Universul, iulie 1888 (Anul 5, nr. 170-195)

1888-07-31 / nr. 195

Universul No. 195, Contele Bismarck crede că prin alianța acesta, înrudindu-se familia Hohenzolernilor cu familia regală daneză, (împărăteasa Rusiei fiind fiica regelui Danemarcei) se vor pune bazele unei simpatii între amândouă poporele. Căsătoria lui Țarevici cu Sofia ar fi cu atât mai sigură cu cât chiar d. Sobedonosțev, președintele Sinodului rus, care până aci stăruise de țar să însure pe fiul său cu o principesă muntenegrenă, ar fi dat consimțimentul seu’. Cât pentru Imperatesa Rusiei, ea consideră acesta alianță ca cea mai nemerită. Apărarea prietenilor Tóte ziarele germane, fără deosebire de colare, au luat cu energie apărarea politicei italiane în Africa. Densele au deschis chiar o vastă polemică în acestă privință, cu ziarele franceze și turcești. Se înțelege ca Germanii să apere pe buna lor prietenă și aliată, dar lucru curios este că ziarele rusești, atingând chestiunea, se pun într’un alt punct de privire decât acel al presei franceze, pe când mai înainte obiceiul lor era cu totul altfel. Acesta nu este și nu pate fi decât unul din resultatele întrevederea împăraților. Inapoirea vizitelor Ziarul „Schwäbischen Merkur“ repeteză știrea că toți împărații și regii cărora Wilhelm le-a făcut și o să le facă vizită vor veni la iarnă în același timp să înapoiască vizitele. Astfel se vor găsi atunci reuniți la curtea nostră trei împărați și cinci regi. Serbările ce se vor da în onorea acestor opt capete încoronate vor fi ceva nemaiauzit și nemaivăzut. , Or cât zicea lumea că Wilhelm II este sobru pe cât este serios și aspru în afaceri, se vede că -i plac petrecerile cele mari. Mărire de lofă Comisiunea compusă din opt membri ai Reichstagului a fixat deja loja ce se cuvine să ia împăratul de la țările imperiului, căci până azi nu lua decât de la Prusia. Ea a înscris pe Bavaria cu 4 milione de mărci, pe Saxonia și Württemberg cu câte 3 milione, pe Baden și Meklemburg cu câte un milion, iar pe celelalte țări cu sume mai mici de un milion. In total, împăratul va avea un venit de 15 milione mărci de la țările imperiului și cu cele 13 milione ce primește de la Prusia, se vor face 28 de milione mărci sau 35 milione franci pe an. Meyer, căzând o bucată de lemn, a lovit și a omorît imediat pe soția cantonierului. Foc și morte din trăsnete Pe timpul ploii de sâmbătă spre duminecă noptea, 17 iulie, la comuna Băicoiu, jud. Prahova, căzând un trăsnet, a aprins niște șire de grâu, ovăz și clăi de fin ale perceptorului Ioniță Iliescu ; și când ardea acestea, locuitorul Niță Mitrea, voind să se ducă la locul sinistrului, fiind încă în curtea casei sale, un al doilea trăsnet cade asupra unui nuc lângă care se afla dânsul, și el rămâne imediat mort, lăsând în urmă și nenorocitul om soție și copii minori. Intemplări din țară omorîtă pe calea ferată De la trenul ce venea de la Mărășești-Buzău la Ploești, la cantonul No. 42 •. Copilul naște și tatăl mare Ni se scrie din Slatina că ieri nopte femeia Ana din mahalaua Obrecarî a născut un copil de sex masculin care este forte sănătos. In acelaș moment și în aceiași carieră a murit tatăl copilului anume Constantin. Vecinii, au despărțit odaea cu o scorță pentru ca lăuza să nu vază pe bărbatu-său mort. A înjunghiat Individul Gh. Negel, din comuna Muntenii-de-Jos județul Vasluiu, întâlnind în drum pe locuitorul Ion Ștefănică, și luându-se la certa cu dânsul, ’i-a înfipt cuțitul în pântece, din care cauză Ion Ștefănică a murit pe dată. Criminalul a fost prins