Tribuna, ianuarie-martie 1993 (Anul 109, nr. 2-852)

1993-01-15 / nr. 795

COTIDIAN INDEPENDENT DIN JUDEȚUL SIBIU­­----------------------Anul CIX, nr. 795 Vineri, 15 ianuarie 1993 4 pagini, 25 lei M­ITUL TMlNj ■ MITUL CULTURII­­ROMÂNE Imaginea lui Eminescu străbate prin vremelnicia vremii, fixată în cadrele apolinice încă de Maiorescu. Om al timpurilor moderne, Eminescu - notează criticul - trăia în lumea ideilor generale, în zodia unei melancolii şi seninătăţi abstracte. Această melancolie imper­sonală, marca geniului său, ajunge pînă la noi mai nuanţată, şi: “Cînd cu zgomote deşarte/ Vreme trece, vreme vine", doar ce ctitoresc poeţii rămîne, şi El e Poetul poeţilor, prin care Limba română e într-o continuă "petrecere" de înţelepciune şi frumuseţe. Ispitele gîndului la Eminescu vin în primul rînd, o demonstrează pertinent Rosa del Conte, din tradiţia culturii ecleziastice de rit bizantin, tradiţie folclorizată în limbaj popular unde se interferează textele Sfinţilor Părinţi: Ioan Gură de Aur, Ioan Damaschinul, Grigore de Nyssa, Origen, Clement Alexandrinul etc. Aceste texte sacre intră într-un dialog cu marile sisteme filozofice începînd cu textele vedice şi budiste şi pînă la Platon, Pitagora, Sfîntul Augustin, Kant şi Schopenhauer, toate asimilate de marele nostru poet într-o expresie lirică, unică ce autohtonizează teme şi motive universale. Obişnuinţa de a-l situa pe Eminescu în relaţie cu tradiţia folclorică sau cultă şi de a vedea în opera sa o sinteză de autohtonism şi europenism nu e greşită dar trebuie depăşită în sensul nuanţării ce o realizează în cartea sa cercetătoarea italiană, care analizează “cromatica bizantină" a imaginilor poeziei eminesciene, "fervoarea neoplatonică" a limbajului său, semantica metaforelor strălucitorului, aurului, luminii etc. Mitul eminescean veghează de mai bine de un veac, iar candela votivă a liricii sale luminează permanenţele culturii noastre "de la Nistru pîn’la Tisa“. Poet platonic, Eminescu aude plînsul cosmosului, al Aheilor şi se mîntuie, mîntuindu-ne, mistuit de logosul - cîntare. "De-al meu propriu cînt mistuit mă mîntui" (Odă în metru antic) - variante. Eminescu trăieşte de aproape un veac şi jumătate prin acest catharsis al poematizării, omul şi poetul sublimîndu-se în mit iar acest nou mit le încorporează pe toate celelalte mituri ale culturii noastre. Geniul lui Eminescu, constituit în timp în mit, ni se revelează astăzi într-o fructuoasă coexistenţă a contrariilor, cum afirma şi Mircea Eliade. Pesimistul de natură ontologică, detectabil în filosofia teo­retică şi în lirica de idei e contrapunctat de optimistul în analizele istoriei şi politicii româneşti; "tradiţionalistul" e însetat de culturile occidentale şi extrem orientale iar “conservatorul" a realizat cea mai radicală "revoluţie lingvistică" încît poetica românească îi va fi înda­torată şi de acum încolo peste veacuri. Această "coexistenţă a contrariilor" era cerută de structura "omului universal" pe care geniul lui Eminescu o întrupează în cultura română. Prof. Ioan MARIS, Liceul "Octavian Goga" Sibiu "Trebuie să fim un stat de cultură la gurile Dunării; aceasta ste misiunea poporului român şi oricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop pune în joc viitorul urmaşilor și calcă în picioare roadele străbunilor noştri." W mo­bSurpS ! Omenirii îi e frică de anul 2000. Românilor, de 1 ianuarie. Căci, de regulă, de la această dată intră în vigoare majorările, scumpirile de preţuri. Este bles­temul pentru tihna şi fericirea sărbătorilor de iarnă, pentru abuzul de mîncare şi băutură. Este semnul că trebuie să ne gîndim serios la postul Paştilor. Comerţul de stat a şi stocat vinul pentru... 