Unirea, iulie 1971 (Anul 4, nr. 1043-1069)

1971-07-24 / nr. 1063

1 Pagina a 2-a UNIREA „Sa luăm măsuri hotărâte ca nimeni să nu poată trăi fără a participa la activitatea productiva. Sa combatem, de aseme­nea, mentalitatea acelor părinți care dintr-o grijă exagerată, prost înțeleasă, țin copiii acasă, îi întrețin fără muncă, îi­ ajutau să nu se încadreze în activitatea socială. Aceas­ta este o mentalitate înapoiată, mic burgheză. Față de o ase­menea mentalitate trebuie să luăm poziție publică, să facem din ea o problemă a întregii societăți. întregul nostru tineret tre­buie să se încadreze, să participe la muncă“. NICOLAE CEAUȘESCU CERTI­UMM UE RESPONSABILITĂȚII PROFESIMLE Curtea Uzinei de produse sodice din Ocna Mureș este la ora a­­ceasta un furnicar de oameni, toți grăbiți, atenți, cu expresii concen­trate. Se repară aproape toate u­­tilajele și piesele lor pentru a da o cit mai mare productivitate și o cit mai ridicată valoare calita­tivă produselor de aici. Peste tot domnește ordinea, cu toată alerta ce cuprinde colectivele de muncă. La secția mecanică, în i­­mensa hală luminată care dă sen­zația acută de imensități, printre freze, strunguri și raboteze de toate felurile și dimensiunile, în urus­tul uniform al lor. Il găsim pe strungarul Cornel Goga. Stă a­­plecat cu atenție și încordare asu­pra presei pe care o strunjește. A terminat școala profesională din Ocna Mureș acum nouă ani și, de la repartizare, își oferă cu abnegație și dăruire energia și priceperea, elanul său de tînăr, uzinei care l-a crescut și educat în spiritul muncii. Intre timp, și-a completat studiile (aflăm că a reu­șit asta cu mult succes) și abia așteaptă să treacă acest an pentru a și le continua la o școală de maiștri. — Pînă mai ieri, nu înțelegeam prea bine ce înseamnă spirit de colegialitate în muncă, grijă față de ’’ avutul obștesc, valoarea acestei griji, dragostea pentru meserie, adînca și adevărata dragoste pen­tru piesa pe care o faci sau o repari .. Acum toate astea sînt pentru mine sensuri ale unei preo­cupări zilnice, ca să zic așa, coor­donate ale muncii mele de zi cu zi. Se înțelege să nu este ușor să te achiți în aceeași zi de lu­cru și de sarcinile profesionale, de cele de familie și de cele de elev. Și, totuși, iată că a reușit, ca atîția alții, să pună preț pe calificarea profesională, pe cins­tea și dorința de a fi util colecti­vului de muncă și pe seriozitatea de om care are de susținut o fa­milie. Datorită acestor rezultate PROFIL pline de succes i-au fost încre­dințate sarcini în organizația U.T.C. pe secție și pe întreprin­dere. Ca și alți tineri de seama lui, dar cu destulă experiență de muncă la activ, își oferă cu ge­nerozitate și înțelegere ajutorul avizat acelor tineri începători, din conștiința simplei omenii și res­ponsabilități profesionale. — Avem intr-adevăr mulți ti­neri care ne cer să-i­­ ajutăm. In ce mă privește, fac asta cu cea mai mare plăcere — în primul rînd pentru că este nevoie ca ei să deprindă aici, la­ locul de muncă, experiența necesară, apoi pentru că știu că ei înșiși au nevoie de sfatul unuia ca mine sau cu altul care a trecut o dată prin toate a­­cestea. Le spun : „uite, piesa asta are o mai mare băieți, im­portanță ca asta, așa că trebuie tratată cu mai multă atenție“ Sau că altă piesă tre­buie terminată mai repede pentru că așa cere fluxul tehnologic..." Din cînd în cind, pe deasupra noastră, alunecă tăcut un pod ru­lant care mută piesele mari spre locurile unde acestea vor fi ajus­tate potrivit cerințelor și normelor tehnice pentru