și dat în judecată. Viață lângă Femeia Rada, soția repausatului Barbu Manolescu, din comuna Slăvuța,județul Dolj, în etate de 120 ani, a încetat din viață. Nenorocire Femeea Păuna, soția defunctului Ion Bușilă, din comuna Ocina, județul Prahova, urcându-se într’un pom pentru a lua zarzăre, din întâmplare a căzut jos și a murit îndată. și a Otrăvit Un copil al lui Iordache Rush, din comuna Vânătorii Dumbrava Roșie, județul Neamțu, numit Ioan, în vârstă de 3 ani, în lipsa părinților sei de acasă, fiind singur, a mâncat fosforul de la nișce chibrituri ce se aflau într’o cutie în casă, și dupe veri-o 4 ore a murit. 210 Arși de vii 1 loan Preda Manolea, servitor la D. Marin Mihalache, și femeea Maria Pătru Furtună, din comuna Petra, județul Romanați, ducânduse în prăvălie spre a pune în lampe gaz. Maria apropiindu-se cu luminarea aprinsă de sticla cu gaz, pe când îl turna în o altă sticlă mai mică, gazul isbucni în flacări, cari transmițându-se asupra lor, li s’au aprins hainele la amendoul. Femeea, eșind afară, s’a stins de lume, rămânând vătămată pe corp , iar loan Preda Manolea, înecându se de flăcările gazului, a căzut pe gura pivniței și până a se scote era așa de ars, el a și încetat din viață. A înecat Locuitorul Stan Costache, din comu u na Rătescu, județul Argeș, ducându-se la un lac numit Neajlov să bea apă, căzut în el și s’a înecat. Spânzurați Locuitorul Zamfir Mateiu, în etate de 60 ani, din comuna Hușesci, județu Argeș, aflânduse de mai mult timp bolnav și ajuns în stare de demență, scăpând de sub paza femei și a copiilor săi, s’a dus într’o grădină, în depărtare de 60 metri, unde s’a spânzurat. —In dimineața zilei de 25 Iulie 1888, la Slânic, s’a găsit un om spânzurat de un copac. Din cercetările ce s’au făcut, s’a aflat că în sărăcia grozavă în care trăia, s’a hotărît să și pue capăt vieței sale pline de suferinți. ACTE OFICIALE S’a acordat un concediu de 7 luni, pentru interese de familie, locotenentului-colonel Căplescu Constantin, comandantul șcâlei fiilor de militari din Craiova. * S’a aprobat numirea pe ziua de 16 Iulie 1888, a dlui Deldeboio Enea în funcțiunea de conductor-desemnator cl. II la serviciul de geniu al corpului II de armată. * D. Matache Popa este numit agent de control pe lângă fabrica Clucereasa. * D. Gr. Manolescu, actual agent la fabrica Clucereasa, se permută în aceeași calitate la fabrica Ianca, județul Brăila, în locul dlui Mina Georgescu, care se pune în disponibilitate. Minunile trăsnetului Un caz în adevăr minunat de marte prin trăsnet s’a întâmplat,la Grange- Douville, în departamentul Dordogne (Franța). Țăranul Verneuil, cu nevasta, copiiiși câțiva vecini ai săi, în număr de zece, secerau într’un foc presărat cu nuci mari. Pe la 2 ore după amiazi, nori mari se strânseră pe cer și tote semnele unei furtuni puternice se arătară. Deja câteva picături de ploae căzuseră și tunetul bubuia graznic, când secerătorii se adăpostiră sub un nuc foarte stufos. Deodată, unul din ei spuse că erau in mare primejdie sub copac; imediat toți plecară o apucară la gónd către o pădurice. D’abia mersera jumătate de drum, când fata Verneuil, în vârstă de 14 ani, se intorse deodată și o apucă în el către nuc, însoțitorii ei întorcându se ca să o sfătuiască să-i urmeze, o văzură, zîmbitare, cuprinzând în brațe trunchiul nucului și căzând jos, trăsnită, cu brațele întinse. Acesta mórte surprinse cu atât mai mult pe asistenți, din cauză că nu văzură nici un fulger nici auziră vreun trăsnet. Femee bătută și vândută In una din nopțile