Universul, ianuarie 1887 (Anul 4, nr. 1-28)
1887-01-15 / nr. 12
Universul, No. 12. bui să se inaugureze în Bulgaria, de trupe rusești și turcești. Porta nu e dispusă se aprobe acest proiect; ea nu se va pronunța însă decât duj de sosirea deputăției bulgare în Constantinopol. Neorunduell în Albania J Viena, 12 Ianuare. Guvernul austro ungar a atras luarea aminte a Porții asupra neorînduelilor din Albania și de la granițele Bosniei și Serbiei. In urma acestui avis, Porta a contramandat ordinul dat trupelor destinate pentru Creta, și a trimis acolo pe grecul Kostaki. Criză apropiată în Spania Madrid, 12 Ianuare. E forte probabilă o apropiată criză ministerială. Ministerul pierde terenul pe fiecare zi, mai cu sema din cauza energiei cu care e combătut de Romero Robledo și de liberalii reformiști. In tot cazul, cu greu vor mai veni la putere conservatorii. Mai probabil e un minister Martinez Campos. Temeri de resboi Lisabona 12 Ianuare. In înțelegere cu guvernul spaniol, ministerul are de gând să ia măsuri pentru apărarea țărmului și pentru îmbunătățirea flotei, în prevederea unor complicații apropiate. Raporturile dintre cabinetele din Lisabona și Madrid sunt mai intime decât oricând. INTEMPLARI XMET JUDEȚE Sinucidere.—Un tenor craioven de 18 ani s’a sinucis joi la orele 11, locuia în str. Horezu. Causa sinuciderele că se săturase de viață. Sinucisul a lăsat o scrisare către părinți. DliT CAPITALA Circul Sidoli.—Primăria capitalei a dat dlui Sidoli dreptul de a-și reconstrui circul. D. architect Mandrea va conduce aceste lucrări cari se zice că vor fi terminate peste cel mult o lună. D. Sidoli a primit de la societatea de asigurare „Naționala“ 28,000 lei ca despăgubire pentru pierderile ce a suferit cu arderea circului său. Accident.—Un început de foc s’a produs la azilul de bătrâni Domnița Bălașa. Două bătrâne și un cățel au fost găsite aprope asfixiate din acesta cauză. Focul a fost stins, bătrânele scăpate cu — 2 — viață și cățelul e mai sănătos decât toți cânii din lume. i Foc. — Luni noptea ruinele caselor ce înconjură Biserica Albă iarăși au luat foc. Grămezile de scânduri și grinzi, date jos și acoperite de cărămizi căsuțe în timpul incendiului s’au aprins iarăși. Cu mare greutate pompierii au putut stinge focul. Buletin Judiciar Maimuța Pe la noi, rar se vede câte o maimuță de cele adevărate ; din când în când numai, pe la panorame și prin menagerii ; de aceea e forte explicabilă mirarea câtorva tinere mahalagieice cari într’o dup’amiază de vară zărită într’un pom o maimuță colosală. Sergentul, atras de țipetele lor, și-a făcut datoria în conștiință și iată acum înaintea tribunalului corecțional: 1. maimuța, un găligan de 18 ani zis Gălușcă ; 2. mahalagiaica care a descoperit’o în pom; 3. sergentul. Le ascultăm pe juna mahalagioică Sița : — Trecem pe lângă grădina lui nea Vasilache, când aud un zgomot într’un pom, mă uit, și văd o maimuță verde țipând un ki ki, ki ri ki, și scărpinânduse... ca maimuțele. Acuzatul rîde. Judecătorul: Ce, îți vine să rîzi ? Galușcă: Da nu’l de rs ce spune dumneaei?... E adevărat că era în pom, dar nu ca să fac prostii ; făcusem o baie în Dâmbovița... Judecătorul. - Vei vorbi mai tărziu ; sergent, povestește întâmplarea. Sergentul.