Universul, octombrie 1885 (Anul 2, nr. 334-358)

1885-10-27 / nr. 355

2 marinari de la flotila româna, în Galați,­­ scrie un­­ b­ar local , înarmați toți cu câte un casserete, au năvălit în ograda locui­­­­torului din strada Rîpei Hristachi Mun­­­­tenu, și l-au maltratat într’un mod îngro­­­­zitor. Nișce vecini cari auzise țipetele­­ victimei i-au venit în ajutor, dar au fost­­ bătuți și el de către marinari cu aceeași­­ cruțime sălbatică, ast­fel în­cât mulți au avut capul despicat, castele rupte și­­ umerii sdrobiți.­­ Dintre aceștia a încetat din viață pes­­­­carul Panait Neculai , iar un altul nu­­­­mit Ghiță Costea, este aprope să -și dea­­ sfîrșitul, în urma sdrobitorei bătăi ce a suferit. Numitul ,iar nu cunosce încă mobilul acestei agresiuni sălbatece dar promite a ’1 comunica îndată ce ’1 va afla. —o— 0 nouă societate.—In orașul Peatra s’a înființat o societate israelită compusă din meseriași la care sunt admiși și alte națiuni fără osebire. In sînul acestei so­cietăți, nu este permis a se ține vorbiri în altă limbă de­cât în acea română. Scopul societăței este ca din cotizațiuni de câte 30 bani pe săptămână se înfiin­țeze un capital din care să se vie în a­­jutor la nevoile asociaților. Felicităm pe invațiatorii acestei socie­tăți. —x— Biroul consiliului județian de Putna pentru sesiunea anului 1885—86 se com­pune din urmatorele persone :, Președinte Lascar Zamfirescu. Vice­președinți: D. C. Chesar, Alex. Ionescu. Secretari D. F. Caian, Andrei P. Di­­mitriu. —x— Societățile la Roman.—ziarul „Ro­man“ (zice că ministrul agriculturel a cerut un tablou amănunțit de tote socie­tățile care există în acel județ afară de acele comerciale. Raportul care se va face ca răspuns­ul acestei circulări va trebui să cuprindă tote societățile artistice literare, sau științifice ; societățile de bine­facere, de înmormântare și de consumație ; aso­­ciațiunile de ajutor mutual; societățile cooperative și în fine acele având un scop de­ j,Sport“ (cursă de cai). IMU ttim la ce vor servi aceste infor­­mațiuni, adăogă citatul ,iar, dar seim că bilanțul nostru, în acesta privință, este forte sărac, ne­având în tot județul de­cât două societăți de bine­facere : Carita­tea și Buna-Vestire și o societate de aju­tor Mutual despre a căreia progres nici că se mai vorbește ; nimic despre artă, literatură, sciință, consumație, cooperative și cu atât mai puțin de sport. — x— Pâinea la Roman este forte rea din cauză că numărul brutarilor care era de cinci s’au redus la doi, în urma unei dis­pozițiuni a d­lui primar local. Concedarea dreptului de alimentare cu pâine, numai la doi brutari, constitue un adevărat mo­nopol care va supune pe cetățeni la tote UNIVERSUL!!—(27 OCT­OMBRE 18­85) 38ifflg?ggaj&®jjaaj^^ -qwi!SBS3EBg3ig9«^ capriciile și abuzurile acestor privilegiați, scrie „Roman.“ —x— Pentru rădicarea lașului din deca­dența în care se află, d-nnî deputați și senatori domiciliați în acel oraș au în­treprins o serie de consfătuiri. După mai multe discuțiuni, s-a numit o comisiune care se formuleze necesită­­țile și dorințele ce ar fi de relizat. A­­cesta comisiune se compune din d-nii se­natori: D. Rosetti și L. Negruzzi și din d nii deputați A. Vizanti, D. Tăcu și P Yerusi. In curând toți d nii representanți din Iași vor fi convocați pentru a­ li se co­munica resultatul lucrărilor comisiunei, Ilice „Liberalul“. Al.S.—In z­ina de 15 Octombre curent, Marin, fiul lui Dumitru Grh. Budulan, în vârstă ca de 10 ani, din comuna Piscoiu județul Gorj, împreună cu mai mulți­­ co­­pii, aflându-se cu vitele la pășune, au dat foc unui frunzar, și, în dorință de a aprinde focul mai mare, s’au­ suit în acel frunzar spre a doborî frunza pe foc; însă, din neprevedere, focul a luat pro­­porțiuni întinse și Marin nu s’a mai pu­tut da jos, ast­fel i s’a causat mai multe arsături pe corp din care causă a și în­cetat îndată din­ viață. —x— —o— Soție credinciasa.