trecute la Cair în Egipt doar europeni treceau pe la un pod al Nilului. D’o dată auziră înainte le niște țipete ascuțite și dădură fuga să vază ce este. Dincolo de fluviu era o cota de Sudanezi cari se certau rădicând mâinele spre cer. Europenii se apropiară și aflară îndată ce este. Un sudanez, nemulțumit de femeea lui, o bătuse zdravăn și fiindcă dânsa îndrăsnise să țipe, o vânduse unui prieten și compatriot al său pentru o sumăarecare de bani. Femeea refuzase de a se duce cu cumpărătorul. Atunci acesta o legase cu un curmeiu de gât și o trăgea d’împreună cu un prieten al său, pe când bărbatul și alți doi negri căutau l’o mâie de dinapoi. Femeea se tăvălea pe jos și nu voia de loc să facă un pas. Europenii au dat numai de cât de veste autorităței care a arestat pe vânzător, pe cumpărător și obiectul vândut înpreună cu martorii. Duminecă, 31 Iulie (12 August) 1888 ECOURI DIN ȚARĂ (Corespondența pârtie, a „ Universului“) Băile Slănic (Prahova), 1888, Iulie 28. După cum v’am făgăduit, astăzi iată că ’mi îndeplinesc o datorie scriindură. Vom face pe scurt atât descrierea Slănicului și a administrației sale, cât și a băilor și a petrecerilor ce se fac cu prilegiul acesta. Anul acesta sunt visitatori mai mulți decât oricând Ploeștenii și Bucureștenii compun majoritatea. Nu știu dacă ați fost de multe ori prin Slănic, dar eu, care am venit pentru prima oră, pe lângă frumosa impresiune ce mi a făcut’o pozițiunea lui naturală, pe atât de rea ideie mi-a făcut prosta lui îngrijire din partea administrației. Pe lângă alte neajunsuri, urîtul obiceiu de a se tăia vitele în baratce, așezate chiar pe strada cea mai frecventată, desgustă pe om și cine. Mirosul cel infect al pieilor și al altor miasme ce se exală din corpul animalelor, se simte chiar pe așa zisa strada principală, pe unde nu poți trece diminața, decât cu batista la nas, sub pedepsa de a căpăta o sdravănă durere de cap. Mai e un obiceiu forte rea, și aci nu ne mai legăm de administrație, că comercianții de diferite bresle, în loc de a se bucura că cu ocazia băilor își vor desface mai multă marfă ca de obiceiu, găsesc prilegiul a deveni spoliatori. Și într’adevăr, mai tate lucrurile sunt de o scumpete forte neomenesci! Prin acesta, departe de a se folosi își aduc, o pagubă pe viitor, căci lumea, cunoscându’i cât prețuesc, nu ’i vor mai vizită. Chiria caselor, de asemene, e forte scumpă. Să trecem acum la băi. Așa zisele băi ale Slănicului din Prahova nu conțin nimic altceva decât apă sărată ; se zice că apa conține și iod, ceea ce nu ’mi vine să cred. Nimeni nu î abătut capul ca să o analiseze. Singură sarea care s’a putut analiza de toți cu... limba. Băile sunt folositóre pentru: reumatism, scrofule și mai cu săină pentru bólele femeești de mitră. Stabilimentul băilor este într’o stare mai mult decât păcătusă ! Niște cociube de scânduri drept cabine, care numai cu numele că împedecă vederea curioșilor de a pătrunde înlăuntru, un acoperiș făcut cu ramuri de brad drept sală de așteptare, și o ghizuină făcută de scânduri, unde abia te poți învârti, drept bufet și loc de vânzarea biletelor pentru băi. Băile reci 40 bani una , cele calde 1 franc și 50 bani! Sunt eftine, nu -i vorbă! Băile sunt vizitate de o mulțime de lume. încă de dimineță, se văd pâlcuri, pâlcuri, armați cu toții cu ciomege pentru suitul munților, suind delul de lângă băi. Animația e mare în sala de așteptare (!). Unii vorbesc de politică, de șovăirile junimiștilor; pe unul l’am auzit zicând vecinului său că s’a făcut junimist, de őrece portă