a reintra în pro­ducție în cele mai bune condiții. — Am vrea să terminăm repara­țiile mai repede decit s-a proiec­tat, ne dăm seama că nu trebuie să stagneze producția, dar este necesară această revizie generală. Angajat cu toată inima și cu toată puterea sa tînărul de 26 de ani își urmărește mai departe, cu multă atenție, concentrat, piesa. Mai are puțin și o va termina. Va lua altă și altă­­ piesă pînă ce tot ce i s-a încredințat pe mină se va întoarce în angrenajul pro­ducției, gata și bun de lucru. In același timp, Cornel Goga va urca cu răbdare, perseverent,­­treptele perfecționării profesio­nale'­și ale cinstei. Asta înseamnă, în accepția multora ca el, demni­tatea și valoarea adevărată a ti­­­nereții. Ion DIȚOIU r.....1.V.V­.V.W.V..../.WI..V.VA.iWW.WAV­.V.‘.,r. V.,.V.V.VA,.V.V.V.V.’.V.,.WW.WAAWiWi,i 4 I CARE ESTE SENSUL TINEREȚII VOASTRE? Incepînd încă din 15 iunie, împreună cu peste 3 000 de elevi din județul nostru, ne-am organizat în tabere de muncă patriotică, pentru a aduce un aport direct în cadrul lucrărilor de construcții, de pe unele șantiere, sau la lucrările agricole. Acest șantier județean de muncă patriotică, prin care participăm efectiv la construcția și modernizarea drumului național Băița—Cîmpeni, ne-a reunit e­­levi de la liceele din Cîmpeni, Baia de Arieș și Abrud. Aici putea să enumerăm statistic volumul lucrărilor efectuate pînă în prezent, faptul că nu ne-am lăsat mai prejos decit constructorii expe­rimentați. Dar, înainte de­ toate, trebuie să recu­noaștem că ceea ce ne-a animat, în primul rînd, este entuziasmul de a ști că durăm noi obiective, aici, în „Țara de piatră“. Chiar în aceste zile, exe­­cutind lucrări de finisare a taluzelor șoselei, la cîțiva metri de tînăra „cetate a lemnului“ de la Cîmpeni, am încercat senzația unor necontenite prefaceri înnoitoare, sentimentul satisfacției că ne-am adus și noi, elevii, o contribuție la aceste obiective, întrecerile spontane inițiate între echipe, ambiția de a executa numai lucrări de calitate, au coincis cu aceste zile de dăruire intensă, în care fiecare membru al brigăzilor a căutat să fie util, să-și facă simțită prezența din plin pe acest șan­tier. Această vacanță de vară constituie, astfel, pen­tru noi un prilej deosebit de a ne lega mai profund de activitatea direct productivă. Ea ne-a o dată în plus să ne convingem de justețea ajutat în­demnului tovarășului Nicolae Ceaușescu în recenta Expunere la consfătuirea de lucru cu activul de partid în domeniul ideologiei și activității cultural­­educative, de cerința obiectivă ca tineretul sa fie educat în spiritul muncii, să fie învățat să mun­cească în orice domeniu de activitate, pornind de la ideea că „orice muncă folositoare este o muncă de onoare“. Tot ceea ce am realizat însă ni se pare firesc, iar dacă am insistat puțin mai mult asupra fapte­lor noastre este pentru că prin aceste rânduri ti­nem să facem un apel la acei tineri care se com­plac încă intr-un mod de viață dezordonat, în prea multă comoditate și pasivitate față de muncă sau de o acțiune cu adevărat utilă. Unii dintre ei ne-au fost colegi sau tovarăși de joacă, dar acum au bătut în retragere. Și, privindu-ne oarecum ae­r sus, și-au luat o ținută de atotcunoscători, prefe­rind să înlocuiască școala sau biblioteca cu cafe­neaua și cu colindatul fără nici un rost. Se cred, desigur, teribili, chipurile descurcă­reți, mirîndu-se poate de opțiunea noastră pentru muncă, de faptul că am ales acest mod de petre­cere a timpului liber, activ și util. Ne adresăm, așadar, acelora care au uitat că teribilismul nu este de fapt un gest refractar dem­nității umane. Putem fi teribiliști, însă in sens pozitiv, de a ne arăta adevăratul entuziasm și cu­tezanța noastră pe șantiere sau pe ogoare, acolo unde se făuresc bunuri materiale. Numai acest șuvoi al muncii tinerești este în stare să înlăture orice stavilă, lăsînd drum liber împlinirii noastre. Brigada de muncă patriotică de pe șantierul drumului național Băița—Cîmpeni. PROCESE ETICE -UNDE LUCREZI, TINERE ? -NICĂIERI ! „Unde lucrezi tinere ?