—„Buciumul Veloei“ află că filele acestea femeea Constandina Petru Vaja a omorît prin otrăvire pe­­ Jul­ieu Pătru Vaja. Acestă femee se zice că ar fi otrăvit încă doi alți bărbați pe cari i-a avut mai înainte, anume Costa­­tache Fudulu și Dumitru Dumitrescu. Justiția e pe urma descoperirea acestor crime, durări nici în Rumelia nici în regiunile vecine cu țările în care se găsesc actual­mente trupele bulgare. Fusese vorbă să se reducă cu 25 la sută leturile funcționarilor guvernului , dar această măsură nu va fi aplicată. Cea mai mare liniște domnește la Fi­­lipopoli. Administrațiunea provisorie ur­mează a stabili pe base seriose funcțio­narea mecanismului administrativ bulgar. Instrucțiunea militară a companiilor de voluntari­e forte înnaintată. Viena, 24 Octombre. Serrile date de ore care ziare care zic că liniile ferate din Bosnia sunt închise comunicațiunilor private și că pe mai multe linii de fier e o grămădire de va­­gone, sunt cu totul neexacte. Paris, 24 Octombre. Noul ambasador al Germaniei, com­itele Munster, a remis­at î d-lui Grevy scri­sorile sale de acreditare. Discursurile pronunțate în acesta ocasiune constată o dorință mutuală de a desvolta bunele re­­lațiuni ce există între Germania și Franța. Niș, 24 Octombre. Misset ministrul Franciei, a remis azi scrisorile sale de acreditare regelui Mi­lan. S’au schimbat cuvintele cele mai cordiale. Strasburg. 24 Octombre. Guvernatorul Alsaciei-Lorene, prințul de Hohenlohe, a făcut intrarea sa solemnă în Strasburg. Populațiunea l’a aclamat: ZLTc-U-tați Telegrra Ac © St. Petersburg, 31 Octombre. Un ordin de zi al Țarului spune că prințul Bulgariei e șters din cadrele Ar­matei rusești. Sofia 33 Octombre. Se presupune că cele d’intâi informa­­țiuni precise asupra intențiunilor puteri­lor vor fi cunoscute mâine. £ ^probabil că prințul va reveni de la Filipopoli pen­tru a conferi cu miniștrii. Tot se mai crede că, soluțiunea va da satisfacțiune aspirațiunilor bulgare. S’a primit de la Constantinopole știrea că Rusia nu va stărui să cară abdicarea prințului Alexandru. Este bine a face să observe din nou că, contrariu spuselor persistente ale o­re­căror ziare guvernul princiar n’a dat nici odată puterilor asigurarea că s’ar supune hotărîrelor Conferinței, căci pu­terile n’au cerut nici odată un asemenea angajament. In Nota colectivă era vorba de menținerea ordinei și liniște­ în Ru­­melia. Asupra acestui punct guvernul a răspuns printr-o circulară în care el a dat asigurarea că nu se va întâmpla lui­ CRONICA BUCURESCEANA Sâmbătă, 29 Octombre. Plecări.— Au plecat din capitală d. general Barozzi la Sinaia.; d. Paladi, pre­fectul de Olt, la Slatina. —6— O alegere. — Ofițerii cari au fondat „Revista Armatei“ vor alege mâine, Du­minecă la cercul militar, un redactor la citata revistă în locul d-lui colonel Voi­nescu care e strămutat la Craiova. — o — Reglemente și programe militare. Revista armatei dă următorele sdoițe scrii: — Actualele reglemente tactice având unele lacune, autorității militare supe­­riore au ordonat tuturor corpurilor ca să facă observațiunile necesari și să le îna­inteze er­arhic.­­ O comisiune specială s’a ocupat fi­lele acestea cu revederea programelor sculelor militare, fără a modifica întru ni­mic programele analitice ale cursurilor. — 6 — Crima din viile Vispescu.—Dumitru Cristu, simigiul arestat și fostul amant al tinerei femei găsită ucisă în viile Vispes­cu, a mărturisit că el a com­is omorul cu un cuțit pe care l’a aruncat într’un șanț. Cuțitul s’a găsit. Culpabilul va fi depus la Văcăresc­. Se vorbesce că numai mulțumită e­­nergiei d-lui prefect Moruzzi, s’a putut sfîrși atât de curând cu instruirea acestei crime. — o — Copilă lepădată.