. Să nu sporim aceste frase, prin figuri noue de vorbire de un înţeles şi mai vag, deoare­ce tradarea de patria are urmări primejdioase şi atunci, când condamnarea s’a pronunţat deocamdată sub presiunea opiniunii publice, „în timpuri neliniştite totdeauna se poate afla judecător şi acusator pentru formularea ăstor­­, fel de ferdictt( de­­drept) lipsa acestora n’a pu­tut împedeca nici­odată săvîrşirea asasinatelor politice. „în enciclica sa adresată alegătorilor sei din Pojon, ministrul Trefort a­­cis, că la noi se arată semnele disoluţiunii de stat. Mare vorbă! A avut efect deprimător, cu toate că nu ne-am obicinuit a lua de serioase declaraţiunile prove­nite din slobodenia de gură propriă d-lui mi­nistru, dar’ s’a şi nisuit de a slăbi acest cuvent scăpat. N’a putut înţelege sub aceste semne de disoluţiune, decât amintitele mişcări naţionale. „în amintita scrisoare citează de altcum mari năcazuri; dlice că noi nu avem simţământ nici pentru industrie, nici pentru sciinţă, va să zică, numesce nobila naţiune maghiară aproape naţie de nimică (care părere plină de iubire ne aduce aminte de declaraţiunile lui depuse mai de mult în „Pester Lloyd“). Dar, toate aceste precum şi împregiurarea, că suntem săraci (la ceea­ ce după părerea lui numai noi sântem causa) n’ar fi nimica, dacă nu s’ar arăta acele semne ale disoluţiunii statului, adecă dacă n’ar fi năcazui’ile din partea naţionalităţilor. Acum începe şi dînsul a le observa, dar’ nu s’a cu­getat la ele atunci, când a făcut să se voteze legea privitoare la instrucţia generală în limba maghiară, a făcut să se voteze, sigur că nu din însufleţire pentru naţiunea maghiară, pe care o Vcuem cu ce­ căldură o strînge la peptul seu, ci pentru­ că privesce în maghiarizare un mijloc eficace pentru centralizare. Atunci ar fi trebuit se se cugete, că nu e permis să te joci cu focul. — „Negreşit că sunt precarii rapoartele naţio­nalităţilor, dar’ noi trebue să ne împăcăm cu aceste neamuri, deoare­ce nu stă în puterea noastră de a şterge de pe faţa pământului naţionalităţile. Fără îndoeală că nu e uşoară problemă a te îm­păca cu ele, mai ales că noi avem să aflăm modul trăirii, şi prin urmare modul de a le executa, deoare­ce stăm­ ca ale noastre nu există nicăiri, prin urmare nu putem învăţa de la alţii modul de a le chivernisi. Apoi nici nu le-am simţit, câtă vreme limba de stat era cea latină. Dar’ era im­posibil a susţine privilegiile nobililor şi limba la­tină ; dar’ decând s’a introdus egalitatea de drept şi s’a pornit cultura generală, conservarea şi des­­voltarea naţionalităţii a trecut deadreptul în cercul de drept al libertăţii personale. A schimba situa­­ţiunea creată prin aceasta, nu stă nici în puterea statului, nici a societăţii. „Situaţiune analoagă cu a noastră nu mai e în nici în un stat. Rusia şi Germania, fie că cu drept sau fără drept, dar­ fără pericol poate să tracteze cu naţionalităţile lor; de la Elveţia nu putem împrumuta model, deoare­ce ţeara noastră nu consistă din cantoane, nu e ţeară mică şi nu e pusă în posiţia de neutralitate internaţională; durere­­a e avisată la răsboaie; vecina Austria nu e stat compact cum suntem noi, în singuraticele provincii ale ei pot să existe frecări naţionale acute, căci ele nu sunt atât de hotărîtoare, ca ale noastre. Situaţiunea noastră e alta, de cum e a acestora. Noi înşine trebue să aflăm un modus vivendi cu naţionalităţile, potrivit cu această si­tuaţiune, noi trebue să statorim o politică dife­rită pentru naţionalităţi. „Un modru de a trăi în pace, sau dacă şi nu în fericire netulburată, dar’ simplu pentru a pute vieţui împreună e acela, pe care ’l-am sta­­torit la începutul erei noue constituţionale cu­­minţindu-ne din sistemul absolutistic, şi