Universul, iunie 1889 (Anul 6, nr. 121-144)

1889-06-11 / nr. 128

Universul No. 128 Papa contra Italiei Ni se comunică din Roma. O singhilie a cardinalului vicar adre­­sată credincioșilor din diocesul Romei, le recomandă să celebreze ziua S-tului Pe­tru cu o îndoită pietate, ca o reparați­­une a serbărilor celebrate în onorea lui Giordano Bruno. Camera a discutat bugetul ministerului afacerilor străine. Răspunzând la mai multe întrebări asupra școlelor italienești din străinătate, d. Crispi a declarat că în ur­ma inspecției acelor școale și a plân­gerilor continue în privința lor, a trebuit să se procedeze la o nouă organizație a gcólelor. Nu mai era nici cu putință nici demn de a ajuta școlele congreganiste antinaționale cari nu recunoscuserâ pro­­tecțiunea regelui Italiei, și nu voiau în nici un cas, să admită visita consulilor italieni. Trebue de altminterea să se no­teze ca zisele congregațiuni atârnă poli­­tic aminte de Francia și spiritualminte de Vatican. Guvernul ar fi lipsit strictei salei datorii continuând a ajuta niște scule care nu sunt italianești decât cu numele. Ministerul a fost tot­de­a­una prodig de încurajiări pentru religioșii care le-au cerut, după cum o probeza acțiunea guvernului în China și în Țara Sfinta. D. Crispi rele­­veză câte­va dificultăți ce s’au întâmpinat la crearea școlelor la Constantinopol. Dar aceste dificultăți au fost din feri­cire înlăturate într’o deplină înțelegere cu Porta. D. Crispi enumără în urmă tate resul­­tatele obținute. Bugetul afacerilor Străine e aprobat și va fi votat sigur într-un mod definitiv la scrutin secret. O moștenire furată Acum câte­va luni, o domnișoară, Geor­­geta Petin, deschise la Paris o cafenea în care clienții începură a curge. Stăpâna era tânără și frumoasă, avea un corp admirabil, subțirel la mijloc și bine format la piept. De alt­fel, nu părea prea virtuoasă. In esploatarea stabilimentului mai era un tânăr, Anussi, căruia d­ra Petin îi zicea mereu „Drăguță !“ Afacerile mergeau bine și toate erau frumose, când de­odată se treziră cu doi inspectori de poliție, cari veniseră să ares­teze și pe stăpână și pe amant. Iată cauzele acestei arestări: Georgeta avuse cu densa pe sora sa Ma­ria, despărțită. Ea ajuta la ale negustoriei și mânca în casă. Văduva murise peste pu­țin și soră-sa, după sfaturile amantului ei, puse mâna pe o sumă de 20.000 lei, afară de giuvaeruri. Bărbatul află de mortea fostei lui ne­veste; cercetă­se se făcuse mica ei ave­re. I se respinse că ea o cheltuise pe tata. Bărbatul se puse să urmărească pe cei doi amanți. Ii știa fără bani și de aceea se mira mult de cheltuelile ce făceai­ amo­rezii. Deschiderea cafenelei agravă lucrul. Bărbatul dădu de știre parchetului, zi­­când că, póte, în acest fapt, e posibil să se descopere și vre-Un omor. Ancheta să deschise. In curând ea ajunse se descurce lu­crurile prin contrazicerile hoților. Nouii cafegii fură arestați pentru furt. Ve voi comunica rezultatul acestei a­­faceri. Dramă conjugală Ni se scrie din Viena . O mișcătoare dramă conjugală și-a gă­sit ieri desnodământul provizoriu. Strungarul August Slamm­ek, din Meid­ling, e însurat de 3 ani de zile. Căsnicia sa însă nu a fost fericită, din cauza purtă­­rii ușuratice a nevestei sale. Acum doui ani, Slaminek încercă să se sinucidă, dar fu împiedecat. Pe la începutul lunei lui Maia, femeia își