“ întreba­rea a fost adresată, nu fără te­mei, unor tineri din Alba Iulia. Au ezitat să răspundă la ea deși prezența lor zilnică pe străzi și în cafenele­­ era­ , cel mai elocvent , răspuns. Cind , n-au avut încotro, fiind puși în fața unor fapte pe care, cu toată lipsa lor de­ răs­pundere ,și sinceritate, le-au recu­noscut, au răspuns : „Nicăieri !“ Cine sunt aceștia ? Vă vom face cunoștință cu ei, pentru a le cu­noaște numele și faptele, modul lor de viață. Primul din galeria paraziților, pentru ca numai astfel se­ pot nu­mi cei care se sustrag de la mun­că, de la activitatea productivă, utilă societății, poartă numele de Victor Tom­a. A fost angajat pînă în 14 mai a.c. la Uzina mecanică Cugir. Intr-o zi V.T. s-a gîndit pur și simplu să­ nu mai meargă la lucru. De ce să muncească cînd se poate trăi mai ușor ? — zis el. Era mai comod să stea și-a la cafenea, să asculte muzică, să fu­meze, să filozofeze despre nimic, decit să mînuiască strungul. Nor­mal, după absențe repetate, uzina i-a desfăcut contractul de muncă, neavînd nevoie de asemenea oa­meni care vin cînd vor ei la serviciu. Un alt client permanent al stră­zilor și localurilor este I. Drăghici. Pentru fapte grave a fost condam­nat,. Și-a ispășit pedeapsa la Începu­tul lunii,iunie 3.C. In. loc,­­să fi în­vățat ceva din această sancțiune, să-și fi analizat lucid și rece, cum se cuvine faptele săvîrșite și să apuce pe un drum drept și cinstit angajindu-se în cîmpul muncii, a continuat să meargă pe panta pa­razitismului, a vagabondajului, a unei vieți lîncede, lipsită de un scop superior. Din această „familie“ face parte și Dorin Popa din Oarda de Sus. Și pentru el, ca și pentru ceilalți doi amintiți mai sus, munca, e­­fortul și sudoarea sînt vorbe fără nici un conținut simplu so­cial și uman. In schimb, plimbă­rile interminabile de dimineața pînă seara, cafenelele și băuturile spirtoase sunt tovarăși de nedes­părțit, cărora le acordă toată a­­tenția. Nu o dată, organul munici­pal de miliție i-a pus în vedere să se angajeze, să se integreze în muncă. A sfidat orice ajutor, a ignorat orice sfat continuîndu-și modul parazitar de viață. Pe lângă faptul că pierde timpul degeaba, D P. provoacă deseori scandaluri, conturbînd liniștea publică. Ba mai mult, după cîte am aflat de la organele de miliție, cînd a fost internat la sanatoriu din Abrud a fugit deseori,­­ luind de la pacienți diferite haine, promițîndu-le că o să le aducă înapoi. De fapt acești oameni nu mai vedeau hainele ni­ciodată deoarece D.P. le vindea pe nimica toată la Alba Iulia. Toți trei paraziții amintiți aici sunt oameni tineri, apți pentru a munci, pentru a fi utili societății. Nu credem că părinți lor i-au în­vățat să sfideze munca, dar dacă totuși au primit asemenea sfaturi în familie atunci este necesar să­­și spună răspicat cuvîntul o­­pinia publică, organele în drept, care au datoria să-i determine să se integreze în viața socială, pentru a trăi în viitor­ într-un chip cinstit, omenește. Prin muncă și sudoarea frunții. Geo MOȚUL Tînăra