—Eram în cârciuma lui nea Dumitrache din colț și stăm de vorbă, când aud un glas de damă țipând : „săriți o maimuța ! “ Atunci mă reped la fața locului și văd pe dumnelui în pom strâmbându-8e. Mă uit la el, ce, zic asta nu e maimuță, e om ca toți omenii.. Las că ’i dau eu jos, îmi scot involverul și ’i spun : „dă-te jos că te împușc“. N’a așteptat să ’i zic de două ori... L’am luat șî l’am dus la secție unde, după proces verbal, iam transportat și hainele de pe marginea gârlei. Judecătorul (către acuzat).— Ce ți a venit să te urci gol prin pomia Gălușcă.—Mă scăldam în gârlă, d-le judecător, când văd un sergent venind fuga din partea cealaltă, atunci m’am speriat și am luat’o la sanata sa... Președintele.—Gol ? Gălușcă.—Ce, pare că avem vreme să mă mai îmbrac!... și alergând mă împedic și cad într’o baltă de mă fac tot verde ; fiindu’mi frică de urmărire, m’am urcat p’un gard și de-acolo într’un pom. Președintele. — Și de trecere de vreme, te-ai pus să faci pe maimuța. Gălușcă.—Vedeam pe dumneei că se uită la mine ; atunci am vrut s’o sperii ca să fugă și să mă pot întorce să -mi iau hainele... In urma tuturor acestor explicații, tânărul Gălușă scapă cu 24 coșuri de închisore. Știm prin poștă Li se scrie din Pesta că în o pădure de lângă Tatrafüred a fost zilele trecute o luptă sângerosă între soldați și o bandă vestita de tîlhari. Căpitanul bandei, Tatos, a fost omorît în luptă; patru bandiți au fost răniți de marte și alți 13 arestați. Dintre soldați au fost grav răniți cinci.* * * întâmplarea cu librarul bulgar Mancel, despre care am vorbit ori în acest loc, e povestită în alt chip de informatorul agenției „Havas“. Iată și acesta versiune : Sunt câteva zile, poliția din Filipopol primind ordinul de a aresta pe d. Manciff, librar, acuzat că a semnat o adresă către d. Mancoff. G gendarmi se duseră la locuința sa, unde ’l primi soția sa și ’î întrebă de motivul venitelor. Ei răspunseră: „avem ordinul să arestăm pe d. Manceff și nu putem da alte explicațiuni.“ Dna Manceff ’i împedica de a intra și, fiindcă voiau să intre cu sila în casă, ea luă un revolver și omorî doui gendarmî. Cei lalți, speriați, se duseră după ajutor și reveniră după puțin timp cu un detașament compus de vr’o 20 de agenți. Lupii se începu din nou. Gendarmii intrară în fine în casă. Dna Mancelf se ascunse cu bărbatul ei într’o cameră, unde amândoi opuseră o ruă resistență. Armați cu 3 revolvere, el făcură ca 7 dintre năvălitori să nu mai fie în stare de a lupta. Dar ceî l’aiți putură să ’l prinzi și ’l măcelăriră pe loc. * * * Iată cuprinsul notei publicate de oficiosul german „Norddeutsche A. Z.“ și despre care a amintit o telegramă a agenției „Havas“ : „Comercianți francezi de lemne au făcut cumpărări importante de scânduri și bârne în Germania .—se vorbește de 3 milione de scânduri, destinate pentru construiri de barace militare la granița germană. „Nu mai începe deci îndoială că Francia concentreza la graniță mai multe trupe decât încap în fortărețe și garnisone.* * * JouT, 15 (27) Ianuarie 1887 Numărul petițiunilor trimise Parlamentului german pentru adoptarea proiectului legei militare este de 1059 cu 124,384 semnături; 9 petițiuni s’au pronunțat contra proiectului. * . * * D. Siter, Kreisdirector din Metz, a trimis primarilor din circumscripția sa o ordonanță care interzice cântările Marsiliezei muzicilor militare, societăților particulare și chiar flașnetelor. Starea Di rilă. Mișcarea populației capitalei pe ziua de 13 Ianuare Născuți, 23. Căsătorii nici una. Morți 20 adică : Gheorghe Ion Bragagiu, 79 ani; Carolina Anica Stoica, 9 luni; Iancu Ionița Popescu, 2 