care ’şi-a dobândit inarticularea în legea dela 1868 pentru naţionalităţi. Celalalt (?) e acela, pe care, după cum se vede, intenţionează să-­l statorească acum cel mai nou curent şovinistic: maghiarisarea ge­nerală. Da, aceasta, nu mai puţin se frământă acum în mintea opiniunii publice, şi aceasta în­seamnă mişcarea începută cu reunile de cultură. „Eu sunt gata a renunţa la speranţa de a-’i pute capacita pe aceia, cari merg sau sunt mînaţi în această direcţiune despre aceea, că aceasta e o chimeră, că e nerealisabilă. Dar’ să-­mi fie totuşi permis a cere cu privire la una un răs­puns serios şi sincer. Aceasta una e. Dacă se poate resolva în timp­­scurt cestiunea naţionali­tăţilor pe calea maghiarisării generale? E drept că am audit cricendu-se, că în dece ani se poate maghiarisa întreagă ţeara. Ei bine, să fie în dece ani, dar’ apoi convins­e fiecare în adâncul seu, că aceşti dece ani sânt asiguraţi pentru noi? Şi dacă oara, despre care Kossuth vorbesce atât de înfrumseţat, va sosi mai curând de trecerea acestor dece ani şi ne va afla tocmai în înferbinţeala acelei lupte, pe care o provocăm prin maghiari­zare, ce vom face atunci, pentru­ ca să ne mân­­tuim patria? Ori doară cineva crede, că naţio­nalităţile vor suferi, ca nimicirea lor să se execute prin o lucrare energică cu mijloace sociale şi de stat? Le vom ţine în frâu cu mână de fer, dacă va fi de lipsă — se spune — pentru­ ca să nu ne conturbe în lucrare; dar’ dacă acea mână de fer va ave într’aceea şi alta de făcut, nu vor’ atunci oare cu atât mai primejdioase naţionali­tăţile eliberate de sub ea ? Stavilele cestiunii orien­tale sânt ridicate, pare­ că nu am avè nici­­lece minute, car’ nu t fece ani. „Cruţ pe iubitul cetitor, care a învrednicit cu cetirea pănă acum a acestor şire, de a-şi arăta mai pe larg fiinţa imposibilă a acestei proceduri de maghiarizare. Acesta nu e chip pentru soluţiune. Singurul modru e politica exprimată prin legea pentru naţionalităţi. Dar’ nu e de ajuns, ca acest articol de lege să stee în codicele nostru de legi ca o graţie scrisă, el trebue executat cu toată consciinţa şi trebue guvernat în acest spirit. Şi dacă „mai poate testa ceva“, cum­­zice Kossuth, din aceea de ce au lipsă naţionalităţile, fără­ ca să fie spre dauna unităţii de stat, atunci legea trebue amplificată, întregită. „încă n’am cetit — de aud­it chiar n’am audit — pănă acum nici o protestare în public în contra acestei legi, dar’ în cercuri private se poate audi desaprobarea ei pretutindine. Numesc concesiunile cuprinse în ea extreme,­­jic, că e impotentă, că există o astfel de lege separată. Nici nu neagă nime, că ar fi mai bine, dacă am pute trai fără o astfel de lege, dar, dacă există o situaţiune, care nu se poate schimba, atunci problema nu poate fi alta, decât acomodarea con­form aceleia şi resolvarea înţeleaptă a dificultă­ţilor; trebue dată la o parte tânguirea în contra situațiunii. (Vă urma.) modificări. Se crede cu toate acestea, că va fi în curând ratificată.* Conflictul turco-grecesc. Cea mai mare parte a trupelor turcesci cantonate în Albania şi la graniţa serbo-bulgară, sânt concentrate la frontaliile grecesci. TRIBUNA­ L Cronică. Pacea de Bucuresci. Ziarele din Bucu­­resci scriu : Adi s’a deschis conferenţa turco­­bulgaro-sârbă. Dnii delegaţi ottoman, sârb şi bulgar, însoţiţi de secretarii lor, s’au întrunit în apartamentele ce li s’au pus la disposiţie de guvern, la ministerul de finanţe. Unii delegaţi au fost primiţi de dl M. Ferichide, ministru al afacerilor străine, care şi-a condus în salonul de conferenţe. Aci dl ministru de externe a urat bună sosire dlor delegaţi şi a arătat, că gu­vernul precum şi întreaga ţeară se simt foarte fericiţi, că capitala