cilindru cenușiu. Oare junimiștii obicinuesc a purta cilindre cenușii ? Mai mulți tineri strânși într’un grup, vorbesc de balul din sera trecută și de cuceririle făcute cu prilegiul lor, surîzând din când în când pe sub musteță, mai vezi apoi câteva domnișore vorbind despre literatură, unele spunând că Eminescu este poetul cel mai mare al Românilor, altele că Alexandri, pe când una mai cugetătare stătea citind „Revista Literară“ și repetând mereu următorul vers al lui Stoenescu : „îmi place zîmbetul bizar „Al fetei mari, când îl răsar „La piept comorile rotunde ; „Căci nu e farmec mai ceresc „Ca ’ntâiul zîmbet fecioresc „Prin care dragostea pătrunde.“ In fine, unele dómne vorbesc de recela băilor, de mode, iar altele de bucătărie,— căci trebue să știți că în Slănic multe dame se fac bucătărese de... nevoe ! Din când în când aceste convorbiri, sunt întrerupte de rîsete, care de care puse pe note diferite, unele mai înalte decât altele. Am sfirșit și cu băile. Să trecem acum la petreceri. De felul acestora avem prea multe. Nu-i fără fără ca să nu fie când bal, când teatru, când concerte. — Alteori se fac chiar și câte două baluri într’aceiași sorii, și acesta numai și numai pentru că conul Ionică Popescu se concurează cu conu Dumitrache Lambru, amândoi proprietari de salone pentru dans. Balurile sunt forte vesele și mai întotdeauna fregventate, trupa d-lui Gherman Popescu desfătează publicul prin unicele comedii de ocazie și spiritualele șansonete esecutate de d. Gherman. — Nostime ,de tot sunt: Tușele dupe etate și Musca, Țînțarul și altele imitate destul de bine după natură de d. Gherman Popescu. Mai avem un fel de petreceri forte mult gustate de visitatori! Slăniculuiaceste sunt escursiunele ce se fac prin vecinătățile Slănicului, și anume pe la monastirile : Cheia, Crasna, Susana etc. precum și pe la localitățile: Telega, Mislea, Berta, etc. Posițiunea monastirei Cheia este mai mult decât admirabilă. De remarcat este modul cum se fac aceste escursiuni. De dimineață, vezi plecând cu alaia, 2, 3 și chiar 4 care cu câte 4 sau 6 boi, pline cu dame, bărbați și copii,—urmate de o mulțime de călăreți și călărețe.—In tot timpul dru .Forța, „XJr Livers-ulu.1“ 35 «Tainele Poliției PARTEA IITRIA XVIII „Prevenit palavragiu, proces bine instruit“ zice un vechiu proverb al tribunalelor. Și în adevăr că e greu unui vinovat ce vorbesc e mult să nu scape o vorbă măcar care să-î trădeze secretul ce vrea să păstreze. Cei mai proști dintre preveniți au înțeles asta. De aceea toți sunt fórte sgârciți de vorbe, d’abia respund la întrebări și asta fiindcă n’au ce face. Amănuntele nu sunt nici odată pe gustul lor. Aici însă acuzatul era bogat de vorbe. Nu’i era teamă c’o să’l ia gura pe dinainte, nu aștepta să’i se scotă vorba cu cleștele. In oricare altă ocasiune, împrejurarea asta ar fi fost o presumpțiune în favorea lui. — Esplică-te dar, răspunse d. Segmuler la cererea indirectă a prevenitului. Omorîtorul nu’și putu bine ascunde bucuria pentru libertatea acesta. Strălucirea ochilor și umflarea nărilor lui arătară o satisfacție asemenea cu aceea a cântătorilor de romanțe când sunt târîți la clavir. Se înțepeai în piciure, rădică capul dându’l puțin îndărăt, își șterse buzele cu limba ca un palavragiu sigur de mijlocele și efectele sale și zise : — Așa dar vrei sâ’ți spun istoria mea ? — Da. — Bucuros. Află că acum 45 de ani, într’o dimineță din luna Mai, moș Tringlot, directorul unei trupe de învârtitori pe fringhie, se ducea de la Guincamp la San-Brieuc pe drumul cel