Ana Drăgan, de la fa­brica de încălțăminte „Ardelea­na" din Alba Iulia, la mașina de cusut fețe lucrînd în­călțăminte. PARAZITISMUL - una din anticamerele infracțiunii Munca a fost și este supremul examen față de care omul a avut diferite opinii, întrucît ea a pus la încercare aptitudinile și deprin­derile individului, a examinat di­rect sau indirect caracterul și sen­timentele morale ale omului. Mai mult ca oricînd în socialism, mun­ca și-a căpătat caracterul de drept și obligație deve­nind o necesitate vitală pentru toți, indiferent de vîrstă și profesie. Tocmai de a­­ceea se creează condiții pentru ca tineretul să intre optime cât mai de timpuriu în contact cu munca. Eschivarea de muncă a unui tînăr este, în fond, furtul propriului său viitor, înlocuit, ast­fel, printr-o existență precară și nesigură. Din păcate, mai avem și în ziua de azi tineri care nu în­țeleg că efortul fizic și-a căpătat prestanța de bijuterie. Așa este și cazul tînărului de 17 ani Ioan Călugăru din Cugir. Este autorul mai multor spargeri la diferite unități alimentare. îm­preună cu alți tineri de vîrsta lui se dedă la furturi, consumă frec­vent băuturi alcoolice etc. A pă­răsit școala la 16 luni cînd abia a­­junsese în clasa a VII-a. Acum urmează cursurile la fără frecven­ță. — De cînd ai părăsit școala muncești undeva? — Nu, stau acasă pînă voi ter­mina școala — Ce faci toată ziua acasă? — Mă scot dimineața între ore­le 9 și 10, îmi găsesc ceva de fă­cut pînă vinei mama acasă, iar pe la orele 15 plec în oraș. — Unde mergi în oraș? — Mă duc la vreun film, apoi cu prietenii mergem acolo unde ne putem distra. (Prin cuvîntul „distracție" fostul elev Călugăru înțelege consum de băuturi, ex­pediții de spargere). — Jocuri de noroc cunoști? — Puține, cunosc șeptic, șaizeci și șase, douăzeci și unu, rummy. — La ce ore vii acasă? — Intre 1-2 noaptea. — De unde ai bani să cumperi băuturi? — De la părinți, o dată îmi dă mama, o dată tata . .. Am cunoscut și pe Călugăru, tatăl „eroului", Gheorghe frezor la Uzina mecanică Cugir, momen­tan pensionar de boală — Nu v-ați alarmat cînd copilul dv. a rămas de mai multe ori re­petent? — Ba da . . . dar nu am avut ce să-i fac, eu i-am spus că nu-i bine . . . dar dacă el nu a înțe­les .. . (?!). — Nu ați avut ce să-i faceți nici cînd a săvîrșit spargeri, furturi, sau cint­ ați aflat că consumă bău­turi? — Acum îi mare, dacă nu în­țelege de vorbă bună .... Am aflat cu această ocazie că părinții nu știu de unele aventuri de fiului lor. — De ce nu-i dați să lucreze adeva?! — și tînăr și pînă termină școa­la m-am gîndit să-l ținem acasă. O serie de tineri din oraș care îl cunoșteau personal pe Ion Că­lugăru au condamnat aceste acte străine unui tînăr al zilelor noas­tre. — Am auzit de isprăvile lui Că­lugăru și le dezaprobăm, nu în­țelegem însă de ce părinții lui nu-l pun la lucru. Cred că lipsa de preocupare este o cauză a drumu­lui greșit pe care a apucat-o — ne-a relatat Ioan Daian, maistru la Uzina mecanică Cugir. Un alt caz identic cu cel de mai sus, dar cu un sfîrșit mai tragic,­­ este cel al tinerei Aurica M­­ihalachi. La cei 19 ani, are deja o condamnare la 4 luni închisoare pe­ntru furt. — Cite clase ai urmat pînă în prezent? — Am terminat 8 clase în anul 1966, a­m vrut să urmez și clasa a noua pe care am părăsit-o la mijlocul anului. — De ce? — Nu știu nici eu ... ANCHETA SOCIALA — Ce ai făcut după părăsirea­­ școlii? — Am intrat în uzină ca mun­ A j­u­citoare. Din cele spuse de Aurica și de­­ cei care o cunosc, am aflat că , atît timp cit a lucrat a avut