Universul, iulie 1885 (Anul 2, nr. 258-281)

1885-07-22 / nr. 274

ANUL n. No—«4 S B-ÂJfcTI Z1>T TOATA TÉBÁ ^ 1885. Âpare în tote dilele de lucru la 7 ore dimineța. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA: CALEA DOROBANȚILOR. N». 8. BUCURESCI. ABONAMENTE: Pe an. In toată România lei 18.— Ü luni , noi 9 — 3 luni: „ „ „ 4.50 Inserțiuni și reclame 2 lei linia Amuncimți pa pagina 4-a 60 bani linia. Scrisori nefrancate se refusă. Articole nepublicate ni se înspoarâ, fi unt,renat, 22 iulie 1985. Conflictul tarifar Franco-Român In privința diferendului franco-român care, deși intrat într’o altă fașă, totuși se află la ordinea țlilei, găsim în „Curierul Financiar“ unele aprecieri pe cari le credem drepte și de aceea le împrumutăm confratelui nostru : „Neînțelegerea dintre guvernul român și cel francez cu privire la tariful vamal, nu s’a aplanat încă. Din contră, camera franceză a votat, după cum am arătat deja, legea prin care se încuviințază urcarea cu 50 °/o a vămei asupra grânelor romane, și senatul francez se arată și el favorabil acestei măsuri. „Cu tote astea, noi încă sperăm că înțelegerea nu va întârzia de a fi stabilită pentru binele comun al ambelor țări. „La aceasta ne îndreptățește a crede: 1) existența de simpatii vecin și de mari interese între România și Francia, ale căror relațiuni comerciale se cifrează anual la 60 miione aprópe ; 2) declarațiunile ce s’au făcut în camera franceză cu ocazia desbaterei proiectului de lege citat, că el n’ar servi decât ca mijloc de îndemn pentru România d’a încheia un tractat de comerț cu Francia, lucru de care aceasta din urmă s’a ferit mai totdeauna, și 3) ț'unU împâciuitare ce au luat acum cele mai multe organe de publicitate francese, și care, în primele momente ale promulgării tarifului vamal autonom român, erau atât de nedrepte și violente ca și cum s’ar fi aflat în luptă cu un inimic de secol.. „Vedem în adevăr cu satisfacțiune că tóte aceste șiiare recunosc ar jî că o ruptură a relațiunilor comerciale dintre România și Francia, ruptură la care ar duce fatalmente punerea în aplicare a lege! da care vorbirăm mai sus, ar fi daunatare ambelor țâri și ar profita numai Austro- Ungariei și Germaniei; că guvernul român a fost totdeauna gata a încheia un tractat de comerț pe când cel francez n’a voit a o face ; că legea pentru tariful autonom n’a fost o lege îndreptată în contra Franciei exclusiv ci o măsură generală de la care noi am fi fost gata d’a deroga în privința Franciei dacă acesta n’ar fi lovit cea d’intâi în comerțul de export al grânelor nóstre impuindu-le maiiunele trecute la o taxă vamală împovăratare la intrarea lor in Francia: „Și, când lucrurile stau astfel, când supărarea din primul moment a făcut loc unei judecăți mai calme și mai sănetoie despre starea lucrurilor, nu suntem în drept a crede că diferendul va fi aplanat în interesul României și al Franciei mai cu semn și că de partea guvernului român s’a arătat tot d’auna un spirit forte impociuitor ? „Am spus adesea: nu ne e temă de concurența produselor ce Francia importă în România, pentru că noi nu avem pretențiunea d’a fonda noi industria mătăsurilor, a dantelelor, a bijuteriilor fine etc. Am fost tot d’auna dispuși a acorda Franciei avantaje mai mari decât putem da la oricare alte țări. Suntem însă în drept a pretinde ca și ea să acorde cerealelor nóstre, singurul articol ce exportăm în Framoi&j scutirea, de taxa vamale. Acesta e un drept pe care suntem veseli c’au început a’l recunosce chiar acei care ne vorbeau filele trecute de tractatul de comerț franco turc de la 1865. „Iată ceea ce cerem, iată terenul pe care înțelegerea o credem posibilă. Desfințeze Francia taxele cu care ea cea d’antoiü a lovit cerealele nóstre atunci când nici nu era vorba de tariful autonom ; reînceapă apoi negocierile pentru alcătuirea unui aranjament comercial, și fie sigură că nu de partea României va întâmpina dificultăți. „Tractat de comerț seim că nu putem încheia înainte de 1886, pentru a nu da motiv vecinilor noștri a pretinde și el aceleași avantage ; putem încheia însă un aranjament provisoriu pe baza tarifului națiunei celei mai favorizate, pentru un timp determinat în care timp tractat definitiv se va fi închiriat. „Acesta e sigura soluțiune care ar aduce folose și pentru Francia și pentru România. Orice altă soluțiune din partea Franciei n’ar face decât trebile Germaniei și ale Austro-Ungariei.