—Ieri s’a găsit pe strada Puțul de petră, în dreptul casei cu No. 8, o copilă lepădată, având atâr­nată de gât o hârtiuță pe care se scria aceste cuvinte . Este botezată ș i se numesce Elena. — o — Pregătiri de iarnă.—Un evreu a ve­nit de la Predeal să târguiască pentru iarnă, dar fiind­că n’avea bani a cercat să ’și procure de la o veche cunoscință a sa, d. Scarlat Ionescu, băcan din str. Italiană. S’a introdus de prin gura pim­­­niței și după mulțime de peripeți, a ajuns la tejghea ; acesta era deșartă de­óre­ce băcanul are obiceiu s’o scuture de golo­gani sara când se culcă. Hoțul fără să perda nădejdea a explo­rat rafturile apoi s’a îndreptat spre ca­mera de culcare a negustorului; din ne­fericire,­­când să deschidă ușa, acesta se trezeșce și somnoros cum era apucă pe hoț de gât și începe să -1 tărm­e. Iar mucenicicii viind precum și gardiștii și duc la poliție unde omul se odihneșce ap fi de întîmplările nopței. ACTE OFICIALE Mihail C. Dobrescu, actual medic al plășei Plaiurilor din județul Dâmbovița, se permută în aceeași calitate la plasa Bolintinu. * La art. 3 din regulamentul pășuna­­tului vitelor din Dobrogea de la 19 Iu­nie 188, decretat sub No. 1635, se a­­dăogă următorul aliniat : Pentru vitele mici (oi și capre) ce se vor introduce la iernat de către econo­mii de meserie în cursul anului, înce­pând de la 1 Septembre până la 1 Ia­nuarie anul următor, se va plăti numai 2/s din taxa anuale stabilită.“ Evenimentele din Balcani Depeși și informații speciale ale„ Universului“ v DIN BULGARIA Susținerea unirei.—Scirile din diferitele părți ale Bulgariei constată un curent pu­ternic în populațiune pentru susținerea u­­nirea, fie cu ori­ce jertfă; poporul bulgar nu e de părere ca guvernul să facă vreo concesiune în acesta privință. De aseme­nea e forte populară ideia unei directe înțelegeri între principe și sultan și întru acesta se pun mari speranțe pe mijloci­rea Angliei. Negocieri directe cu Turcia.­Se depe­­șeză din Sofia că în curând principele Alexandru care se află însoțit de consu­lul general englez de la Sofia se va în­tâlni la hotarul dintre Turcia și Rumelia, Or marele vizir care deja în acest scop a și sosit la Adrianopol. Foița, „Tunivers­ uitai., M­IETTA Al doilea bărbat (Urmare) 306 P ABTBA ZE? T1 ZE2 .â. DOAMNA JORAMIE XXX Spuse domnei Joramie povestea pe care o pregătise, și fiind-că ea n’avea nici un motiv să nu se încreda în complicele ei, isbuti s’o înșele cu desăvârșire. „Eu și Francisc, povești Jacques sosi­răm la Saint Mandé când se înnoptase bine, și ne puserăm la pândă înaintea casei, acceptând ora potrivită. Dar la nouă Florentin Broussel eși din casă, noi ’1 urmărirăm până la stația drumu­lui de fier, unde vezând că se ducea la Paris, luarăm și noi done locuri. Ne re­găsirăm omul la eșirea din gară pe piața Bastiliei. El își urmă drumul pe jos, mergând repede, și, din nou noi, î l ur­marăm la distanță. El se coborî d’a lun­gul canalului până la podul Austerlitz peste care trecu spre a se duce apoi în ulița Linnéé. Vroia fără îndoială să ceră ceva deslușiri de la portăresa casei cu numărul 12, pentru că stătu în pofta de vorbă aprope o oră. — In sfîrșit, se despărți de femee și reluă drumul pe unde venise. „Cerul era noros și noptea forte întu­­necasa, așa în­cât ne-am putut apropia de el pe nesimțite, fără să atragem lua­rea aminte. Eram numai la fiece pași de densul când el a ajuns pe cheiü, unde a mers pe trotuarul despre blidul depositu­­lui de vinuri. „Erau un­spre-­zece și jumătate ; cheiul era cu totul pustiu , nici o trăsură, nici un trecător. Francisc își scosese pumna­lul și ea pe al meu. Prilejul era prea bun ca să ’l lăsăm să ne scape. „M’am reped­it la el și, pe când eu ’l strângeam de beregată ca să nu poată striga, Francisc cu putere, îl lovi în inimă. A căd­ut mort fără să fi avut vreme să scotă un țipăt. „Atunci, Francisc, care e puternic ca un taur, l’a luat în cârca­­­ne am co­­borît repede pe mal și am aruncat ca­davrul în Sena, după ce, bine­înțeles, l’am­ prădat de tot ce avea la dânsul...