ani; Maria Maria Mihai, 3 ani; Anton Fieș 25 ani; Dumitru Petre, 26 ani; Elisa Drăghiceanu, 8 luni; Niulai Păunariu Bordea, 4 luni și 11 zile; Frocki Feldmann, 8 luni; Lina Ștefănescu, 4 săptămâni; loji Andrei Lereș, 4 ani; Paulina Paulina Popovici, 4 luni; Maria Tudor Niculae, 6y2 ani; George Mihailosu, născut mort; Iosefina M Teutsch, născută moită; Arghira Alecse, 70 ani; Maria Petre, 30 ani; Leonca Dumitru, 14 zile; Maria Ion, 1 an; Ion Petre Gheorghe, 9 ore. Ilustrația nostra Ursul din Ceylon e o specie descoperită, sau cel puțin clasificată de zoologiști, abia pe la începutul acestui veac. Numele pe care i-l dau indigenii e „asvail.“ In tot ce privește felul sau de traiu, deprinderile sale, el sa asemana cu ursul nostru. Ba chiar e domesticit și jucat în public de indigeni, întocmai după cum se jocă și la noi ursul. Carnea lui se mănâncă. Ilustrația nostră reprezintă exemplarul care se află în grădina zoologică din Berlin. De tóte și de pretutindeni Urmările unei glume de carnaval. —Ni se scrie din Roma : Donna Angelica insposito, o veselă romană, luase hotârîrea să petrecă cât se póte mai bine carnavalul din acest an. In una din serile trecute, ea se îmbrăcă în haine de bărbat și plecă la un bal mascat ca să intrigueze pe cunoscuți. Dar lumea din bal ghici numaidecât că sub hainele bărbătești se ascunde o femee, mulțimea începu să țipe, să rîdă, să fluere și sărmana femee plecă plângând spre casă însoțită de o bandă de stupizi glumeți. Pe drum con Foița, „TJnsversa.l-a.în 3 VRĂJITOAREA din HUTTEL SAU REZBUNĂTORUL PARTEA ANTEIA VI Viitorul — Parcă ți-ar fi frică de mine, respinse fata cam în batjocură. Și în vreme ce buzele’s trandafirii îi zâmbea, privirea sa se lumină de mândrie. De o dată trăsurile Manetei se înviorară, fața i se lumină și, privirea sa se înflăcără. Suzana se simți ^învăluită în flacăra acelei priviri pironite, adânci și stăpânitore. Peste câteva minute, bătrâna începu: — Suzana, ești ambițiosă și mândră; gândul teu îndrăzneț se ridică pe vârfuri greu de ajuns și visezi străluciri nenumărate. Visele tale se vor putea îndeplini, căci vei fi ce vei vrea să fii. Veî merge pe cale fără piedici, iți vei muta buzele în cupa plăcerilor. Vei lăsa în locu’ți în lume o rază luminosă, dar bagă de somn să nu-țî fie viața prea strălucitore. Omenii al căror idol vei fi ți se vor supune în tot, îți vor fi robi. Când te vei uita veî încânta ; voința îți va fi de fer, inima de piatră, văz pe fruntea ta o corona de regină! Bătrîna nu mai vorbi. Capul îl căzu pe pept și rămase o clipă ca împotrită. Suzana nu mai rîdea. Ochi! -i scăpăraț schîntei. — M- ai spus adevărul, Maneto? întrebă ea. — Da, răspunse ea tresărind, dar vai! aș fi vrut să mă înșel! — De ce ? — Vei ști mai târziu. — Nu ți ai rîs de mine ? — Nu. Ți-am spus ce țî-e scris pe frunte și în ochi. Vei fi regină. — Regină! strigă Suzana, regină ! Și ridicându-și capul falnic aruncă împrejur o căutătură mândră. — Mă sperie ! își zise bătrîna. Suzana luă pe sora sa de mână și o aduse în fața Manetei. Fața bătrînii se întristă tare ; puse mâna pe capul fetiței și zise : — Georgeta, fata mea, în strălucirea blândă a ochilor tei ți se oglindesc tóte cugetările și simțimentele bune ce ai în inimă. Dar tremurând și cu ochii plini de lacrimi dau la o parte vălul viitorului zeu. Nu văd decât dureri și lacrimi. Vei fi pusă la încercări crude. Vei suferi prin inimă. Victimă nevinovată a bunătății