părăsi casa și se mută într’altă parte cu un amant al ei. Slaminek intentă pro­ces de divorț. La ziua judecății însă, fe­meia știa să-l facă pe Slaminek să-și re­tragă acțiunea și să se împace. Acum două zile, Slaminek se duse la nevastă-sa ca să o hotărască să se mute iarăși cu el. Femeia refuză, spunându-i cu obrăznicie că iubește pe altul. Desperat, strungarul umblă o zi întrega zăpăcit, apoi se închise în casă și își taiă vinele de la mâna stângă. El a fost găsit leșinat și dus la spital. Consiliu practic­ ă lampa care nu se pute aprinde.­­Adese­ori se aud plângerile neguțători­lor, cari posed deposite de materii infla­mabile, că duc grijă continuă de foc. Ur­­matorea lampă se poate prepara de oi și­cine și dă o siguranță absolută pentru orice pericol de foc. Se ia o sticlă lun­găreață albă, curată, de calitate bună, și se pune într-easa fosfor de mărimea unei materi. Apoi se umplu trei părți din sticlă cu unt­de­lemn care este înfierbân­tat până la fert, iar a patra parte din sticla de sus rămâne gola; după aceea se astupă sticla forte bine. Când este de trebuință lumină se des­tupă sticla, se lasă să intre fierul și se astupă din nou. Spațiul gol devine prin acesta luminos și răspândește o lumină suficientă pentru magazine și pivnițe. Dacă lumina devine mai slabă, se destupă sti­cla din nou­ pentru ca să intre iara și ae­rul. Acest aparat durează aprope șase luni. Bigamie curioasă Se scrie din Charlotte (America) . O curioasă bigamie ocupă în momentul de față lumea din York County. Miss Flo­rence Little, fiica unui fermier bogat, față de o frumuseță rară și în vârstă de abia 19 ani, e acuzată de bigamie. Acuzatorul e un gentleman bătrân și forte considerat, anume Minz. Iată cum s’au petrecut lu­crurile : Un bătrân doctor anume Atkinson, în vârstă de 60 de ani, curta pe frumusa miss Florence. Intr’aceiași vreme îi făcea curte și un tânăr, fiul d-lui Minez. Amândoi îi cerură mâna. Missi Little ceru să se mai gândescă. In vremea asta, d-rului Atkinson i se păru că fata preferă pe tânăr și plecă la țară la o moșie a sa. Miss Florence pro­fită de această absență pentru ca să se căsătorească cu tânărul Minz. Dar căsă­toria se făcu în taină : Florence ceru mi­relui ei ca un an de zile,cununia să fie ținută în taină, lucru la care Minz con­simți. Abia se săvârșise căsătoria, și miss Lit­tle scrise d-rului Atkinson o scrisoare de dragoste în care îi spunea că o așteaptă cu nerăbdare... D-rul veni în grabă și fata se căsători și cu el, tot în secret și tot cu aceeași condiție. Lucrurile merseră așa câtă­va vreme :: miss Florence trăia două trei zile cu bă­trânul doctor și două trei zile cu tânărul Minz. Iar în ochii lumii era tot­ fată. Tatăl lui Minz află acum câte­va zile această curioasă istorie, într’o convorbire cu preoții cari săvârșiseră cele două cu­nunii. Furios, el denunță lucrul și miss Florence Little fu arestată. Fata n’a tăgăduit de loc faptul; între­bată însă de ce s’a căsătorit cu doi băr­bați, n’a vrut să răspundă nimic. Oamenii își sfărâmă capul ca să afle mo­tivele acestei bigamii extra­ordinare; a­­mândoi soții sunt bogați și miss Little e ea însăși bogată. Prin urmare nu e ches­tie de avere la mijloc. Cei doi soți, cari au rămas acum fără nevastă, umblă cu revolverele în buzunar și se pândesc unul pe altul ca se se îm­puște. Lumea e viu emoționată. Hg­­zon7Ctro la