“ Din Copenhaga (Corespondența „Universului“) 16 iulie. "Aici, pe țermul verde al Seelandei, în fața Orestimului și a castelor suedese ce se desemneză în fața Balticei, capitala Danemarcei ’și ridică edificiile sale posomorite, turnurile înalte ale bisericilor sale. Vecinul Portus Mercatorum din Cronici, satul de pescari fără apărare contra jafurilor piraților dintr’o vreme, este acum un oraș mare de trei sute mii de suflete, e un port vast și bine apărat, punt de trecere de o forte mare însemnătate între Europa centrală și cea de nord, Europa occidentală și Rusia. Kjobenhavn se întinde într’un loc forte plăcut, parte pe Sjălland și parte pe insulița Amager, și se compune din orașul vechiu, renăscut din cenușa înfiorătorului incendiu care -l devasta în 1794, din cartierele noul la est, și din Christiansbavn pe insula Amager, insulă sterpa și nisipasa transformată într’o grădină de nisce colon o* landesi statorniciți acolo de mai multe secole. Aspectul capitalei e caracteristic și asupra ei domnesc e o pace rece și melancolică care se potrivesce de minune cu acești ómeni blonzi și pacînici cari o locuesc. Pe piețele largi, înconjurate de case înalte și tăcute, printre pietre, crescearba ; palatele se înalță mute și negre , și vedeți câte-o statue solitară pierdută în fundul unei ulițe și care pare cuprinsă de durere pentru părăsirea în care se află. Când plouă apoi, orice trist cer apasă asupra ulițelor și ce cădere monotonă de apă pe coperturile ascuțite și pe geamurile ferestrelor mici! Viața fierbe, se agită numai în port și de alungul canalelor care permit navelor să intre în inima orașului. Acolo se vede o pădure de catarguri, de bandiere de tote culorile și de tote formele ; o mulțime de bateluri, de șalupe, de vapore unele lângă altele—englese, nemțesc!, rusesc!,—cu pânzele gata de a fi întinse, cu coșurile mașinelor încoronate de un fum, alb și ușor. Oamenii blonzi, cu ochii albaștri și dulci, sgârciți în gesturi și în cuvinte, umblă pe ulițele Copenhagei, centrul sciinific al nordului unde au înflorit fisicul Oersted, astronomul Tycho Brache, poeții Holberg și Oelenschlager. Danesii sunt blânzi și linișciți, și par tot așa de frumoși și melancolici ca și cântecele lor, emanațiune, reflex al acestor suflete septentrionale. Dar ce aprinsă iubire de patrie, ce dor de redeșteptare clocotesce în pieptul acestor ameni rumeni, cu perul blond și cu ochii albaștri și dulci! Patria lor e desmembrată și frații lor gem sub jugul german, dar mica Danemarcă opera, speră necontenit în viitor... Oh! ce rasă bună, ce rasă puternică ! Pe marca Danemarcei se ved leî și inimi: acest popor are într’adever o putere și o generositate ce a leului și dulcița unei inimi iubitore ! Din Lange Linie, o limbă de pământ între cetățuia Frederikshavn și mare, preumblarea favorită a locuitorilor, ve puteți bucura de o priveliște admirabilă. Oresundul vi se deschide înainte finiseit și lucitor ca o oglindă verde, plin de pânze de bărci și de un numer nemărginit de mare de bastimente ; în față, comitatul suedez de Skaane, orașul Malmö. Un sgomot asurzitor ve lovesee urechea, sunt atelierele vecine și mai departe—pe două insulițe — forturile Luneta și Trei Corone,și ridică pe unde zidurile lor amenințătore. Sever, în stilul francez din secolul XVII, este palatul de Armalienborg, reședința lui Cristian IX , bizar, dominat de trei turnuri, se ridică castelul de Rosenborg pe care regele Cristian IV l-a construit în 1604. Rosenborg este și mausoleul monarhilor danezi, de la fondatorul său până la Fiideric VI, și fiecărui suveran îi este consacrată o odae în care sunt expuse lucrurile ce le-au aparținut. Sala cavalerilor este sala încoronărilor: trei lei de argint, în mărime naturală, representând micul și marele Belt și Sundul, înconjură tronul ca și cum i-ar apăra. Sigurd.