“ Domina Jeramie, care ascultase acesta poveste cu­ o răcelă, dar galbenă și cu su­­darea pe frunte, scose un oftat de ușu­rare când Jacques sfîrși de vorbit. — Ce lucruri avea la densul? întrebă ea. — Oh! nimic însemnat, nișce monede de aur, trei bilete de bancă, cosornicul și lanțul seu pe care le-am aruncat re­pede în fluviu, apoi două trei scrisori și alte hârtii pe care le-am ars a$i dimi­­neță fără măcar să le fi citit. Domna Jeranie lăsă să i­ se vadă bu­curia pe față. Mai înainte de a lăsa pe Jacques Ver­nier, bigama ’I dete o hârtie. Era un bon de o sută mii de franci asupra Băncei de Francia. — Me țin de faga duélá,­­lise dansa; peste trei săptămâni, cel mult peste o lună, vei primi cele­lalte trei sute de mii de franci. Atunci d-ta și prietenul d-tale Francisc veți fi bogați și vă veți putea duce să trăiți în tihnă în ori­ce colț a Franciei, fiind­că va trebui neapărat să vă depărtați din Paris pentru tot­deauna; ba chiar ar fi bine să treceți în străină­tate. Jacques Vernier zîmbi curios și un ful­ger îi brăzda privirea. — Vom vedea, răspunse el. După améza cel o sută de mii de franci erau scoși de la Bancă și împărțiți între amândoi complici. Trecură cinsprezece m­ile. Crezând că nu mai avea să se teamă nici dintr’o parte nici dintr’alta, domna Jerannie­i și redobîndise liniștea. Ea credea că Mietta era tot la Sainte Anne , și că nu va eși nici o dată de a­­colo pentru că Jacques Vernier care se prefăcuse că se dusese s-o vadă, deja de două ori îi spusese cu Indráznéla că ne­bunia fetei era privită ca incurabilă. Din informațiile ce pusese să se ia cu dibăcie și fără a se primejdui să se com­promită pe lângă Bertram d’Oseraie chiar aflase că instrucția privitore la hoția giu­­vaierurilor contesei de Merry înnainta repede. — Morillon tăgăduesce cu energie, răspunsese judecătorul de instrucție , dar probele învinuirea lui sunt multe și grele. Prin urmare pentru domna Jerannie, Mourillon era un om pierdut; era să fie dus la furați și osândit. In sfîrșit precum vroise ea înlăturase pe fostul saltimbanc­ii pe Mietta urîia sa rivală, cari ’l impedicau planurile ; cel mai îngrozitor dușman al ei, omul de care avea de ce să se tema mult, contele de Spleure, nu mai trăia ! Răsufla. Nimeni acum, nu ’i putea sgudui posi­­biția sa strălucită și n’o mai putea d’a jos din culmea unde se suise. Scăpată de tote aceste griji ea ar fi putut să se apropie din nou de George Ramei, și deja se gândia la mijlocele pe care să le întrebuințeze spre a aduce pe tînărul artist iară la picior­e sale. Fără îndoială, George tot se mai gân­dia la Mietta, dar în curînd era s-o uite cu desăvârșire. O nebună! Ori­cât ar fi fost de iu­bită, nu i-se mai pastreza dragoste! Și pe de altă parte nu era ea spre a în­dulci mâhnirea tînărului, a ’i adormi du­rerea și a ’i ajuta să uite ? Alexis și George ’și reluaseră obice­iurile. Lucrau. Dar la fie­care două­­ jile sóra, parasiau unul cabinetul, cel­l­alt atelierul, spre a te duce la Villeneuve- Saint-Georges, la vila Frasinilor, unde ’i asteptau zîmbe­tele dulci ale Miettei și ale Laurenției și strângerile de mână caldurose ale contelui de Spleure și ale lui Mourillon, Emili­aRiehebourg (Va urma).

Next