Tipografia „Universal Ac­torial ” strada Brezoianu No. 19 București, hârtie tipărită cu 60 baci kilo 2 — Acte oficiale Sunt confirmați: — D. Nicolas Rosetescu, actual comi­sar polițienesc în orașul Roman, în func­țiunea de secretar al poliției acelui oraș, în locul d lui Vasile Theodoru, care ră­mâne în disponibilitate. — D. Grigore Mihăilescu, actual sub­comisar, în funcțiunea de comisar poli­țienesc în zisul oraș, în locul d-lui Rose­tescu, trecut în alt post. — D-nii Ioan Ionașcu și Mihai Po­­pescu, în funcțiuni de sub comisari pe lângă poliția orașului Roman, în locul d-lor Grigore Mihăilescu, înaintat, și Ioan Țigla, care rămâne în disponibilitate. — D. Nicolae Florian, sub-comisar po­lițienesc în orașul Sulina, a fost destituit. *D. Al. Gafencu s’a numit sub-comisar clasa 1 pe lângă prefectura poliției Ca­pitalei, în locul ce rămâne vacant prin depărtarea, pe ziua de 1 Iunie, a d-lui Sp. Angelescu, care este dat judecății. *D. licențiat în medicină G. M. Becescu, actual medic la plasa Călinștea din jude­țul Vlașca, este permutat, după a sa ce­rere, în postul vacant de medic al urbei Urlați, din județul Prahova, provisoriu până la facerea concursului prescris de legea sanitară. * Sa încuvințat înalt Prea Sânțitului Mitropolit al Un­gro-Vlah­iei și Primat al României un concediu de două luni, cu începere de 10 iunie 1889, spre a merge la băi în străinătate. Cum lucrează Țarul Asupra modului de trai­ al țarului, „Kreuzzeitung“ ~dă următorele amănunte : Țarul ae sculă la ora 9 și juni. Ceaiul îl ia în sânul familiei sale. Primește pe ministrul president și pune resoluția pe actele mai importante ce i se aduc. Primește apoi pe cei înscriși, după care se duce în plimbare, însoțit de familia sa. Prânzul îi ia la orele 6, iar cina la 10. După ce a cinat, lucreză apoi până la orele 2, ori 3 după miezul nopții. Acesta muncă constă din a pune resoluții pe mar­ginea petițielor și a tot felul de acte ce i se ïnainteza. La punerea acestor resoluții, el nu con­sultă pe nimeni și rar se întâmplă ca să revoce ceia ce a hotărît o dată. Ni­sa­ s#ria..di’n> Viena . Preumblarea de eri a împăratului a fost marcată de un incident din cele mai du­­iose. In momentul când trăsura împăratu­lui era să intre în palatul Lainz, o fetiță de vr’o 9­ an începu să alerge lângă tră­sură și se se ruge : — Stai, d-le împărate, oprește nițel! împăratul ordona să se oprească caii și făcu semn fetiței se se apropie ; netezin­­du’l pletele, monarhul o­ întrebă ce vrea : — Te rog, d-le împărate, zise fata plân­gând, , fii așa de bun și dă de lucru tatei că pierim de foame. Mișcat, împăratul luă notă de numele și adresa tatălui fetei și făgădui că le va veni în ajutor. Tătăl fetei e un lucrător care de două luni n’a putut să găsească nici o ocupație. * * * Ni se comunică din Londra că a venit acolo o depeșă din New­ York în care se vestește următoarele : La MilliVaUkee, pe Minnesota, o bandă de tâlhari indiani, compusă din peste o mie de oameni, au invadat în aceea re­giune și au distrus sute de sate, făcând măceluri îngrozitoare. E mare tulburare pe tot teritoriul. * Ni se scrie din Londra că, pe când Gladstone, marele bărbat de stat, șeful partidei liberale, se ducea de la Landyock la Tintagel, salutat și aplaudat cu frene­zie de popor, un individ i-a aruncat în trăsură o bombă cu dinamită. Din fericire, bomba fiind