României a fost aleasă ca loc de întrunire a unei conferenţe de pace. Câ­­teşi trei delegaţii au răspuns la urările de bună sosire, ce li sau adresat de dl ministru al aface­rilor străine, exprimându-’şi fiecare simţemintele lor pentru ospitaliera Românie. Apoi s’au făcut urări pentru Suveranii României precum şi pentru Suveranii Turciei, Serbiei şi Bulgariei. După aceea dl ministru M. Ferichide a declarat, că e gata să pună la disposiţia dlor delegaţi perso­nalul, de care ar ave necesitate, şi s’a retras lăsând pe dnii delegaţi să se constituească şi să proceadă la lucrările conferenţei. Un bufet, servit de dl Capşa, este pus la dispoziţia dlor delegaţi. Dl Al. Em. Lahovary, şeful divisiunii consulare, la ministerul afacerilor străine, asistat de dl Mavrodi, unul din ataşaţii aceluiaşi mi­nister, a fost însărcinat de dl Ferechide cu redac­­ţiunea protocoalelor conferenţei turco-bulgaro­­sârbă din Bucuresci. Tractatul turco-bulgar. Rasele învoielii dintre Turcia şi Rumelia sânt următoarele: I. Principele Alexandru va fi numit guver­nator general al Rumeliei­ Orientale pe cinci ani cu condiţiune de reînoire a puterilor sale. II. Satele musulmane din districtele Rodop şi Khirdjali vor fi retrocedate Turciei, care în schimb va părăsi dreptul de ocupaţiune a Bal­canilor. III. Contingentul militar al celor două pro­vincii va fi pus la disposiţiunea Sultanului pentru apărarea posesiunilor europene ale Turciei. Acest contingent va fi comandat de ofiţerii turci. IV. în reciproc un contingent militar otoman va pute în mod eventual să fie chemat să apere Rumelia şi Bulgaria. Acest contingent va fi co­mandat de principele Alexandru. V. O comisiune turco-bulgară se va întruni la Filipopol pentru a determina modificaţiunile, ce trebue aduse statutului organic al Rumeliei. VI. Celelalte stipulaţiuni ale tratatului de la Berlin sânt menţinute. Această învoeală a fost supusă la sancţiu­nea Sultanului, care a înapoiat-o, cu oare­cari Antirepublicani în armata franceză. Ministrul de răsboiu al Franciei a permutat în luna trecută brigada de cavalerie de la Tours sub cuvânt, că ofiţerii ţin adunări cu tendenţe mo­­narchiste. In şedinţa camerii de la 1 Februarie, deputatul Gaudin a întrebat pe ministrul de resbel, pentru­ ce a permutat o brigadă de cava­lerie de la Tours la Pontify, şi şi-a imputat, că a ascultat de unele şoapte politice. (în brigada, de care este vorba, ofiţerii mai toţi sânt nobili). Ministrul de resbel Boulanger, a răspuns, că pentru asemenea lucruri ministrul este sin­gurul judecător şi a declarat, că dînsul va­sei se asigure respectul cuvenit instituţiunilor repu­blicane şi nu va suferi în armată coteriile poli­tice, care cred, că este cuviincios se facă opoziţie republicei. Ministrul a cetit apoi o circulară cătră comandanţii de corpuri, prin care li se pune în vedere să caute a îndepărta politica din­­armată. Gaudin dice, că lasă răspunsul mi­­nistrului la apreţiarea armatei. Ministrul de resbel observă imediat, că armata n’are să apre­­cieze, ea are să asculte. Bellue cere să se prefacă întrebarea într’o interpelare şi propune un ordin de zin care aprobă atitudinea minis­trului şi invită pe ministru, să meargă înainte pe calea ce a apucat. Admiralul Dompierre protestează contra unor cuvinte ale ministrului de resbel, care face deosebire între ofiţerii no­bili şi ceilalţi. Ordinea şi disciplina sânt exce­lente în armată, se nu mai aruncăm asupra-­i bănuieli nemeritate. Ministrul de resbel acceptă ordinul de zi al lui Bellue și camera o votează cu 357 voturi contra 174. * Fortificarea Bucurescilor. Proiectul de lege, prin care se declară de utilitate publică fortificarea Bucurescilor a trecut, de urgenţă, prin secţiunile