Tribuna, ianuarie-martie 1991 (Anul 107, nr. 282-343)
1991-01-15 / nr. 289
! Accente Despre echilibru şi... echilibristică Zilele trecute, la un Sf. loan, ne-am intîlnit mai mulţi, şi mai tineri, şi mai puţin tineri, şi mai bisericoşi, şi mai neduşi la biserică, şi ortodocşi, şi calvini, şi baptişti, şi grecocatolici, dovadă că, măcar de sărbători, românii se simt bine împreună. Şi în anii precedenţi ne întîlneam, dar atunci exista un fel de unitate de vederi, fiindcă toţi îl înjurau pe Ceauşescu. Acum, neamuri şi prieteni, ne-am disper-sat. Adică, după o anumi- I tă vreme, trecînd de la ra- ] chiu la vin, tot la politică ( am ajuns, tranziţia făcînd-o legea fondului fun- I ciar (pentru că toţi suntem fii sau nepoţi de ţă- I răni şi toţi am avea ceva pămînt pe undeva, îl luăm, nu-1 luăm, cine-1 lucrează, cu ce etc.). Deci, vorbind de una de alta, pe doi i-am găsit liberali, pe unul ţărănist (Continuare în pag. a"‘1 1 Consecvenţă politică Este clar acum că cineva, consequent cu sine însuşi, nu doreşte ca biata noastră ţară să-şi găsească liniştea atît de necesară şi dorită de imensa majoritate a cetăţenilor ei. Se invocă normele democraţiei autentice şi se interzic, sub presiunea străzii, ziare care nu sunt pe placul unora, se strigă „Fără violenţă“ — şi se aruncă din nou cu sticle incendiare. In mod reflex, mulţi cetăţeni pun aceste fapte pe seama unei anumite părţi a opoziţiei — şi, probabil, nu greşesc. Şi dacă stăm să privim cu atenţie înapoi, toate acestea se întîmplă, iată, din nou în preajma unui eveniment de o importanţă deosebită pentru soarta reformei şi a însuşi viitorului ţării: admiterea României în organismele europene. In mod cert cineva nu doreşte acest lucru, poate pentru simplul motiv că admiterea României în Consiliul Europei ar însemna o recunoaştere a înfăptuirilor puterii actuale. Şi atunci nu putem să nu-i dăm dreptate d-lui Silviu Brucan care afirma — EDITORIALUL ZILEI e drept, cam brutal — că dacă acest fapt este sabotat atunci „trebuie să cadă capete“. Ce ne facem, însă, dacă aceste piedici vin din interiorul formaţiunii majoritare în Parlament? Ce motive or fi avînd unii reprezentanţi ai acesteia să saboteze integrarea noastră în structurile europene? Cu toate că răspunsurile sînt greu de dat în momentul în care scriem aceste rînduri, se pare că aceasta este realitatea dacă luăm drept bune spusele primului ministru. Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci preşedinţii celor două camere ale Parlamentului — Senat şi Camera Deputaţilor — domnii Bîrlădeanu şi Marţian trebuie să răspundă pentru nepublicarea în termen util a raportului privind evenimentele din 13—15 iunie. Şi cum altfel ar putea fi traşi la răspundere într-o societate democratică decit prin demiterea lor? Nu putem spera decit că aşa se vor întîmplă lucrurile, deoarece demiterea celor aflaţi la putere şi care se fac vinovaţi de încălcarea intereselor fundamentale ale ţării, va reprezenta şi o probă pentru F.S.N. O probă a consecvenţei în judecarea lucrurilor şi a maturităţii sale politice, o dovadă că poate să-şi cureţe propriile rînduri de toţi cei neaveniţi, indiferent la ce nivel al puterii se află aceştia. TRIBUNA Tribuna Anul CVII, nr. 289 Marți, 15 ianuarie 1991 4 pagini le Primăria Mediaşului la ora adevărului dialog cu ing. Dionisie BUCUR, primarul municipiului Mediaş # Problemele Mediaşului nu sunt probleme de nerezolvat # In 1991, la noi, nu se pune problema şomajului # Puterea legii — esenţa democraţiei # Mediaşul — posibilă reşedinţă de judeţ? • Cerem intervenţia Guvernului în rezolvarea cazului Copşa Mică # Un mesaj adresat medieşenilor prin intermediul ziarului TRIBUNAL — D-le ing. Dionisie Bucur, de cînd sinteţi primarul Mediaşului? — Din noiembrie 1990. Sînt al treilea