aruncată cu nedibăcie nu izbucni. * . » * Ni se scrie din Paris că prințul Ludo­vic Napoleon, fiul lui Jérôme, a fost chie­­mat în grabă de tatăl­ său, care-i va soma sa și dea demisia de ofițer în armata ita­liană și să plece din Italia. Aceasta, din cauza ultimelor acte de os­tilitate ale guvernului din Roma contra Franței. ** * Tot din Paris primim veste că lucrările de spargere a istmului de Perekop, care leagă Crimea cu Rusia, s’au început. Doi ingineri francezi au luat sarcina executării lucrărilor, care vor costa 350 milione. * * * Un accident s’a întâmplat principelui Bernard de Sax-Weimar, în Marența. Prin­cipele a căzut de pe cal și s’a rănit grav“’. Revolta școlarilor din Iași Elevii internatului din liceul de Iași, s’ar fi revoltat, din causa tratamentului prost a provisorului acelui internat. Elevii au petiționat ministerului, des­­chizându-se și o anchetă. Cinei interni vor fi, zice-se, escruși. D. Burla, directorul acelui liceu, a fost suspendat. Esamenele de la Conservator Iată lista elevilor premiați ai conserva­torului de declamație din București: La comedie Anul I.—Premiul II, d-ra Rădulescu. Anul II.—Premiul I, d-nii I. Brezeanu și I. Florescu ; premiul II, d-șoarele Ee. Brandenburg și Medeianu. Anul III.—Premiul I, d-șorele Paulina Moor, M. Cornescu și d-na V. Toneanu ; premiul II, d-ra V. Munteanu. La dramă Anul I.—Mențiune, d. P. Petrescu. Anul II. — Premiul II, d-ra Constanti­­nescu. Anul III.— Premiul II, d-rele Lucreția Ștefănescu, Zia Ștefănescu și D. Mărcu­­lescu; premiul III, d. I. Armășescu. Sâmbăta. „Monitorul* de eri publică decretul prin care aranjamentul comercial provizoriu din­tre România și Franța se prelungește pene la 19 (31) Decembre 1ts89. 4* S'au promulgat legile prin cari d-nii Gh. I. Dogărescu din Predeal, Vasile Costilescu din București și Iosef Schinabek din Bu­curești devin cetățeni români. + S’au aprobat ca text didactic pentru uzul școalelor primare lucrarea „Elemente de aritmetică“ de d. V. C. Nădejde, in­stitutor în Botoșani. ■fr Sântul Sinod al Bisericei autocefale or­todoxe Române a admis ca la Sântele o­­ficieri să se pomenească ast­fel : „Pentru Prea înălțatul și de Christos iubitorul Domnul nostru, Carol I, Regele României ; Soția Sa Domna și Regina, Elisaveta și pentru iubitorul de Christos,, Principele Ferdinand, Moștenitorul Tro­nului.“ Urmatorele colegii fiind vacante, con­vocarea alegătorilor se va face chiar si­lele acestea prin decret regal: La Cameră, coleg. I de Bacău, vacant prin numirea d-lui E. Sturza prefact al acestui județ. Coleg. I, de Buzeu,­­prin decedarea d­­lui Borănescu. Coleg 211 de Mehedinți prin numirea d-lui Stănescu casier gene­ral și în fine coleg. III de Vlașca prin numirea d-lui Parianu, prefect de Vlașca. La Senat. Coleg­ I de Gorj, prin nu­ Duminecă, 11 (23) Iuniu 1889 unirea d-lui Fumușeanu prefect. Coleg. I de Romanați, prin numirea d lui Chiu­­lescu prefect. Coleg. I de Tutova, prin numirea d-lui Petrescu prefect. Coleg. îl de Dorohoiu prin numirea d-lui Huiban prefect. Coleg. II de Dâmbovița prin nu­mirea d-lui Ciuli la prefect.