camerii, orice „România Liberă“. Desbateri interesante, dar e foarte puţină oposi­­ţiune. Fortificaţiunile se vor termina la 1890; pentru anul acesta s’au votat 6 milioane. Se contează pe o cheltuială totală de 90 milioane cuprinzând şi material de armament. * înarmarea Greciei. Se scrie din Atena: Aici circulă sgomote, că între puteri domnesc mari divergenţe de opiniuni cu privire la ces­tiunea orientală. Faţă cu această situaţiune aici se urmează cu înarmările şi mai ales se recru­tează multă miliţie teritorială. * A înarmarea Serbiei. Din Niş se scrie: Intre reserviştii chiămaţi sub drapele domnesce o însufleţire generală, în Niş se fac mari în­­tăriri şi pregătiri militare. Representaţiune teatrală în Sălişte. Corpul învăţătoresc dela şcoala capitală din Să­­lişte invită la representaţiunea teatrală: „Cârlanii“ vodevil, de C. Negruzzi, „Arvinte şi Pe­pelea11 de V. Alexandri urmată de petrecere cu dans, ce se va ţine joi în 30 Ianuarie st. v. în sala şcoalei pre lângă cooperarea dlui Isaia Popa, începutul la 6 Va oare seara. Intrare de familie 1 fl., de persoană 50 cm. Venitul este destinat pentru biblioteca şcoalei. * Bal în Mercurea. Damele române din Mercurea invită la balul ce se va ţine la 1/13 Februarie a. c. în „Sala hotelului roşu“ de acolo. Balului va premerge o producţiune literară-mu­­sicală. Venitul curat este destinat pentru şcoala română din Mercurea, începutul la 7 oare seara. Pentru comitetul arangiator: presidenta : Agapia D î­ o c; secretar: George B a b e­ş. Preţurile in­trării : De persoană 1 fl., de familie 2 fl. Ofer­tele marinimoase se vor curta cu mulţumită. * Himen. Dl Vasile Mihail-La­zar s’a încredinţat cu d-şoara Elena G. Perşinar în Braşov.* Unirea principatelor române. A apărut într’o publicaţiune de 170 de pagine în 4° mare „Unirea principatelor române“, 5—24 ianuarie, Iaşi-Bucuresci 1859. Publicaţiunea conţine „desbaterile oficiale din adunările elec­tive, însoţite de oare­cari documente ale tim­pului“, şi a fost făcută de societatea Car­păţii. Novelele de Carmen Sylva. Librăria Hachette a pus, dice „Epoca“, în vîndare la Paris un volum de novele de Carmen Sylva, traduse din limba germană de dl Felix Salle. * O expediţiune scientifică italiană, com­pusă din patrusprezece persoane, sub direcţiunea comitelui Porro şi a marchisului Trecchi, a plecat pe calea Aden pentru a se duce la Harrar, în scopul de a explora ţeava în interesul sciinţei şi al comerciului.* Inundaţiunile în Spania. Cetim în „Im­­parcial“. Rîul Mazanares a crescut într’un mod foarte amenințător. Mai multe case din apro­piere au fost inundate. La Sevila, rîul Guadal­quivir a crescut cu 2 m. 80 cm. * Furtună în California. Din San­ Fran­­cisco sosesce scrrea, că o furtună teribilă a isbucnit pe la 22 Ianuarie, care a durat 24 de oare şi care furtună a causat pagube enorme. Scena teribilă ce se petrecu este neînchipuitoare. Pentru a-­şi face cineva idee de teribila fur­ Nr. 22 lună, este deajuns să scie, că acea furtuna a ridicat trenurile de pe şine şi le-a aruncat la distanţe enorme. Linia telegrafică a fost cu totul întreruptă, edificiul măreţ din San-Francisco, şcoala de meseriaşi a fost dărîmată. Numărul persoanelor moarte este foarte mare, în România. Amintiri din călătorie de Eide Laveleye. (Urmare.) în 1859 unirea Moldovei cu Valachia fu­ combătută în Anglia în acelaşi timp de lordul Palmerston, şi de Disraeli. Dar­ fu apărată atunci ca şi acum, de dl Gladstone şi lordul Robert Cecili, actualminte lord Salisbury, în ântâiul discurs, pe care îl ţinu relativ la cestiunea Orientului. Dacă Europa susţine revindicările Turciei, Zicea el, principatele vor fi supuse voinţei gu­vernului turcesc, cel Tnajrffcfc^i mai apăsător regim nThe most