8 1t­artie. Gătim cu un­tură căci "olio" de 600 de lei litrul nu-i de tocană. Maxim un fir, pe salată, să ajungă pînă la... S-au scumpit dur şi ţigările străine. Este cazul să ne privim lungul nasului. Pe vremea lui Ceauşescu umblam ca ză­­natecii după un BT. Nu răgu­şeam pînă la urmă cu o Doina, Hora sau... Dacia. Şi chiar cu un Carpaţi. Ne vom întoarce pînă la urmă la sfintele cuie de sicriu naţionale, căci noi nu ne vindem ţara pe Kent sau Marlboro. Din raţiuni similare s-au scum­pit şi băuturile alcoolice din im­port. Adio whisky, trăiască trăscăul naţional! EDITORIALUL ZILEI Explozia de preţuri a lovit însă şi produsele autohtone, taxele şi serviciile publice. E din ce în ce mai greu. Por­tocalele, mandarinele şi bana­nele se vînd totuşi. Cei ce nu-şi mai pot permite o ciorbă de bur­tă să-şi bandajeze maţele după un chef bahic, beau o Coca Cola. Cei ce nu-şi pot permite o Coca Cola beau un "orange" sau pur şi simplu “Sicola". Cei ce nu consumă nimic sínt şo­meri! Românii mai au încă niţel “cheag“. Cei ce nu sínt şomeri sau pensionari. Cei ce nu sínt încă. Ameninţarea planează însă şi asupra lor. Şi ce să pui la ciorap, cînd molia inflaţionistă roade bancnota naţională? Realitatea ne trimite semne că, în pofida unor pronosticuri relativ optimiste, făcute de specialişti şi oameni politici, în 1993 vom ajunge cel mult la fundul sacului. După aceea vom începe să-l cîrpim. Tot stau femeile noastre acasă... TRIBUNA Mareea prefecţilor "Eu nu mă mut de la un partid la altul de dragul scaunului!" "Eu nu mă mut de la un partid la altul de dragul scaunului!" Ziarele din Capitală sau “actu­alităţile" Televiziunii Române au început de cîteva zile să anunţe “mareea" prefecţilor. Unii au pri­mit validarea din partea Guver­nului, însă cei mai mulţi au fost puşi în situaţia de a părăsi mult rîvnitele fotolii. Deoarece nici una din ştirile di­fuzate în presa centrală sau la televiziune nu aminteau de soar­ta Sibiului, i-am solicitat domnu­lui prefect Nicolae Nan un scurt interviu.­­ Domnule prefect, aş vrea să fiu scurt şi la obiect. Vă rog să ne explicaţi şi nouă, şi citi­torilor, ce semnificaţie poate avea această "maree" a per­fecţilor din ţară.­­ Eu pot să vă spun doar că numirea prefectului este un atri­but ce ţine de Guvern, iar acesta este al partidului de guvernă­­mînt.­­ Totuşi nu credeţi că, indi­ferent de partidul aflat la pu­tere, Guvernul ar trebui să op­teze pentru oameni de calitate, pentru profesionişti care ştiu să-şi exercite funcţia? în acest sens dumneavoastră aveţi ce să vă reproşaţi?­­ Criteriul numirii n-ar trebui să ţină seama de crezul politic, în ce mă priveşte nu am ce să-mi re­proşez. Eu pot să mă declar mul­ţumit cu ce am întreprins chiar dacă nu întotdeauna am putut să satisfac toate doleanţele. Practic este imp­osibil să-i mulţumeşti pe toţi. Revenind la criteriul de selecţie, modalităţile revin Gu­vernului care își asumă responsabilitatea numirilor. (continuare în pag. a 2-a) A consemnat Adrian POPESCU în pag. a II-a S-AU MĂRIT IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE Ilustrată editată de revista săptămînală "Cronica" din Iaşi, la împlinirea primului Centenar al trecerii în ne­murire a poetului naţional (1889-1989). Grafician: Dragoş Pătraşcu 2 laUtd Dela Nistru pîn’la Tisa Tot Românul plînsu-mi­­s-a Că nu mai poate stră­bate De-atîta străinătate. Din Hotin şi păn’la Mare Vin muscalii de-a călare, Dela Mare la Hotin Mereu calea ne-o aţin; Din Boian la Vatra Dornii Au umplut omida cornii Şi străinul te tot paşte, De nu te mai poţi cu­noaşte. Sus la munte, jos pe vale, Şi-au făcut duşmanii cale; Din Sătmar pănă’n Săcele Numai vaduri ca acele. Vai de biet Roman să­racul, îndărăt tot dă ca racul, Nici îi merge, nici se'ndeamnă, Nici îi este toamna toamnă, Nici e vară vara lui Şi-i străin în ţara lui. Dela Turnu’r, Dorohoiu Curg duşmanii în puhoiu Şi s-aşează pe la noi; Şi cum vin cu drum de fier, Toate cîntecele pier, Sboară paserile toate De neagra străinătate. Numai umbra spinului La uşa creştinului, îşi desbracă ţara sînul, Codru- frate cu Romînul- De săcure se tot pleacă Şi isvoarele îi seacă - Sărac în ţară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cînii, Mînca-i-ar casa pustia Şi neamul nemernicia. Ştefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las’ Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinţilor în sama părinţilor, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noap­tea’ntreagă, Doar s’a'ndura Dumne­zeu Ca să-ţi mîntui neamul tău! Tu te’nalţă din mormînt Să te-aud din corn su­­nînd Şi Moldova adunînd. De-i su­na din corn odată, Ai s’aduni Moldova toată, De-i suna de două ori îţi vin codri’n ajutor, De-i suna a treia oară Toţi duşmanii or să piară Din hotară în hotară,­­ îndrăgi-i-ar ciorile Și spînzurătorile! Repere medieşene • O veste bună pentru proprietarii de pămînt de pe raza municipiului, în cursul lunii februarie vor fi eliberate primele 100 de titluri de pro­prietate asupra pămîntului în conformitate cu Legea n­r. 18. După cunoştinţele noastre, vor fi primele acte de proprietate acor­date foştilor proprietari din judeţul nostru. Primăria municipiului­­solicită, totodată, Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii fondului funciar sprijin prin repartizarea de specialişti topografi care să efec­tueze măsurarea suprafeţelor atribuite, în special pentru satul apar­ţinător Ighiş, unde nu au fost efectuate aceste măsurători, astfel încît în cel mai scurt timp toţi cetăţenii îndrituiţi să poată intra în posesia lor. • în zilele de 15 şi 16 ianuarie a.c. la Şcoala naţională de gaze din Mediaş (fost Liceul de petrol) vor fi organizate festivităţi ocazionate de împlinirea a 120 de ani de existenţă a acestei prestigioase instituţii de învăţămînt tehnic şi profesional din România. Şi-au anunţat par­ticiparea la această manifestare numeroase personalităţi din cadrul Ministerului Învăţămîntului şi Ştiinţei, ale Ministerului de resort, ab­solvenţi. Din acest colţ de pagină le dorim şi noi succese în formarea de specialişti şi muncitori care să dea ţării cît mai mult gaz şi petrol, de care avem atît de multă nevoie. • Declinul economic se face puternic simţit şi în municipiul de pe Tîrnavă, localitate printre cele mai industrializate din ţară. Numărul şomerilor a depăşit cifra de 5.000. Să sperăm că numărătoarea şomerilor se va opri aici. • Tot în acest an, S.C. Salvconserv S.A. Mediaş, producătoarea renumitului salam de Sibiu, va aniversa împlinirea a 70 de ani de existenţă. Ne dorim să găsim în magazine cît mai multe din produsele renumitei firme medieşene şi la preţuri cît mai accesibile • Şase societăţi comerciale şi regii autonome aflate pînă de curînd în administrarea Consiliului judeţean au trecut în subordinea Primăriei Mediaşului. Este vorba de R.A. Meditur, Prestar S.A., Şcoala de şoferi amatori, Civitacom S.A., R.A.G.C.L şi Transilvania S.A. Se conferă astfel posibilitatea implicării directe a Consiliului local în desfăşurarea unor activităţi concrete de prestări servicii către populaţie. Dumitru MANIȚIU Iluzii regale, temeri republicane Să ne apropiem de finalul unui ciclu de articole gîndite să reca­pituleze anul politic trecut, cu speranţa că operaţiunea va de­gaja unele proiecţii posibile asu­pra celui în care am intrat. Să adăugăm la cele spuse pî­nă acum că 1992 a fost şi un an al degringoladei PNL, urmată de frămîntări ale celor rămaşi ortodocşi faţă de Radu Câm­­peanu şi, deopotrivă, ale opo­zanţilor săi mai vechi şi mai noi, animaţi cu toţii de aceeaşi ambi­ţie a refacerii unei puternice miş­cări liberale. Putem spera că anul acesta procesul se va cris­taliza într-o formă politică puter­nică şi credibilă, pentru că ar fi regretabil ca o orientare semni- Retrospectiva anului politic 1992 ficativă în lumea modernă să nu aibă reprezentanţa cuvenită în România post totalitară, după ce, de-a lungul unui secol aproape, ea dăduse ţării ilustre personalităţi, ctitori de aşeză­minte şi instituţii. A mai fost şi un an regal. Fos­tul suveran, alungat de co­munişti în 1947, Majestatea Sa Mihai I (de România) pentru par­tizanii monarhismului, doar ce­tăţeanul Mihai pentru adversarii dinastiei regale de orice fel, a celei de Hohenzollern în mod deosebit, a vrut să vină în ţară de două ori, dar a făcut-o doar o dată. Despre vizita sa de Paşti, care a stîrnit un entuziasm popular neaşteptat şi un vnabil şi inutil (continuare în pag. a 2-a) OBSERVATOR Sintem­ în Cartea recordurilor­ în fişa despre palate din Gui­­ness Book, întocmită în ordine cronologică, pe epoci istorice, Casa Poporului din Bucureşti este al patrulea şi ultimul edificiu menţionat, după Palatul imperial din Beijing, ridicat în timpul dom­niei lui Yung Lo (1402-1424), Pa­latul Versailles şi palatul sultanului Naurul Iman, Alteţa Regală a statului Brunei, constru­it la Bandar Seri Begawan, ca­pitala ţării, şi considerat cel mai mare palat rezidenţial din lume. Mai nou brazii cresc unde nu te aştepţi! (Foto: Andrei BUTA)

Next