mare. Se înțelege că făcea călătoria în cele două mari căruți ale sale unde’și avea soția, materialul și artiștii. „Forte bine. Dar iată că îndată ce trecu d’un sat mare numit Chatelaudren, uitându-se în drepta și în stânga, zărește pe marginea unui șanț ceva alb și mișcător. „Ia să văd eu ce este acolo“ zice dânsul. Oprește căruța, se dă jos, se duce la șanț, la lucrul cel alb în mână și de ce un țipăt. Dacă o să mă întrebi, ce a găsit acolo, de ce-a țipat ? Ei, Dumne, lucrul e forte simplu. Găsise pe servitorul dvs. aici de față, in vârstă atunci de 10 luni. Zicând aceste din urmă cuvinte, individul făcu închinăciuni de jur împrejur. — Se înțelege, reluă el, că moș Tringlot m’a dus soției sale care era o femee cum să cade. Ea m’a luat în brațe, m’a privit, m’a pipăit și a zis : „Maimuța asta e voinică; trebue să’i facem loc printre noi. Am să’i dau lecțiuni și peste 5 — 6 ani o să ne facă cinste.“ „Se puseră să’mi caute un nume și se certară până sera în căruță d’a lungul drumului. Pe urmă, fiindcă tocmai eram atunci în luna Mai, cum am spus, Mai îmi ziseră și Mai am rămas până azi, fără nici un alt nume de botez. Se întrerupse și se uită pe rând la cei trei ascultători ca și cum ar fi căutat o aprobare. Aprobarea nevenind din nici o parte, el continuă: — Moș Tringler era un om deprins de minune într’ale trapezului dar nu cunoștea nici o bolbă din lege. El nu m’a declarat nici unei autorități așa că am trăit fără să exist, deorece trebue să fie cineva trecut pe ristrul unei primării ca să se zică că există. „Cât am fost copil, lucrul acesta nu mi-a făcut nici cald nici rece. „Mai târziu când eram desvr’o 16 ani, m’am bucurat în mine că n’o să mai fiu chemat să trag sorții. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu soldat. „Mai târziu încă, când trecusem de vârsta sorților, un avocat mi-a că spus de voiu căuta să’mi scot vr’un act de naștere, o să dau peste dracu. Atunci m’am hotărît să trâesc de contrabandă. „ Ah ! de câte ori am mai stat la inchisoare din causa lipsei de nume ! Dar am fost om verde, am scăpat din tote nevoile. „Și așa cum vă spusei, nu am nume și nu știu, unde sunt născut. Dacă adevărul are un accent deosebit, precum pretind moraliștii, ucigașul găsise acel accent. Glas, gest, privire, espresiune, tóte erau în potrivilá; nici un cuvânt nu fusese prea scoborît sau prea înălțat din șirul firesc al povestire!. — Acum, zise cu răceală d- Segmuler, spune-mi ce mijloce de existență ai? După mirarea ce se zugrăvi pe figura individului, ar fi jurat cineva că dânsul se așteptase, după tote câte spusese, să i se deschidă îndată ușele temniței. — Am o singură meserie, respinse dânsul, aceea care mi-a fost arătată de moș Triglet. Mă hrănesc și m’am hrănit cu ea, atât în Franța cât și în alte țări. Judecătorul crezu că a găsit un cârlig de care sa s’apuce. — Ai umblat prin străinătate, întrebă el. — Da... de 16 ani umbla când prin Germania, când prin Anglia, cu trupa d-lui Simpson. — Așadar ești comediant. Cum se face că având acesta meserie, mâinele d-tale sunt așa albe și îngrijite? Departe de a părea încurcat, prevenitul își întinse mânele și se uită la ele cu o mare plăcere. — Da, e adevărat, zise dânsul, că am mâni frumuse ; pricina este însă că le îngrijesc forte bine. — Cum, directorii de circ te țin așa de goba, fără să faci nici o treba ? — Ea fac trabă, vorbesc la public și pot zice că am și ceva talent în asta. Moș Tringlet îmi zicea mereu că întorc bine complimentul și mă cinstea totdeauna după representație. (Va urma).