mentCât timp Turna va sta în cipatele vor fi supuse acestui rej® cahluta, ceea­ ce arerie se întâmple, V c o pradă, pe care alte puteri îşi vor î-JţiL p-o. Nădăjduiesc, că camera comunelor, se va arăta în astă împregiurare prietenă libertăţii. Iată un moment oportun, care se presentă, şi care nu se va mai presentă poate, să susţinem aceste principii, cărora ne închinăm, să stabilim aceste instituţiuni, cărora datorim fericirea noastră, şi să asigurăm libertatea şi bunul traiu al unui mare număr din semenii noştri! Dl Disraéli mustră pe lordul Cecili de do­rinţa ce arătă să înfiinţeze un „regat fantastic“ şi „o închipuire de independenţă“. Astăzi se vede cât s’a înşelat Disraéli şi câtă dreptate a avut lord Cecili. Şi cât de bine se potrivesc aceste vorbe unirii Bulgariei cu Ru­melia! Dacă ’şi-ar fi adus aminte de asta la Berlin, n’ar fi contribuit la desfiinţarea trata­tului de San-Stefano. Un stat puternic, în stare de a se apăra, o a doua Românie ar fi fost con­stituită dincolo de Dunăre şi atât încurcăturile actuale, cât şi cele viitoare, ar fi fost naturale. Din fericire în acest moment lord Salisbury pare că-­şi aduce aminte ceea­ ce zusese lord Cecili, în anul 1859. Regele Leopold avu bună-voinţa să-­mi dee o scrisoare de recomandaţie cătră regele Carol, care se primi la vila sa Cotroceni, în apropierea Bucurescilor. Această vilă se află pe locul unei vechi mănăstiri, a cărei biserică încă există, cum era şi vechia regală Peleş la Sinaia. Fui primit foarte bine de rege, îmi vorbi cu entusiasm de „bunul seu frate“ Leopold, care se arată demn de ilustrul seu tată. Regele Carol era în uni­formă, avea aerul sever de ofiţer prusian. Era vorbăreţ, hotărît în mişcări şi părea tinăr. Curat, un frumos cavaler. Şi cum eu îi spuneam cât admir frumosul umbrar din parcul de la Cotro­ceni, în urma priveliştilor despoiate din Turcia, în adevăr, îmi plac la nebunie arborii frumoşi, adăugă el; sădesc şi pun se sădească cât se poate de mulţi, tocmai ceea­ ce lipsesc e în plaiu­rile noastre atât de bogate. N’am lăsat să-’i taie la Peleş, nici chiar pentru a face drum. In asta consistă frumseţa Carpaţilor. Chiar acum mă întorc din o excur­­siune din părţi puţin cunoscute ale munţilor, unde am trecut păduri adevărat vergine. Dacă ai fi venit câteva­­de mai nainte, te-aş fi luat cu mine. De minune! Buturugi, ce-­ţi vin pănă la umăr, stau trântiţi la pământ. Te transportă în sînul naturii primitive. E un „Urwald“, cum s’ar zice în nemţesce. Regele Carol a înţeles şi îndeplinit bine menirea­’i de rege constituţional. Şi lui şi ţerii le merge bine. Practica regimului parlamentar a produs şi aci ca şi în tot locul, crise sensibile, şi situaţiuni grele. — Dar’ dacă suveranul se menţine în o sfera ridicată, în sfera lui, cu totul departe de aceste intrigi şi mi­serii, ocu­­pându-se serios de interesele permanente ale ţerii şi înlesnind toate progesele ei, nu e mai puţin adevărat, că îşi păstrează toată populari­tatea, şi naţiunea trebue să-­şi fee pe socoteală toate neajunsurile. Ceea-ce n’a înţeles Louis- Philippe, şi ’l-a făcut să-’şi peardă coroana. Ceea­ ce nu vrea să înţeleagă astăzi regele Dani­­marcei şi cată-’l la răsboiu cu poporul seu, care e cel mai bun din lume. Facă Alexandru, prin­cipele Bulgariei ca vecina Românie, ca se nu aibă de ce să se plângă nici el nici Bulgarii. La jurnalul liberal, progresii, „Românul“ lui primit foarte amical de unul din redactorii sei dl N. Xenopol, care avu buna-voinţă să-­mi fie căleuz cât am stat aci. El mă presentă lui Rosetti, care ca presi­dent al camerii, se bucura de o influenţă pre­­ponderantă şi bine meritată. Ilustrul patriot, a cărui fugă dramatică din 1848, Michelet, a descris-o atât de bine în

Next