­­sg* Ieri seară a avut loc, în una din să^Se a Universităței întrunirea membrilor coilor­lui didactic, pentru a lua o hotărîre de a­­finitiva în cea ce privește proectul d-lm­­ministru Boerescu, prin care se asimileza liceele Sf. Gheorghe și Alexandri din București și Institutele-Unite din Iași, cu liceele statului. După o mică discuțiune, s’a decis ca să se aleagă o comisiune care să redac­teze un memoriu, prin care să se combată pe de o parte, proectul d-lui Boerescu, iar pe de alta parte să arate în temă ge­nerală modul cum ar trebui organisat în­vățământul privat. S’au ales, prin vot secret, în comisiune următorii d-nî profesori: Demarat, I. Geor­gian, N. Barbu, Anghel Dumitrescu, C. C. Dobrescu, Herăscu și I. Bianu. D. dr. Crăiniceanu a fost chemat la Chișinău­ să facă uă operațiune. „ . . .” Comisiunea numită de ministerul instruc­țiunei publice pentru reforma învățămân­tului rural, va depune raportul ei la de­partamentul acelui minister în ziua de 15 a. c. „ Ä Concursul pentru catedra de limba ro­mână de la școala normală de institutori s’a terminat. Au reușit cu note egale d­nil Lupu An­­tonescu și Suchianu. + La concursul în­scris pentru catedra de drept comercial de la școla comercială din Capitală au reușit d-nii I. Rădoi, N. Basi­­lescu și Demetrescu; cei­alți doi candidați au căzut. Următoarele numiri s’au făcut în direc­țiunea generala a căilor ferate române : D. C. Bunescu, inginer, șef de biuron , special la serviciul economatului. D. Grigore Antonescu inginer al școa­­lei de poduri și șosele, sub­inspector în serviciul mișcărei. D-nii G. Popescu, Ilie Popescu și Q. Cleante, absolvenți cu diplomă ai șc­oalei de poduri,, conductori desemnatari în ser­­­­viciul lucrărilor noul. D. Boerescu, ministru al instrucțiunei pblice, a asistat ieri la esamenele liceu­ al Sf. Sava. 2fe D. Nucșoreanu a fost ales președinta al Comisiunei de verificare a socotelilor. Di Nicolescu, directorul casei de de­puneri și consemnațiuni va părăsi în cu­rând acesta funcțiune pentru a se retrage­ la pensie. Regimentul 3 linie va părăsi Capitala, pentru a merge să ia garnizonă la Sinaia, la­ 1 iulie. 4". La Ploiești, profesorii liceului au­ ales ca delegrat pentru consiliul general al în­vățământului pe d-nii N. Crapeleanu, I. I. Romanescu și C. Ionescu. La liceul Laurian (Botoșani) au fost aleși d-nii I. Niculescu, Velea și G. Di­­mitriu. La Bârlad, profesorii Jicelui au ales pe d-nii P. Chenchiu, St. Virgiliu și PS Drouhet. Șcala normală (Bârlad) pe d nii G. Constantinescu, S. N. Halița și Gr. Negură. * In urma unui conflicts între comisarii Zugrăvescu și d. prefent Algiu, cel d’în­­tâia a fost suspendat din funcție. Raportu de destituire a fost înaintat de d. Algiu ministrului de interne. & lTcIța: „Universului“ AMUN­DL A ACHIDUCELUI RUDOLF SAU­R KAMA DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiune. LIX Venitórea de la Meyerling __ Tot crezi că era bărbat vânătorul pe care l-am căutat alaltăieri prin tot cas­telul și care a dispărut ca prin farmec? zicea lacheul Bek lui Leuthold. Eu am văzut însă bine că era fată, deghizată în vânător. Bărbații nu poartă plete femeiești. — Bărbat ori femee, e de neînțeles pe unde a intrat în castel și cum a dispărut. — Să-ți spun eu ce cred, d la admi­nistrator , misteriosul vânător e prințesa Ingelaperg! — Și eu m’am gândit la­ asta. Dar cum a intrat în castel ?