primar al municipiului de pe Tîrnavă de la Revoluţia din Decembrie 1989 încoace. — Evident, schimbările s-au făcut nu pentru că lucrurile mergeau foarte bine. De aceea, aş îndrăzni să vă întreb: ce reproşaţi Primăriei în activitatea pe anul 1990? — Eu sunt pentru o analiză concretă a neîmplinirilor, dar şi pentru recunoaşterea lucrurilor bune care s-au făcut. Astfel, în privinţa nereuşitelor aş evidenţia: nerealizarea nici unuia din cele 324 apartamente planificate; nefinalizarea tronsonului de şosea Vitrometan — Staţia PECO; sincope în aprovizionarea populaţiei cu carne de porc, de pasăre şi ouă; o considerabilă scădere a producţiei industriale; prea multă toleranţă în privinţa respectării de către cetăţeni a planului de sistematizare a municipiului; caracterul sporadic al acţiunilor pe linia salubrizării oraşului, a întreţinerii zonelor verzi etc. La capitolul realizări (deşi pare paradoxal) aş menţiona: rezolvarea unui număr de 617 cereri de locuinţe din fondul de stat prin plecări definitive din ţară sau în alte judeţe, precum şi aprovizionareapopulaţiei cu produsele de bază. — Au raed ieşenii probleme cu apa şi cu căldura? — Cu apa nu putem spune că avem probleme deosebite faţă de 1989. Eu căldura însă avem unele ne(Continuare în pag. a II-a) Ioan VIDRIGniN Evocare Mihai Eminescu Biblioteca ASTRA Sibiu organizează astăzi, 15.01. a.c., ora XI, la sediu, o manifestare de evocare a poetului nostru naţional Mihai Eminescu sub genericul „Sclipire de luceafăr la Sibiu“. Totodată va avea loc vernisajul unei expoziţii de bibliofilie şi cartofilie dedicată „lăcașurilor literaturii române“. Spectacol la Teatrul de Stat „Piesa IONA este o perlă în adîncul mării, grea cît un pietroi; cine reuşeşte s-o scoată la suprafaţă e un om bogat“ (Ben Dumitrescu). Dacă acest pariu cu o mare piesă a fost cîştigat rămîne să stabiliţi dumneavoastră după ce veţi viziona spectacolul de astăzi, 15 ianuarie, ora 18. / „12ift.ie.ite diet miftoeuL no ateu iubirea, încrederea ee împreuna pe oameni; Lipa.ej te cheagul care face din indivizi o societate organizata“. Eminescu-141 de ani de nemurire Pentru cine cunoaşte mai îndeaproape activitatea publicistică a Luceafărului poeziei româneşti, Eminescu apare tot atît de mare gînditor politic, pe cit este de mare poet. Gîndirea politică eminesciană se încheagă din cunoaşterea temeinică a trecutului nostru istoric, din dragostea lui cea nemăsurată pentru ţara şi poporul român, din pătrunderea realităţilor noastre sociale, culturale şi economice, din conştiinţa ce avea despre misiunea statului românesc în această parte a lumii, întreaga doctrină politică a lui Eminescu izvorăşte dintr-o mare dragoste de ţară, din acel sentiment nobil care stă în fruntea simţămintelor omeneşti şi care la dînsul era motorul oricărei acţiuni publice, izvorul oricărei credinţe cum spunea însuşi poetul într-unul din articolele sale: „Iubim ţara şi naţia noastră astfel cum n-o iubeşte nimeni, cum nimeni n-are puterea de a o iubi“. în această sfîntă zi de 15 ianuarie, ziua naşterii poetului, a cărui vîrstă a ajuns în al T41-lea an, am extras cîteva fragmente din opera sa politică accesibilă, în ultimii 45 de ani doar specialiştilor şi ţinută la fondul secret al bibliotecilor. Extrasele de texte — pe care le publicăm în pagina a IlI-a — le-am făcut după opera politică (volumul I, 1870—1879, volumul II, 1880—1883), ediţie îngrijită de profesor I. Creţu şi apărută în anul 1941 la Editura Cugetarea — Georgescu Delafras. După o vacanţă cu puţine bucurii, oferite de această capricioasă iarnă, clopoţelul a sunat din nou pentru elevi şi şcolari... pentru a cita oară? Privirile radiind de bucurie şi sinceritarii par a ne ruga: Feriţi-ne de tensiunile vieţii cotidiene pentru a putea învăţa în pacem