o comportare bună. In anul 1969 se­­ hotărește să nu mai lucreze, să-și ocolească colegii de muncă. De atunci și pînă în prezent Aurica­­ a apucat pe un alt drum, urmarea fiind condamnarea pentru furt. Am discutat cu ea înainte de a pleca spre locul unde urma să-și ispășească pedeapsa. In fața noas­tră se afla, la fel, o tînără dezo­rientată și neîncrezătoare în pro­­pria-i persoană. „Cunosc cazul lui Aurica Mihalachi — ne­tehnicianul Ioan Sinea. S-a spunea • de- A­monstrat încă o dată faptul că­­ munca este aceea care călește omul din toate punctele de ve­­d­­­ere. Cine­ fuge de ea, fuge de el însuși“. Așa cum sublinia tovarășul­­ Nicolae Ceaușescu: „Noi nu admi­tem nici în producție, la rebuturi, iar la oameni cu piese, atît , mai puțin“. Tineri dezorientați,­­ care așteaptă totul de la societate, fără a-i da nimica în schimb, nu își au locul in mijlocul nostru. Nu printr-o existență de parazit poți să-ți creezi un destin solid și să­nătos, ci numai printr-o încadrare­­ totală în frontul muncii, o educa­ție prin muncă și pentru muncă. Ion rănii ALBU t 1 «* XI îl » * I ■ SIMBATA, 24 IULIE 1971 Instantaneu cu mirean. Sîub privirile atente ale rului Nicolae Țurlea, muncito­rînărul Virgil Sîrbu deprinde tehnica executării unei broșe complexe. Repere pentru timpul liber . Terenul de volei din Ciumbrud va fi în acest sfîr­­șit de săptămînă gazda unei importante competiții sportive. Este vorba de faza județeană a cupei tineretului de la sate la care vor lua parte reprezen­tanți ai județelor învecinate.­­ După cum ne informează Comitetul județean U.T.C. Alba, duminică, 25 iulie a.c., la Ate­lierele centrale din municipiul Alba Iulia va avea loc faza județeană a „Olimpiadei strun­garilor". La competiții vor par­ticipa cînștigătorii fazelor oră­șenești din orașele Alba Iulia, Cugir și Aiud.­­ Cu prilejul manifestărilor prilejuite de sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea lui Va­sile Alecsandri, azi 24 iulie a.c. în orașul Abrud, tinerii din oraș au organizat un spectacol literar-muzical inspirat din o­­pera marelui,, scriitor.­­ Peste 40 de tineri de di­ferite profesii din orașul Sebeș vor petrece clipele de recreere a zilei de duminică în mijlo­cul frumoaselor locuri pitorești de la Obîrșia Lotrului.­­ Tinerii sportivi și artiști amatori din satele Noșlac, Fă­­rău, Unirea și Mirăslău se vor­ întîlni duminică, 25 iulie a.c., în satul Lunca Mureșului, cu ocazia organizării de către comitetul comunal U.T.C. a unei duminici cultural-sportive.­­ Numeroși tineri sportivi ceferiști din județul nostru vor participa duminică, 25 iulie a.c., la faza județeană a „Cupei ceferistului" ce se va ține pe terenurile de sport din Teiuș. întreceri sportive vor avea loc la volei, popice și fotbal. Al I * l­ ț Epigrame pe adresa... Aub­liei Nonu, din Vinerea, amatoare de „peregrinări" prin țară, fără o ocupație utilă. Tot reflectînd să nu greșești Un gest eroic cum să săvîrșești Ca-n filmele cu spargeri, vrute și nevrute. Te-ai furișat înspre... cărări pierdute. Așteptind să vină „capuri“ Mai pierzi o noapte și a Lui Laurențiu Ungureanu, din Bistra, care, minor fiind, a pus în stare de „alarmă“ unele magazine din Cîmpeni. Hai-hui pe drumuri ocolite Trec anii și-n urmă te lasă Ca păsări călătoare, rătăcite, Cu aripi frînte într-o... plasă. Tînărului Ioan Barbu din Aiud care, la „venerabila" vîrstă de 19 ani, nu vrea să lucreze nicăieri, preferind un mod de viață parazitar, pregătite dimineață Crezînd că tot ce pică se înghite Rămîi cu-n gust amar de... pară mălăiață.

Next