■ Știi tot așa de bine ca și mine că porta era închisă. — Baronesa nu a putut se fie, căci ea era de față în coridor cumd s’a arătat vâ­nătorul. — Neapărat că n’a fost baronesa. De ce n’au pus mâna pe vânător ? — Eu și eu Loschek am crezut d’o dată că e baronesa. — Cu nici un chip nu pot pricepe cum a dispărut. — Se spune, ’d-le Leuthold, că există aci la Meyerling o suzerană. — Știb , dar unde ? — Nimeni din noi n’o știe, dar ea tre­buie să asiste. Nici o dată n’am descoperit nimic. — D. Werner n’o fi știind ceva în pri­vința asta ? — Nici el nu știe unde e suterana. — Un lucru e sigur : vânătorul a fost aci; prințul Rudolf l’a văzut și vrea să știe cine e. — Dacă crezi că vânătorul nu era altul de­cât prințesa Ingelsperg, atunci nu pot înțelege cum s’a pus în genuchi dinaintea baronesei. Mi se pare că este alt­ceva la mijloc. — Un secret ? — Nu prea trebue să vorbesc de asta. — Nu poți să mi spui și mie ceva ? — E numai o presupunere; sigur nu știu nimic. O să mă duc îndată la Wer­ner, care voia să culeagă informațiuni. Werner crede că afacerea vânătorului stă în legătură cu palatul principelui Kaminski. El bănuește că luzerana tot mai există și că ea duce la palatul Kaminski.­­ Se poate prea bine, căci palatul lui Kaminski a fost înainte vreme o singură proprietate cu castelul Meyerling.­­ La Kaminski se adună mai multe persoane care sunt contra baronesei, după cât se spune. Acele persoane se adună noaptea și conspiră. Werner crede că vâ­nătorul e un trimes nau un aliat al prin­cipelui și al prietenilor săi care are misi­unea să spioneze pe aci prin Meyerling. — Părerea aceasta întărește bănuiala mea că vânătorul sau vânătoarea vin aci prin suzerană. — Dar și părerea aceasta nu explică lucrurile ; dacă vânătorul e un trimes al principelui, atunci nu s’ar fi pus­­ în ge­nuchi dinaintea baronesei. — Ea se pare forte bine. Vezându-se prins și ca să nu fie descoperită, s’a pre­făcut că e partizan al principelui. D-ta știi tare bine că, pe drumul la Viena, ba­ronesa a fost răpită. — Răpită ? Asta’i nebunie ! Baronesa a fost dusă la mama ei. — Totuși s’a făcut un atentat contra ei și cine știe dacă vânătorul nu e în legă­tură cu acest atentat. Trebuia să afle dacă baronesa era aci; de afară nu putea să afla acesta; a venit deci prin suzerană și tot pe acolo a plecat —­um­i lucrul nu-i cu neputință. Dar nu’mi închipuiesc unde să fie comunicați­­unea asta secretă între Meyerling și pala­tul lui Kaminski. — Nici eu nu mi dau cu socoteala unde să fie. — Werner avea de gând să cerceteze , mă duc la el să văd dacă a aflat ceva. — Intreabă’l dacă n’a aflat ce se pe­trece la Kaminski. Știfi sigur că acolo se adună prințesa Camerata, contesa Argeny și contele Thumberg. Contele e cel mai mai mare dușman al baronesei, fiind­că n’a vrut să-l ia de bărbat — Știu asta. — Tate personele astea, împreună și cu­ contele Vestici, sau aliat în­potriva baro­nesei și e posibil ca și princesa Ingelsperg să fie cu ei. — Semăna vânătorul cu princesa? — Fața n’am putut să i-o văd, dar ți­nuta și mersul m’au făcut să mă gândesc num­ai decât la ea. — Cu bănuiala n’ajungem la nimic. — De aceea e bine să te duci la d. Werner, d-le Leuthold ; de la el poate să afli ceva. Administratorul plecă. La pădurarie nu găsi pe Werner , pe masă însă era un bi­let în care zicea că se dusese la hotarul despre Kaminski. Leuthold găsi pe Werner la hotar; în­dată ce 1 zări, pădurarul îi făcu semn să se apropie fără zgomot. Andministratorul­ se apropie. — Ce e­l întrebă el încetișor. Werner arătă spre parcul lui Kaminski*. -­ Tăcere, zise el , sunt acolo. — Cine ? (Va urma) 97

Next