tale, nenorocirea te va prigoni. Georgeta asculta cu ochii în jos , nu înțelegea prezicerea grozavă, cu tote acestea simțea că ’i apasă ceva peptul și simți un fior. — Maneto, zise Gervesa, ai mințit. — Mi-ai făgăduit să nu te superi de ce voi spune: tu m’ai silit, Gervesa. — Așa e mamă, zise Suzana, las’o să spuie. — Georgeta va suferi, urmă bătrîna, din pricina celor pe cari ’i va iubi mai mult, va fi victima inimii sale... Va fi trădată, părăsită, va cunoște tóte suferințele. Va veni o zi când ne mai putând suferi, descurajată, fără putere, va voi... Bătrîna se opri. Plângea. — Sfîrșește, zise Gemsa. — Nu mai pot, vălul a căzut, nu mai văd nimic. Georgeta se uită la ea cu spaimă și înfiorată se aruncă în brațele Suzanul plângând și ea. Maneta se îndreptă încet spre ușă, până a nu eși zise Gervesel. — Iți mulțumesc, nu uita că vreau să fac bine. Vino dacă ai trebuință de mine. Nopte bună! Deschise ușa și plecă. Gervesa luă pe Georgeta în brațe și o sărută. Suzana se gândea și zicea în sine : — Voia fi ruină! I-se părea că s’a și așezat pe tron. Visul După ce plecă Maneta, plecară și femeile ce veniseră la Gervesa. Georgeta încetă din plâns, mângăerile mumii s de o liniștiseră. De altminteri cuvintele bătrânii nu ’i făcuseră impresie adâncă, era să le uite bine. Suzanei însă vorbele ce auzise ’i se întipăriseră în minte și la gândul lor nu mai putea de bucurie. Se puse în pat gândindu-se la măririle ce o așteptam ln mijlocul tabloului minunat ce -șî crea cu imaginația, vedea un tânăr frumos, bogat ; el sta în Paris, îl cunoștea, se întâlniseră într’o zi în pădure, altă dată la pîrîu și încă o dată pe o potecă care era atât de strimtă încât trebuia să trecă pe alături ; atunci el o luase de mână și ii zise :„E ti frumosă!“ Acest tânăr era baronul Enric de Manoise. Era turburată dar adormi în sfîrșit și în somn își urma visul. Se vedea într’un palat, mai frumosă decât tóte femeile ce o înconjurau și domnind asupra unei mulțimi nenumărate. De odată trecu un nor pe cer și împrejurul său se făcu întuneric. Palatul dispăruse. Apoi se pomeni singură într’o câmpie pustie. Era tot cu cortina pe cap, dar nu știa încotro s’o ia, nu vedea nici un drum. Era să strige ajutor, înspăimântată, când aeși înainte, ca din pământ Maneta vrăjitorea de la Huttes cu un felinar în mână, scăpărînd foc din ochi și rîzând cu hohote. Se făcuse ziuă. Suzana se deșteptă. — Gândeam că nu te’l mai scula azi, zise Gervesa. Suzana nu răspunse, dar după ce își șterse sudarea de pe frunte se dădu jos din pat și se îmbrăcă. Era sub impresia visului. — Era un vis, șopti ea, uitându-se într’o oglindă mică, dar se va îndeplini. Vrăjitarea a citit în viitor ! Da, sunt frumosă !... Voî fi regină ! Intr’adevăr fata Gervesel și a lui Anton Vermer lemnarul, era o frumusețe fără somon, în tot coprinsul, și ar fi fost orinde tot atât de frumosa. Bătrîna Maneta nu prevăzuse desigur, efectul ce se făcea asupra ei cuvinele ce -i spusese, ea citise în fața ei și spusese cugetările cele mai ascunse. Dar cea ce era numai o iluzie, se făcu îndată realitate. Crezu în prezicerea babii, se uită cu indraznela în viitor și nu se îndoi că o așteptă o sortă strălucită. Mândria îl creștea și mai mult. Georgeta se dusese la școlă. După jece mâncarâ ceva, Gervesa și Suzana începură să lucreze la ferestru. Gervesa era cusatoresa și o învățase și pe Suzana. Ele erau singurele cusătorese la Marange și aveau de lucru. (Va urma)